Informaţia Harghitei, octombrie-decembrie 1972 (Anul 5, nr. 1430-1508)

1972-12-07 / nr. 1487

Pag. 2 Pentru perfecţionarea activităţii politico-educative, pentru un nivel ridicat al manifestărilor cultural-artistice 99RADIOGRAFIA“ ACTIVITĂŢII CULTURALE ÎN COMUNA VOŞLOBENI Conform indicaţiilor documentelor de partid — Plenara din 3—5 noiembrie 1971 şi Conferinţa Naţională a partidului d In faţa localităţilor rurale stau o serie de sarcini, atît pe linie economică cît şi a muncii politico-ideologice. Dacă Întreprinderile industriale depun eforturi pentru realizarea cincinalului înainte de termen, atingerea unor parametri înalţi de productivitate, în comune, cooperatorii îşi intensifică munca pentru a obţine rezultate tot mai bune în sectoarele producţiei agricole. Condiţiile în care s-a făcut recoltarea în această toamnă, demonstrează că nu este suficient ca pămîntul să rodească mult, să existe maşini şi braţe de muncă, ci mai trebuie ceva: sufletul oamenilor. Dacă în momentul de faţă întreaga recoltă se află în hambare, se datorează conştiinţei acestor oameni, a înţelegerii şi depăşirii unei situaţii. Nu trebuie un exemplu mai bun decit acesta, cînd vorbim de marea importanţă a muncii politico-educative în rîndul sătenilor, a întreţinerii unui climat spiritual de înaltă factură comunistă, astfel ca fiecare om să fie un constructor conştient al societăţii socialiste multilateral dezvoltate. Factorii educativi ai comunei fiind instituţiile culturale, intelectualii, se cere de la aceştia o prezenţă activă, vie în rândul sătenilor, o cunoaştere a necesităţilor spirituale, a concepţiilor greşite ce trebuie înlăturate, găsirea celor mai potrivite forme pentru aceasta. In faţa intelectualilor din comuna Voşlobeni stau multiple sarcini. Pentru o cultura a comunei, în direcţia muncii de educare a maselor, unele fiind rezolvate mai bine, altele mai puţin. Una din deficienţele muncii educative este lipsa de colaborare intre diferitele instituţii culturale, între toate categoriile de intelectuali ai comunei, răspunderea muncii educative căzind în special pe cadrele didactice din localitate, acestea nereuşind să facă faţă tuturor sarcinilor. O altă cauză , a unor goluri în munca educativă este şi neorientarea tuturor forţelor spre obiectivele majore. Sectorul agrozootehnic al cooperativei agricole de producţie este deficitar datorită dezinteresului sătenilor faţă de această latură a vieţii economice a comunei. Trebuie să recunoaştem că s-a făcut prea puţin pentru ca fiecare să înţeleagă importanţa acestui sector. Este adevărat că se ţin cursuri agrozootehnice, dar aici se transmit doar nişte cunoştinţe teoretice, de ordin tehnic, lipsind elementul mobilizator. In epoca noastră, epoca dezvoltării impetuoase a ştiinţei şi tehnicii, este de neconceput să mai existe oameni care să creadă în forţe supranaturale, să fie îmbibaţi de misticism. Din păcate in comuna Voşlobeni există încă asemenea cazuri. Lectoratele ştiinţificateiste, organizate lunar, tratează teme interesante şi fără îndoială ar avea o mare eficienţă, dacă participarea din partea sătenilor ar fi mai numeroasă. Or, dacă prezenţa este doar 10 la sută din numărul cursanţilor, această acţiune nu-şi atinge scopul. In ultima vreme, s-a luat o iniţiativă bună, şi anume, ca fiecare conferinţă să fie urmată de un spectacol, ceea ce duce, la creşterea numărului de participanţi. Biblioteca ar putea să contribuie mai mult la educarea oamenilor din acest punct de vedere, prin orientarea lecturilor. Locuitorii din Voşlobeni, sunt foarte receptivi la spectacole şi în special la cele de teatru. Au luat naştere, cu destulă greutate, o formaţie de teatru şi o brigadă de agitaţie. Începutul a fost greu, deoarece comuna Voşlobeni, aflîndu-se in apropierea oraşului Gheorgheni, tinerii lucrînd în întreprinderile industriale din oraş, preferaţi să-şi petreacă timpul liber tot acolo. In aceste condiţii formaţia de teatru nu avea sorţi de izbîndă, decit prezentîndu-se la un înalt nivel artistic. Atunci, primii care s-au urcat pe scenă au fost profesorii. încetul cu încetul, au apărut şi alţi amatori a căror strădanie a fost încununată de succesul cu piesa „O noapte furtunoasă“ de I.L. Caragiale, prezentată pe scena căminului cultural din localitate. Succese frumoase a obţinut în anii precedenţi şi brigada artistică de agitaţie, care în momentul de faţă este pe cale de destrămare, datorită lipsei de spaţiu pentru repetiţii, şi a insuficientei munci de atragere a tinerilor. Prezenţa acestei brigăzi ar trebui să fie mai accentuată în viaţa comunei deoarece, prin specificul programelor prezentate, contribuie la educarea etico-morală a cetăţenilor, în special a tinerilor. De fapt, educaţia eticomorală, neglijată pînă acum, va trebui să constituie unul din obiectivele muncii educative. Este păcat că pină acum a fost neglijat patrimoniul folcloric al comunei. Ceea ce s-a realizat în culegerea folclorului sunt doar firave Începuturi. Profesorilor de ştiinţe umaniste, ie revine sarcina de a culege şi fructifica creaţia folclorică, într-o culegere care ar reflecta modul de a gîndi şi a simţi al locuitorilor din Voşlobeni. In privinţa înfiinţării unui muzeu al satului, este necesar ca în scurt timp să se pună la punct această problemă, tărăgănată pînă acum. In pragul aniversării Republicii toate instituţiile culturaleate comunei trebuie să-şi intensifice activitatea politico-educativă punînd accentul pe educarea patriotică a maselor, pe cunoaşterea de către săteni a realizărilor obţinute de poporul nostru în anii socialismului şi a perspectivelor de viitor în dezvoltarea patriei, urmărindu-se crearea în comună a unei atmosfere de solemnă sărbătoare, pentru ca fiecare om să simtă că se apropie un mare eveniment. Acum, cînd ne aflăm în plin sezon al muncii culturale, la sate trebuie să depunem toate eforturile pentru a folosi din plin timpul, iar organizarea activităţilor trebuie să fie de aşa manieră incit să fie atinse toate aspectele educaţiei, iar formele folosite să ducă la o eficienţă maximă. I. CONDRAT legătura urai strînsă intre munca educativă si sarcinile ce stau in fata - din lumina documentelor de partid Să sperăm că brigada artistică de agitaţie a Căminului cultural din Voşlobeni va deveni un colectiv închegat, care să aducă pe scenă aspecte din viaţa comunei. Cea mai veche piesă din muzeul sătesc: NEPĂSAREA S-au scurs doi ani de cînd un grup de elevi de la Şcoala generală din Voşlobeni, conduşi de profesori, la sugestia şi sub îndrumarea colectivului muzeului din Gheorgheni, au început să colecţioneze piese etnografice , costume naţionale, obiecte de uz casnic folosite pînă acum cîteva decenii, care reflectă în perspectivă istorică viaţa spirituală şi economică a comunei, mărturii importante, dacă ţinem cont de faptul că modernizarea continuă a vieţii satului duce la trecerea pe plan secund şi chiar dispariţia unor obiecte din „arsenalul“ etnografic. Exponatele fiind colecţionate, s-a pus problema unei săli în care să fie expuse. A fost propusă pentru acest scop o casă veche undeva la marginea comunei, insă trecîndu-se la amenajarea ei, s-a constatat că este prea şubredă. Tovarăşul primar Ioan Vaideş ne spunecă o altă încăpere mai potrivită nu s-a găsit, şi că, dealtfel, nu ştie cum s-ar putea rezolva această situaţie. Aşa că înfiinţarea muzeului s-a amînat sine die, iar obiectele strînse, zac acoperite de praf, prin colţuri, în clădirea şcolii şi în magazia căminului cultural, o parte din ele deteriorîndu-se. C. IULIU Informaţia HARGHITEI „Munca mea de a face subită cartea“! De fiecare dată cînd scot un volum din raft şi îl înmînez unui cititor, de cite ori la restituirea acestuia mi se spune: „mi-a plăcut“, „a fost frumoasă cartea“* de cîte ori vine la mine un om şi îmi cere: aş vrea să citesc ceva despre cutare, sau cutare problemă, simt că munca mea îşi atinge scopul, acela de a face iubit unul dintre cele mai frumoase lucruri inventate de om: cartea. Văd, zi de zi, cum viaţa satului se schimbă şi la această schimbare trebuie oameni şi învăţături noi. Iar cele mai multe se găsesc în cărţi. Tot mai mulţi sunt acei care trec pragul bibliotecii, în prezent 900. Pe lîngă aceasta, mă bucură faptul că sunt solicitate cărţi din toate domeniile, reieşind de aici, marea gamă de preocupări ale sătenilor. Mi-am dat seama, că menirea bibliotecarului nu este numai de a gestiona nişte volume şi de a întocmi fişe cititorilor, ci de a orienta lectura acestora, în raport de virstă şi profesie, ba chiar cunoscîndu-le anumite defecte este bine să fie orientaţi, să citească anumite cărţi cu un conţinut educativ. La începutul activităţii mele, aveam mulţi cititori, însă am observat că majoritatea cărţilor ce le împrumutau aceştia, erau de multe ori lipsite de valoare artistică. A trebuit să treacă destul timp, pentru ca să orientez gesturile iubitorilor de literatură, spre cele mai bune produse ale tiparului, şi nici pînă azi nu am reuşit pe deplin acest lucru. Legătura dintre bibliotecă şi cititorii săi, atragerea altor noi, încercăm să o realizăm prin diferite acţiuni, unele organizate în colaborare cu celelalte instituţii culturale ale satului, căminul cultural şi şcoala. Biblioteca din Voşlobeni a organizat seri literare: „Contribuţia lui Petre Ispirescu la cunoaşterea basmului românesc“, sau prezentarea cărţilor: „Mărturii“ de Iona Costea şi „Cele mai vechi amintiri“ de M. Sadoveanu. Deoarece in comuna Voşlobeni nu există încă un cabinet de ştiinţe sociale, biblioteca este aceea care asigură material bibliografic pentru cursanţii învăţămîntului de partid. Mai mult, pentru a completa cele studiate în cercurile de învăţămînt ideologic, s-au ţinut simpozioane ca: „Rolul conducător al P.C.R.“, „Transformarea revoluţionară a omului, o cerinţă logică a progresului societăţii socialiste“. Urmărind dezvoltarea conştiinţei juridice a populaţiei, cunoaşterea şi respectarea legilor de către acestea s-au prelucrat mai multe legi, printre care legea nr. 4 şi legea nr. 20. Una din problemele pe care nu le-am rezolvat pînă acum, este aceea a găsirii celor mai potrivite forme de educaţie ateist-ştiinţifică, însă, în urma celor învăţate la instructajul ţinut la Izvoru Mureş, aplicînd cele auzite acolo, sperăm să realizăm mai mult şi în această direcţie. Eleonora VOAIDEŞ, bibliotecară Căminul cultural nu este ce ar trebui să fie Chiar de la început, trebuie să mărturisim că în comuna Voşlobeni căminul cultural, principala instituţie in cadrul căreia se îndeplinesc sarcinile de educaţie a maselor, nu este ceea ce ar trebui să fie, el funcţionînd de mai mulţi ani într-o clădire neadecvată necesităţilor. Ca atare, lipsa de spaţiu a făcut ca multe din acţiunile pe care ni le-am propus, să nu se poată desfăşura, sau să aibă loc la un nivel necorespunzător. Pînă în momentul de faţă, conducerea comunei nu a găsit o soluţie ca locatarul căminului cultural să poată elibera cele trei camere pe care le deţine în clădire, creîndu-se astfel mai mult spaţiu pentru a organiza un club. Nu s-a întreprins nimic în acest sens, în speranţa că se va construi un cămin cultural nou. Dar cum aceasta este o problemă de viitor (şi încă unul îndepărtat !), munca culturală se desfăşoară defectuos. Formaţia de instrumentişti pe care am reuşit să o închegăm este pe cale să se destrame, pentru că nu avem nici măcar un spaţiu pentru repetiţii. Am pierdut, de asemenea, sala fostului club, spaţiul fiind afectat altor scopuri, fără ca să primim un local în schimb. Sătenii se mai adunau la club şi reuşeam să organizăm o acţiune. Dacă în acea perioadă existau activităţi de club, „seri de întrebări şi răspunsuri“, manifestări literare (trebuie să spunem că şi spaţiul bibliotecii este destul de mic pentru acţiuni culturale de profil), acestea au dispărut aproape total din activitatea noastră. Cu toate greutăţile, utilizînd alte spaţii, care pot adăposti manifestări culturale, susţinind o intensă muncă de la om la om, folosind toate prilejurile, încercăm să aducem la îndeplinire sarcinile pe linia muncii politico-educative de masă, antrenînd la aceasta şi celelalte instituţii culturale, pe toţi intelectualii comunei, care — trebuie să o afirmăm — au răspuns (din păcate nu întotdeauna) chemării căminului cultural. S-a organizat de exemplu, în ultimul timp, un reuşit simpozion „De la un capăt la altul a comunei“, în cadrul căruia au fost reliefate realizările obţinute de oamenii din Voşlobeni in ultimii ani, am organizat duminici cultural-sportive şi un spectacol concurs „Judeţul Harghita in cifre şi fapte“. Instruite de cadrele didactice de la şcoala generală din localitate, echipa de teatru şi brigada de agitaţie au reuşit să adune în sala de spectacole a căminului cultural, un public numeros. Totuşi, prin acţiunile care au loc, acestea desfăşurîndu-se la nivel corespunzător, nu am reuşit să urmărim în mod sistematic anumite laturi ale educaţiei : patriotică, moralcetăţenească etc. Acum cînd se apropie marele eveniment al aniversării Republicii, ne vom intensifica eforturile, vom căuta să trecem peste greutăţile obiective, astfel, ca fiecare locuitor să simtă că există o preocupare pentru viaţa spirituală a comunei, să simtă că sîntem în faţa unui eveniment de o deosebită importanţă pentru poporul nostru. Cu toate acestea considerăm că organele locale , respectiv consiliul popular, trebuie să se ocupe mai mult de crearea unor condiţii optime desfăşurării activităţilor culturale, la nivelul pe care cerinţele actuale îl impun. Sabin BALAŞ, directorul Căminului cultural din Voşlobeni ANUL V. nr 1487 Cursurile agrozootehnice — şcoală a belşugului Ştiind că o necesitate obiectivă pentru realizarea înaltelor sarcini ce stau în faţa economiei naţionale o reprezintă continua ridicare a nivelului de pregătire profesională a tuturor oamenilor muncii, din industrie şi agricultură, în comirţa Voşlobeni am încercat să organizăm cursurile agrozootehnice în aşa fel, incit acestea să fie de un real folos cooperatorilor în munca lor de toate zilele. De la înfiinţarea cooperativelor agricole de producţie, în fiecare an au funcţionat cîte două cercuri, unul de „Cultivarea plantelor ele cîmp“, celălalt de „Creşterea animalelor“. Urmărind efectul celor trei ani de curs — cit durează o serie — am observat că acumulînd cunoştinţe teoretice, cooperatorii au început să aplice pe tarlalele gospodăriei agricole şi pe loturile personale metode avansate de lucru. Concret, cerinţele de sămînţă pentru soiurile cele mai productive, de îngrăşăminte, de ierbicide şi insectofungicide au crescut, faţă de anii precedenţi. De asemenea, s-a observat folosirea de către cooperatori la diferite lucrări agricole, a unor metode învăţate la cursurile agrozootehnice, cum ar fi de exemplu folosirea raţională şi eficientă a maşinilor agricole. In privinţa creşterii animalelor, semnalăm o mai strictă respectare a normelor zootehnice, o mai mare atenţie la pregătirea şi prepararea furajelor, în hrănirea diferenţiată a animalelor. Cu toate acestea, s-a făcut prea puţin în direcţia propagandei privind importanţa sectorului zootehnic, în cadrul căruia datorită dezinteresului pe care îl manifestă cooperatorii, sîntem nevoiţi să lucrăm cu muncitori salariaţi. Propaganda agrozootehnică este încă neglijată, fiind lăsată doar în seama personalului tehnic al cooperativei agricole de producţie. Ar fi bine dacă agitaţia vizuală şi alţi factori de propagandă ar veni în ajutorul cursurilor agrozootehnice, popularizind metodele noi şi rezultatele ce se pot obţine prin aplicarea acestora. Conţinutul temelor prezentate în acest nou an de învăţămînt agrozootehnic, trebuie să ţină cont de Hotărîrea Plenarei Comitetului Central al P.C.R., din 20—21 noiembrie 1972, privind sarcinile ce revin agriculturii în planul de dezvoltare a economiei pe anul 1973. Calitatea seminţelor, furajarea sistematică a animalelor, folosirea raţională a fondului funciar vor fi obiectivele în jurul cărora se vor purta discuţii la aceste cursuri. Avînd loc în perioada de iarnă, perioadă de stagnare relativă a muncilor agricole, cursurile dau posibilitate cooperatorilor să aplice în sezonul imediat următor, cele învăţate. Credem că munca în cadrul cercurilor agrozootehnice ar cîştiga dacă am folosi filmele documentare pe teme de agricultură, metodă neglijată pînă acum, dacă am întrebuinţa mai mult materialul didactic şi dacă unele lecţii le-am ţine chiar pe teren, exemplificind practic anumite procedee de lucru, cu această ocazie avînd loc un schimb de experienţă între cooperatori. Ing. şef SZÉKELY Dominic, cooperativa agricolă Voşlobeni Dorind să aflăm preferinţele unor locuitori din Voşlobeni, privind activitatea culturală, am stat de vorbă cu cîţiva dintre ei: Colcer Dandu Aurelia— cooperatoare. Aş vrea să audiez la căminul cultural mai multe concerte de muzică populară. Păcat că nu există şi în comuna noastră un taraf, care să prezinte cît mai des spectacole. Ghiciu Micu Doina — gestionară. Se organizează prea puţine seri pentru tineret; am vrea să avem un club unde să ne petrecem serile. Suciu Aurel — pădurar comunal. Mie îmi place să citesc şi să aflu mai multe despre autorii volumelor care mi-au plăcut. Aş vrea mai multe acţiuni care să ne introducă in tainele literaturii. Emilia Ţinea — preşedinta comisiei de femei. Ar fi bine să se organizeze un ciclu de expuneri privind educarea copiilor, precum şi unul pe teme sanitare. Foarte interesant ar fi un spectacol folcloric în care să fie prezentate cîntece, dansuri și obiceiuri din comuna Voșlobeni.