Informaţia Harghitei, aprilie-iunie 1973 (Anul 6, nr. 1584-1661)

1973-06-08 / nr. 1642

f: Pe măsura dezvoltării procesului de închegare a naţiunii române, de la sfîrşitul secolului al XVIII-lea şi în primele decenii ale Celui de-al XIX-lea — proces ce se explică prin unitatea de origină, limbă, obiceiuri, viaţă economică, socială şi culturală pe deasupra hotarelor artificiale ale timpului — conştiinţa asupra acestei unităţi armonioase, perfecte, manifestată pe plan cultural încă cu cîteva secole în urmă, în marile opere ale cronicarilor şi altor cărturari, s-a transpus pe planul politic, vizînd de timpuriu realizarea statului naţional, unitar, independent. Ea s-a manifestat în timpul mişcării revoluţionare din 1821 condusă de Tudor Vladimirescu, în conspiraţiile revoluţionare de la Sibiu, Lugoj din deceniul al patrulea al secolului trecut, în planul îndrăzneţ al lui Ion Cîmpineanu, fiind, de asemenea, prezentă în mărturiile unor călători sau diplomaţi străini din ţările române, ale căror aprecieri au apărut în unele importante publicaţii din Occident, atestind năzuinţa poporului român spre unitate naţională. Presa, învăţămîntul, literatura, au jucat un rol deosebit in trezirea conştiinţelor. Cunoscutul program al „Daciei literare“ de la 1840, alcătuit de Mihail Kogălniceanu, avea o semnificaţie în fond politică şi anume, revendicarea unităţii naţionale. Acestui înalt ideal îi slujeau şi alte publicaţii ca „Magazinul istoric pentru Dacia“ editat de Bălcescu şi Laurian. O expresie vie a mişcării pentru unire a fost însăşi faptul că cei mai valoroşi cărturari din Ţara Românească şi Moldova îşi publicau operele în Transilvania, în presa românească de la Braşov, în timp ce dascălii ardeleni erau întemeietori şi profesori apreciaţi ai celor mai înalte şcoli din Ţara Românească şi Moldova. Primele foi româneşti care au publicat articole, ştiri şi comentarii despre toate cele trei ţări române, sunt cele de la Braşov — „Gazeta de Transilvania“ şi „Foaia pentru minte, inimă şi literatură“ —conduse de G. Bariţiu. Generaţia Revoluţiei de la 1848 s-a format în întregime la flacăra ..ideii unităţii naţionale. „Ţinta noastră socotesc că nu poate fi alta decit unitatea naţională a românilor, unitate mai întii în idei şi simţăminte, care să aducă apoi cu vremea unitatea politică — spunea Bălcescu în discursul rostit la adunarea Societăţii studenţilor români de la Paris, din noaptea de Revelion a anului 1847. „Să facem un trup politic, o naţie românească — continua el — un stat de şapte milioane de români. La crearea acestei naţionalităţi, la o reformare socială a românilor, bazată pe sfintele principii ale dreptăţii şi egalităţii, trebuie să ţintească toate silinţele noastre. Românismul dar e steagul nostru, sub dînsul să chemăm pe toţi românii". Nu e întîmplător faptul că Bălcescu a desluşit sensul istoric al actului Unirii Ţării Româneşti, Moldovei şi Transilvaniei sub Mihai Vodă Viteazul, adine întipărit în conştiinţa poporului. „Mihai a lucrat la crearea naţiei româneşti, la unirea tuturor românilor intr-un singur stat politic, idee măreaţă şi singură mîntuitoare pentru noi, pe care, din orbirea acelor veacuri, părinţii noştri n-o putuseră realiza şi care singură trebuie să fie ţinta politică a românilor de azi". Unitatea naţională, deşi a fost discutată în intilnirea de la Mînjina a fruntaşilor munteni şi moldoveni, nu a putut fi înscrisă explicit, de la început, în programul revoluţiei, din cauza adversităţii celor trei imperii vecine — otoman, ţarist şi habsburgic — care constituiau reazemul reacţiunii feudale în Europa acelui timp. Este un merit, o dovadă de maturitate şi realism politic, faptul că conducătorii revoluţiei au fost conştienţi, au înţeles profund evenimentele comtemporane lor, pregătind astfel temeinic victoria de la 24 ianuarie 1859. Bălcescu explică pe larg în lucrarea sa „Mişcarea românilor din Ardeal“ că românii „n-au pierdut un minut din vedere solidaritatea ce li leagă cu toate ramurile naţiei române“. Dacă în programele oficiale ale revoluţiei, unitatea naţională nu a putut fi înscrisă ca obiectiv imediat din motivele arătate — mergîndu-se numai pînă la revendicarea independenţei administrative şi legislative — masele populare nu au putut fi desigur oprite să-şi manifeste fierbinte năzuinţa scumpă a unităţii naţionale. Acest lucru a ieşit în evidenţă în modul cel mai clar la marea adunare de la Blaj de la începutul lunii mai 1848 la care, dînd expresie puternicei năzuinţe a luptei unite, au venit fruntaşi ai revoluţiei din toate cele trei ţări române (VAlecsandri, G. Sion, Costache Negri, Alecu Russo, se pare că şi Al. I. Cuza, apoi Nicolae Ionescu, Lascăr Rosetti şi alţii). La Blaj au participat, de asemenea, iobagi maghiari. In istoricul său discurs, Simion Barnuţiu afirma cu tărie că libertatea unui popor este în primul rînd de ordin naţional. Evocarea gloriei străbune prin arborarea devizei „Virtus romana rediviva“ şi prin discursurile însufleţite ale numeroşilor oratori, contribuţia la mobilizarea sufletească a poporului, în spiritul tradiţiilor înaintaşilor, îi sporea încrederea în forţele proprii. „Noi vrem să ne unim cu Ţara" — au fost cuvintele simbolice, rostite cu tărie de mase, anticipînd mersul ascendent al istoriei. Blajul a insuflat celor peste 40.000 de români, întruniţi pentru prima oară în asemenea număr, conştiinţa forţei pe care o reprezentau, dîrzenia necesară în lupta lor dreaptă, socială şi naţională. „Numai poporul şi poeţii, aceşti fii ai inspiraţiei divine, avură la 1848 conştiinţa întimplărilor viitoare, numai ei cetiră şi destăinuiră aceea ce era scris în fundul inimii fiecărui român: mîntuirea de orice domnie străină prin unitatea naţională" — astfel evoca evenimentul N. Bălcescu în pateticul său discurs rostit la aniversarea adunării de la Blaj, în 3/15 mai 1851, cu numai un an înaintea stingerii timpurii a incandescentei sale vieţi. „Ideea unui imperiu român a cuprins mii de inimi" — arăta Stephan Ludwig Roth, exponent progresist de seamă al populaţiei germane din Transilvania, martor şi el la adunarea de la Blaj. Primele fragmente şi variante ale „Horei Unirii“ sunt expresia nepieritoare a entuziasmului acelor zile; tot de atunci datează şi celebra odă a lui Andrei Mureşianu, „Deşteaptă-te române“. După adunarea de la Blaj, la propunerea lui August Treboniu Laurian, se plănuia convocarea unui congres general al reprezentanţilor întregului popor român. Programul revoluţionarilor moldoveni exilaţi la Braşov — „Prinţipiile noastre pentru reformarea patriei" — preconiza la punctul 6 unirea Ţării Româneşti cu Moldova. Unirea era astfel formulată pentru prima oară într-un program revoluţionar, iar aceasta în mod s imbolic tocmai la Braşov, în mijlocul pămîntului românesc Memorii către Poartă, către celelalte puteri europene, către opinia publică internaţională, menţionează şi ele această dorinţă a poporului român. Organele de presă ale revoluţiei — „Pruncul român“ redactat de C. A. Rosetti şi „Poporul suveran“ editat de Dimitrie Bolintineanu — scriu cu înflăcărare despre măreaţa cauză a unirii. Lărgirea treptată a sferei dezbaterilor asupra acestui obiectiv fundamental al luptei poporului român, a permis conducătorilor să înţeleagă că unirea nu putea fi înfăptuită în întregime, simultan, ci, într-o primă etapă, era posibilă — aşa cum a confirmat-o şi mersul evenimentelor — doar unirea principatelor dunărene, „cheia de boltă, fără de care s-ar prăbuşi tot edificiul naţional", aşa cum scria Kogălniceanu în celebrul program politic „Dorinţele partidei naţionale“ redactat la Cernăuţi. „Cînd două grupe mari de români vor fi constituite una alături de alta (cei din Principatele Unite şi cei din Transilvania — n.n.), cine te va putea împiedeca a se uni? România noastră va exista deci. Ori cine nu o vede" — scria Bălcescu. Se trece chiar la alcătuirea unor planuri de constituire a unei forţe armate care să garanteze şi să apere transpunerea în realitate a planurilor politice. Al. G. Golescu (Negru) îi scria lui Bălcescu în legătură cu toate acestea: „Bălcescule, a sosit timpul ca să organizăm o frăţie secretă şi grandioasă, care să se întindă peste toate părţile României şi să aibe ciţiva capi în fiecare provincie, iar centrul ei in Bucureşti, unde este mai multă libertate de acţiune“, împletirea revoluţiei în cele trei ţări române, caracterul ei unitar, ecourile puternice pe care le-au produs în mod reciproc evenimentele revoluţionare, colaborarea dintre conducători, manifestarea energică a conştiinţei unităţii naţionale a maselor înainte şi în timpul desfăşurării revoluţiei — dovedesc cu elocvenţă faptul incontestabil că unitatea naţională era o cauză fundamentală a întregului popor român. „Revoluţia viitoare nu se mai poate mărgini a voi ca românii să fie liberi, egali, proprietari de pămînt şi de capital şi fraţi asociaţi la fapta unui progres comun. Ea nu se va mărgini a cere libertate dinăuntru care este peste putinţă a dobîndi fără libertate din afară, libertatea de sub domnia străină, ci va cere libertatea şi unitatea naţională. Deviza ei va fi dreptate, frăţie, unitate. Ea va fi o revoluţie naţională" — scria Bălcescu în „Mersul revoluţiei în istoria românilor“. Revoluţionarii de la 1848 au fost înfăptuirii Unirii din 1859, iar unii dintre ei şi ai Independenţei, într-o continuitate simbolică. „Aşteptarea, visarea vieţii mele se va îndeplini! Toţi românii vor fi una, liberi şi fraţi! Cel din urmă al meu cuvînt va fi încă un imn, Ţie, Ţara mea mult dragă" — sînt cuvintele înfiorate, de vizionar, ale marelui patriot democrat Bălcescu. Desăvîrşirea unităţii statului naţional, în 1918 a realizat pe deplin năzuinţa revoluţionarilor paşoptişti, iar socialismul a ridicat la un nivel şi mai înalt acest proces istoric, prin înfăptuirea unităţii depline a naţiunii, prin înflorirea continuă a patriei, a naţiunii noastre socialiste. Alexandru PORŢEANU, cercetător principal la Institutul de istorie „N. Iorga" Revoluţia de la 1848 şi unitatea naţională Pag. 2 Informafta HARGHITEI ! Rolul filmului didactic in procesul de învăţămint Filmul didactic constituie un indicat mijloc pentru a preda un volum maxim de cunoştinţe într-un minimumde timp, cu eficienţă sporită, elevii reţinînd mult mai temeinic ideile şi noţiunile astfel transmise. Desigur, utilizarea filmului în cadrul procesului instructiv necesită respectarea unor cerinţe, cum ar fi integrarea adecvată în lecţie şi durata proiecţiei în structura orei, altfel reducîndu-se mult din eficienţa lui, indiferent de valoarea sa intrinsecă. Pregătirea unei lecţiifilm, reclamă un mai mare efort din partea profesorului, rezultatele obţinute fiind şi ele mult mai bune. De aici rezultă o regulă absolută : profesorul trebuie să cunoască bine filmul, fapt ce implică cel puţin o proiectare prealabilă, pentru a da posibilitatea analizării documentului, notînduse dificultăţile de ordin vizual şi sonor şi fixîndu-se timpul optim de proiecţie în cadrul lecţiei sau în ansamblul de lecţii.De asemenea, profesorul trebuie să decidă cum să se folosească de film, de cite ori să-l proiecteze, dacă sâ-l proiecteze fragmentat, combinat cu discuţii profesor-elev, sau dacă se impune o reluare a lui în aceeaşi oră. Pentru aceasta profesorul trebuie să ţină cont de trei elemente : utilitatea intrinsecă a filmului, importanţa documentării oferite şi documentaţia pe care vrea să i-o dea. Uneori filmul constituie miezul lecţiei, documentul esenţial în jurul căruia este organizată întreaga lecţie; alteori, filmul dezvoltă prin mijloacele sale proprii o parte a unei lecţii sau e doar ilustrarea ei. Filmul nu trebuie folosit niciodată fără un scop bine precizat, altfel proiecţia ar primi un caracter de divertisment. Nici un film nu poate fi proiectat fără pregătirea elevilor chiar şi atunci cînd el este proiectat la începutul lecţiei. Sînt absolut necesare cîteva cuvinte de prezentare, cîteva întrebări puse cu abilitate în scopul definirii problemei, ajutîndu-i pe elevi să găsească răspunsurile în film. In acest mod, proiectarea oferă elevilor o experienţă activă, caracterizată prin căutare şi creaţie. Profesorul va exploata apoi filmul proiectat în întregul său sau în parte, după procedee diverse şi complementare va pune elevilor întrebări, va răspunde la întrebările lor, le va cere un rezultat oral şi scris, o expunere verbală, etc. Indiferent de procedeul folosit, profesorul trebuie să îndrepte eventualele greşeli de interpretare şi trebuie să recapituleze învăţăturile pe care le sugerează filmul, să precizeze mesajul lui. De asemenea, în cazul unui material bogat, filmul se poate exploata în mai multe ore propunlndu-se elevilor teme de lucrări şi organizîndu-se activităţi dirijate în cadrul orelor de clasă sau în cadrul activităţilor facultative, pe baza temelor. Filmul, prin mijloacele de care dispune, poate fi de un real folos pentru predarea unor noţiuni geometrice cum ar fi locuri geometrice, probleme legate de deplasare, calculul suprafeţelor, arii etc. Contribuţia fundamentală a filmului de matematică constă în faptul că ne permite să introducem în clasă coordonate noi mişcarea şi timpul. Să ne închipuim o figură geometrică formată dintr-un număr de drepte cum ar fi un triunghi sau un hexagon. Profesorul nu va putea să deplaseze decit două drepte în acelaşi timp, făcînd să alunece pe tablă două rigle, în timp ce în film e posibilă deplasarea simultană a unui număr mult mai mare de părţi componente ale figurii, ceea ce constituie o îmbunătăţire a predării. Pentru a întregi cele arătate mai sus mă voi referi la filmul „Conice“ elaborat de Ministerul Educaţiei şi Invăţămîntului, film ce poate fi folosit cu succes în predarea geometriei vanalitice la anul III al liceelor de cultură generală. Astfel, înainte de începerea capitolului cu acelaşi titlu, după o scurtă prezentare, am proiectat filmul ce prezintă obţinerea curbelor de gradul II prin secţionări ale suprafeţei conice. După proiecţie am purtat o discuţie cu elevii asupra proprietăţilor acestor curbe, ca locuri geometrice. Pentru că unele aspecte nu au fost suficient înţelese, am reproiectat filmul. In orele următoare elevii au reuşit cu multă uşurinţă să deducă pe cale analitică ecuaţiile acestor curbe, proprietăţile lor, precum şi problemele de intersecţie, tangenţă şi locuri geometrice. Acest film se recomandă a fi folosit şi în orele de recapitulare pentru întregirea cunoştinţelor referitoare la conice. Cu aceleaşi rezultate bune pot fi folosite filmele „Aplicaţii ale derivatelor“, „Structura nucleului atomic“, „Modele atomice“, „Reacţii nucleare“ etc., aflate în filmoteca Inspectoratului şcolar judeţean. Filmul, avînd un cîmp de aplicaţie propriu, ale cărui limite se lărgesc necontenit, are o contribuţie considerabilă în munca educatorilor care îl integrează procesului didactic. Prof. Miron DUŞA Liceul nr. 2 Tribuna pedagogului Economie...specifică Multe sunt formele îmbrăcate de spiritul de economie. Unii se furajează cu iaurt, alţii îşi mănîncă „de sub unghii“, dar astea-si toate forme ale economiei meschine, forme ce nu prea fac cinste practicanţilor lor. Cu totul alta este situaţia atunci cînd economia îmbină raţional eliminarea risipei, cu satisfacerea unor nevoi fireşti. Sîndominicul, comună mare (unii susţin că e cea mai mare din judeţ) se întinde pe mai mulţi kilometri din drumurile ce duc spre Bălan, Gheorgheni şi Miercurea-Ciuc. Beneficiind de binefacerile electrificării, în această localitate a fost introdus şi iluminatul public. In porţiunea din comună, întinsă pe mai mulţi kilometri din şoseaua D.N. 12, care duce spre Izvoru Mureş, stradă — că asta trebuie să fie din moment ce se află în perimetrul localităţii — cu case rare, edilii au hotărît să instaleze becuri tot numai la al doilea stîlp, pentru a economisi la consumul de energie. Iniţiativa ar fi lăudabilă, întrucît consumul ar „ieşi“ pe jumătate. Strada este cît de cît iluminată şi economiile ar fi şi ele realităţi, dacă exploatarea reţelei s-ar face raţional, dacă luminile s-ar aprinde seara şi s-ar stinge dimineaţa. Dar ne-am convins, că ele ard „nonstop“ ! Parafrazînd legenda meşterului Manoie, am putea spune că „becurile ard ziua, ceea ce economisesc noaptea!“ Oare din cauză că-s rare becurile, să nu fi văzut cei în drept acest aspect al „economiei“ pe care o practică ? T. MOHOR ,,în vîrtejul jocului” (Urnire din pag. I.) ghiteană“ — manifestare de prestigiu în ansamblul vieţii culturalartistice a judeţului nostru — apropiatul festival, iniţiat la dorinţa publicului, este o expresie elocventă a preţuirii de care se bucură, din partea tuturor, nestematele folclorice create de oamenii acestor meleaguri, români şi maghiari, de-a lungul vremii. Bogăţia de culori a minunatelor costume populare, reprezentînd toate zonele folclorice, melodicitatea cintecelor interpretate de recunoscuţi solişti vocali şi instrumentişti, acompaniamentul unor formaţii orchestrale cu bun renume vor constitui cîteva din punctele de mare atracţie ale acestei aşteptate serbări cimpeneşti. Vor apărea la rampa festivalului reprezentanţi de prestigiu ai artei judeţului, ca de exemplu Ansamblul folcloric „Harghita“ al sindicatelor, îndrăgite formaţii de amatori din întreprinderile oraşului Miercurea-Ciuc, fanfara Clubului „Minerul din Bălan etc. Sportivi şi echipe de renume pe plaţi judeţean vor oferi demonstraţii de box, judo etc. La buna reuşită , a manifestării, unităţi ale alimentaţiei publice, cooperative meşteşugăreşti şi unităţi agricole, cooperatiste vor contribui cu o variată gamă de produse. Astfel, patru unităţi de alimenaţie publică şi o cofetărie vor organiza puncte de desfacere. O statistică anticipativă a produselor oferite de comercianţi cuprinde (fără eventualele suplimentări) 14.000 sticle de bere, 1.000 litri de vin, 5.200 mici, 2.300 de fleici, 100 kg cremvurşti, 2.000 prăjituri, citronadă, variate sortimente de îngheţată etc., etc., etc. “ Cooperaţia meşteşugărească, I.P.I.V.LS. şi întreprinderea judeţeană de morărit şi panificaţie vor fi şi ele prezente cu produse specifice şi .. . surprize, pentru toţi. Deci, nu uitaţi, duminică, 10 iunie, sunteţi invitaţi şi aşteptaţi la Jigodin ! A APARUT NR. 24 AL REVISTEI „LUMEA". ^ Din sumar reţinem un amplu comentariu detidicat bunelor relaţii dintre România şi Iran, H pe marginea vizitei Şahinşahului Mohammad Reza Pahlavi în România. | Revista publică o anchetă internaţională H pe tema securităţii europene. |§ O corespondenţă de la Helsinki analizează rezultatele celor şase luni de negocieri priuvind convocarea viitoarei conferinţe generalii europene. P entru női. ANUL VI, nr. 1642 Intilnirea ,,Mama - copilul - medicul“ Recent, a avut loc, la Odorheiu Secuiesc o inedită întîlnire a triunghiului mamă-copilmedic pediatru, iniţiată şi organizată de Comitetul municipal al femeilor în colaborare cu secţiile de pediatrie ale circumscripţiilor sanitare din Odorheiu Secuiesc. Harnicele femei de aici au dovedit încă o dată că sunt neîntrecute în a organiza acţiuni atractive, folositoare, şi în acelaşi timp inedite. De fapt, împreună cu cei 2.262 de copii din cadrul acestor trei circumscripţii, a fost sărbătorit şi un eveniment deosebit 10 ani de la înfiinţarea secţiei de pediatrie din circumscripţia sanitară nr. 1, şi 10 ani de neobosită activitate a doctoriţei Oláh Amália, şi a asistentelor Farkas Etelka şi Deák Erzsébet. Desigur, tot cu această ocazie s-au rostit calde aprecieri şi la adresa celorlalţi pediatrii din oraş , dr. Jakiovaszki Alfonz, medic primar pediatru, dr. Oláh Mihály, dr. Tamás Mária (de la celelalte două circumscripţii sanitare), precum şi la adresa cadrelor medii sanitare din întreg oraşul. Sala mică a Casei de cultură din Odorheiu Secuiesc devenise neîncăpătoare, sute de copii, mame, bunici au fost prezenţi pentru a mulţumi, în acest cadru festiv, pentru grija neobosită a cadrelor medicale ce asigură sănătatea şi creşterea armonioasă a viitoarelor vlăstare ale ţării. Nu ştiu ce m-a emoţionat mai profund vorbele simple şi grăitoare ale doctoriţei Lia (să mi se permită s-o numesc aşa), făcînd un bilanţ al succeselor şi frumuseţilor acestor 10 ani; florile cu care au „invadat-o“ copiii, acel „minicor“ al celor 7 perechi de gemeni, în cadrul unui program artistic prezentat de copii îmbrăcaţi în costume populare, sau cuvintele acelei bunici care creşte 10 nepoţi, Kovács Irma ! „De cite ori au fost copiii bolnavi, doctoriţa ne-a încurajat cu priceperea ei, cu blîndeţe cu care s-a apropiat de copii, pe care îi cunoaşte la fel de bine ca mine, ca părinţii lor. A-i mulţumi din suflet pentru tot ce face, ar fi prea puţin“. Tot în cadrul acestei întîlniri la care s-a făcut bilanţul faptic, aş zice, al fructuoasei colaborări dintre mamăcopil-pediatru, s-au evidenţiat, în cadrul unui autentic concurs al frumuseţii, 30 de copii, cei mai sănătoşi, cei mai frumoşi. Diplomele au constituit o laudă pentru părinţi, pentru strădania lor de a traduce în viaţă, la propriu, sfaturile medicului. Ne-am întîlnit aici cu soţii Gáli, părinţi a opt copii, iar în viitorul apropiat a nouă ... Gál Mária ne-a mărturisit ! „li iubim mult amîndoi, dacă este sănătate nu-i nici o problemă, şi-apoi... întotdeauna cel mai mic pare cel mai drăguţ... Eu sunt casnică, 5 copii sunt la şcoală, doi la grădiniţă, iar cel mic acasă. Nu-i chiar atît de greu pe cît pare ...“ (Fotografia de alături reprezintă 9 din cei 10 membri ai numeroasei familii : fata cea mare, Iulia, era la şcoală în clipa cînd i-am surprins în obiectiv). Ne-am mai întreţinut şi cu muncitoarea Szász Anna, mamă a 7 copii la numai 29 de ani. „Sunt fericită că m-au invitat la această întîlnire. Garoafele pe care le-am primit astăzi constituie o nouă dovadă a preţuirii mamelor cu mulţi copii. Dacă este greu ? Trei dintre ei sunt elevi, doi sunt la cămin de zi, iar noi doi, soţul şi cu mine, lucrăm în schimburi diferite pentru a-i îngriji pe cei doi mai mărunţei.. înţelegere să fie în familie şi sănătate, atunci totul pare mai uşor.. Despre impresiile zilei, despre reuşita întîlnirii, ne-a vorbit una dintre sărbătorile, dr. Oláh Amália ! „Sînt fericită că totul s-a desfăşurat fără fisuri, aşa cum prevăzusem. Trebuie să subliniez că femeile din comitetul municipal au fost azi, intradevăr, la înălţime. M- au copleşit florile, atenţiile micilor mei pacienţi. Ce simt acum ? Satisfacţia pe care ţi-o pot da rezultatele obţinute. Mîine o iau de la capăt.. A fost o iniţiativă bună dusă la capăt cu un entuziasm tineresc, o întîlnire de la care am plecat cu convingerea că acest triunghi despre care am pomenit, este o legătură trainică, cu rezultate care s-au arătat și la această festivitate a copilului, a mamei, a pediatrului. Maria MARCOVICI INITIATIVE Cunoaşteţi această reţetă? Cantităţi necesare: 1 pui, 1 lingură de untură, 1 varză, 1 ceapă, 4 ardei, 1/2 kg roşii, 1/2 kg de cartofi. Pentru găluşte 1 1 ou, 4 linguri de făină, o linguriţă de untură. Modul de preparare : Projim ceapa tocată mărunt într-o cratiţă mai mare, în care punem, în prealabil, untura , introducem carnea tăiată în bucăţi potrivite, punem sare, turnăm un pahar de apă. Fierbem pînă ce apa scade, turnăm apoi o jumătate de litru de apă fierbinte, punem varza, ardeii, roşiile, toate tocate mărunt. Fierbem la foc mic timp de o oră. Adăugăm cartofii tăiaţi în felii şi formăm găluşte mărunte din aluatul preparat dintr-un ou, 4 linguri de făină, 4 linguri de apă şi o linguriţă de untură. MlNCARE TARANEASCA DIN PUI ÎNTÎLNIRE CU ELEGANŢA Costumul feminin: pantaloni în dungi albalbastru cu o jachetă tot în dungi de aceeaşi culoare, dar mai discrete, cu buzunare, guler şi partea din faţă din material alb aplicate pe bluză. Costumul bărbătesc , în ton cu cel feminin — pantalonii sunt de culoare deschisă, jacheta albă, buzunarele, gulerul şi partea din faţă sunt aplicate, confecţionate din acelaşi material cu bluza costumului de damă. Fotó : NAGY P. Zoltán )