Informaţia Harghitei, ianuarie-martie 1978 (Anul 11, nr. 2524-2599)
1978-01-15 / nr. 2535
PROLETARI DIN TOATE ŢĂRILE, UNITI-VA HARGHITEI KTl'l IlAWMin* Organ al Comitetului judeţean Harghita al P.C.R. şi al Consiliului popular judeţean Pentru o participare nemijlocită Locul specialistului: secţiile productive La primul Congres al consiliilor oamenilor muncii din industrie, construcţii şi transporturi, din iulie a.c., in legătură cu locul şi rolul specialistului din economie, tovarăşul Nicolae Ceauşescu arăta că : „ . . . Dispunem de o bază tehnico-materială modernă, de un corp competent de ingineri şi tehnicieni — avem deci, toate condiţiile pentru înfăptuirea şi depăşirea sarcinilor trasate de Congresul al XI-lea . . La acelaşi congres, secretarul general al partidului nostru mai menţiona că in scopul creşterii productivităţii muncii este necesar să se acţioneze mai energic pentru mecanizarea şi automatizarea producţiei, ridicarea calificării profesionale a întregului personal, organizarea ştiinţifică a muncii, reducerea la strictul necesar a personalului auxiliar şi neproductiv şi trecerea celui disponibil în sfera producţiei materiale. Ce au înţeles specialiştii harghiteni din această chemare a partidului ? Cum materializează ei indicaţiile privind valorificarea unui însemnat volum de timp din programul de lucru, în scopul asigurarii asistenţei tehnice, sprijinirii şi îndrumări activităţii la locurile direct productive ? Răspunsurile la aceste probleme le-am aflat recent, vizitînd cîteva întreprinderi din judeţ. Astfel, la întreprinderea minieră Harghita în diversele secţii miniere — Lueta, Voşlobeni sau Harghita Băi - aflăm că locul specialistului este efectiv acolo unde se hotărăşte soarta producţiei. Aşa se face că ori de câte ori am fost prezenţi la secţia din Voşlobeni am dat în atelierele de producţie peste ingi nerul Bertoti Károly, peste geo logul Szász Mihai aflaţi acolo unde se exploatează şi prepară dolomita pe diferite sortimente. Numai cuvinte de laudă, numai aprecieri aveam să aflăm de la muncitorii din Voşlobeni referitor la priceperea specialiştilor, la ajutorul pe care îl primesc din partea geologului Szász. Acesta, dealtfel, a reuşit, de curînd, în urma unor cercetări de zile şi luni să prepare, din dolomită, un nou sortiment, şi anume fienită măcinată, produs mult solicitat de industria sticlăriei şi care, pînă nu demult, se importa. Tot de la Voşlobeni nu s-a întors timp de mai multe zile, la biroul său din Miercurea-Ciuc nici tehnicianul Kiss Ştefan care a reuşit ca aproape în totalitate să activizeze parcul de maşini şi utilaje , cum la fel de rar revine la sediul întreprinderii şi inginerul Simion Suciu. Preocupările lor? „Punerea la punct, la cele mai înalte cote ale exigenţei, a tehnologiilor de producţie a întregului proces de exploatare şi preparare a dolomitei." Au reuşit ei în intenţia lor? Da. Lucru dovedit de faptul că de la nerealizări, minerii din Voşlobeni reuşesc să se înscrie, în prezent, în limita cifrelor de plan, la o secţie de unde sute de tone de dolomită, suplimentar, iau drumul diverşilor beneficiari. Dar nu numai la Voşlobeni se face simţită prezenţa specialistului. Spre exemplu (în justificarea celor amintite) pe inginerul Fülöp Iosif l-am aflat la Mina Lueta, unde a contribuit concret la redresarea situaţiei productive a secţiei, făcînd ca de la nerealizarea lună de lună a planului să se ajungă ca în prezent, cantitatea de metal livrată suplimentar să depăşească cîteva sute de tone. De asemenea, pe inginerul Makay Zsigmond, pe chimistul Fütöki Alexandru, ca şi inginerul Stanzki Gavrilă îi poţi întîlni destul de des la secţia din Harghita- Bai. Permanenta lor prezenţă aici a făcut ca gradul de alb al caolinei preparate să crească considerabil, cantităţile de caolin coloidal să sporească şi ele. Grupul de şantiere de construcţii industriale Harghita. Şi aici, doar cînd e strict necesar îţi este dat să întîlneşti in birourile întreprinderii, vreun (Continuare în pag. a 3-a) Anton BORŞ LOCALITĂŢILE HARGHITENE LA COTA PREZENTULUI SOCIALIST Remetea — o comună aflată sub zodia muncii şi bunăstării 9 In încercarea noastră de a cunoaşte şi contura identitatea de azi a comunei Remetea am întors mereu pe o parte şi alta ceea ce ne spusese la început, despre Remetea de altă dată, tovarăşul Păli Dionisie, vicepreşedintele consiliului popular comunal, cuvintele dinsului părînd că nu pot, că n-au cum să se potrivească cu condiţiile de la Remetea. „în trecut, înainte de eliberare — afirmase interlocutorul nostru, localnic get-beget — oamenii se ocupau tot cu agricultura, dar nu puteau trăi din asta, aşa că lucrau mai mult la pădure, la tăiatul şi transportul lemnului." Deci, in unitatea care deţine recordul pe judeţ la producţia de in - cu aproape 6000 kg/ha -, în care in anii normali se obţin 20.000 kg cartofi şi peste 2500 kg griu de pe un hectar, oamenii nu puteau trăi din ceea ce producea pămintul ! Evident acest paradox are explicaţii cit se poate de normale şi chiar dacă recurgem doar la a compara anii de început ai Cooperativei agricole de producţie din Remetea cu cei mai recenţi, ne dăm seama că intr-adevăr, bunăstarea comunei nu e atit de veche şi — mai ales ! — că ea nu se datorează atit dărniciei naturale a pămintului ci ştiinţei şi vrerii oamenilor de a-l face darnic. E dealtfel semnificativ faptul că în ultimii 10 ani producţia globală realizată în cooperativă a crescut de la 12—13 milioane, la 21 milioane. In această creştere „partea leului” revine producţiei de lapte care a crescut de la circa 3000 hectolitri în anii 1970-1971 (e vorba de producţia de lapte-marfă) la aproape 13.000 hectolitri în 1977, justificind astfel prezenţa la Remetea a unei fabrici de prelucrat lapte, prezenţă pe care, in anii cind producţia era încă mică, unii o găseau fără acoperire. De fapt şi fabrica a evoluat aproape paralel cu comuna, dezvoltîndu-se şi depăşindu-şi condiţia iniţială, ajungind azi să-şi creeze atit „un nume" cit şi prestigiu, laptele praf pentru sugari fabricat aici - Glavilact - fiind după cit se pare cel mai căutat în întreaga ţară. Anii viitori vor consemna o dezvoltare şi mai puternică a unităţii, altfel spus transformarea vechii fabrici intr-o unitate dintre cele mai reprezentative ale industriei alimentare. Cu toate că, oficial, Remetea nu va deveni intr-un viitor foarte (Continuare in pag. a 3-a) Ştefan DANCIU Căminul cultural din Remetea -modernă instituţie, „inima“ vieţii cultural-artistice a comunei. Succesele noastre strîns legate de activitatea neobosită a patriotului şi gînditorului revoluţionar, tovarăşul Nicolae Ceauşescu întregul nostru popor, strîns unit in jurul partidului, păşeşte cu încredere şi optimism spre noi biruinţe pe frontul muncii creatoare dedicată înfloririi şi prosperităţii patriei socialiste, bunăstării celor ce muncesc. Optimismul lui este generat de cutezanţa planurilor şi realismul sarcinilor prin care partidul asigură cursul profund înnoitor determinînd spectaculoase transformări economico-sociale, accelerarea ritmului de dezvoltare prin care înfăţişarea ţării cunoaşte o continuă schimbare, o acumulare de prefaceri înnoitoare pe care noi, cei care le înfăptuim, le înregistrăm ca pe ceva firesc, dar care pentru ochiul atent al vizitatorului străin se structurează în ceea ce ne-am obişnuit să auzim : miracolul românesc ! Miracol însemnînd găsirea consensului dintre posibilităţi şi angajare, însemnînd descătuşarea de energii în înfăptuirea obiectivelor, în preocuparea constantă pentru a da o înaltă eficienţă activităţii în toate domeniile. Acestea toate constituind sursa metamorfozelor pe care le cunoaşte înfăţişarea ţării, proces al devenirii noastre, în care nimic nu este întîmplător, ci rodul unei analize atente, ştiinţifice, prin care sunt puse în valoare toate resursele materiale şi umane de care dispunem, înfăptuind neabătut politica de industrializare, dînd contur faptic vastului program de investiţii am reuşit să sporim contribuţia industriei la modernizarea bazei tehnico-materiale a societăţii noastre, cu toate efectele pozitive ce decurg de aici, respectiv consolidarea puterii economice a ţării, locul ei în diviziunea mondială a muncii. După cum se ştie, din orientările generale cu privire la dezvoltarea viitoare a României, configurate la recenta Conferinţă Naţională a partidului, in virtutea acţiunii reciproce dintre ritmul de creştere şi modernizare a structurii economiei, sporirea potenţialului industrial vizează în continuare dezvoltarea cu prioritate a ramurilor generatoare şi promotoare ale progresului tehnic, asimilarea rapidă a cuceririlor de virf din ştiinţă şi tehnologie, perfecţionarea proceselor tehnologice, pentru a stimula obţinerea de produse calitativ superioare. Concentrarea eforturilor întregului popor pentru înfăptuirea obiectivelor care prefigurează transformările calitativ-fundamentale din viaţa social-economică a României, au condus la obţinerea în prezent a unei producţii industriale de 23 ori mai mare decît in 1950, ţara noastră devenind un partener căutat pentru produsele sale, cum ar fi tractoarele, autocamioanele, utilajele pentru foraj, produse chimice şi ale industriei electrotehnice. Aşadar, miracolul românesc este de fapt rezultatul capacităţii creatoare şi de efort a oamenilor muncii din ţara noastră, angajarea lor plenară pentru înfăptuirea dezvoltării rapide, obţinerea de rezultate remarcabile, cum a fost, de exemplu, în anul recent încheiat cînd s-a obţinut un spor al venitului naţional de 80 miliarde lei faţă de venitul anului 1975, echivalent cu întregul venit realizat în 1957. Aceste rezultate au constituit baza programului iniţiat de tovarăşul Nicolae Ceauşescu pentru sporirea mai accentuată a nivelului de trai al oamenilor muncii. Noi, cei care trăim şi muncim în această ţară, am simţit şi simţim că tot ce s-a înfăptuit în România, toate transformările înregistrate sunt organic legate de activitatea neobosită, de clarviziunea şi cutezanţa revoluţionară a celui mai iubit şi mai de seamă fiu al poporului nostru, tovarăşul Nicolae Ceauşescu. Cunoscind ca nimeni altul realităţile ţării, fiind în permanenţă prezent în mijlocul oamenilor, secretarul general al partidului a avut o contribuţie decisivă în stabilirea strategiei de dezvoltare, tezele şi indicaţiile pe care le-a elaborat au stat la baza înfăptuirii practice a noului cadru politico-administrativ prin care s-au asigurat atit premizele unui ritm ascendent în industrializarea ţării cât şi armonizarea în dezvoltarea acesteia. Cel mai elocvent argument în susţinerea acestei afirmaţii îl reprezintă chipul de astăzi al judeţului Harghita, în a cărui dezvoltare - la scară redusă, evident , se regăsesc coordonatele dezvoltării de ansamblu a ţării. Urmare a politicii partidului de dezvoltare armonioasă a tuturor zonelor ţării — temelie trainică a egalităţii oamenilor muncii fără deosebire de naţionalitate - judeţului Harghita i-au fost alocate însemnate fonduri de investiţii care, bine dirijate, au condus la ridicarea economică a tuturor oraşelor şi localităţilor. Semnificativ în acest sens este faptul că numai investiţiile pentru anul 1977 reprezintă întregul volum alocat pentru cincinalul 1961—1965. Prin strădaniile oamenilor muncii români şi maghiari, care trăiesc înfrăţiţi pe aceste meleaguri, politica partidului a prins contur faptic, iar judeţul Harghita, a devenit, intr-un timp extrem de scurt, beneficiarul u- IContinuare la pag. a 3-a)