Informaţia Harghitei, ianuarie-martie 1978 (Anul 11, nr. 2524-2599)

1978-01-15 / nr. 2535

PROLETARI DIN TOATE ŢĂRILE, UNITI-VA­­ HARGHITEI KTl'l IlAWMin* Organ al Comitetului judeţean Harghita al P.C.R. şi al Consiliului popular judeţean Pentru o participare nemijlocită Locul specialistului: secţiile productive La primul Congres al consi­liilor oamenilor muncii din in­dustrie, construcţii şi transpor­turi, din iulie a.c., in legătură cu locul şi rolul specialistului din economie, tovarăşul Nicolae Ceauşescu arăta că : „ . . . Dis­punem de o bază tehnico-mate­­rială modernă, de un corp com­petent de ingineri şi tehnicieni — avem deci, toate condiţiile pentru înfăptuirea şi depăşirea sarcinilor trasate de Congresul al XI-lea . . La acelaşi congres, secretarul general al partidului nostru mai menţiona că in sco­pul creşterii productivităţii mun­cii este necesar să se acţioneze mai energic pentru mecanizarea şi automatizarea producţiei, ri­dicarea calificării profesionale a întregului personal, organizarea ştiinţifică a muncii, reducerea la strictul necesar a personalu­lui auxiliar şi neproductiv şi tre­cerea celui disponibil în sfera producţiei materiale. Ce au înţeles specialiştii har­­ghiteni din această chemare a partidului ? Cum materializează ei indicaţiile privind valorificarea unui însemnat volum de timp din programul de lucru, în scopul a­­sigurarii asistenţei tehnice, spri­jinirii şi îndrumări activităţii la locurile direct productive ? Răs­punsurile la aceste probleme le-am aflat recent, vizitînd cîte­­va întreprinderi din judeţ. Ast­fel, la întreprinderea minieră Harghita în diversele secţii mi­niere — Lueta, Voşlobeni sau Harghita Băi - aflăm că locul specialistului este efectiv acolo unde se hotărăşte soarta pro­ducţiei. Aşa se face că ori de câte ori am fost prezenţi la sec­ţia din Voşlobeni am dat în ate­lierele de producţie peste ingi­­ nerul Bertoti Károly, peste geo­­ logul Szász Mihai aflaţi acolo unde se exploatează şi prepară dolomita pe diferite sortimente. Numai cuvinte de laudă, numai aprecieri aveam să aflăm de la muncitorii din Voşlobeni referitor la priceperea specialiştilor, la ajutorul pe care îl primesc din partea geologului Szász. Aces­ta, dealtfel, a reuşit, de cu­­rînd, în urma unor cercetări de zile şi luni să prepare, din do­­lomită, un nou sortiment, şi a­­nume fienită măcinată, produs mult solicitat de industria sticlă­riei şi care, pînă nu demult, se importa. Tot de la Voşlobeni nu s-a întors timp de mai multe zile, la biroul său din Mier­­curea-Ciuc nici tehnicianul Kiss Ştefan care a reuşit ca aproape în totalitate să activizeze par­cul de maşini şi utilaje , cum la fel de rar revine la se­diul întreprinderii şi inginerul Simion Suciu. Preocupările lor? „Punerea la punct, la cele mai înalte cote ale exigenţei, a teh­nologiilor de producţie a între­gului proces de exploatare şi preparare a dolomitei." Au reu­şit ei în intenţia lor? Da. Lucru dovedit de faptul că de la nerea­­lizări, minerii din Voşlobeni reu­şesc să se înscrie, în prezent, în limita cifrelor de plan, la o secţie de unde sute de tone de dolomită, suplimentar, iau dru­mul diverşilor beneficiari. Dar nu numai la Voşlobeni se face simţită prezenţa specia­listului. Spre exemplu (în justi­ficarea celor amintite) pe ingi­nerul Fülöp Iosif l-am aflat la Mina Lueta, unde a contribuit concret la redresarea situaţiei productive a secţiei, făcînd ca de la nerealizarea lună de lună a planului să se ajungă ca în prezent, cantitatea de metal li­vrată suplimentar să depăşească cîteva sute de tone. De aseme­nea, pe inginerul Makay Zsig­­mond, pe chimistul Fütöki Ale­xandru, ca şi inginerul Stanzki Gavrilă îi poţi întîlni destul de des la secţia din Harghita- Bai. Permanenta lor prezenţă aici a făcut ca gradul de alb al caolinei preparate să crească considerabil, cantităţile de cao­­lin coloidal să sporească şi ele. Grupul de şantiere de con­strucţii industriale Harghita. Şi aici, doar cînd e strict nece­sar îţi este dat să întîlneşti in birourile întreprinderii, vreun (Continuare în pag. a 3-a) Anton BORŞ LOCALITĂŢILE HARGHITENE LA COTA PREZENTULUI SOCIALIST Remetea — o comună aflată sub zodia muncii şi bunăstării 9 In încercarea noastră de a cunoaşte şi contura identitatea de azi a comunei Remetea am întors mereu pe o parte şi alta ceea ce ne spusese la început, despre Remetea de altă dată, tovarăşul Păli Dionisie, vicepre­şedintele consiliului popular co­munal, cuvintele dinsului părînd că nu pot, că n-au cum să se potrivească cu condiţiile de la Remetea. „în trecut, înainte de eliberare — afirmase interlocu­torul nostru, localnic get-beget — oamenii se ocupau tot cu a­­gricultura, dar nu puteau trăi din asta, aşa că lucrau mai mult la pădure, la tăiatul şi transpor­tul lemnului." Deci, in unitatea care deţine recordul pe judeţ la producţia de in - cu aproape 6000 kg/ha -, în care in anii normali se obţin 20.000 kg car­tofi şi peste 2500 kg griu de pe un hectar, oamenii nu puteau trăi din ceea ce producea pă­­mintul ! Evident acest paradox are explicaţii cit se poate de normale şi chiar dacă recurgem doar la a compara anii de în­ceput ai Cooperativei agricole de producţie din Remetea cu cei mai recenţi, ne dăm seama că intr-adevăr, bunăstarea co­munei nu e atit de veche şi — mai ales ! — că ea nu se dato­rează atit dărniciei naturale a pămintului ci­ ştiinţei şi vrerii oamenilor de a-l face darnic. E dealtfel semnificativ faptul că în ultimii 10 ani producţia glo­bală realizată în cooperativă a crescut de la 12—13 milioane, la 21 milioane. In această creştere „partea leului” revine producţiei de lapte care a crescut de la circa 3000 hectolitri în anii 1970-1971 (e vorba de produc­ţia de lapte-marfă) la aproape 13.000 hectolitri în 1977, justifi­­cind astfel prezenţa la Remetea a unei fabrici de prelucrat lapte, prezenţă pe care, in anii cind producţia era încă mică, unii o găseau fără acoperire. De fapt şi fabrica a evoluat aproape paralel cu comuna, dezvoltîndu-se şi depăşindu-şi condiţia iniţială, ajungind azi să-şi creeze atit „un nume" cit şi prestigiu, laptele praf pentru sugari fabricat aici - Glavilact - fiind după cit se pare cel mai căutat în întreaga ţară. Anii viitori vor consemna o dezvol­tare şi mai puternică a unităţii, altfel spus transformarea vechii fabrici intr-o unitate dintre cele mai reprezentative ale industriei alimentare. Cu toate că, oficial, Remetea nu va deveni intr-un viitor foarte (Continuare in pag. a 3-a) Ştefan DANCIU Căminul cultural din Remetea -modernă instituţie, „inima“ vieţii cultural-artistice a comunei. Succesele noastre strîns legate de activitatea neobosită a patriotului şi gînditorului revoluţionar, tovarăşul Nicolae Ceauşescu întregul nostru popor, strîns unit in jurul partidului, păşeşte cu încredere şi optimism spre noi biruinţe pe frontul muncii creatoare dedicată înfloririi şi prosperităţii patriei socialiste, bunăstării celor ce muncesc. Optimismul lui este generat de cutezanţa planurilor şi realismul sarcinilor prin care partidul asigură cursul profund înnoitor determinînd spectaculoase trans­formări economico-sociale, ac­celerarea ritmului de dezvolta­re prin care înfăţişarea ţării cu­noaşte o continuă schimbare, o acumulare de prefaceri înnoi­toare pe care noi, cei care le înfăptuim, le înregistrăm ca pe ceva firesc, dar care pentru o­­chiul atent al vizitatorului străin se structurează în ceea ce ne-am obişnuit să auzim : miracolul românesc ! Miracol însemnînd găsirea consensului dintre po­sibilităţi şi angajare, însemnînd descătuşarea de energii în în­făptuirea obiectivelor, în preo­cuparea constantă pentru a da o înaltă eficienţă activităţii în toate domeniile. Acestea toate constituind sursa metamorfozelor pe care le cunoaşte înfăţişarea ţării, proces al devenirii noas­tre, în care nimic nu este în­­tîmplător, ci rodul unei analize atente, ştiinţifice, prin care sunt puse în valoare toate resursele materiale şi umane de care dis­punem, înfăptuind neabătut politica de industrializare, dînd contur faptic vastului program de in­vestiţii am reuşit să sporim con­tribuţia industriei la moderniza­rea bazei tehnico-materiale a societăţii noastre, cu toate efec­tele pozitive ce decurg de aici, respectiv consolidarea puterii e­­conomice a ţării, locul ei în di­viziunea mondială a muncii. După cum se ştie, din orien­tările generale cu privire la dez­voltarea viitoare a României, configurate la recenta Conferin­ţă Naţională a partidului, in virtutea acţiunii reciproce dintre ritmul de creştere şi moderni­zare a structurii economiei, spo­rirea potenţialului industrial vi­zează în continuare dezvoltarea cu prioritate a ramurilor genera­toare şi promotoare ale progre­sului tehnic, asimilarea rapidă a cuceririlor de virf din ştiinţă şi tehnologie, perfecţionarea pro­ceselor tehnologice, pentru a stimula obţinerea de produse calitativ superioare. Concentrarea eforturilor între­gului popor pentru înfăptuirea obiectivelor care prefigurează transformările calitativ-funda­­mentale din viaţa social-econo­­mică a României, au condus la obţinerea în prezent a unei pro­ducţii industriale de 23 ori mai mare decît in 1950, ţara noastră devenind un partener căutat pentru produsele sale, cum ar fi tractoarele, autocamioanele, uti­lajele pentru foraj, produse chi­mice şi ale industriei electroteh­nice. Aşadar, miracolul românesc este de fapt rezultatul capacită­ţii creatoare şi de efort a oa­menilor muncii din ţara noastră, angajarea lor plenară pentru înfăptuirea dezvoltării rapide, obţinerea de rezultate remarca­bile, cum a fost, de exemplu, în anul recent încheiat cînd s-a obţinut un spor al venitului na­ţional de 80 miliarde lei faţă de venitul anului 1975, echiva­lent cu întregul venit realizat în 1957. Aceste rezultate au con­stituit baza programului iniţiat de tovarăşul Nicolae Ceauşescu pentru sporirea mai accentuată a nivelului de trai al oamenilor muncii. Noi, cei care trăim şi muncim în această ţară, am simţit şi simţim că tot ce s-a înfăptuit în România, toate transformările înregistrate sunt organic legate de activitatea neobosită, de clarviziunea şi cutezanţa revo­luţionară a celui mai iubit şi mai de seamă fiu al poporului nostru, tovarăşul Nicolae Ceauşescu. Cunoscind ca nimeni altul realităţile ţării, fiind în permanenţă prezent în mijlocul oamenilor, secretarul general al partidului a avut o contribuţie decisivă în stabilirea strategiei de dezvoltare, tezele şi indica­ţiile pe care le-a elaborat au stat la baza înfăptuirii practice a noului cadru politico-adminis­­trativ prin care s-au asigurat atit premizele unui ritm ascendent în industrializarea ţării cât şi armonizarea în dezvoltarea aces­teia. Cel mai elocvent argument în susţinerea acestei afirmaţii îl reprezintă chipul de astăzi al judeţului Harghita, în a cărui dezvoltare - la scară redusă, evident , se regăsesc coordona­tele dezvoltării de ansamblu a ţării. Urmare a politicii partidului de dezvoltare armonioasă a tu­turor zonelor ţării — temelie trainică a egalităţii oamenilor muncii fără deosebire de naţio­nalitate - judeţului Harghita i-au fost alocate însemnate fon­duri de investiţii care, bine diri­jate, au condus la ridicarea e­­conomică a tuturor oraşelor şi localităţilor. Semnificativ în a­­cest sens este faptul că numai investiţiile pentru anul 1977 re­prezintă întregul volum alocat pentru cincinalul 1961—1965. Prin strădaniile oamenilor mun­cii români şi maghiari, care tră­iesc înfrăţiţi pe aceste melea­guri, politica partidului a prins contur faptic, iar judeţul Har­ghita, a devenit, intr-un timp extrem de scurt, beneficiarul u- IContinuare la pag. a 3-a)

Next