Adevărul Harghitei, ianuarie-martie 1991 (Anul 3, nr. 279-326)

1991-01-15 / nr. 283

Pagina a 2-a — 15 ianuarie 1991 De la I.C.S.M.P., la VIPROMAl U Un cititor avizat al ziarului nostru, fără în­doială , a constatat spa­ţiul tipografic aprecia­bil ce a fost rezervat relatării celor mai di­verse aspecte din do­meniul comerţului. Considerăm noi, justi­ficat acest lucru tocmai prin faptul că puţine sectoare de activitate sunt supuse unei atît de diversificate game de solicitări din partea populaţiei ca cel al comerţului. Şi un alt aspect ce se cuvine a fi evidenţiat de la ca­pul locului ar fi acela că activitatea din co­merţ se înscrie printre primele domenii vizate în scopul înlăturării păgubitoarelor meca­nisme ale regimului trecut şi instaurării u­­nei activităţi bazate pe regulile specifice unei economii de piaţă, în cadrul căreia rolul con­curenţei loiale este bi­ne cunoscut. Dorind să facem cunoscut citito­rilor noştri modul în care s-a acţionat în a­­cest sens la o impor­tantă unitate harghitea­­nă de profil — cunos­cută nouă sub denumi­rea de I.C­.A.A.P. Miercurea-Ciuc — am apelat la amabilitatea directorului acesteia, domnul DAN MARIAN. „înainte de toate —­ine precizează interlocu­torul — fie-mi permis să folosesc acest prilej de a informa corect cititorii, fireşte în prin­cipal pe cei care mă cunosc, asupra faptu­lui că denumirea ma­gazinului particular profilat pe desfacerea produselor de import, de pe strada Petöfi din municipiul reşedinţă de judeţ — „Dan şi Simon — nu are nici o legătu­ră cu persoana mea“. Are, însă, domnul di­rector să ne spună mul­te lucruri interesante despre o altă denumi­re: „VIPROMAL“. A­­dică, despre societatea pe acţiuni înfiinţată pe „suportul“ fostei uni­tăţi I.GS.A.A.­P. Mier­­curea-Ciuc, care şi-a păstrat în esenţă obiec­tul de activitate, aşa cum reiese şi din noua denumire, cel de vînza­­re de produse şi măr­furi alimentare, cu perspectivă, însă, de a-şi îmbogăţi gama de activităţi şi cu opera­ţiuni de import-export de diverse servicii, ca şi cu vînzarea şi de mărfuri industriale. A­­şadar, despre noua u­­nitate comercială a că­rei înregistrare în Re­gistrul comerţului s-a făcut chiar cu vreo cî­­teva zile în urmă, a­­flăm că este cu capital integral de stat, urmînd ca după distribuirea la ■nivel naţional a titluri­lor de proprietate să se procedeze la vînzarea de acţiuni, conform reglementărilor. „A­­vem convingerea — ţi­nea să sublinieze inter­locutorul — că rezulta­tele economico-finan­ciare rău ne vor crea probleme deosebite pri­vind vînzarea de ac­ţiuni către populaţie“. „Este, desigur, o re­marcă îmbucurătoare, dar în acelaşi timp vă rugăm să vă referiţi şi la o altă importantă problemă cu care v-aţî şi vă confruntaţi, şi anume, aceea a trecerii la privatizare..." „Intr-adevăr par­curgem deja faza inci­pientă a privatizării, ce constă in predarea în administrare directă a unităţilor către per­sonalul existent; este vorba de predarea în­tregului patrimoniu — mijloace fixe, clădire, obiecte de inventar, marfă, ambalaje, perso­nal etc., etc“. Şi tot în acest context mai reţi­nem că din anumite motive economice s-a optat pentru sistemul de mandat. Prin urma­re, mandatarul, pe ba­za contractului cu So­cietatea, va plăti un anumit venit anual sta­bilit după criterii bine determinate, acoperin­­du-și din venitul brut toate cheltuielile — in­clusiv salariile și alte stimulente —, iar veni­tul net rămas după im­pozitul de profit tre­cîmdu-i în proprietatea sa. în cazul că acest venit este investit în unitate, mandatarului i se transferă titlul de proprietate, situaţie si­milară fiind şi în ca­zul în care se achită stocul de marfă destinat desfacerii. Iată deci că, în sfîrşit, putem avea convingerea că într-o atare situaţie nu vom mai asista la... furt al propriilor produse, du­pă cum vrem să cre­dem că efectele, evi­dent, benefice nu vor intîrzia să apară şi în privinţa calităţii servi­ciilor. Să nu neglijăm, în acelaşi timp, pe lin­gă nivelul serviciilor, nivelul, nu în puţine cazuri, destul de... us­­turător al preţurilor, „într-o primă fază — ne spunea domnul Dan Marian , ne-am rezer­vat dreptul de a stabili noi nivelul preţurilor produselor, urmînd ca pe­ parcurs această com­petenţă să aparţină mandatarului. Personal, vreau să cred că în timp lucrurile vor de­curge înspre bine, afir­maţie la baza căreia stă şi evoluţia celor 14 unităţi alimentare şi de alimentaţie publică ce lucrează deja în sis­temul de mandata­­riat.. (Va urma) Alexandru ŢI­F­REA Un contract ferm cu „Nord Western Extract46 Prin punerea în func­ţiune a unei noi secţii (T.R.N.) în cadrul LV. P.S. Miercurea-Ciuc, în luna august a anului trecut s-a creat posibi­litatea trecerii la o nouă activitate prin care să fie folosit atît spaţiul disponibilizat cit şi forţa de muncă excedentară. Pornin­­du-se de la acest dezi­derat s-a ciat legătura cu fosta centrală a bău­turilor şi prin inter­mediul ei a fost stabi­lit primul contract cu firma „Nord Western Extract“. Tratativele au decurs pe cit de re­pede pe atît de bine, astfel că în luna sep­tembrie 1990 cu o mos­tră de esenţă „Cola“ se produceau la Mier­curea-Ciuc primele 100 de sticle ce aveau să poarte emblema atît de cunoscutei firme „Co­la“. Primul pas fusese fă­cut, al doilea urma să ducă spre ceea ce tre­buia să se finalizeze cu un contract. Mulțumit de probe, d-l S. Walter, repre­zentantul firmei, s-a deplasat personal, în luna octombrie la Mi­ercurea-Ciuc unde a şi semnat contractul pentru 1991, conside­­r­înd că produsul final corespunde întru-totul exigenţelor de calitate. Mai puţin mulţumit s-a declarat, domnia­­sa, în legătură cu uti­lajele existente. Pro­dusul „Cola” primea astfel, girul firmei au­torizate. Mai mult de­cit atît, prin acest con­tract se stabileau şî condiţiile de produce­re a unei alte băuturi răcoritoare : „Punch“, „Orange“-ul şi „Lemon- Lime“-ul constituind, actualmente, baza de discuţie pentru un nou contract. Dar, într-o asemenea aventură, greutăţile de început sunt şi ele ine­rente, cele mai multe fiind cauzate de conţi­nutul scăzut de bioxid de carbon : 6 gr de litru prevede standardul, cu 3—5 gr se î­mbuteliază şi sub acest indice a­­junge pe masa cumpă­rătorilor. — Ce intenţionaţi să întreprindeţi pentru a elimina aceste neajun­suri, d-le director Or­bán ? — Mai terţii avem în vedere prelungirea tim­pului de impregnare cu bioxid de carbon, intro­ducerea unor faze in­termediare şi asigura­rea unor capsule care să asigure o îmbutelie­­re corespunzătoare, în al doilea rînd ţintim modernizarea completă a liniei existente. în acest scop am şi lansat o comandă către „Teh­­nofrig“ Cluj pentru a procura o maşină cu parametri tehnologei superiori, cu o largă răspîndire şi recunoaş­tere în ţară. Ca urmare a demersurilor pe care le-am făcut sîntem a­siiguraţi că vom intra în posesia ei la sfîrşi­­tul liunii martie. Avem, de asemenea, în vedere aspectul comercial al produsului şi ridicarea lui la nivelul pieţei in­ternaţionale. Dar, pen­tru toate este nevoie încă de timp şi de ce nu, de bani. — Contractul înche­iat cu firma străină vă obligă la a produce. A­­veţi asigurată piaţa de desfacere ? — Nici nu s-ar pu­tea altfel. Primul nos­tru ,,cumpărător", faţă de care avem şi obliga­ţia morală, este judeţul prin întreprinderile sa­le care practică comer­ţul. Am în vedere so­cietăţile „Vipromal S.A.“, ,Bradul S.A.“, U.J COOP. Harghita, ICSM. Gheorgheni, staţiunea Tzvoru Mu­reş, Odorheiu Secuiesc ca să enumăr doar cî­­teva în plus. avem so­bei ţări mari din Capi­tală şi de ne Litoral. — Să înţelegem că î.V.P.S. Miercurea-Ciuc este singura întreprin­dere «fin­tară care pro­duce aserrmnea băuturi răcoritoare ? — Nu. Mai produce „Zarea“ Bucureşti şi sînt în curs de a ieşi ce plată cei din Bra­şov, Botoşani şi Iaşi. Oricum, concurenţa în­că nu ne ameninţă şi dacă ar fi să fie aşa, sîntem pregătiţi să nu facem faţă. Ştefana DRAGITICI MICA PUBLICITATE BARBAT singur, situaţie bună, cam pen­tru menaj şi gospodă­rie, femeie serioasă. 45 —55 ani, ofer locuinţă Relaţii : C.P. 132, Cop­­şa Mică, judeţul Sibiu. (13) PIERDUT legitimaţie de serviciu, eliberată de întreprinderea de Confecţii Miercurea-Ciuc, pe numele Asa­­vei Angelica. O declar nulă. (12) „Armata...“ (Urmare din pag. 1) Secţionarea pregătirii profesionale, atît teo­retică cit şi practică, cu un plus de insis­tenţă pe partea prac­tică. Nu mai avem res­tricţii in aproviziona­rea cu carburanţi, nici In asigurarea cu muni­ţie pentru executarea exerciţiilor de tragere nici mn dotare. — Tocmai datorită acestor exerciţii de pre­gătire a ostaşilor au fost şi... „binevoitori care au lansat fel de fel de zvonuri că „ar­mata ar trage în Har­ghita“, comentîndu-se în fel şi chip aceste speculaţii... — Da, ostaşii din Harghita au tras şi vor trage în continuare, pe cîmpurile de instruc­ţie. Deci se pregătesc, se vor pregăti în con­tinuare, fără a da so­coteală unuia sau altuia Avem şi noi o ierarhie militară, avem ordine precise, clare privind pregătirea noastră, şi le vom respecta întoc­mai. Nu cred şi nu voi înţelege niciodată cum unui cetăţean de bună credinţă al României sâ-i fie teamă de ar­mata română. Am fost şi vom rămine întot­deauna elementul de stabilitate, încredere pentru toţi fiii acestei ţări, indiferent de na­ţionalitate, de aparte­nenţă la o formaţiune politică sau alta. Pre­gătirea noastră pentru apărarea patriei­, a po­porului român nu tre­buie să fie, pentru ni­meni, motiv de sus­piciune. De altfel, cola­borăm (şi nu ne subor­donăm) cu organele lo­cale, le informăm des­pre activitatea noastră de instruire, aşa în ma­re, fiindcă acţiunile ce le întreprindem tot pentru o bună pregăti­re, detaliile acestora, ne interesează numai­ pe noi. Sînt convins că acest an 1991 va fi un an al desăvîrşirii pre­gătirii ostaşilor noştri pînă la cel mai mic a­mânunt. De altfel, în orice stat democratic armata nu dă socoteală — pentru că se pregă­teşte pentru apărarea patriei şi a poporului căruia îi aparţine­m ni­­mănui decit ierarhiei militare de care apar­ţine. Şi fiindcă, amin­team de colaborare, aş dori să menţionez: colaborăm foarte bine cu prefectura, cu con­ducerile întreprinderi­lor şi instituţiilor din municipiul­ Miercurea- Ciuc, bucurîndu-ne de sprijinul lor material şi moral. Deci, nimeni, nu are nici un motiv de suspiciune sau de îngrijorare în legătură cu pregătirea noastră teoretică şi practică. Chiar dacă se mai zvo­neşte că in Harghita se... trage (da, se tra­ge pe cîmpurile de pre­gătire) aceasta nu tre­buie să neliniştească pe absolut nimeni. Fiindcă noi, ostaşii din aici, sîn­tem scutul de apărare — aşa cum de altfel este întreaga armată română — al poporului român, al României. ,ADEVĂRUL HARGHITEI" Jaful sistematic al bogăţiilor României (2) I. UN JEFUITOrt PE TERMEN MAI LUNG — POARTA OTOMANA De la cea dinţii pla­tă a tributului (1415), în urma tratatului lui Mircea cel Bătrîn cu Poarta, pînă în 1858 Muntenia a plătit nu­mai sub formă de tri­but, conform documen­telor, o sumă de peste 664 milioane lei aur (1 leu aur = 0,3225 gra­me) însemnînd peste 214 tone aur. Deşi Moldova a în­ceput să plătească mai tîrziu tribut (1456) to­tuşi Poarta otomană a reuşit să stoarcă 322,5 milioane lei aur însem­nînd peste 104 tone aur. După unirea Moldo­vei cu Muntenia (1859) şi formarea statului naţional român mo­dern, în perioada de 18 ani pînă la cuceri­rea Independenţei de stat în 1877, România, în noua formă de or­ganizare a plătit o su­mă ce echivalează cu peste 14 tone aur. Cu toate că, Transiil­­vania s-a aflat sub do­minaţie­ otomană nu­mai un veac şi jumă­tate, începînd cu anul 1541, a plătit tribut o sumă ce echivalează cu peste 8 tone aur. Trtatizînd tributul plătit Porţii otomane ajungem la o sumă ce echivalează cu peste 341 tone aur. II. UN JEFUITOR RAPACE — IMPERIUL HABSBURGIC Incepînd cu an­ul 1687, în urma tratatului de la Blaj şi pînă la 1918 Transilvania a plătit drept contribuţie peste 2 miliarde lei aur. Deşi stăpânirea habs­­burgică asupra Olteniei s-a menţinut numai 23 de ani (1716—1739) con­tribuţia plătită s-a ri­­dicat la 32,6 milioane lei aur. Banatul intrat sub dominaţia habsburgi­­că în 1718 a plătit 290 milioane Iei aur iar Bu­covina de nord în doar 19 ani de exploatare (1862—1881) 1266 mi­III. IMPERIUL ŢARIST Teritoriul ţărilor ro­mâne a fost folosit mai ales pentru întreţinerea armatelor ţariste care luptau împotriva Impe­riului Otoman, cazurile mai evidente fiind cele lioane lei aur. Total­izînd încasările, sub diferite forme a­­jungem la un echiva­lent de 857,5 mii tone aur. Din această cantitate rapacea visterie austro­­ungară a încasat o ma­re parte în tr.etaxe pre­ţioase. Numai din da­tele cunoscute minele din Baia Sprie au pro­­dus în 24 ani 13,7 tone aur, în 21 ani cele din Baia Mare si Zlatna 11 tone, toată această zo­nă produeînd între 1792 și 1897 peste 4­4 mi­lioane kg argint. — MEREU LA HOTARE din perioadele 1769 — 1774, 1806 — 1812 1823- 1834, 1844 — 1850 Fără a socoti jafurile si dis­trugerile, obligaţiile im bani şi produse echiva­lează cu peste 64,5 tone aur. IV. 1916—1945 — CAPITALUL STRAIN ŞI implicaţiile LUX Sub formă de daune provocate de inamic în timpul primului război mondial, dobînzi, co­misioane, datorii de război, profituri, ex­ploatare economică, distrugeri, rechiziţii efectuate de armata hitleristă ana pierdut peste 12,5 milioane kg aur. Asupra acestui as­pect vom reveni. Centralizând toate aceste sume, ne apare tabloul destinaţiilor ce­lor aproximativ 1400 vagoane de aur. A. GHIOREAN

Next