Adevărul Harghitei, aprilie-iunie 1991 (Anul 3, nr. 327-375)

1991-06-04 / nr. 360

Ami Hi. Nr. 1.## IntNAi iMierrMtKM \i. luj m virghita M*r«. 4 iwri* mi4 #»*í*l - SW Şi totuşi, copilăria... Itt acest an, mai mult ca ş­i alţii, copiii noştri au simţit că 1 Iunie este intr-adevăr o zi făcută pentru bucuria lor. Nu putem consemna in a­­cest spaţiu toate acţiu­nile ce au avut loc în judeţ, după cum nu-i putem arăta cu degetul pe toţi acei care n-au făcut nimic sau mai ni­mic. Sâmbătă. Miercu­­rea-Ciuc. Mare anima­ţie la Şcoala generală numărul 9. După con­cursul de desene pe as­falt a urmat un carna­val, o paradă a măştilor ii dans. Chiar şi bufe­tul a fost deschis. Ori­cum, părinţii prezenţi şi ei în şcoală au adus lei felul de bunătăţi. Profesori, învăţători, pă­rinţi şi copii, pe clase, au făcut din această şi nu un moment festiv, ci o sărbătoare. La reuşita acţiunii a pus umărul şi Asociaţia culturală „Miron Cristea-1. Acţiu­ne ce venea în conti­nuarea spectacolului ce a avut loc cu o zi înain­te în sala de festivităţi a Şcolii generale numă­rul 8. S-a stat şi în pi­cioare ... Fiind vorba de spectacole, trebuie neapărat să-l amintim pe cel susţinut la Casa de cultură a sindicate­lor de Liceul ,,Octavian Goga", deosebit de reu­şit. U­­nind itinerarul ce nu-i presupusesem, ajun­gem­ la Şcoala generală numărul 1 „Petőfi Sán­dor", unde în curte, sub supravegherea unui pro­facor mai mulţi «c­opii jucau handbal Sinter» asiguraţi că ceea ce se tafm­­plă nu are nici o legătură cu 1 Iunie. Nici ceea ce se întâupla 1« Şcoala generală nu­mărul 8 „József Attila" nu avea tangenţă cu sărbătoarea în căutarea căreia ne aflam : curs de limba germană pen­tru adulţi. în sfîrşit a­­propiindu-ne de „Ady Endre", auzim muzică. Două clase a VII-a erau un carnaval, de faţă fi­ind şi părinţii. Mai de dimineaţă a avut loc un moment poetic în cadrul căruia s-au recitat poe­zii de Eminescu în lim­bile română şi maghia­ră. Cu o zi înainte, un spectacol de două ore la Casa municipală de cul­tură. Ai fi putut scrie chiar o poveste cu titlul „Co­piii au intrat în palatul căpcăunului", rărindu-i pe sărbătoriţi şeztoci ciorchine pe treptele a­­coperite cu covor roşu ale fostei intrări a fos­tului comitet judeţean de partid. Filiala Har­ghita a Crucii Roşii Ro­mâne a făcut tot ce s-a irtat în putinţă pentru a fi la înălţime : a or­ganizat concurs de de­sene, de recitări, de po­veşti, vizionări de fil­me de desene animate, a dat cadouri tuturor, preţul biletelor de tom­bolă a acoperit doar preţul tiparului, toţi participanţii primind premii. Adică, s-a ple­cat de la ideea că nici un copil să nu plece cu sufletul întristat din fa­ţa camerei numărul 1 din clădirea Prefecturii. Ce n-a putut face : să „lărgească“ spaţiul clu­bului, de fapt tot acea cameră numărul 1, sau să închirieze o sală ma­re în oraş pe măsura afluenţei participanţi­lor. Dar, să sperăm. Şi la anul va fi 1 iunie! (Jutin Cenifra). l de la domnul Mih­ail Filifr­on, pitici-vicepreşedin­te al organizaţiei judeţene a F.S.N. aflăm că la Ghheorgheni zilei copilului i s-a dat o mai impor­tanţă, la momentul festiv participând conducerea Primăriei oraşului, reprezentanţi ai unor forma­ţiuni politice, precum şi ai unor asociaţii cultura­le şi cu scopuri umanitare. Au avut loc concursuri de desene pe asfalt, întreceri de biciclete şi trici­clete, toţi participanţii primind premii (pentru re­zultata sau de cot­tiiare­­) Spre deosebire de anul precedent, m­ad copiii români au fost „uitaţi", de această dată cu toţii, aşa cum este şi firesc, s-au bucurat împreună de ziua lor (10.) Cadrele de poliţie de pe întreg cuprinsul jude­ţului şi cine ale batalionului de jandamii din Gheorgheni şi-au reunit, din nou, eforturile pen­tru a da viaţă unui gest care îi onorează. De 1 iunie, într-un cadru festiv, au oferit copi­ilor de la Casa de copii din Şumuleu, ciocolată de diferite sortimente, după ce, cu cîteva luni în ur­mă, le dăruiseră săniuţe. — Dar ajutorul nostru, ţinea să precizeze d-l colonel Iszlay Franc­isc, nu se rezumă doar la atît Organele de poliţie sprijină constant conducerea instituţiei în soluţionarea unor probleme sociale, organizează întîlniri cu copiii — mai ales cu cei din ultimii ani — în ideea de a-i orienta către a­­numite profesii şi fiu rămîn indiferente la întrea­ga problematică cu care aceştia se confruntă. Un lucru, însă, ar mai trebui rezolvat şi el nu ţine numai de noi. De aceea aş face apel către toate or­ganele educaţionale din judeţ să ne ajute, atunci când este cazul, să putem asigura o locuinţă şi un loc de muncă tinerilor care au fost crescuţi şi edu­caţi în casele de copii. (Ştefana Drăghiei) însemnări Ei cred in puritatea naturii Atmosferă .. încinsă intr-linul din cabinetele de biologie ale Liceului „Octavian Goga". Au mai rămas citeva minu­te pînă la debutul fa­zei municipale, a între­cerii „Din viaţa păsări­lor. Noi, ocrotitorii pă­sărilor". Sub îndruma­rea atentă a prof. DOI­NA DUȘA, cele două e­­chipaje, „Lăstar 1“ și „Lăstar 11", din cadrul „Clubului elevilor“ din Miercurea-Ciuc sunt ga­ta de ... start. (Con?, in pag­i­n ai Gheorghe CHIPS* Sesiun­i­ile referate „Ori­vinni­­ “ Aflată la pruna ediţie, acum la puţin timp după ce am sărbătorit 110 ani de la naşterea „poetului pătimirii noastre“, sesiunea de referate „Octavian Goga“, vine să completeze imaginea unui jalon de referinţă din istoria literaturi române. Manifesta­rea a fost organizată de catedra de Limba şi li­teratura Română a liceului din Miercurea-Ciuc ce poartă numele poetului, desfăşurîndu-se in incin­ta acestei instituţii de învăţămînt. Au fost prezen­tate 9 comunicări, fiind prezenţi profesorii de specialitate din zona Ciucului. Cu această ocazie participanţii au putut vizita o foarte interesantă expoziţie de carte rară, organizată de profesorul Cornel Colceriu din Odorheiu Secuiesc, tipărituri­le fiind proprietatea domniei sale. (I. Corni­rath .CARITAS“ sau ti­nemi în jmg.a .]-a B1' Ved«,« din oraşul Ghewr­ «*e«H Uniţii şi neunţi sunt fiii aceleaşi Biserici strămoşeşti! Despre unitatea de tradiţii, care durează doiar de la despărţirea celor două biserici ro­mâneşti, unitate bazată pe conştiinţa unităţii de neam, pe faptul că u­­niţii şi neuniţii au fost şi au rămas fiii acele­iaşi biserici strămoşeşti, avem, de-a lungul vre­mii, multe dovezi. Una dintre acestea datează din jurul anului 1800 şi se datorează marelui cărturar Petru Maior strălucit reprezentant al Şcolii Ardelene : „Uniţii şi neuniţii şi la îngropăciunea mor­ţilor, şi la maslu şi intru alte tocmele duhovniceşti şi bisericeşti se adună la­olaltă, etnii, slujesc îm­preuna, fără a se sfii u­­nii de alţii, şi papa­re­nii, şi cei imiţi şi cei ne­uniţi, ferd de deosebire, cheamă la unele ca aces­te preoţi nemţiţi şi u­­niţi, numii cu­ preoţii nu slujesc liturghia unul în biserica altuia, mă­car că şi aceasta am vă­zut făcîndu-se cite oda­tă. (...) Ce e mai mult, fărâ osebire se ispove­­desc uniţii mireni la preoţii neuniţi şi neu­niţii la preoţii uniţi, ba şi înşişi preoţii fac a­­ceiaşi Pre multe locuri nici nu mai auzi­m cum vorbă de unire şi de ne­unire, nu­mai cît pe li­uii ii cheamă uniţi şi pe ceilalţi neuniţi după fe­lul arhiereului căruia sunt suspuşi“. Pentru­­ştiinţa citito­rilor, v-am preciza că au­torul acestor r­­oduri, protopopul Petru Maior, a făcut parte dintre cei „urâţi“. Dacă asemenea măr­turii frumoase ne vin tocmai de acum aproa­pe două veacuri, cu atât de neînţeles sunt acţiu­nile unor preoţi şi pre­lati greco-catolici din zilele noastre, îndrepta­te, cu ură şi răzbunare, împotriva Bisericii Or­todoxe, incercînd să dez­bine cu orice chip pe credincioşi, de parcă nu tori am fi români! în acest context, de neînţeles este şi com­portamentul părintelui Gheorghe S­ivea din Bil­­bor, despre care nu aş fi vrut să scriu nici­odată la paginile acen­tul ziar, gîndindu-mi mereu la vârsta ta îna­intată, la starea sănătă­ţii dum­isale ; dar mai ales, am trăit mereu cu speranţa că poate, poate va cugeta mai profund la ceea ce face Şi se va opri. .Speranţe deşarte, deoarece acum m­-am convins că dum­nealui nici nu vrea fi nici nu poate să fie alt­fel, de cum este­­ un Incrîncenat greco-cato­­lic. Asta, cu toate că a slujit Biserica Ortodoxă vreme de vreo 40 de ani . De slujit, e drept, a slujit-o, dar cum numai Dumnezeu ştie şi numai Sî (1 va judeca. Cre­(Cont în pag. a 3-a) «ie SANORfj

Next