Adevărul Harghitei, ianuarie-martie 1997 (Anul 9, nr. 1575-1634)

1997-01-28 / nr. 1590

Anul IX., Nr. 1590 MARȚI, 28 IANUARIE 1997 • 8 PAGINI • Prețul - 96 lei prin abonament, 300 lei la vânzare liberă Pământul, deocamdată... MIHAIL GROZA Problema vânzării pământului către investitorii străini este atât de sensibilă încât personalităţile noastre publice se abţin să se pronunţe, cu excepţia politicienilor situaţi deja ferm fie pentru DA, fie pentru NU. Oricum, ne aflăm abia în faza "teoretică” a dezbaterilor şi confruntărilor pe această temă, întrucât nu se ştie dacă se va găsi o soluţie juridică de “ocolire” a ART. 41 din Constituţie, aşa cum nu se ştie dacă intrarea în posesia pământului e o dorinţă irepresibilă a investitorilor străini ori numai a unor forţe politice interne. Constituţia din 1923 (apreciată ca fiind cea mai liberală din acea perioadă) stipula în Art. 18: “Numai românii şi cei naturalizaţi români pot dobândi cu orice titlu şi deţine imobile rurale în România. Străinii vor avea dreptul numai la valoarea acestor imobile". Constituţia din 1938 păstrează intacte aceste prevederi (în alineatul 4 al Art. 27). Constituţia din 1991, cea în vigoare, precizează la ART. 41, al. 2: “Cetăţenii străini şi apatrizii nu pot dobândi dreptul la proprietate asupra terenurilor”. Reglementările Uniunii Europene nu prevăd, asupra acestei chestiuni, nici o obligativitate pentru ţările membre ori asociate. Dimpotrivă, Tratatul de la Roma stipulează că "Prezentul Tratat nu va afecta în nici un fel regulile din statele membre care cârmuiesc sistemul dreptului de proprietate". Aşadar, politicienii care pretind că intrarea în Europa înseamnă implicit acordarea dreptului de proprietate asupra pământului cetăţenilor străini se află cel puţin în eroare, dacă nu mint cu bună ştiinţă. Personal, nu cred că restricţia din Constituţia României (care vizează, expres, persoanele fizice) este principalul motiv al puţinătăţii investiţiilor străine în România, deoarece investitorul nu câştigă nimic în plus dacă terenul de subîntreprindere îi aparţine, în afară de o oarecare libertate de mişcare în perimetrul proprietăţii, mai degrabă obstacolul e constituit de înfiorătoarea birocraţie, zecile de documente şi aprobări necesare, tărăgănările şi învârtelile de la nivel înalt care îi descumpănesc pe investitorii străini (dar şi pe autohtoni), la care se adaugă anumite restricţii de mişcare financiară, considerate neconvenabile. In Pern, de pildă, erau necesare, pentru înfiinţarea unei firme, formalităţi ce durau 289 de zile; după modificarea legii, o firmă se poate înfiinţa în 2 zile. In 3 ani au apărut un milion de noi societăţi, peruane şi străine, fără a se umbla la legislaţia care reglementează proprietatea terenurilor. Presupun că investitorii străini de anvergură medie şi mică, care nu-şi pot angaja o armată de negociatori, jurişti, interpreţi etc. pe care să-i ţină cu lunile în România, ar fi mai avantajaţi de o nouă politică fiscală, de formalităţi rezolvabile într-o săptămână (şi, evident, de dispariţia zecilor de inşi care pun ştampile şi semnături condiţionate de substanţiale filodorme), decât de actul de proprietate asupra pământului pe care-l funcţionează firma. Bineînţeles, lucrurile se schimbă oarecum când e vorba de firme mari, cu anvergură transnaţională, deoarece acestea vor (mai pe faţă - mai pe dos), pentru a-şi asigura beneficiile scontate, CUMPĂRAREA PIEŢEI. Tranzacţiile de această natură nu se pot face deschis, căci încalcă principiul concurenţei şi legislaţia comercială internaţională, situaţie în care se plătesc preţuri fabuloase pentru terenuri, dar se cumpără, în fond, piaţa, lucru pe care îl ştie şi cumpărătorul, şi vânzătorul, dar ambii se fac că plouă. Cum un investitor-colos îţi ocupă piaţa oricum, e o prostie să nu ceri nimic în schimb, iar dacă nu-i vinzi terenul, n-ai pe ce-i cere. Aici văd, până când practica nu va demonstra altceva, singurul avantaj al vânzării pământului către străini, dar şi acesta apare doar în situaţia în care negociatorii români nu sunt blegi ori mânaţi de alte interese, căci tot practica ne-a demonstrat că, în schimbul unor comisioane grase, orice se poate vinde pe nimic... Aşa după cum am mai anunţat joi, 23 ianuarie 1997, s-a constituit, la Miercurea-Ciuc, Comisia judeţeană anticorupţie. După şedinţa de constituire, domnul preşedinte al Consiliului judeţean şi preşedinte al acestui organism, Kolumbán Gábor, a ţinut o conferinţă de presă. Au fost prezentate principalele lucruri care ar trebui să se ştie despre respectiva comisie. Astfel, scopul ei este acela de restabilire a autorităţii statului, a întăririi puterii instituţiilor statului de drept în România. Corupţia este considerată ca o problemă economică ce afectează, prin natura şi volumul economiei subterane, bugetul naţional, stabilitatea economică a ţării. Comisia porneşte de la premisa că fenomenul corupţiei este o “problemă de securitate naţională”. “Eu am mai adăugat şi faptul că în Harghita problemele de corupţie se leagă şi de imaginea judeţului. Mai ales şi datorită faptului că noi dorim să avem o dezvoltare pronunţată şi în domeniul turismului şi serviciilor aferente şi nu ne putem permite ca imaginea judeţului să fie lezată în nici un fel de corupţie, nesiguranţă civică, criminalitate”, a mai adăugat domnul Kolumban. Ce este comisia anticorupţie? S-a afirmat în conferinţa de presă că ea este un organism consultativ, un loc de informare reciprocă între diferite instituţii abilitate de către lege să acţioneze în acest domeniu. Preşedintele comisiei a subliniat că din discuţiile purtate în cadrul primei şedinţe a reieşit clar că “fluxul informaţiilor dintre aceste instituţii nu este cel dorit. Sunt multe neregularităţi privind cine pe cine sesizează şi în ce cazuri etc.” Privind tematicile abordate, am aflat că s-au conturat deja câteva domenii. Este vorba de • sfera economică, cu problemele vizând privatizarea, evaziunile fiscale, licitaţiile, sectorul financiar-bancar, probleme de creditare etc.* sfera administraţiei publice • sfera juridică • sfera crimei (Continuare în pag. 3.) ANA OGRĂZEANU Comisia judeţeană anticorupţie: metodologie de lucru Perspective mari la “BERE” MIERCUREA-CIUC, printr-o masivă infuzie de capital străin! Din cele expuse de d-l ing. MAGYARI ZOLTÁN, directorul S.C. "BERE” S.A. Miercurea-Ciuc, la o recentă conferinţă de presă organizată la sediul firmei am reţinut câteva aspecte deosebit de importante din ceea ce s-a întâmplat, se întâmplă şi se va mai întâmpla pe piaţa de bere românească. Şi anume faptul că interesul investitorilor străini vizavi de fabricile româneşti de bere este în tot mai mare creştere, iar o parte din mărcile de bere românească au tot mai mult şi mai mult ataşate pe etichetele tradiţionale adăugiri - tot de mărci, dar străine. Exemplele sunt numeroase - în circa 35-40 la sută din cazuri - chiar dacă berea este tot românească, “aportul” investitorului străin în capitalul unei fabrici ori alteia de bere te face să trăieşti cu impresia că bei o bere... străină (chiar dacă ea este de Craiova, de Cluj, ori Oradea!), lată de ce aici, la fabrica de bere din Miercurea-Ciuc am aflat (Continuare în pag. 3.) ANTON BORȘ De curând, pentru ca să nu mai fie “minţit poporul cu televizorul”, echipa de la Departamentul de Informaţii al Televiziunii Române a fost înlocuită; în fruntea noii echipe se află două doamne: Alina Mungiu şi Anca Toader. Prin gura ultimei, ni se şi anunţă în fiecare seară la 19:55: “Acum putem face un Jurnal credibil.” Am constatat foarte repede, însă, că cele două doamne sunt mincinoase. Un exemplu edificator îl reprezintă felul cum au fost redate dezbaterile din Camera Deputaților asupra proiectului Legii statutului personalului didactic. Proiectul a fost realizat de către Comisia de învăţământ a Camerei Deputaţilor, după o muncă de peste un an. De remarcat faptul că în comisie s-a format un singur partid - cel al învăţământului - forma finală la care s-a ajuns fiind rodul muncii tuturor. Mai mult, în plenul Camerei Deputaţilor a funcţionat aceeaşi dorinţă unanimă — şi de pe băncile majorităţii şi de pe cele ale opoziţiei de a realiza o lege bună; nimeni nu a obstrucţionat lucrările; s-au făcut amendamente de îmbunătăţire din ambele părţi. Cu toate cele de mai sus, pe 21 ianuarie 1997, cele două doamne din fruntea Departamentului de Informaţii al TVR au prezentat denaturat dezbaterile. Astfel, telespectatorii au putut afla că toate sporurile materiale acordate profesorilor au fost iniţiative ale Guvernului -------------------—1 ~~ şi ale majorităţii parlamentare; opoziţia nu a făcut altceva decât să accepte ceea ce s-a propus. Concluzia era: îmbunătăţirea situaţiei materiale a personalului didactic s-ar datora doar iniţiativei Guvernului şi a majorităţii parlamentare! (Continuare în pag. 3.) Prof. dr. PETRE ŢURLEA Deputat de Covasna ouă doamne mincinoase Biroul de Turism şi Tranzacţii - în ascensiune ■ Divergenţele cu Episcopia Ortodoxă au fost de natură pur economică Biroul de Turism şi Tranzacţii-Agenţia Harghita a păşit cu dreptul în noul an, “încălţat” cu unul dintre cele mai mari numere purtate de omologii săi din ţară. Chiar dacă şi-a schimbat denumirea care preciza că instituţia se ocupă exclusiv de turismul pentru tineret, şi chiar dacă activitatea sa se întinde acum pe o mare arie a vârstelor turiştilor, totuşi a păstrat ceva pentru tineret. Adică: tarife reduse pentru transport, bilete de odihnă şi tratament, servicii de prestare, cazare în unităţi proprii. Transportul elevilor în taberele şcolare din Chirui şi Băile Homorod a devenit o obişnuinţă. Acum este momentul de a atrage atenţia tineretului, dar nu numai, că Biroul de turism harghitean pune la dispoziţia cetăţenilor bilete de odihnă şi tratament pentru orice staţiune din ţară, chiar dacă biroul nu are contract cu staţiunea solicitată. Pentru amatorii de turism extern, B.T.T.A.H. deţine oferte din (Continuare în pag. 3.) IULIU CONDRAT