Adevărul Harghitei, ianuarie-martie 1998 (Anul 10, nr. 1826-1886)

1998-01-15 / nr. 1833

• Pagina a 2-a •15 ianuarie 1998 • Şi-om pune-o şi de alte... autonomii? Chiar dacă pe plan “intern” explicitarea şi tendinţa de a se mai “flutura”cererea acută de fel de fel de “autonomii” (n.a. Este explicabil acest “gol” de solicitare avându-se în vedere faptul că UDMR este parte în coaliţia guvernamentală!), totuşi pe plan “extern” revigorarea unui astfel de concept e un fapt real. Fel de fel de “specialişti” în ale... autonomiilor s-au cocoţat la DUNA TV, de la Budapesta, şi ne-au transmis, câteva seri la rând, “exemple pilduitoare” de autonomii culturale şi chiar teritoriale. Şi, pentru ca limba de explicare, fireşte limba maghiară, să nu fie cumva vreun obstacol pentru înţelegerea de către românii români a acestui concept s-a trecut chiar la titrarea, în limba română, A ACUTEI NEVOI DE AUTONOMII CULTURALE ŞI CHIAR TERITORIALE. “Materialul intuitiv” ne-a fost difuzat, într-un serial, în totalitate titrat în limba română, o adevărată premieră pentru DUNA TV (n.a. Românii, căci despre ei este vorba, trebuie să înţeleagă odată pentru totdeauna ce importanţă au autonomiile (culturale, etnice, teritoriale) pentru salvarea de la “asimilare” a etnicilor maghiari din România). Și, astfel, în câteva seri în șir “echipa” de la DUNA TV ne-a “plimbat” printr-un ...etalon al... autonomiilor - Tirolul de Sud. Chestiunea cu Tirolul de Sud, cu autonomia acestui teritoriu a mai fost evocată cu ocazia a fel de fel de “dezbateri” ale unor modele de “Statute de autonomii”. Doar teoretic. Iată, că, acum “modelul Tirolul de Sud” ne este înfăţişat şi ... vizual. “Viaţa de aici, ne spun reporterii-comentatori, este deosebit de armonioasă. Tăbliţele, cu înscrisurile în mai multe limbi sunt o prezenţă mai peste tot. Nu deranjează pe absolut nimeni o asemenea chestiune, aşa cum se întâmplă în spaţiul transilvănean, unde trăieşte maghiarimea din România. Fiecare comunitate, indiferent de etnie, cunoaşte limba, tradiţiile, obiceiurile culturale ale celeilalte. Ceea ce e un bun câştigat pentru toţi cei ce trăiesc în Tirolul de Sud. De ce n-ar fi benefic modelul Tirolului de Sud şi în Transilvania?” Sunt întrebări, deloc retorice, ce şi le pun deopotrivă atât reporterii cât şi interlocutorii. Care, s-a putut vedea de la o poştă, că sunt bine “instruiţi” în a susţine şi a pleda, cu tot felul de “argumente”, unele deloc potrivite condiţiilor de pe la noi, asupra “nevoii acute de autonomie culturală, educaţie-învăţământ, teritorială şi pentru etnicii maghiari din România”. Ba, mai mult, unul dintre interlocutorii din Tirolul de Sud îşi aminteşte “Cu nostalgie de vremurile când au străbătut ’’cărările" Transilvaniei, (n-a scos nici un cuvinţel despre România), de oamenii acelor locuri, de civilizaţia ce domneşte, de .... Aşa că ocazia unei autonomii ar fi mai mult decât binevenită..." Nu ştim cât de “convingători” au fost reporterii de la DUNA TV, în propovăduirea “conceptului” de autonomie şi în “implementarea”acestuia în spaţiul transilvănean. In orice caz cu toată pledoaria lor, cu toate explicaţiile puse pe tapet, privind o autonomie sau alta, ROMÂNIA NU POATE FI COMPARABILĂ, DIN NICI UN PUNCT DE VEDERE, CU TIROLUL DE SUD. Oricât ai căuta - în STATELE LUMII - Tirolul de Sud este greu de dibuit. Pe când România e un STAT ÎN ADEVĂRATUL SENS AL CUVÂNTULUI, SUVERAN, INDEPENDENT, UNITAR, NAŢIONAL, uşor... găsibil pe orice hartă a lumii... GHEORGHE CHIPER COMEMORARE căluş valer Astăzi, 15 ianuarie 1998, se împlinesc 7 ani din Lunca Bradului, de la despărţirea de scumpul nostru soţ, tată, fie veci nemângâiaţi: soţia Aurelia, fiica socru şi bunic Stela, fiul Vaier cu familia. (877) Credulitatea concetăţenilor noştri îmbracă adesea forme înduioşătoare. Ignorând complet alte domenii, unii dintre ceipomeniţi mai înainte sunt în stare să-ţi citeze din memorie o adevărată listă cu prezicerile lui Nostradamus, cele care, chipurile s-au adeverit! Poţi să le explici cât vrei că aceste pronosticuri sunt astfel concepute încât să se potrivească oricum, pentru că nu vei fi luat în seamă. Una din aceste prevestiri se referă la al treilea război mondial, căruia “fanii” lui Nostradamus îi văd indubitabilele semne de apropiere. Asta îi împiedică să vadă că de fapt al treilea război mondial se află deja în plină desfăşurare. Sigur, nu e încleştarea totală şi de relativ scurtă durată de felul celei din perioada 39-44, ci e un război difuz, arzând mocnit, practic peste tot, cu flăcările izbucnind doar din când în când la suprafaţă. Au fost şi sunt şi acum războaie între rase, războaie între triburi, războaie între grupări politice, războaie între traficanţi şi autorităţi, războaie între ţări. Coreea, Vietnam, Cambodgia, Indonezia, Republica Sud-africană, Angola, Mozambic, Uganda, Etiopia, Sudan, Algeria, Chile, Columbia, Peru, Argentina, Guatemala, Mexic, Nicaragua, Afganistan, Tadjikistan, Azerbaidjan, Cecenia, Iran, Irak, Turcia, Croaţia, Bosnia-Herţegovina, India, Pakistan, sunt doar câteva din locurile unde vâlvătăile au luat amploare. Se poate spune că e pace între Israel şi vecinii săi arabi când aproape zilnic mor oarheni într-o tabără sau alta ori în amândouă? Se poate spune că e pace în Algeria când anual mor zeci de mii de oameni? E pace în Sri Lanka, unde în câţiva ani au murit 200.000 de oameni? Se poate spune că e pace în Irlanda de Nord, în Spania, în Turcia, ori în Egipt, unde atentatele se ţin lanţ? Probabil că femeile şi copiii din Statele Unite ale Americii se simţeau mai în siguranţă în timpul celui de-al doilea război mondial decât azi! Pe atunci mai puteau intra în cartierele locuite de negri şi puteau circula noaptea, acum doar celor ce nu le pasă de viaţă Ie poate trece prin cap aşa ceva. Un prieten mi-a povestit acum câteva zile următoarea întâmplare a unui prieten de-al său pe care l-a vizitat toamna trecută în America. A văzut un loc de parcare liber şi a vrut să-şi parcheze acolo maşina, dat fiind că acolo a găsit un loc de parcare este o problemă. Dar a venit val-vârtej o altă maşină şi aproape “luându-i botul”, cum se zice, a parcat în locul unde abia ajunsese. Enervat bine s-a îndreptat spre maşina cu pricina cu gândul să-l “ocărască” pe cel de la volan. Dar abia a apucat să zică două trei vorbe că de la volan a coborât un tip solid cu geacă de piele şi ochelari negri. Şi-a ridicat ochelarii pe frunte la privit mai întâi lung apoi a scos din buzunar un pistol şi l-a întrebat oarecum plictisit: Chiar vrei să mori de tânăr? Omul nostru a înlemnit, abia reuşind să-şi ceară scuze. Celălalt a clătinat a lehamite din cap zicând parcă: “Acum treacă de la mine, dar data viitoare nu-l mai scot degeaba!” Sigur, şi gangsterii au rolul lor în reproducerea unei atmosfere de război, dar rolul principal revine terorismului. Terorişti pregătiţi şi bine plătiţi de o grămadă de state în frunte cu Libia, Iranul, Siria şi altele. Gândiţi-vă ce se va întâmpla când un grup de terorişti vor pune mâna pe o bombă nucleară... E de mirare că încă n-au reuşit acest lucru, dat fiind că din ţările fostei Uniuni Sovietice se poate cumpăra orice. Credeţi că de pildă mişcarea “Hamas” ar sta pe gânduri să folosească o asemenea armă împotriva Israelului, indiferent de consecinţe? De fapt, cu un asemenea “atu” în mână teroriştii, indiferent cine ar fi, ar putea obţine orice. Ca să nu mai vorbim de faptul că foarte des aceştia au şi probleme psihice. Ca de altfel şi mulţi şefi de state! Nu vrem să provocăm alarme false, dar privirea în faţă a adevărului este un lucru salutar în cele mai multe cazuri. Brutal şi cutremurător din când în când, difuz şi insinuant altă dată, cel de-al treilea război mondial se desfăşoară sub ochii noştri! ŞTEFAN VANCIU Al treilea război mondial? E în plină desfăşurare! Adevărul Harghitei Noul şi tânărul preot ortodox din Odorheiu Secuiesc ■ Cum se deschide uşa grea a preoţiei Cred că Dumnezeu m-a îndrumat la noul preot al Parohiei bisericii “Sfinţii împăraţi Constantin şi Elena "din Odorheiu Secuiesc, pentru a-mi arăta cum un tânăr "împinge " cu umărul, ca "stagiar" uşa grea de intrare într-o meserie a religiei. Bányai Zoltán a sosit din Miercurea-Ciuc la Odorheiu Secuiesc în septembrie anul trecut ca diacon, fiind hirotonit ca preot în 5 octombrie. Desigur, a fost instalat ca “locatar " în casa parohială, unde am fost musafir, purtând o discuţie cu gazda într-o cameră unde singurele mobile erau: un fotoliu şi o măsuţă. In una din camerele alăturate nu era nici atât, iar în cealaltă doar necesarul pentru supravieţuire. Sobele sunt necorespunzătoare, deoarece au funcţionat multă vreme cu lemne, iar acum încălzesc cu gaz metan. Părintele este prea puţin preocupat de linia unde se opreşte mercurul termometrului în casă, şi mai mult de cea foarte de jos "citită " în biserică, unde gazul metan nu a ajuns încă, iar focănitul se face la limita impusă de cantitatea, nu foarte mare, de lemne. Ca pe Mesia se aşteaptă aprobarea Regiei ROMGAZ Mediaş, pentru branşarea bisericii la conducta de gaz. Numele de Bányai Zoltán, trebuie să recunoaştem, este, ca etnie, o raritate între numele preoţilor ortodocşi din România. "Iată explicaţia - ne-a lămurit purtătorul acestuia. Sunt dintr-o familie maghiaro-română; am fost botezat ca ortodox şi asta ţine mai mult de o hotărâre divină - am fost atras de altarul bisericii pentru a-l sluji; chiar dacă am absolvit o facultate a învăţământului superior politehnic nu am intrat în domeniul ingineriei, ci am continuat studenţia la Facultatea de Teologie din Bucureşti". Preotul Bányai este un om curajos dacă s-a localizat la Odorheiu Secuiesc, unde atmosfera confesiunii ortodoxe este destul de rarefiată, numărul credincioşilor fiind redus, dar şi încărcată periodic de acele “trăsnete " care i-au cam dat bătaie de cap fostului preot, Nicolae Călugăr, acum pensionar plecat pe alte meleaguri. Tânărul preot ne-a vorbit despre activitatea pe care a desfăşurat-o la prima sa Sfântă Sărbătoare a Bobotezei, când s-a apropiat de familiile ortodoxe sau de cele unde sunt ortodocşi. A fost bine primit. Bine a fost primit şi acum trei luni de preoţii celorlalte confesiuni din oraş prezenţi la hirotonisirea sa. Nici o piedică nu a fost pusă cel puţin până acum — mersul său de slujitor al lăcaşului de cult... Preoteasa, şi ea studentă la Facultatea de teologie, este acum educatoare la secţia de limba română a unei grădiniţe. In grupa dumneaei sunt mulţi preşcolari cu limba maternă maghiară. _________________________________________ULIU CONDRAT/