Adevărul Harghitei, ianuarie-martie 1999 (Anul 11, nr. 2081-2142)

1999-01-15 / nr. 2089-2090

• Pagina a 2-a • 15/16 ianuarie 1999 • Adevărul Harghitei • Panoramic cultural-ştiinţific • Panoramic cultural-ştiinţific • Noi realizări ale ştiinţei Cerneala electronică este cerneala "simpatică" a sfârşitului de secol­e-ar fi dacă cu­vintele pe care le citiţi acum ar dispărea peste noapte şi un alt articol ar putea fi citit în acest spaţiu tipografic? Cum ar fi ca în cartea pe care aţi lăsat-o pe masă aseară să puteţi citi un alt ro­man săptămâna vii­toare? Sau ce-ar fi dacă pe mâneca hanoracului cu care vă îmbrăcaţi când mergeţi în excursii s-ar afla o hartă în perpetuă modificare, pe care un punct mişcător vă arată în permanenţă locul în care vă aflaţi? Acestea sunt genul de aplicaţii practice la care se gândesc oamenii de­ ştiinţă care au realizat cerneala electronică. Compania "E Ink" din Cambridge Massa­chusetts, speră să înceapă în 1999 vân­zarea firmelor cu conţinut modificabil. Preţul lor va fi între 100 şi 5.000 de dolari, iar mărimea literelor - în­tre 5 şi 122 de cen­timetri. Noua tehnologie se bazează pe cercetările unui colectiv condus de Joseph Jacobson, de la Massachusetts Institute of Technology. Cer­neala electronică este formată din cerneala propriu-zisă, în care plutesc mici sfere tran­sparente, de mărimea unui fir de păr. în inte­riorul fiecărei sfere se află un număr de mici particule ce plutesc într-o vopsea. Aceste particule se deplasează dintr-o parte în cealaltă a sferei atunci când se află într-un câmp elec­tric. Să spunem că par­ticulele sunt albe, iar vopseaua­­ neagră. Dacă particulele vin în vopsea, sfera arată nea­gră. Dar devine albă atunci când particulele se îmbulzesc spre tine, îngrămădindu-se spre peretele cel mai apro­piat de tine al sferelor transparente­­ ca şi copiii care dau năvală să-şi turtească nasurile de vitrina magazinului cu dulciuri. Oamenii de ştiinţă pot modifica, deci, un semn grafic sau o pagină tipărită, prin controlarea acestei mişcări din interiorul sferelor, iar sarcina electrică ce mişcă par­ticulele provine de la două serii de electrozi transparenţi, câte unul de fiecare parte a stratu­lui de cerneală. Iar albul şi negrul nu sunt singurele culori în care se poate scrie. "E Ink" afirmă că poate furniza firmele într-o varietate de culori. O altă aplicaţie prac­tică ar putea fi cărţile cu conţinut mereu modificabil. Pe piaţă există deja cărţi elec­tronice, dar, de fapt, ele prezintă cuvintele pe un ecran, nu pe su­port de hârtie. S-ar putea ca oamenii să prefere să citească de pe hârtie, decât de pe un ecran, afirmă Ken­neth Bronfin, vice­preşedintele corpo­raţiei Hearst, care editează cărţi, reviste şi ziare, şi a investit 15,8 milioane de do­lari în 1998 pentru dezvoltarea cernelii electronice. "Asta e ceva cu care te poţi ghemui în pat, în vreme ce nu te vei simţi tentat să faci aşa ceva cu un dispozitiv care arată ca un computer, are sticlă şi baterii, cum este o carte elec­tronică", afirmă Bron­­fin, însă există şi sceptici. Aris Silzars, preşedin­tele Societăţii pentru Afişarea Informaţiei, nu crede că utilizarea cernelii electronice se va răspândi dincolo de aplicaţiile specializate, cum ar fi cărţile care oferă accesul la ului­toare cantităţi de mate­riale de referinţă; în aceste cazuri, s-ar putea ca unii să prefere o ast­fel de carte unui com­puter portabil, cu disc CD-ROM. Dar în ce priveşte cărţile pur şi simplu, el pune la îndoială faptul că versiunile tipărite cu cerneală electronică vor fi avantajoase, re­zistente şi suficient de ieftine pentru a atrage consumatorii care, alt­minteri, cumpără căr­ţile tipărite cu tehnolo­gia tradiţională. Cancerul, broaştele şi borul , broască, preţi­oasă pentru că I____­ este considerată drept noua armă po­tenţială de luptă îm­potriva cancerului, este ameninţată cu dis­pariţia. Cercetătorul Michael Tyler, de la Universitatea din Ade­laide, Australia, afirmă că o nouă boală de piele, descoperită anul trecut în Statele Unite, ucide batracienele din Australia şi unele zone ale Americii, prin sufo­carea acestora. Ciu­perca, numită chytri­­diomycosis, se în­groapă în celulele pielii broaştelor, umflându-le şi, pentru că pielea este un organ de respiraţie al broaştelor, acestea ajung să moară prin sufocare. Tyler afirmă că toate speciile de batraciene sunt afectate de ciu­percă, între ele fiind şi Broasca Uriașă de Co­pac, descoperită de curând ca posibil in­strument eficient de luptă împotriva can­cerului. O echipă de cer­cetători, condusă de Ty­ler, a descoperit că în pielea acestei specii de broască sunt secretate un număr de peptide, proteine făcute din ami­­noacizi. Una dintre acestea s-a dovedit un agent antibacterial foarte puternic, capabil să lupte eficient îm­potriva cancerului. Cercetătorul austra­lian a mai arătat că dis­pariţia în număr mare a broaştelor pune în peri­col şi existenţa a unor întregi lanţuri trofice, deoarece batracienele sunt alimentul de bază pentru şerpi şi păsări, care, la rândul lor, con­stituie hrana altor ani­male. "CAPTU­RAREA" neutronilor­ ercetători­­ americani de la UCLA(Univer­­­ California Los Angeles) au descoperit o familie de substanţe care le va permite medicilor să trateze cancerul folosind terapia "capturării neu­tronilor de către bor". Noul tip de tratament va invada mai puţin orga­nismul, prin com­paraţie cu chimio­­terapia folosită curent la ora actuală în tratarea cancerului. Chimioterapia dis­truge celulele cance­roase, dar substanţele folosite nu disting celulele bolnave de cele sănătoase, aşa că pacientul este adesea slăbit sau chiar se îm­bolnăveşte în urma acestui tip de tratament. Echipa condusă de Frederick Hawthorne a descoperit o familie de substanţe chimice deosebit de eficiente în ce priveşte transpor­tarea borului în nucleul celulelor canceroase. Conceptul folosirii compuşilor borului în lupta împotriva can­cerului era cunoscut încă din anii ’30, când oamenii de ştiinţă au observat că compuşii acestuia se acu­mulează în celulele canceroase. Dar noua familie de substanţe reuşeşte să transporte borul în celula canceroasă, ex­act ca o mină antiper­­soană. "Borul doar stă acolo, liniştit, până când vine cineva şi calcă pe el, explică cer­cetătorul. Acel cineva este neutronul. Iar atunci când ex­plodează, distruge totul în jur", afirmă Haw­thorne. Noua metodă de tratament se află în pe­rioada testelor clinice. Şi până acum era utili­zată terapia cu bor, dar substanţele folosite erau mai puţin efi­ciente. "Toată pro­blema e să distrugi ADN-ul celulei can­ceroase. Nimeni nu a avut substanţele pe care le-am descoperit noi la UCLA, capabile să ducă borul drept în nu­cleul celulei cance­roase", a adăugat Frederick Hawthorne. Virusul HIV şi celulele T I I­irusul HIV nu atacă doar I____I celulele T, din sistemul imunitar al or­ganismului uman, ci împiedică şi formarea de noi celule T, arată un studiu dat publicităţii de un colectiv de cer­cetători de la Universi­tatea California - Berkeley şi Universi­tatea California - San Francisco. Descoperirea este im­portantă, pentru că deschide calea spre o nouă concepţie de tratare a bolii imunode­­ficienţei dobândite, sau sida’. Iniţial, s-a crezut că virusul HIV distruge celulele T. Studiul echipei americane arată că un efect mult mai im­portant al HIV este acela că împiedică pro­ducția de noi celule T, care să le înlocuiască pe cele distruse. Pentru a ajunge la aceste rezultate, echipa a folosit o metodă de cercetare de pionierat, "marcând" biochimic celule şi urmărindu-le procesul de diviziune celulară şi împrăştiere a lor în fluxul sangvin. Acesta a fost un instru­ment netoxic, care le-a permis oamenilor de ştiinţă să urmărească celulele în subiecţi umani vii. Anterior, generarea celulelor putea fi urmărită utilizând doar "marca­tori" radioactivi sau substanţe chimice toxice, ceea ce nu per­mitea efectuarea de cer­cetări pe fiinţe vii. Studiul a fost făcut pe trei categorii de subiecţi. Unii erau per­soane neinfectate cu virusul HIV, sănătoase din punct de vedere fizic. Ceilalţi erau purtători ai virusului HIV şi nu urmau un tratament adecvat, iar ultimii erau infectaţi cu HIV şi urmaseră un tratament de 12 săp­tămâni cu puternicul cocteil inhibitor al virusului. Cercetătorii au ur­mărit ritmul de pro­ducţie a două tipuri de celule T, numite CD4 şi CD8, şi au dovedit că virusul HIV poate opri producţia de celule T în cel puţin două moduri. "în primul rând, dis­truge "memoria" celu­lelor T, a căror funcţie este să semnaleze bolile şi infecţiile pe care or­ganismul le-a depăşit anterior. Fără o rezervă continuă de astfel de celule, sistemul imuni­tar "nu îşi aminteşte" că poate lupta cu succes împotriva unor inamici întâlniţi anterior. Apoi virusul HIV poate împiedica pro­ducţia de noi celule­­ în măduvă şi în timus - cele două surse majore pentru împrospătarea acestui tip de celule din fluxul sangvin , în ambele cazuri, sistemul imunitar al organismului cedează, “afirmă Joseph McCune, şeful echipei de cer­cetători, care a expli­cat că, pentru a lupta cu succes împotriva bolii "este nevoie nu numai de medi­camente puternice retrovirale, care să îm­piedice răspândirea virusului HIV şi acţi­unea sa distructivă asupra celulelor T, ci şi de terapii suplimen­tare care să asigure producţia de celule T porneşte din nou". (ROMPRES)

Next