Adevărul Harghitei, ianuarie-martie 1999 (Anul 11, nr. 2081-2142)
1999-01-15 / nr. 2089-2090
• Pagina a 2-a • 15/16 ianuarie 1999 • Adevărul Harghitei • Panoramic cultural-ştiinţific • Panoramic cultural-ştiinţific • Noi realizări ale ştiinţei Cerneala electronică este cerneala "simpatică" a sfârşitului de secole-ar fi dacă cuvintele pe care le citiţi acum ar dispărea peste noapte şi un alt articol ar putea fi citit în acest spaţiu tipografic? Cum ar fi ca în cartea pe care aţi lăsat-o pe masă aseară să puteţi citi un alt roman săptămâna viitoare? Sau ce-ar fi dacă pe mâneca hanoracului cu care vă îmbrăcaţi când mergeţi în excursii s-ar afla o hartă în perpetuă modificare, pe care un punct mişcător vă arată în permanenţă locul în care vă aflaţi? Acestea sunt genul de aplicaţii practice la care se gândesc oamenii de ştiinţă care au realizat cerneala electronică. Compania "E Ink" din Cambridge Massachusetts, speră să înceapă în 1999 vânzarea firmelor cu conţinut modificabil. Preţul lor va fi între 100 şi 5.000 de dolari, iar mărimea literelor - între 5 şi 122 de centimetri. Noua tehnologie se bazează pe cercetările unui colectiv condus de Joseph Jacobson, de la Massachusetts Institute of Technology. Cerneala electronică este formată din cerneala propriu-zisă, în care plutesc mici sfere transparente, de mărimea unui fir de păr. în interiorul fiecărei sfere se află un număr de mici particule ce plutesc într-o vopsea. Aceste particule se deplasează dintr-o parte în cealaltă a sferei atunci când se află într-un câmp electric. Să spunem că particulele sunt albe, iar vopseaua neagră. Dacă particulele vin în vopsea, sfera arată neagră. Dar devine albă atunci când particulele se îmbulzesc spre tine, îngrămădindu-se spre peretele cel mai apropiat de tine al sferelor transparente ca şi copiii care dau năvală să-şi turtească nasurile de vitrina magazinului cu dulciuri. Oamenii de ştiinţă pot modifica, deci, un semn grafic sau o pagină tipărită, prin controlarea acestei mişcări din interiorul sferelor, iar sarcina electrică ce mişcă particulele provine de la două serii de electrozi transparenţi, câte unul de fiecare parte a stratului de cerneală. Iar albul şi negrul nu sunt singurele culori în care se poate scrie. "E Ink" afirmă că poate furniza firmele într-o varietate de culori. O altă aplicaţie practică ar putea fi cărţile cu conţinut mereu modificabil. Pe piaţă există deja cărţi electronice, dar, de fapt, ele prezintă cuvintele pe un ecran, nu pe suport de hârtie. S-ar putea ca oamenii să prefere să citească de pe hârtie, decât de pe un ecran, afirmă Kenneth Bronfin, vicepreşedintele corporaţiei Hearst, care editează cărţi, reviste şi ziare, şi a investit 15,8 milioane de dolari în 1998 pentru dezvoltarea cernelii electronice. "Asta e ceva cu care te poţi ghemui în pat, în vreme ce nu te vei simţi tentat să faci aşa ceva cu un dispozitiv care arată ca un computer, are sticlă şi baterii, cum este o carte electronică", afirmă Bronfin, însă există şi sceptici. Aris Silzars, preşedintele Societăţii pentru Afişarea Informaţiei, nu crede că utilizarea cernelii electronice se va răspândi dincolo de aplicaţiile specializate, cum ar fi cărţile care oferă accesul la uluitoare cantităţi de materiale de referinţă; în aceste cazuri, s-ar putea ca unii să prefere o astfel de carte unui computer portabil, cu disc CD-ROM. Dar în ce priveşte cărţile pur şi simplu, el pune la îndoială faptul că versiunile tipărite cu cerneală electronică vor fi avantajoase, rezistente şi suficient de ieftine pentru a atrage consumatorii care, altminteri, cumpără cărţile tipărite cu tehnologia tradiţională. Cancerul, broaştele şi borul , broască, preţioasă pentru că I____ este considerată drept noua armă potenţială de luptă împotriva cancerului, este ameninţată cu dispariţia. Cercetătorul Michael Tyler, de la Universitatea din Adelaide, Australia, afirmă că o nouă boală de piele, descoperită anul trecut în Statele Unite, ucide batracienele din Australia şi unele zone ale Americii, prin sufocarea acestora. Ciuperca, numită chytridiomycosis, se îngroapă în celulele pielii broaştelor, umflându-le şi, pentru că pielea este un organ de respiraţie al broaştelor, acestea ajung să moară prin sufocare. Tyler afirmă că toate speciile de batraciene sunt afectate de ciupercă, între ele fiind şi Broasca Uriașă de Copac, descoperită de curând ca posibil instrument eficient de luptă împotriva cancerului. O echipă de cercetători, condusă de Tyler, a descoperit că în pielea acestei specii de broască sunt secretate un număr de peptide, proteine făcute din aminoacizi. Una dintre acestea s-a dovedit un agent antibacterial foarte puternic, capabil să lupte eficient împotriva cancerului. Cercetătorul australian a mai arătat că dispariţia în număr mare a broaştelor pune în pericol şi existenţa a unor întregi lanţuri trofice, deoarece batracienele sunt alimentul de bază pentru şerpi şi păsări, care, la rândul lor, constituie hrana altor animale. "CAPTURAREA" neutronilor ercetători americani de la UCLA(Univer California Los Angeles) au descoperit o familie de substanţe care le va permite medicilor să trateze cancerul folosind terapia "capturării neutronilor de către bor". Noul tip de tratament va invada mai puţin organismul, prin comparaţie cu chimioterapia folosită curent la ora actuală în tratarea cancerului. Chimioterapia distruge celulele canceroase, dar substanţele folosite nu disting celulele bolnave de cele sănătoase, aşa că pacientul este adesea slăbit sau chiar se îmbolnăveşte în urma acestui tip de tratament. Echipa condusă de Frederick Hawthorne a descoperit o familie de substanţe chimice deosebit de eficiente în ce priveşte transportarea borului în nucleul celulelor canceroase. Conceptul folosirii compuşilor borului în lupta împotriva cancerului era cunoscut încă din anii ’30, când oamenii de ştiinţă au observat că compuşii acestuia se acumulează în celulele canceroase. Dar noua familie de substanţe reuşeşte să transporte borul în celula canceroasă, exact ca o mină antipersoană. "Borul doar stă acolo, liniştit, până când vine cineva şi calcă pe el, explică cercetătorul. Acel cineva este neutronul. Iar atunci când explodează, distruge totul în jur", afirmă Hawthorne. Noua metodă de tratament se află în perioada testelor clinice. Şi până acum era utilizată terapia cu bor, dar substanţele folosite erau mai puţin eficiente. "Toată problema e să distrugi ADN-ul celulei canceroase. Nimeni nu a avut substanţele pe care le-am descoperit noi la UCLA, capabile să ducă borul drept în nucleul celulei canceroase", a adăugat Frederick Hawthorne. Virusul HIV şi celulele T I Iirusul HIV nu atacă doar I____I celulele T, din sistemul imunitar al organismului uman, ci împiedică şi formarea de noi celule T, arată un studiu dat publicităţii de un colectiv de cercetători de la Universitatea California - Berkeley şi Universitatea California - San Francisco. Descoperirea este importantă, pentru că deschide calea spre o nouă concepţie de tratare a bolii imunodeficienţei dobândite, sau sida’. Iniţial, s-a crezut că virusul HIV distruge celulele T. Studiul echipei americane arată că un efect mult mai important al HIV este acela că împiedică producția de noi celule T, care să le înlocuiască pe cele distruse. Pentru a ajunge la aceste rezultate, echipa a folosit o metodă de cercetare de pionierat, "marcând" biochimic celule şi urmărindu-le procesul de diviziune celulară şi împrăştiere a lor în fluxul sangvin. Acesta a fost un instrument netoxic, care le-a permis oamenilor de ştiinţă să urmărească celulele în subiecţi umani vii. Anterior, generarea celulelor putea fi urmărită utilizând doar "marcatori" radioactivi sau substanţe chimice toxice, ceea ce nu permitea efectuarea de cercetări pe fiinţe vii. Studiul a fost făcut pe trei categorii de subiecţi. Unii erau persoane neinfectate cu virusul HIV, sănătoase din punct de vedere fizic. Ceilalţi erau purtători ai virusului HIV şi nu urmau un tratament adecvat, iar ultimii erau infectaţi cu HIV şi urmaseră un tratament de 12 săptămâni cu puternicul cocteil inhibitor al virusului. Cercetătorii au urmărit ritmul de producţie a două tipuri de celule T, numite CD4 şi CD8, şi au dovedit că virusul HIV poate opri producţia de celule T în cel puţin două moduri. "în primul rând, distruge "memoria" celulelor T, a căror funcţie este să semnaleze bolile şi infecţiile pe care organismul le-a depăşit anterior. Fără o rezervă continuă de astfel de celule, sistemul imunitar "nu îşi aminteşte" că poate lupta cu succes împotriva unor inamici întâlniţi anterior. Apoi virusul HIV poate împiedica producţia de noi celule în măduvă şi în timus - cele două surse majore pentru împrospătarea acestui tip de celule din fluxul sangvin , în ambele cazuri, sistemul imunitar al organismului cedează, “afirmă Joseph McCune, şeful echipei de cercetători, care a explicat că, pentru a lupta cu succes împotriva bolii "este nevoie nu numai de medicamente puternice retrovirale, care să împiedice răspândirea virusului HIV şi acţiunea sa distructivă asupra celulelor T, ci şi de terapii suplimentare care să asigure producţia de celule T porneşte din nou". (ROMPRES)