Informatia Bucureştiului, iunie 1959 (Anul 6, nr. 1807-1832)

1959-06-01 / nr. 1807

MITINGUL DE LA TIRANA CuvÎntarea tovarăşului TIRANA. — (Agerpres). Luînd cuvîntul la 30 mai la mitin­gul de la Tirana, Enver Hodja, prim­­secretar al C.C. al Partidului Muncii din Albania, referindu-se la tratativele dintre delegaţiile de partid şi guver­namentale a Uniunii Sovietice şi a Republicii Populare Albania, a spus : Aceste tratative şi documentele sem­nate au demonstrat încă o dată şi au întărit mai mult deplina noastră unitate de păreri în toate problemele exprimate, hotărîrea de a extinde şi de a dezvolta şi mai mult colaborarea noastră strînsă, prietenia noastră veş­nică, de a menţine şi întări şi mai mult unitatea marxist-leninistă a par­tidelor noastre şi a mişcării comu­niste internaţionale, precum şi unita­tea şi coeziunea lagărului socialist, de a demasca şi a lupta cu hotărîre îm­potriva oricăror planuri şi încercări os­tile, indiferent de unde ar proveni. Republica Populară Albania, a de­clarat Enver Hodja, a acordat întot­deauna o deosebită atenţie relaţiilor sale cu ţările vecine. Noi ne străduim şi ne vom strădui şi pe viitor ca a­­ceste relaţii să fie de bună vecinătate Cuvîntarea TIRANA 31 (Agerpres) transmite agenţia TAS După cum VSS, luînd cuvîntul la mitingul care a avut loc în ziua de 30 mai la­ Tirana, N. S. Hruşciov a a­­dus mulţumiri călduroase, oamenilor muncii din Albania pentru primirea frăţească făcută delegaţiei de partid şi guvernamentale a Uniunii Sovietice. Relevînd succesele măreţe ale cons­trucţiei socialiste în Albania Populară, N. S. Hruşciov a arătat că aceste suc­­cese constituie unul din exemplele grăi­­toare şi strălucite ale deosebirii radi­cale care există între destinele po­poarelor şi ţărilor mici în socialism şi în capitalism. Ideologii imperialismului răspîndesc tot felul de născociri despre egalitatea popoarelor şi ţărilor în pretinsa „lume liberă“. Ei nu precupeţesc promisiunile de „ajutor“ pentru ţările mici, puţin dezvoltate, cu scopul de a slăbi vigi­lenţa popoarelor acestor ţări, pentru a le aservi într-o formă sau alta. Asu­prirea nemiloasă şi exploatarea cruntă a celor sla­bi de către cei puternici au constituit întotdeauna şi constituie le­gea junglei, care domină în capitalism unde cel puternic îl înghite pe cel mic. . Istoria ocupării ţării dv. de imperia­lismul italian în 1939 — a spus N. S. Hruşciov — este un exemplu tipic al politicii de jaf a marilor puteri impe­rialiste faţă de ţările mici. După ce a arătat că poporul alba­nez, păşind pe calea dezvoltării socia­liste, a cucerit, pentru prima oară în istoria sa de veacuri, o adevărată in­dependenţă naţională, N. S. Hruşciov a continuat: Ţara dv. este un avanpost al socialismului în bazinul Mării Me­­diterane. Reacţiunea internaţională de­pune eforturi pentru a împiedica po­s­torul dv. să construiască socialismul,­mperialiştii nu se pot împăca de loc cu gîndul că aici, pe ţărmurile Adria­­ticii, poporul albanez, iubitor de liber­tate, în colaborare cu popoarele tutu­ror ţărilor socialiste, creează cu suc­ces noua orînduire socială care îi adu­ce o viaţă fericită. Ei mai speră încă în restabilirea în Albania a vechilor rînduieli. Dar au dispărut pentru tot­deauna vremurile cînd rechinii imperia­lişti puteau dicta Albaniei condiţiile lor. Unitatea şi coeziunea ţărilor lagă­rului socialist este o garanţie de nă­dejde a suveranităţii şi independenţei lor de stat. Cine va încerca să atente­ze la frontierele Albaniei sau ale ori­cărei alte ţări socialiste, acela va avea de-a face cu întreaga forţă a marelui lagăr socialist. Poporul albanez poate fi ferm convins că tragedia din aprilie 1939 nu se va mai repeta niciodată. N. S. Hruşciov şi-a exprimat profun­da­­satisfacţie pentru strînsele relaţii frăţeşti stabilite între Partidul Comu­nist al Uniunii Sovietice şi Partidul Muncii din Albania, care se dezvoltă şi se întăresc continuu. Partidul Muncii din Albania luptă cu consecvenţă şi hotărîre împotriva oricăror manifestări ale concepţiilor naţionaliste înguste şi împotriva subaprecierii principiilor şi legilor generale ale dezvoltării socia­lismului. El este un susţinător înflă­cărat al unităţii mişcării comuniste in­ternaţionale, al coeziunii ţărilor socia­liste, el ţine sus măreţul steag al inter­naţionalismului proletar, duce o luptă consecventă pentru puritatea teoriei marxist-leniniste, împotriva revizionis­mului contemporan. Subliniind numeroasele acţiuni între­prinse de guvernele ţărilor socialiste în vederea destinderii încordării inter­naţionale şi soluţionării tuturor pro­blemelor litigioase pe calea tratative­lor, N. S. Hruşciov a subliniat că în prezent sunt îndreptate spre acelaşi ţel toate eforturile delegaţiei sovietice la conferinţa de la Geneva a miniştri­lor Afacerilor Externe. Din nefericire, a spus N. S. Hruşciov, nu se poate constata că puterile occidentale năzu­iesc spre rezolvarea problemelor inter­naţionale arzătoare. Propunerile pute­rilor occidentale în problema Berlinului prezentate la conferinţa de la Geneva de către domnul Herter, secretarul de Stat al S.U.A., de care am luat cunoş­tinţă, arată că autorii lor nu înţeleg just esenţa problemei şi ne pare rău că se situează pe această poziţie. Proiectul format din şapte puncte prezentat de domnul Herter nu cuprin­de nici un element pentru tratative. La baza acestor propuneri nu se află do­rinţa de a găsi o rezolvare justă pen­tru a obţine slăbirea încordării inter­naţionale, slăbire pe care o doresc a­­tît de mult popoarele. Uniunea Sovietică doreşte sincer realizarea unei înţelegeri. Noi respin­gem, însă, principiul ca una din părţi să impună condiţiile sale celeilalte părţi. Acest principiu încearcă să-l im­pună miniştrilor Afacerilor Externe domnul Adenauer şi ministrul său al Afacerilor Externe, domnul Brentano­, şi să se dezvolte pe baza principiilor coexistenţei paşnice. Ca întotdeauna ,guvernu­l nostru este gata să întreţină şi pe viitor cu Iu­goslavia vecină relaţii pe linie de stat pe baza prieteniei reciproce, a egali­tăţii şi neamestecului în treburile in­terne. Poporul albanez este legat de po­porul iugoslav printr-o prietenie strîn­­să, care îşi are rădăcinile în lupta împotriva duşmanilor comuni. Noi vom menţine întotdeauna această prietenie sinceră şi acei care încearcă să se­mene discordie între popoarele noastre frăţeşti vor suferi un eşec. Noi dorim de asemenea să întreţi­nem relaţii bune cu Italia şi Grecia. Considerăm că aceasta este în intere­sul reciproc al popoarelor noastre şi în interesul păcii. Totuşi, după cum ştiţi, neţinînd seama de avertismentul guvernului sovietic, al guvernului nos­tru, precum şi al altor ţări iubitoare de pace, guvernul italian şi-a dat recent consimţămîntul pentru amplasa­rea de baze de rachete americane pe teritoriul Italiei. Acelaşi lucru inten­ tovarăşului Ei spun: cu Uniunea Sovietică trata­tivele trebuie astfel duse : concesie pentru concesie. Dar aceasta este o a­­bordare mercantilă. Cînd am elaborat propunerile noastre nu am abordat a­­ceastă problemă ca nişte negustori care fixează preţul „cerînd“ de trei ori mai scump, iar apoi se tocmesc şi îşi vînd marfa mult mai ieftin decit preţul pe care l-au fixat la începutul tîrguielii. Noi nu ducem tratative, a spus în continuare Hruşciov, pe baza princi­piului „concesie pentru concesie“. Nu avem de ce să facem anumite concesii, deoarece propunerile noastre nu au fost făcute în scop de tîrguială. Pornim de la faptul că trebuie găsite soluţii raţio­nale, care să nu aducă prejudicii nici uneia din părţi. N .S. Hruşciov a spus în continuare, că în ultimul timp în Germania ■ occidentală revanşarzii şi militariştii ridică tot mai mult capul. Şi oricît ar fi de ciudat, în aceste con­diţii cercurile conducătoare din Franţa caută intens „să facă curte“ lui Ade­nauer, Germaniei occidentale. De alt­fel, această „curte“ originală este fă­cută într-un asemenea mod încît „curtezanii“ par să se jeneze de ceea ce fac. Această jenă este cu totul explica­bilă. Cizma cazonă a Germaniei mili­tariste a călcat nu o dată pămîntul Franţei. Francezii au vărsat mult sin­ge, apărîndu-şi patria împotriva m­ili­­tariştilor prusaci, germani, iar în ochii multor mame franceze nu s-au uscat încă lacrimile vărsate pentru fiii şi fii­cele lor exterminaţi de cotropitorii hi­­tlerişti. Oamenii de stat şi politici din Fran­ţa de astăzi cunosc, fireşte, toate a­­cestea nu mai puţin decit noi, decit întreaga lume. De aceea, spun ei, fa­cem aceasta nu numai în interesul Franţei, ci şi în interesul tuturor ţâ­rilor iubitoare de pace, inclusiv în in­teresul Uniunii Sovietice. Ei judecă a­­proximativ în felul următor: Germania este un stat puternic, care are un mare potenţial industrial şi mari re­zerve umane. Iit războaiele trecute germanii s-au dovedit a fi soldaţi în­­dîrjiţi. De aceea, pentru a asigura securitatea Europei, francezii ar trebui să se apropie de Republica Federala Germană, s-o includă în cadrul forţe­lor N.A.T.O., şi să înzestreze Germania occidentală’i cu toate tipurile de arme. Ce se poate spune în legătură cu aceste planuri? In primul rînd, eie do­vedesc lipsă de perspicacitate din par­tea acelor oameni de stat care se con­solează cu asemenea raţionamente. Trebuie să ţinem seama, a arătat N. S. Hruşciov, de faptul că Germania reprezintă într-adevăr un stat puternic. Dar, din punct de vedere militar, aces­ta este totodată un stat foarte pericu­los. In cursul celor două războaie pre­cedente militariștii germani au dovedit ce nenorociri imense pot pricinui ve­cinilor lor. Dacă pornim de la acest fapt absolut real, concluzia trebuie să fie cu totul alta decît cea a oameni­lor de stat care determină politica Franţei de astăzi Ţinîn­d seama de toate acestea, tre­buie să luăm măsuri ca Germania să nu se dezvolte pe calea militarismului, ca să nu aibă loc o încurajare a ten­dinţelor revanşarde care se observă în Germania occidentală. O asemenea po­litică ar fi justă şi s-ar bucura din partea noastră de înţelegere şi sprijin. Cine garantează, se întreabă N. S. Hruşciov, că actuala Germanie occi­dentală, dacă la ea predomină forţele militariste şi revanşarde, nu va păşi pe urmele Germaniei hitleriste? Nu ar fi oare mai just să presupunem contrariul? Priviţi cine deţine în pre­zent poziţii-cheie în R. F. Germană, cine sînt cei numiţi în funcţii de con­ducere — sînt în mare parte aceiaşi oameni care l-au sprijinit activ pe Hitler, care îl considerau zeul lor. Sînt cunoscuţi, de pildă, prin acţiunile lor sîngeroase, ministrul de Război al R. F. Germane, Strauss, generalul Speidel, ambasadorul Germaniei occi­dentale la Washin­gton, Grewe, care reprezintă R. F. Germană la conferinţa de la Geneva a miniştrilor Afacerilor Externe. Presa vest-germană relatează că în numărul din septembrie 1941 al revistei fasciste „Monatshefte für Auss­­wärtige Politik“, acelaşi Grewe scria că atacul hitlerist împotriva Uniunii Sovietice constituie „o misiune de im­portanţă istorică mondială“. El a cerut ca în războiul împotriva U.R.S.S. să se ignoreze obligaţiile juridice inter­naţionale şi să fie recunoscute drept „perimate“ normele dreptului interna­ţional. Se poate oare conta pe dragostea de pace a acestor oameni, pentru care normele dreptului internaţional repre­zintă o noţiune perimată? Nu este oare prea primejdios jocul întreprins de oa­menii de stat ai Franţei? Astăzi Germania occidentală acceptă o apropiere cu Franţa, dar ea are ne- ENVER­ ţionează să-l facă şi cercurile guver­nante din Grecia. Crearea acestor baze agresive agra­vează situaţia în regiunea Peninsulei Balcanice şi a Adriaticii şi constituie o ameninţare directă a suveranităţii şi integrităţii teritoriale a patriei noas­tre. In faţa acestei stări de lucruri, noi nu putem să stăm cu mîinile în­crucişate. Noi declarăm în mod des­chis că, dacă şi Grecia va urma a­­ceastă cale primejdioasă, aceasta va determina guvernul Uniunii­­ Sovietice şi guvernul nostru să cadă de acord asupra amplasării în ţara noastră a bazelor pentru rachete îndreptate îm­potriva Italiei şi Greciei, pentru a apăra libertatea şi independenţa patriei noastre şi a poporului nostru, precum şi inviolabilitatea lagărului nostru so­cialist. Guvernul nostru speră că guvernele acestor ţări vor ţine seama de intere­sele supreme ale popoarelor lor şi ale menţinerii păcii, şi nu vor păşi pe o asemenea cale funestă. Partidul şi gu­vernul nostru salută din toată inima propunerea de o însemnătate atît de mare făcută de N. S. Hruşciov, ca zona Balcanilor şi a Adriaticii să fie voie de aceasta pentru ca, sprijinin­­du-se pe Franţa, să-şi întărească for­ţele, să se înarmeze. Cînd acest lucru va fi realizat, Germania occidentală va întrece Franţa şi sub raport mili­tar. Poate oare o ţară slabă să im­pună restricţii unei ţări mai puternice? Desigur că nu. Prin urmare, atunci Franţa nu va mai fi aceea care va controla Germania, ci Franţa va fi la cheremul Republicii Federale Germane. Lucrurile stau astfel: înainte Germania a încercat să-şi subordoneze Franţa printr-un război, iar acum oamenii de stat francezi ajută ei înşişi pe revan­şarzii vest-germani să aducă aceste planuri la îndeplinire. Suntem­ credincioşi principiilor luptei pentru pace şi vom căuta cu perse­verenţă să obţinem ca atît Germania occidentala, cît şi Germania răsăritea­nă să se dezvolte pe cale paşnică. Atît poporul german, cît şi popoarele tuturor ţărilor iubitoare de pace sirs­ vital interesate în aceasta. Guvernul Uniunii Sovietice şi guver­nul Republicii Populare Albania au declarat cu deplin temei că crearea de baze americane pentru rachete pe te­ritoriul Italiei urmăreşte scopuri ex­clusiv agresive şi, se înţelege, sîntem datori să tragem concluziile necesare din aceasta. Declarăm că dacă Grecia va urma acelaşi drum periculos, a­­ceasta va sili guvernul Uniunii So­vietice şi guvernul Albaniei să cadă de acord asupra amplasării pe pămîritul albanez de baze pentru rachete în­dreptate împotriva Italiei şi Greciei. Sîntem datori să fim extrem de vigi­lenţi. întărirea continuă a puterii econo­mice, unitatea şi coeziunea lagărului socialist constituie garanţia hotărîtoare a păcii şi securităţii popoarelor. De mult Balcanii erau consideraţi drept butoiul cu pulbere al Europei. In prezent, în legătură cu instaurarea puterii populare în majoritatea ţărilor *­­ * * 4 HODJA transformată într-o zonă a păcii, în care să nu existe arma atomică. Gu­vernul albanez declară că propunerea făcută de N. S. Hruşciov are un ca­racter pe deplin realist şi actual şi că el este gata să înceapă tratative cu toate guvernele interesate pentru ca zona Balcanilor şi a Adriaticii, în­treaga zonă a Mării Mediterane să fie în întregime transformată îrrtr-o zonă fără arme atomice şi fără rachete. Credem, a spus în încheiere Enver Hodja, că a sosit timpul de a tra­duce în viaţă propunerea guvernului Republicii Populare Rom­îne cu privire la convocarea unei conferinţe a şefilor de guverne ale statelor balcanice. Spe­răm că toate guvernele ţărilor din ba­zinul Mării Mediterane, dîndu-şi sea­ma de întreaga primejdie pe care o prezintă pentru popoarele lor ampla­sarea de baze atomice şi de rachete în diferite ţări din această zonă, îşi vor uni eforturile şi vor ajunge la o înţelegere în scopul înlăturării acestei primejdii serioase, luîndu­-şi angaja­mentul comun de a nu amplasa pe teritoriile lor baze atomice şi de ra­chete­ balcanice şi constituirea lagărului mon­dial socialist, situaţia s-a schimbat aici în mod radical. Ţările socialiste constituie un factor important al păcii în Balcani. Uniunea Sovietică, toate ţările socia­liste sînt de părere că aici, în Balcani, popoarele trebuie să lupte pentru ca pe pămîntul Balcanilor şi în Bazinul AŢării Mediterane să nu existe baze pentru rachete, să nu fie stocate arme atomice. Implicit s-ar deschide calea spre instaurarea unei paci trainice în această regiune şi transformarea ei in­tr-o zonă în care să nu existe arma atomică şi baze pentru rachete. Acum aproape doi ani, tovarăşul Chivu Stoica, preşedintele Consiliu­­i de Miniştri al Republicii Populare Ro­mâne, a propus organizarea unei con­ferinţe a reprezentanţilor ţărilor bal­canice la nivelul primilor miniştri, pentru a examina problema întăririi păcii în Balcani. Această propunere a găsit un ecou fierbinte în inimile tu­turor popoarelor din Peninsula Balca­nică. Din păcate, propunerea tovarăşu­lui Chivu Stoica nu a găsit sprijin din partea cercurilor conducătoare din ţările nesocialiste din Peninsula Bal­canică, care pun interesele , lor de cla­să mai presus de interesele naţionale ale ţarilor lor, mai presus de interesele popoarelor. N. S. Hruşciov, a arătat în încheiere că tratativele pe care delegaţia de partid şi guvernamentală sovietică le-a dus cu conducătorii Republicii Popu­lare Albania în cursul vizitei în Al­bania, au decurs într-o atmosferă de cordialitate, prietenie frăţească* *şi au scos la iveala deplina unitate a punc­telor de vedere în toate problemele dis­cutate. Declaraţia comună a delegaţii­lor de partid şi guvernamentale ale celor două ţări, semnată în urma tra­tativelor, va contribui la o şi mai mare întărire a prieteniei şi colaborăr­i frăţeşti dintre Albania şi Uniunea So­vietică. * N. S. HRUȘCIOV ’1 Conferinţa de la Geneva a miniştrilor de Externe IN ŞEDINŢA plenara de sîmbătă a Con­ferinţei miniştrilor Afacerilor Externe, A. A. Gromiko, ministrul Afacerilor Externe al U.R.S.S., a expus o seama de importante considerente în problema Berlinului, sub­liniind esenţa propunerilor sovietice în a­­ceastă problema. In întreaga Germanie - a arătat şeful delegaţiei sovietice - au avut loc în ulti­mii 14 ani schimbări care au înlăturat în­săşi baza acordurilor celor patru puteri cu privire la Berlin. Singurul lucru care nu a suferit schimbări în aceşti ani este regimul de ocupaţie din Berlinul occiden­tal. Din punct de vedere statal, politic şi economic, partea occidentală a oraşului a devenit acum o insula pe teritoriul R.D.G., în jurul căreia se dezvoltă şi se întăreşte deja de zece ani un nou stat german - Republica Democrată Germană. Regimul de ocupaţie în Germania a fost de mult depăşit de viață, viaţa a şters împărţirea Germaniei pe zone de ocupaţie, a devenit de mult de domeniul trecutului mecanismul de control al aliaţilor pentru Germania, mecanism care avea ca una din verigi statutul cvadripartit al Berlinului In prezent este necesar să se înlăture si­tuaţia anormala existentă în care Berlinul occidental, ca urmare a menţinerii artifi­ciale a regimului de ocupaţie, este folosit de puterile N.A.J.O., inclusiv R.F.G., şi de unele cercuri extremiste din Germania oc­cidentala, pentru desfăşurarea unei activi­tăţi subversive şi a unei propagande duş­mănoase împotriva U.R.S.S., R.D.G. şi a altor ţâri socialiste. Situaţia periculoasă din Berlin este com­plicată şi de faptul că cele trei puteri de GENEVA­­ (Agerpres). — Cores­pondenţă specială : Cea de-a patra săptămînă a Con­ferinţei de la Geneva începe luni 1 iunie printr-o nouă şedinţă neoficială, care continuă convorbirile particulare de simbătă seara de după dineul ofe­rit de ministrul Afacerilor Externe so­vietic. Şedinţa va avea loc la reşe­dinţa lui A. A. Gromiko. Din comentariile corespondenţilor occidentali cu privire la rezultatele celor trei săptămîni de discuţii de pînă acum, reiese că celor trei puteri occidentale le este tot mai greu să-şi apere poziţiile, care nu corespund cî­­tuşi de puţin actualei situaţii inter­naţionale. Comentatorul agenţiei ame­ricane „United Press International“, care constată că, pînă acum, evoluţia conferinţei de la Geneva este nefa­vorabilă Occidentului, consideră că participarea delegaţiei R.D. Germane la conferinţă reprezintă un „punct pierdut“ pentru cele trei puteri occi­dentale, care, pînă acum, s-au încă­păţînat să nu recunoască guvernul a­­cestei ţări. De asemenea, însuşi fap­tul că conferinţa a trecut acum la studierea uneia din problemele cele mai importante — problema Berlinului — este considerat drept un nou punct pierdut pentru Occident, care, după ocupaţie, amplasînd­u-şi trupe în centrul R.D.G., consideră posibil să ignoreze a­­cest stat, guvernul lui, legile lui. Autorităţile militare din S.U.A., Anglia şi Franţa menţin în Berlinul occidental pu­terea nelimitată care le permite să ţină sub control viaţa obştească, politică, eco­nomică şi culturală a acestei părţi a ora­şului. Nu este oare momentul - a întrebat A. A. Gromîko - să recunoaştem ca nejusti­ficat amestecul în treburile interne ale ger­manilor şi să renunţăm la acest amestec ? După părerea guvernului sovietic, acest mo­ment a sosit de mult. Referindu-se la propunerile puterilor oc­cidentale referitoare la Berlin, ministrul Afacerilor Externe al U.R.S.S. a arătat că ele sînt de la un capăt la altul inaccepta­bile. Planul celor trei puteri are drept scop să permanentizeze ocupaţia în Berlinul oc­cidental şi s-o extindă asupra Berlinului răsăritean smulgîndu-l Republicii Democrate Germane. După ce a expus pe scurt esenţa propu­nerilor sovietice în problema Berlinului, A. A. Gromîko a spus : Guvernul sovietic por­neşte de la principiul că pot şi trebuie să fie elaborate garanţii pentru existenţa in­dependentă şi liberă a oraşului liber Ber­linul occidental şi pentru relaţiile lui ne­îngrădite atît cu ţările din Est cît şi cu cele din Vest. Stipulaţiile cu privire la garantarea statutului de oraş liber ar putea să fie expuse într-un document special semnat de cele patru puteri. A. A. Gromîko a amintit că guvernul R. D. Germane, după cum a declarat deja oficial, este dispus ca, în ce îl priveşte, cum­ se ştie, s-a străduit prin „planul pachet“ să lege această problemă de alte chestiuni internaţionale mai com­plicate. La Geneva se acordă impor­tanţă declaraţiilor făcute de purtăto­rul de cuvînt al delegaţiei R.D. Ger­mane în cadrul unei conferinţe de presă, care sublinia, la sfîrşitul săp­tămânii trecute, că „planul pachet occidental" poate fi considerat „în­­mormîntat" după discursurile rostite în şedinţa de la 30 mai de Lioyd şi Couve de Murville. Intr-adevăr, şi corespondenţii occi­dentali subliniază că cei doi miniştri occidentali au fost siliţi să recunoas­că, în declaraţiile lor, caracterul „a­­normal“ al ocupaţiei militare a Ber­linului occidental, raportat la actuala situaţie din Germania. Inconsistenţa poziţiei occidentale, de împiedicare a rezolvării problemei Ber­linului, reiese, de pildă, şi dintr-un comentariu al agenţiei Associated Press, care recunoaşte că Berlinul oc­cidental­ constituie centrul unor acti­vităţi anti-sovietice ale „războiului rece“. E­uim­erînd măsurile pe care ar fi siliţi să le adopte occidentalii pe mă­sură ce evoluează discutarea proble­mei Berlinului, corespondentul acestei agenţii scrie: „S-ar putea include să garanteze Berlinului occidental statutul de oraş liber şi legături libere cu lupea exterioară. Pentru supravegherea respectării statutu­lui de oraş liber va fi probabil necesar­ să se creeze un organ special - o comisie permanentă alcătuită din reprezentanţii ce­lor patru puteri şi R. D. Germane; aceasta nu trebuie să aibă vreo funcţie adminis­trativă sau executivă, de competenţa ei fiind doar să supravegheze ca toate păr­ţile interesate să respecte cu stricteţe şi neabătut statutul de oraş liber al Berlinu­lui occidental şi să fie asigurată indepen­denţa acestuia. Lichidarea regimului de ocupaţie în Ber­linul occidental nu ar ştirbi interesele, nu ar afecta prestigiul nici unuia din statele interesate şi nu ar crea avantaje unilate­rale nici uneia din părţi. Totodată, dezvol­tarea Berlinului occidental ca oraş liber demilitarizat îi va asigura o economie sta­bilă şi echilibrată. A. A. Gromîko a subliniat că crearea oraşului liber este o hotărîre provizorie, pentru perioada pînă la unificarea Germa­niei şi constituirea unui stat german unic. Totodată, acest pas ar aduce un folos evi­dent cauzei unificării Germaniei. După părerea părţii sovietice - părere care, după cum se ştie, este sprijnită de guvernul şi populaţia R. D. Germane, de pături largi ale populaţiei R. F. Germane, precum şi de oamenii iubitori de pace de pretutindeni - cel mai bine ar fi­ ca pro­blema Berlinului să fie rezolvată în ca­drul Tratatului de pace cu Germania în cazul realizării unui acord asupra acestui tratat, printre aceste măsuri mutarea postu­lui de radio Rias din Berlinul occi­dental sau moderarea tonului progra­melor sate, care transmit în Europa răsăriteană numeroase emisiuni anti­­sovietice. De asemenea, puterile occi­dentale ar putea forţa reţeaua de or­ganizaţii de spionaj anticomuniste să-şi mute operaţiile din Berlinul oc­cidental“. În contrast cu atitudinea mai lucidă a unor corespondenţi, care constată că unele din poziţiile puterilor occi­dentale sînt cu neputinţă de apărat, continuă să se releve­­tonul rigid al dele­gaţiei vest-germane, care-şi continuă încercările de a sabota tratativele, căutînd să lase impresia că orice pro­gres e imposibil. Purtătorul de cuvînt al delegaţiei vest-germane considera astfel, sîmibătă seara, că ar putea de­clara că „nu s-a manifestat o apropie­re a punctelor de vedere“. Semnificativ este faptul că pe a­­ceste poziţii începe să se contureze o izolare a delegaţiei vest-germane. Co­mentatorul agenţiei americane United Press International, care nici el nu a putut fi învinuit pînă acum de exage­rări favorabile progreselor conferin­ţei, scria duminică seara că „Cea de-a patra săptămînă a conferinţei începe pe o notă de optimism prudent­“ LA 30 mai au început la Helsinki, tratativele intre U.R.S.S. şi Fin­landa, in vederea încheierii unui acord pe termen lung cu privire la schim­bul reciproc de mărfuri pe anii 1961 — 1965. ANASTAS MIROVAN ALES PREŞE­DINTE DE ONOARE Al FEDERAŢIEI INTERNAŢIONALE DE AVIAŢIE MOSCOVA 31 (Agerpres).­­ TASS trans­mite : La 30 mai, la recepţia cu prilejul înch­e­­­ierii celei de-a 52-a conferinţa generale a Federaţiei internaţionale de aviaţie, Jacque­line Cochran (S.U.A.), preşedintele federa­ţiei, a propus ca Anastas Mikovan să fie ales preşedinte de onoare al Federaţiei in­ternaţionale de aviaţie. Participanţii la conferinţă au primit această propunere cu aplauze furtunoase. Anastas Mikovan a mulţumit pentru atenţie şi a spus că se va strădui să răsplătească încrederea ce i-a fost acordată. POLIŢIA greacă a interzis, la 31 mai, toate manifestările publice orga­nizate cu prilejul aniversării a 18 ani de la actul eroic al lui Mano­is Glezos, care a smuls drapelul cu zvastica de pe Acropole, in timpul ocupaţiei ger­mane a Greciei. LA 30 mai a fost semnat la Moscova protocolul cu privire la schimbul de mărfuri dintre U.R.S.S. și Danemarca în perioada de la 1 iunie a.c. pînă la 31 mai 1961, precum și un acord de plăți. C­OPIII sînt viitorul lumii, speranţa şi fericirea po­poarelor. La iniţiativa „Federaţiei Democrate In­ternaţionale a Femeilor“ s-a inaugurat, în urmă cu ani, „Ziua internaţională a copilului“, zi închinată luptei pentru ocrotirea vieţii şi sănătăţii copiilor, pentru alungarea norilor care întunecă seninătatea copilăriei. O declaraţie a Organizaţiei mondiale pentru proble­mele ocrotirii sănătăţii, arată că două treimi din copiii de pe întreg globul trăiesc în condiţii îngrozitoare. Din datele UNESCO, publicate în ziare, reiese că peste 250 milioane copii nu au posibilitatea de a învăţa la şcoală. Oare există părinte pe glob căruia să nu i se stringă inima cînd ia cunoştinţă de aceste date ? Oare există părinte pe glob căruia să nu i se înne­gureze fruntea cînd citeşte ştiri despre efectele educaţiei „comicsurilor“, despre creşterea criminalităţii in rindul copiilor şi tineretului din ţările occidentale, despre pro­porţiile catastrofale ale mortalităţii infantile în ţările slab dezvoltate, supuse cruntului regim de exploatare colonială ? Nu poate exista un adevărat părinte care să nu ur­mărească plin de îngrijorare efectele uneltirilor acelora care vor să folosească energia nucleară pentru infecta­rea aerului şi apei, să pregătească, prin intermediul bom­belor nucleare, noi masacre în masă! Şi, fără îndoială, nu poate exista părinte iubitor, a că­rui inimă să nu tresalte de bucurie şi a cărui frunte să nu se însenineze cînd ia cunoştinţă de grija faţă de co­pii în ţările socialiste. In Uniunea Sovietică şi în cele­lalte ţări socialiste educaţia copiilor este o principală preocupare a intregului popor. Nimic nu este precupeţit pentru ca ei să crească sănătoşi, viguroşi să se bucure de viaţă. De aceea, „Ziua internaţională a copilului“ se înscrie printre cele mai frumoase zile tradiţionale de luptă pen­tru pace şi democraţie, pentru un viitor luminos DE O PARTE... • Peste 40.000 de medici­ pediatri veghează in U.R.S.S. asupra sănătăţii copiilor Mai mult de 75.000 tabere de pionieri, şi sanatorii pentru copii stau la dispoziţia acestora in timpul vacantei de vară . In viitorii 7 ani, numărul creşe­­lor şi grădiniţelor de copii se va du­bla şi ele vor fi frecventate de peste 6 milioane de copii de virstă preşco­l­­ară. Numărul elevilor din şcoli va­­ creşte de la 30 milioane in 1958 la 38—40 milioane in 1965.­­ In comparaţie cu anul 1949, nu­mărul elevilor şcolilor elementare din Pekin a crescut de 2,5 ori, iar al ele­vilor şcolilor medii de peste 5 ori. 9 Anul acesta, in R. P. Polonă îşi vor petrece vacanţa in colonii, tabere şi case de odihnă, 900.000 copii, cu 40.000 mai mulţi decit anul trecut. 9 Editura cehoslovacă de literatură pentru copii, ale cărei cărţi au fost distinse la Expoziţia Internaţională de la Bruxelles cu „Marele Premiu", a împlinit recent zece ani de activitate. In acest răstimp, editura a tipărit aproape 30 milioane exemplare cărţi pentru copii . In 1944 existau in R. P. Bulga­ria numai patru secţii de pediatrie cu 219 paturi, 3 sanatorii pentru copii, 4 case de naştere şi 3 crese. In anii puterii populare, numărul secţiilor de pediatrie a crescut la 125, cu 3.553 paturi, iar numărul sanatoriilor pentru copii la II, cu 1975 paturi. Au fost­­ înfiinţate 6 spitale pentru copii, cu 335 paturi. In prezent funcţionează 10 case ale mamei şi copilului cu 1.000 paturi, 150 de creşe cu 6.380 paturi. Au fost înfiinţate 647 creşe sezoniere, cu 16.000 locuri etc. • Din bugetul de stat pe anul 1959 al R. P. Albania sunt alocaţi pentru copii (alocaţii familiale, ajutoare pen­tru copii, tabere de pionieri, grădiniţe etc.) 1.420.000.000 lei. PALATUL pionierilor din Iirevan, capitala R.SS. Armene, a primit oas­­peți din Africa și Asia. Copiii se prind cu ei In joc. * Pag. a 3-a ZI DE LUPTA A MUNCITORIMII BELGIENE BRUXELLES 31 (Agerpres). — TASS transmite : La 29 mai, în Belgia, la chemarea Confederaţiei Generale a Muncii, a Partidului Comunist şi a numeroase organizaţii ale Partidului Socialist, a fost organizată o zi de luptă. Zeci de mii de oameni ai muncii au ieşit pe străzi pentru a-şi exprima protestul împotriva închiderii întreprinderilor şi împotriva concedierilor. In toată ţara au avut loc mari mitinguri şi demon­straţii de protest împotriva şomajului crescînd. O amploare deosebit de mare au căpătat acţiunile muncitorilor din regiunea Liege — cea mai importantă regiune industrială din Belgia. LA Praga a fost semnat un protocol cu privire la schimbul de mărfuri între Ceho­slovacia și India pe 1959. In cadrul a­­cestui protocol, volumul schimburilor co­merciale dintre cele două tari va fi sporit simţitor. ASTAZI IN PARLAMENTUL INDONE­ZIAN ARE LOC UN NOU SCRUTIN PRIVIND REINTRODUCEREA CONSTITUŢIEI DIN 1745 DJAKARTA 31 (Agerpres). — După cum relatează agenţia France Presse, la 30 mai în parlamentul Indo­neziei a fost pusă la vot propunerea preşedintelui Sukarno de a se reintro­duce Constituţia din anul 1945, care a fost în vigoare pînă în anul 1950. Din cei 474 de votanţi, 269 s-au pro­­nunţat pentru reintro­ducerea Constitu­ţiei. Această propunere este sprijinită de Partidul Naţional şi de Partidul Comunist din Indonezia. 199 de depu­taţi au votat contra. Pentru adoptarea Constituţiei din 1945 este necesar să se obţină două treimi din totalul votu­rilor, adică 316 voturi pentru. La 1 iunie urmează să se desfăşoare cel de-al doilea scrutin. ...m\ • Cel mai înalt ritm din lume de creştere a criminalităţii este înregis­trat în S.U.A. Intr-o declaraţie a mi­nistrului american al justiţiei, Rogers, se preciza că faţă de situaţia de acum 25 de ani ritmul de creştere a crimi­nalităţii în S.U­.A. a fost de 100 la sută. Rogers a ţinut să sublinieze creş­terea criminalităţii şi a numărului de delicte de tot felul în rîndurile iinc- DE ^LT4 rolului. 53 la sută din cei arestaţi în S­ILA, pentru jafuri şi furturi sînt tineri sub 18 ani. • 2.100.000 de copii din Coreea de sud sunt bolnavi de tuberculoză — relatează agenţia Habrin Thonsin din Seul. • Ziarul Uruguayan „Tribuna Popu­lar“ constata deunăzi că, în Ame­rica Latină, din fiecare mie de nem­­născuţi mor 111. O mortalitate infan­tilă atît de ridicată, sublinia ziarul, se explică în special prin alimentaţia insuficientă, mizeria generală şi ni­velul cultural scăzut. • In estul Nigeriei, anunţa agenţia Reuter, comerţul de copii se practică pe scară largă. Poliţia este informată că băieţi şi fete în vîrstă de 7—15 ani, sînt răpiţi pentru a fi vînduţi sau în­chiriaţi plantatorilor de cacao sau pa­tronilor caselor de toleranţă. • După cum relatează ziarul „Fran­ce Soir“, autorităţile italiene sînt alar­mate de exportul de copii din Italia în Statele Unite, care se practică tot mai intens în ultimul timp. Potrivit informaţiilor primite de autorităţile italiene, în Statele Unite funcţionează o adevărată „bursă de copii“. Misiţii care se ocupă cu plasarea copiilor fac vizite dese în Italia, mai ales la orfe­linate, unde de multe ori obţin „mam­­a“ pe un preţ de nimic, ca şi fami­liilor cu mulţi copii din Italia de Sud, şi în special din Sicilia, unde mizeria este endemică. Multe mame care nu îşi mai pot întreţine copiii se văd ne-­­­voite să-i vîndă.­­ RIHPU81 DESCHIDEREA CELUI DE-AL IV-LEA TIRG INTERNAŢIONAL Al CĂRŢII DE LA VARŞOVIA VARŞOVIA 31 (Agerpres). — Co­respondentul Agerpres transmite: In Palatul Culturii şi Ştiinţei din Varşovia s-a deschis la 30 mai cel de-al IV-lea Tirg internaţional al cărţii. La această importantă manifestare culturală in­­ternaţională iau parte 26 de ţări din Europa, Asia, Africa, America de nord şi America de sud. Pentru prima oară participă la Tifogul inter­naţional al cărţii de la Varşovia, R. P. Romina, R. P. Bulgaria, Brazilia, R. K Albania, Suedia, Norvegia şi Danemarca. O DELEGAŢIE A R.P.D COREENE A PLECAT IN R. P. CHINEZA PHENIAN 31 (Agerpres). — China Nouă transmite : La 30 mai, o delegaţie a R.P.D. Co­reene, formată din 32 de membri şi condusă de Ten Ir Len, vicepreşedinte al Cabinetului de Miniştri al R.P.D. Coreene, a părăsit oraşul Phenian, pie­rind spre R. P. Chineză, pentru o vizi­tă de 20 de zile. Membrii delegaţiei vor studia diferitele ramuri ale indus­triei R. P. Chineze. LA MOSCOVA a fost dat publicităţii un comunicat în care se arată că, la 30 mai, Vladimir Semionov, locţiitor al mi­nistrului Afacerilor Externe al U.R.S.S., și Mohamed A. El-Kimi, ambasadorul H4.ll., au procedat la schimbul instru­mentelor de ratificare a acordului cu privire la organizarea legăturilor mari­time permanente între porturile uniu­nii Sovietice și Republicii Arabe Unite, acord semnat la 18 septembrie 1956 la Cairo. IN oraşul Dubna, din apropierea Moscovei, continuă lucrările celei de-a casca sesiuni a Consiliului ştiinţific al Institutului Unificat de Cercetări nucleare. „COMITETUL pentru adoptarea de măsuri concrete de luptă împotriva războiului nuclear“ a organizat, la 30 mai, în faţa clădirii ambasadei vest­­germane de la Londra, o demonstraţie în semn de protest împotriva construi­rii bazei pentru lansarea rachetelor de la Dortmund (Germania occidentală). UN avion militar britanic a căzut in apropiere de Khartum (Sudan). Pe bor­dul avionului se găseau 32 de persoane. din presa de ieri . La 30 mai a fost semnată la Tirana declaraţia comună a delegaţiilor de partid şi guvernamentale ale R P. Albania şi U.R.S.S. In seara zilei de 30 mai, Comitetul Central al Partidului Muncii din Al­bania şi Consiliul de Miniştri al R. P. Albania au oferit o recepţie în cinstea delegaţiei de partid şi gu­vernamentale a U.R.S.S., condusă de N. s. Hruşciov. • La 30 mai, in clădirea Consiliului popular al oraşului Tirana, a avut loc ceremonia conferirii titlului­ de cetăţean de onoare al oraşului Ti­rana, tovarăşului Nikita Sergheevici Hruşciov. Oaspeţii sovietici au mers apoi pe bulevardul Stalin, unde tovarăşul N. S. Hruşciov a sădit în parc doi puieţi în amintirea vizitării Tiranei.­­ La 29 mai, împuterniciţi ai R. D. Germane au rămas cancelarului îi la Germane, K. Adenauer, un mesaj din partea lui Walter Ulbricht, prim­­vicepreședinte al Consiliului de Mi­nistri al R. D. Germane. In mesajul său, Walter Ulbricht repetă propu­nerea cu privire la semnarea unui pact de neagresiune intre cele doua state germane, prezentată de ei in numele guvernului R. D. Germane.­­ La Bonn a avut loc, la 30 mai, sem­narea acordului dintre guvernul U.R.S.S. şi guvernul R. F. Germană cu privire­­la schimbul cultural, şti­inţific şi tehnic.

Next