Informatia Bucureştiului, aprilie 1963 (Anul 10, nr. 3003-3028)

1963-04-26 / nr. 3025

Pag. a 2-a. Concertul simfonic al filarmonicii Dirijor: Mircea Basarab, solistă: Maria Cristian întors dintr-un lung turneu de concerte în Uniunea Sovietică, pe parcursul căruia a realizat o serie de succese de prestigiu, dirijorul Mircea Basarab s-a aflat săptămâna trecută din nou la pupitrul orche­strei simfonice a Filarmonicii „George Enescu“. Pentru început, programul a cuprins „Divertismentul în stil clasic“ al tî­­nărului compozitor Dan Constanti­ne­scu, o lucrare prezentată de acelaşi dirijor în primă audiţie în toamna anului 1960. Ca şi atunci, am remar­cat abilitatea cu care autorul — încă student al Conservatorului în vremea scrierii „Divertismentului“ — îmbină limbajul compozitorilor clasici cu cuceririle tehnico-stilistice ale muzicii contemporane. Interpretarea ni s-a părut de această dată mai bine pusă la punct, valorificînd în condiţii su­perioare calităţile incontestabile ale lucrării. Din fragmentele simfonice ale ope­rei lui Wagner „Tristan şi Isolda“ — Preludiul şi „Moartea Isoldei“, cu­plate prin tradiţie în sala de con­certe —, am preferat modul de tăl­măcire al Preludiului, în care Mircea Basarab a reuşit să exprime, cu mai multă profunzime şi cu o mai accentuată tensiune interioară decît în fragmentul final, forţa atotbirui­toare a dragostei, tema centrală a operei. Poemul simfonic al lui Ri­chard Strauss „Don Juan“ i-a prile­juit apoi o Interpretare plină­ de di­namism, în care personajul central a căpătat dimensiuni de erou ; la rîn­­dul lor, membrii orchestrei — mai ales corniştii, solicitaţi din belşug — au rezolvat cu precizie şi cu dă­ruire problemei adeseori spinoase ri­dicate de partitură. Solista concertului, pianista Maria Cristian, ne era cunoscută dintr-o izbutită interpretare a Concertului de Ravel, realizată cu cîţiva ani în ur­mă în cadrul unei manifestări a or­chestrei Cinematografiei. Pentru pri­ma sa colaborare cu orchestra sim­fonică a Filarmonicii, tînăra artistă a ales Concertul nr. 2 în si bemol ma­jor op. 19 de Beethoven — din punct de vedere cronologic de fapt cea dinţii lucrare concertantă pentru pian şi orchestră a Titanului. Dotată cu frumoase calităţi de mu­zicalitate, dispunând , de arr tuşeu „perlat­“ “ Şi “de o tehnică îngrijită, Maria Cristian a redat aceste pagini, în care se între­vede încă urma Influen­ţei marilor predecesori ai lui Beethoven — Haydn şi Mozart — cu sobrietate, fineţe şi cu o remarcabilă supleţe a frazării. Elanurile lirice ale Allegro-ului iniţial, conturul melodic de mare puritate al Adagio-ului şi mai ales verva comu­nicativă din Final au gă­sit în Maria Cristian o interpretă totodată inte­ligentă şi sensibilă. Mai multă strălucire, un brio mai accentuat în prima mişcare (purtînd de alt­fel indicaţia „Allegro con brio“), o atenţie sporită acordată expresivităţii în Adagio, vor fi de natură să ridice pe un plan su­perior realizarea tinerei soliste, ale cărei „bis“-uri — îndeosebi piesa de Scarlatti — ne-au trezit interesul pentru apropiatul său recital, E. ELIAN în fotografie : dirijorul și soliste. AZI, IN LIBRĂRII V. I. Lenin : „Opere complete“, vol. XV, Editura politică, 12 lei. N. Ostrovski: „Aşa s-a călit oţelul", Editura tineretului, colecţia „Cuteză­torii“, 8,70 lei. A. Serafimovici: „Opere alese“, E­­ditura pentru literatură universală, 18 lei. Ştefan Iureş : „Poema citadină", E­­ditura pentru literatură, 5,50 led. ACASĂ...*) Nu numai că apar diferite cărţi care ne sfătuiesc cum să ne îm­podobim locuinţa căpătată într-un bloc nou, dar iată şi o carte — „E casa ta, îngrijeşte-o ! “ — care ne dă sugestii şi cum să o facem mai plăcută. Apariţia este absolut justificată, dacă ne gîndim că, potrivit noilor concepţii arhitectonice, oraşele noastre încep să fie alcătuite din mici orăşele în care viaţa locui­torilor se deapănă foarte aproape una de cealaltă. „Familia de locatari“... Probabil că, dumneavoastră, locatari ai noi­lor blocuri, cuvântul aceste vă este foarte cunoscut şi, mai mult ca sigur, că adesea, v-aţi şi folo­sit într-un fel sau intr-atul de binefacerile lui. Ştiţi şi dum­neavoastră. Discret, fără ton didactic, cartea despre care pomeneam e plină de idei pri­vind latura comună a vie­ţii locatarilor din noile blocuri. Cu un plus de interes pentru noi, bucureştenii, şi prin faptul că a­­duce destule exemple şi din viaţa blocurilor nou construite şi în alte oraşe ale ţării. Un „schimb de experienţă“ tipărit, deci, realizat printr-o serie de articole şi re­portaje. Cum se pot potoli co­piii zurbagii care tulbură liniştea celor mari, de pildă ? Folosiţi ex­perienţa unor cetăţeni din Braşov, care i-au „cointeresat“ pe băieţi la alcătuirea unei echipe de fot­bal ! Poate că gospodinele ar dori să cunoască mijloace noi de a-şi întrebuinţa timpul acasă ? De e­­xemplu, organizînd un original concurs „Cine ştie câştigă“ pentru copiii din cartier, cum au făcut, cu deplin succes, locatarele din strada Brezoianu 47—49... Şi tot aşa, fel de fel de exemple privitoare la îmbogăţirea interesantă şi utilă a timpului petrecut acasă. Pasaje referitoare la amenajarea confor­tabilă a apartamentelor, altele — despre înfrumuseţarea palierelor, a grădinilor din jurul blocurilor, despre colaborarea prietenească dintre vecinii de apartament. Oare nu e interesant să afli cum se poate rezolva o mică problemă de cons­trucţie, fără ajutorul întreprinde­rii de specialitate ? Cum se pot împodobi clădirile, fără o contri­buţie suplimentară, cu diferite prilejuri festive ? Cum se pot pre­întâmpina, cu tact, diferite neîn­ţelegeri ? „Ingrijeşte-ţi casa ! “ — apelul din titlul cărţii e, de fapt, un îndemn documentat şi cit se poate de instructiv la stabilirea unor relaţii de convieţuire noi, într-un cadru nou. G. V. *) „E casa ta, îngrijeşte-o !", Editura politică, 1963. „Codin“ la Cannes In currînd, în însorita staţiune de pe Coasta de Azur se va deschide tradiţionala competiţie anuală a fil­mului. Anul acesta, cinematografia ţării noastre va fi reprezentată de co­producţia romîno-franceză „Codin“, realizată după romanul lui Panaitt Istrati de către Henri Colpi. Filmul va fi prezentat în fața juriului la data de 13 mai. Ţesâtorie şi şevalet Numele Anei Constan­tin, ca pictoriţă amatoa­re, este bine cunoscut. Nu a fost expoziţie or­ganizată în ultimii şapte ani, la care ea să nu fi participat. Desigur, la început, cu unul sau două tablouri realizate cu destulă strigăcie. Dar Ana Constantin a perse­verat şi s-a impus cu­­rind ca o pictoriţă de talent. Este preocupată de tot ce vede in jur. Anul trecut a mers două luni şi jumătate, aproape zilnic, după ce ieşea din schimb (Ana Constan­tin este muncitoare la Fabrica de tricotaje din bum­bac) la gospodăria colectivă din Cornete. Zeci de schiţe, compo­ziţii, portrete, a realizat cu prilejul acestor vizite. Expoziţia pe care a deschis-o atunci la G.A.C. Cornetu a arătat că pictoriţa amatoare ştiuse să surprindă şi să redea cele mai spe­cifice aspecte ale satului colectivizat. Culorile o impresionează cu multă putere. Şi la Fabrica de tricotaje din bumbac găseşti in toate atelie­rele, in toate secţiile cele mai va­riate game de culori. Graţia şi sigu­ranţa cu care tovarăşele ei de mun­că­­ se mişcau printre războaiele de ţesut şi lucrau, i-au plăcut un chip deosebit. Aşa s-a născut compoziţia „Dansul depanatoarelor" cu care s-a prezentat la cea de-a treia expoziţie bienală a artiştilor plastici amatori. Dar după orele de lucru, Anna Con­stantin nu părăsea fabrica. Lua caie­tul de schiţe şi desene. Curind, con­ducerea întreprinderii, cunoscîndu-i in­teresul deosebit pentru pictură şi aflind că lucrează la o serie de su­biecte din fabrică, i-a pus la dispo­ziţie un spaţiu in incintă pentru a lucra. Aproape două luni Ana Con­stantin a pictat. Chiar şi concediul de odihnă şi l-a consacrat picturii in fabrică. Rezultatul: expoziţia des­­­­chisă cu citeva zile in urmă la clu­bul Fabricii de tricotaje din bumbac.­­ Cu ajutorul penelului Ana Constantin ne prezintă fabrica. Iată-le pe fetele din brigada in care lucrează. Meşte­rul brigăzii e şi el prezent. „Nea Zernea“ portarul, educatoarea de la căminul de copii a­l fabricii, moş Vasile, un colţ din atelierul in care­­ lucrează pictoriţa, ciţiva copii de la cămin, scene din timpul muncii. Iată numai citeva din subiectele din expo­ziţie. Cită bucurie şi mîndrie îndreptăţite a simţit Ana Constantin la vernisaj. Muncitoare fruntaşă, gospodină şi mamă a trei copii, a ştiut să îmbine in mod armonios pasiunea pentru ţe­­sătorie şi şevalet. G. BUCUR ANA CONSTANTIN Mă mut în bloc FILARMONICA DE STAT DIN CLUJ CONCERTEAZĂ LA BUCUREŞTI Filarmonica de stat din Cluj va susţine săptămina viitoare două con­certe în Bucureşti, in sala Ateneului R.P.R. în programul concertului, de simbătă 4 mai, orele 20, figurează: Rapsodia I de George Enescu, Sim­fonia a 11-a de Beethoven şi Sim­fonia a V-a de Ceaikovski. Dirijor profesor emerit Antonin Ciolan, mae­stru emerit al artei. Programul con­certului de duminică , mai orele 11, va cuprinde:­ărita a II-a din baletul Spartacus de Haetaturian, Simfonia I de S. Toduţă şi Concertul pentru vioară şi orchestră In re major de Brahms. O INFORMATIA Programul Lectoratului central de săptamîna viitoare Marţi 30 aprilie ora 19 : In cadrul „Albumului medical“ vor lua cuvîntul prof. u­niv. dr. Virgil Racoveanu des­pre „Ce sînt grefele“ şi prof. univ. dr. Matei Balş despre „Cortizon şi fo­losirea lui în infecţiuni“. Joi 2 mai ora 19 : „Actualitatea in­ternaţională în imagini“, se vor pre­zenta şi viziona filmele „Insula în flăcări", „In Ghana de azi", „Lumină pentru Palermo“ şi un jurnal de ac­tualităţi. Comentator : Lucian Badea cercetător ştiinţific. Sîmbătă 4 mai ora 19 , Ciclul „Flora şi fauna patriei noastre“ va fi conti­nuat cu conferinţa „Despre plante me­­diteranene pe meleagurile noastre" expusă de prof. univ. Al. Borza, om de ştiinţă emerit din Cluj. Duminică 5 mai ora 19. Simpozioane: „George Enescu, geniu al muzicii ro­mâneşti" — 8 ani de la moartea sa — (vorbeşte Alfred Hoffman, cercetător ştiinţific principal la Institutul de is­toria artei) şi „George Coşbuc" — 45 de ani de la moartea sa (vorbeşte Augustin Z. N. Pop, scriitor). Rezultatele unei consfătuiri De fapt ideea unei mai bune or­ganizări a locului de muncă mi-a fost sugerată de întrecerea socialistă la care particip împreună că tovară­şul Ion Craiu, muncitor ca şi mine în secţia telefonie a întreprinderii noastre „Electromagnetica“. Despre ce era vorba : în cadrul unei consfătuiri in care se sublimase semnificaţia zi­lei de 1 Mai, necesitatea întîmpi­­nării acestei mari sărbători cu rezul­tate cit mai deosebite, oamenii din grupa noastră sindicală şi-au luat o seamă de angajamente, s-au che­mat la întrecere. Pe mine, bunăoară, m-a chemat la întrecere muncitorul Ion Craiu. Obiectivele erau : îndepli­nirea planului cu două zile mai de­vreme și realizarea unor economii în valoare de 500­ lei. Realizarea o­­biectivelor întrecerii propuse de to­varășul Ion Cra­iu ridica pentru mine unele probleme. El era cotat ca un muncitor cu multă experienţă profe­sională; în acelaşi timp se bucura — pe bună dreptate — de faima de a fi foarte rapid, foarte îndemînatic. Nici depăşirile mele de plan nu erau mai prejos. Totuşi, din cite calcula­sem eu, terminarea planului mai de­vreme cu două zile, pretindea o depă­şire a sarcinilor zilnice, aproximativ cu 8 la sută. Ceea ce nu era deloc uşor. Şi mai era un amănunt. Tre­buia să dovedesc în această întrecere, ca şi în alte daţi, în faţa celorlalţi tovarăşi de muncă, că între vorbele agitatorului şi faptele sale nu există nici o deosebire. Citeva zile la rînd am supus unui adevărat examen pro­cedeele pe care le foloseam în exe­cutarea diferitelor operații de asam­blare a pieselor aparatelor telefo­nice. De ce ? Pentru că îmi dădeam seama că numai în „mecanismul lă­untric“ al acestora puteau exista po­sibilităţi noi care, scoase la lumină, să mă ajute să-mi respect cuvîntul dat. Şi cercetările întreprinse m-au făcut să ajung la o concluzie inte­resantă : un muncitor în secţia noa­stră face în decursul a opt ore de muncă un însemnat număr de lucrări. Montează terminalele (plăcuţele )de metal pe care sunt suflate unele de legătură), fixează regletele, bobinele de inducţie, magnetul, condensatorul etc. Aceste operaţii (şi aici trebuie avută în vedere şi manevrarea va- TKIBIMii» .­ riată a unei largi game de scule) re­prezintă o cheltuială de timp mai mare sau mai mică, în funcţie de amploarea lor. Ce s-ar fi întîmplat oare dacă într-o zi reduceam numă­rul de operaţii, de pildă, la una sin­gură. Nu ciştigam cumva timp ? Am încercat şi am constatat că lotul de subansamble căruia îi făcusem doar o operaţie creştea numeric foarte mult. Eşalonarea operaţiilor pe zile mai avea un folos — îmi crea con­diţii şi pentru pregătirea din timp a pieselor necesare fazelor următoare de lucru — mă ajuta să-mi fac o organizare personală a muncii care ducea la depăşiri de plan surprin­zătoare. Am experimentat noul sistem de lucru şi în zilele următoare depăşi­rile de plan au săltat brusc la 20 la sută, ba uneori ele întrecind şi a­­ceastă cifră. M-am gîndit că acest procedeu trebuie răspîndit şi printre ceilalţi muncitori şi de aceea am or­ganizat o convorbire. (Bineînţeles constatările mele le adusesem la cu­noştinţa biroului organizaţiei de bază, comitetului sindical de secţie). Con­vorbirea a fost însoţită şi de o de­monstraţie practică, care a avut drept scop să clarifice amănuntele simpli­ficării operaţiilor de asamblare. Ac­tualmente eşalonarea operaţiilor de asam­blare a fost preluată de un nu­măr mare de muncitori cum sunt: Petre Florica, Imbru Stanca, Filof­­teia Chivu, Birjac Domnica etc. şi rezultatele întrecerii în cinstea zilei de 1 Mai sunt in continuă creştere. Colectivul secţiei a realizat planul trimestrial în proporţie de 102 la sută; preţul de cost l-a redus cu 1,5 la sută faţă de sarcina planificată, iar pînă la 20 aprilie valoarea economi­ilor obţinute a fost de 150 000 lei, ceea ce reprezintă o depăşire netă a an­gajamentului luat de colectiv. FLORICA DIMA agitator — secţia telefonia întreprinderea „Electromagnetica* în aceste zile Insămînţarea porumbului In săptămâna aceasta, gospodăriile colelctive din jurul Capitalei au tre­cut cu toate forţele la însămînţatul porumbului pentru boabe şi pentru siloz. Mecanizatorii, folosind întreaga capacitate de lucru a maşinilor şi tractoarelor, au reuşit să însămîn­­ţeze însemnate suprafeţe la gospodă- se desfăşoară din plin­ iiile colective din comunele Găneasă, Sinteşti, Afumaţi, Ciorogîrla şi altele. O grijă deosebită se acordă calităţii lucrărilor, atît în ceea ce priveşte pregătirea terenului cit şi însămîn­­ţatul. In prezent muncile în cîmp se des­făşoară într-un ritm susţinut, astfel că, potrivit aprecierilor făcute de in­ginerii agronomi, multe gospodării co­lective vor termina însămînţatul po­rumbului pînă la 1 Mai PLANTAREA răsadurilor ÎN CIMP Paralel cu însămînţatul porumbu­lui, în gospodăriile colective şi in gospodăriile de stat din jurul Capi­talei se continuă cu intensitate mun­ca în răsadniţe, şi în cîmp la plan­tarea roşiilor timpurii. Printre gos­podăriile colective care au obţinut bune rezultate, se numără gospodă­riile colective din Dobroieşti, Jilava, Dudeşti Cioplea şi altele, care pînă acum au plantat mari suprafeţe cu roşii timpurii. De asemenea, rezultate bune la plantarea roşiilor în cîmp au obţinut gospodăriile de stat Mogo­­şoaia, Dudu, Voluntari şi altele. Dată fiind situaţia că, din cauza timpului nefavorabil de pînă la în­ceputul acestei săptămâni, plantarea în cîmp a răsadurilor timpurii a su­ferit o intîrziere, este necesar ca le­gumicultorii din gospodăriile agricole colective și gospodăriile de stat să grăbească ace­astă lucrare. Uzina „Steaua roşie“ , un nou lot de malaxoare de mortar este verificat înainte de expedierea către beneficiari «««CARNET DE CINEFIL»«« Sub raza protectorului Luchino Visconti S-a născut in 1906 la Milano. A intrat in studio ca decorator, mai tirziu a devenit asistentul vestitului cineast progresist francez Jean Re­noir. Debutul independent și-l înre­gistrează abia la virsta de 35 de ani. Dar, un debut care s-a înscris cu litere de aur in istoria cinematogra­fului italian. „Obsesia", realizat în anii crincenei dictaturi mussoliniene, contrapunea platitudinii şi artificiosu­lui ce caracteriza producţia artistică a Italiei fasciste un adevăr şi o sinceritate care prevesteau apariţia puternicei şcoli neorealiste. Au trecut mai bine de două de­cenii de atunci, dar in toţi aceşti ani Luchino Visconti n-a produs de­cit şapte filme de lung metraj şi alte trei episoade de scurt metraj. Pe ecranele noastre va fi prezentat săptamîna viitoare unul din cele mai reprezentative filme din creaţia lui Visconti, faimosul „Rocco şi fraţii săi“. Realizat în 1960, „Rocco" s-a impus in ansamblul cinematografiei italiene contemporane nu numai prin răsunătorul succes artistic, dar şi pentru orientarea sa. Inspirat de un roman al lui Giovanni Testori, fil­mul urmăreşte destinul a cinci fraţi care au pornit împreună in viaţă. Şi fiecare din diversele drumuri ale­se de cei cinci eroi reprezintă cîte un răspuns la problemele actuale şi arzătoare ale vieţii Itailiei con­temporane. Direcţia net progresistă a filmului■ a făcut ca el să fie in­­timpinat cu adversitate de cercurile oficiale italiene. Filmul şi-a croit insă drum, înfringînd piedicile, şi a fost consacrat de numeroase distinc­ţii, printre care cităm „Panglica de argint" a cinematografiei italiene. „Leul de argint" la Veneţia — 1960, Premiul FIPRESCI ca şi Marele pre­miu al festivalului muncitoresc din Republica Socialistă Cehoslovacă — 1961. In rolurile principale ale aces­tui impunător roman cinematografic, notăm prezenţa actorilor Alain Delon, Annie Girardot, Renato Salvatori, Spiros Focas, Katina Paxinou, Paolo Stoppa şi Claudia Cardinale. O „AM FOST ÎN AFRICA“ este titlul unui inte­resant documen­tar maghiar care rulează în săptă­mâna aceasta, la ci­nematograful „Tim­puri noi“. Filmul descrie o expediţie de vinătoare a unor muzeografi din Budapesta pe indepărtatele me­leaguri ale continentului african. • Dintre filmele reluate in progra­mul cinematografic al săptămînii vii­toare, notăm producţia lui Karol Kachyna, „Griji“, distinsă cu pre­miul special al juriului la Festivalul cinematografic internaţional de la Mar-del-Plata, filmul lui Ivan Pîriev, „Prietenul nostru comun", ca şi „Ba­ronul de Münchhausen“ în montarea lui Karel Zeman. • Printre documentarele pe care le vom vedea in curând se numără şi filmul lui Gheorghe Horvath „Trotuşul şi oamenii". Este o mono­grafie a regiunii Trotuşului, prezen­­tînd marile transformări aduse în anii puterii populare unor locuri care altădată nu erau cunoscute decît prin pitorescul lor. Valea Trotuşului s-a transformat într-una din cele mai importante regiuni industriale ale ţării. In fotografie: o imagine eloc­ventă din film. • La „Seara prietenilor filmului", subiectul tratat în această săptămână este creaţia documentaristului olan­dez Joris Ivens. împreună cu citeva filme din tinereţe, vor fi reprezen­tate „Pămînt spaniol“, peliculă rea­lizată cu Hemingway în anii războiu­lui civil din Spania, reeditată de studioul De la-Berlin ca şi poemul cinematografic „Sena întîlneşte Pa­risul“. Pe scurt Aleksandr Zarhi despre filmul „Te salut, viaţă!“ începînd de săptămâna viitoare, publicul bucureştean va putea, viziona ultimul film al cunoscutului cineast sovietic Aleksandr Zarhi, intitulat „Te salut, viaţă !“, care are ca protagonistă pe Liudmila Marcenko. Iată ce scrie regizorul despre filmul său : „In calitatea mea de realizator, am fost întotdeauna atras de subiecte de actualitate, de problemele care re­ţin atenţia societăţii şi care se cer reflectate şi solu­ţionate pe planul artei. Iată de ce, în colaborare cu I. Helfit, am turnat în tinereţea mea filmiul „Deputatul de Baltica“, care trata problema, pe atunci arzătoare, a participării bătrînilor intelectuali la construcţia socia­lismului. Acum, după douăzeci de ani, am turnat un film consacrat tinerilor de 18 ani". „Toată lumea e nevinovata" Poate că unii dintre cititorii noş­tri au şi reţinut numele lui György Palasthy, unul din reprezentanţii tine­rei generaţii a ci­neaştilor maghiari. Pe genericul unuia din succesele cine­matografiei ma­ghiare din ultimii ani, filmul „Alba Reggia”, Palasthy şi-a înscris numele ca autor al scena­riului. Săptămâa viitoare însă ni se va dezvălui ca re­gizor cu filmul său „Toată lumea e ne­vinovată“. Este o poveste originală despre un autobuz care por­neşte într-o cursă obişnuită pentru a ajunge în cele din urmă la miliţie. Film poliţist ? Co­medie satirică ? Va trebui să categori­siţi dumneavoastră, spectatorii, genul producţiei lui Pa­lasthy, după ce veţi viziona filmul care o are pe cu­noscuta actriţă ma­ghiară Tolnay Klári la rolul principal. Scenă din film NE SCRIU CORESPONDENŢII VOLUNTARI LA F.C.M.E. Folosându-se masele plastice în construcţia cablurilor şi conductorilor electrici, în consul primului trimestru din acest an, la Fabrica de cabluri şi materiale electroizolante s-au în­locuit 436 tone metale neferoase şi 95 tone alte materiale auxiliare ca: plasticuri de: cauciuc, hîrtie electro­­izolantă de 0,12 mm, etc. Prin aceste înlocuiri de materiale, au rezultat economii în valoare de circa 970.000 lei. Totodată, prin regenerarea — pe un utilaj adecvat — a unei cantităţi de 5 tone policlorură de vinil,­­folo­sită la fabricarea mantalelor de pro­tecţie), s-a micşorat substanţial pro­centul de pierderi tehnologice, (de la 5 la sută la 2 la sută), realizîn­­du-se economii însumând 10 000 lei. CONSTANTIN GHEORGHIU VIITOARE CADRE DE CONSTRUC­TORI Ca şi în ceilalţi ani, de pe băncile şcolii profesionale aparţinînd Centru­lui şcolar de construcţii ,din şoseaua Mihai Bravu nr. 428, in anul acesta, vor lua drumul şantierelor răspândite în întreaga ţară numeroase cadre de muncitori calificaţi. Acum­ulînd în timpul şcolarizării un bogat bagaj de cunoştinţe teoretice şi practice, elevii de aci, viitori muncitori de mâine, sunt specializaţi în următoarele meserii: instalaţii sanitare, instalaţii electrice, zugravi finisori şi zidari. Printre fruntaşii la învăţătură şi la lucrările practice, se numără elevii electricieni Vasile Capoeni şi Dumi­tru Ionete, zidarii Ion Greceanu şi Gh. Constantin, zugravii Gh. Mede­­leanu şi Elena Manea. . GH. POPES DE CONCERT LA CĂMINUL CULTURAL Diversitate­a manifestărilor cultural­­a artietice organizatei de colectivul că­minului cultural din Ştefăneşti, raio­nul 1 Mai, atrage aproape zilnic zeci şi sute de colectivişti din comună. Seara, cînd se înapoiază de la mun­că, ei au posibilitatea să asiste aici la diferite acţiuni cultural-educative, să ia parte la spectacole de teatru date de formaţii de amatori­ sau de co­lective ale teatrelor din Capitală. O astfel de manifestare, care a adus la cămin sute de colectivişti din comună, a avut loc zilele trecute cînd a fost prezentat un concert de muzică populară cu prilejul căruia şi-a dat concursul şi cunoscuta inter­pretă Maria Lătăreţu. PAULA MUNTEAN­U CONFORTUL LA LOCUL DE MUNCĂ Atenţia colectivului întreprinderii „Electrofar" este îndreptată şi in di­recţia asigurării confortului la locul de muncă. O adevărată campanie se desfăşoară în acest sens în toate sec­toarele de activitate. Pretutindeni au loc lucrări de înfrumuseţare, începând cu schimbarea sau adaptarea unor scaune speciale pentru fiecare loc de muncă, până la vopsirea pereţilor în culori pastelate şi decorarea inte­rioară cu plante verzi, ca şi umezirea aerului cu ajutorul unor pulveriza­­toare sau fîntîni arteziene, toate lao­laltă creează, fără îndoială, o plă­cută ambianță pentru muncă. TUDOR N. ION O ecranizare inspirată de opera lui Albert Maltz Trei nuvele ale cunoscutului scriitor progresist american Albert Maltz au constituit materialul literar care a inspirat noul film al regizorilor so­vietici A. Alov şi V. Naumov. Cele trei nuvele, intitulate „Un joc”, „Omul cel mai fericit din lume“ şi „O dimineaţă în junglă" — cunoscute cititorilor romîni — au fost reunite într-o operă cinematografică, care grăieşte cu elocvenţă despre contra­dicţiile de neîmpăcat ale celei mai dezvoltate ţări capitaliste. In rolu­rile principale apar Andrei Popov, Rostislav Platt, Gleb Strijenov și Ernst Garin. Mecanism în plus Inventarul întreprin­derii de panificaţie „23 August“ are înscrise sute, chiar mii de obiec­te. Desigur, undeva în evidenţa contabilă este prins şi mecanismul si­renă. Spre deosebire de unele obiecte cu între­buinţare lentă, acesta îşi anunţă prezenţa de trei ori pe zi : dimineaţa, la prînz şi seara. Dar nu aşa, încet, ca să audă numai cei interesaţi, ci ca să ştie toată lumea, prin împrejurimi. Se în­treabă vecinii: „Cui fo­loseşte ? “ Am întrebat şi noi la fabrică şi ni s-a răspuns : „Cum am putea anunţa altfel ter­minarea unui schimb şi începutul altuia ? “ Ex­plicaţia nu este înteme­iată. Lucrătorii vin la ser­viciu nu după sirenă, ci după ceas. La ora cînd sună sirena sunt în fa­brică. Celălalt schimb de asemenea este în fabri­că. Atunci, pentru ce se mai dă acest semnal zgomotos ? Oraşul, cetăţenii care locuiesc în apropierea fabricii au nevoie de liniște. Sirena este un mecanism în plus. Și o propunere: ter­minarea schimburilor în incinta întreprinderii se poate face prin semnal luminos, așa cum se pro­cedează în fabricile tex­tile. O­O- SCHIMB DE EXPERIENŢĂ ÎN DOMENIUL INOVAŢIILOR Trei zile consecutiv, la clubul Uzi­nelor „Republica“ se vor desfăşura lucrările unui schimb de experienţă, organizat de Ministerul Metalurgiei şi Construcţiilor de Maşini pentru responsabilii cabinetelor tehnice din întreprinderile siderurgice din toată ţara. Tema schimbului de experienţă, dis­cutarea şi popularizarea celor mai valoroase inovaţii din ramura indus­triei siderurgice, aplicate în cursul anului trecut. Cum, în întrecerea în domeniul inovaţiilor ce a avut loc anul trecut colectivul Uzinelor ,,Re­publica“ a obţinut rezultate bune, a fost firesc ca multe din expuneri să fie făcute mai întîi de gazde. Ieri, rînd pe rînd, unele inovaţii intere­sante, selectate dintre cele 326 apli­cate anul trecut în sectoarele uzinei, au fost prezentate detaliat de auto­rii lor. Lucrările schimbului de experienţă mai continuă două zile, timp în care vor lua cuvîntul şi reprezentanţii celorlalte întreprinderi siderurgice din ţară.

Next