Informatia Bucureştiului, aprilie 1967 (Anul 14, nr. 4242-4266)

1967-04-08 / nr. 4248

Pag. a 2-a VERMUT CU USTUROI Alaltăieri am Intrat tntr-un local. Mi-era sete şi am cerut o halbă cu bere. — Berea o servim numai cu go­­goşari ! m-a prevenit ospătarul. — De ce ? Că berea nu merge cu acrituri ! — Merge, nu merge, asta-i, tova­răşe , halba şi gogoşarul ! — Atunci adu-mi o drojdie mare. — Vinee ! O drojdie şi o felie de tort cu alune! şi-a notat ospătarul un carneţel. — Ce să fac cu tortul ? m-am mi­rat. — Să-l mâncaţi cu linguriţa. — Tort la drojdie . — Se poate şi la ţuică sau la tescovină. — Mai bine dă-mi un sfert de vermut alb. La el sper, nu-mi aduci şi tort, nu . — Desigur ! Nu aduc tort, ci nişte usturoi verde. — Păi vermutul e bun cu lămîie. — Lămîie servim numai la crem­­vurşti, la picioare moldoveneşti şi la ouă jumări ! m-a informat ospătarul. — Ia ascultă, tovarăşe — m-am înfuriat eu ca o gogoaşă — vrei să mă serveşti sau nu ? — Vreau, cum să nu ! Dar vreau să te servesc aşa cum faci dumneata la teatru. — Cum adică ? — Păi cind vin să fac contract de bilete pentru spectacole la salariaţii T.A.P.L.-ului nostru, uiţi ce faci ? Pe lingă piesele cerute, Îmi dai mereu bilete şi la spectacolele care nu atrag publicul la casă... — Păi trebuie văzute şi alea ! am tngînat eu. — Să le vadă cine le-a scris și le-a pus in scenă ! Că dacă i-au plăcut să le reprezinte, apăi să te privească din stal cu toată familia! — Știi ceva , i-am spus atunci os­pătarului. Mă reped pînă la teatru și-1 aduc aici pe director, să-i ser­vești un vermut alb cu usturoi verde. — Nu, pentru el merge altceva la băutură. — Ce anume ? — O salată cu ou şi cu oţet! V. D. Popa — Are cineva o gumă ? Desen de Iori Dogar-Marinescu — Felicitări! Ai devenit poet. Ți-am cumpărat volumul tipărit. — A, tu erai ăla? ! Desen de Cornel Tabacu Din pseudo-poşta redacţiei G. L. Meţu. Din datele ce ni le trimi­teţi despre dv. ne dăm seama, cu re­gret, că nu veţi putea ajunge umorist. Vă lipseşte experienţa de Viaţă. Fără soacră şi copil precoci, cu vecini cum­secade, cu un şef descuiat, cu un ma­gazin model de la care să vă aprovizio­naţi sînteţi persecutat de „soartă". în­cercaţi să scrieţi tragedie. L. Irică: Inovaţia dv. in privinţa sone­tului e senzaţională. Ne pare rău că cel trimis nouă nu încape Intr-o pagină de ziar, altfel II publicam. C. Ubucărescu: Vreţi să dramatizaţi epigrama publicată la noi ? E interesant. Vă sfătuim însă mai întîi să realizaţi după ea un scenariu de film, apoi un remak fluviu şi, numai după aceea, o piesă de teatru. Altfel veţi intimpina greutăţi. G. Em­al. Am primit versurile dv. în­soţite de scrisoarea in care ne întrebaţi dacă e cazul să treceţi la lavalieră. Nu­­ nu e cazul. Rămîneţi la cravată. P. L. Aglatoru. zilele acestea vom chema pe Shakespeare la redacţie şi-i vom atrage atenţia să nu vă mai co­pieze. Cu Mark Twain o să fie mai greu; nu publică la noi. N. Răbdătoru. Ne scrieţi că lucraui la un volum de opere postume şi vă gră­biţi să-l terminaţi. II aşteptăm. N. Dumeritu. Nu puteţi termina nuvela fiindcă nu ştiţi In ce bătălie a căzut Carol al XII-lea ? Vă precizăm­ noi­­ in ultima. C. Plasă. Răspunsul dv. autocritic la foiletonul nostru despre ciubucari ne-a bucurat. Să ştiţi însă că in el era vorba despre alt ospătar. In cît­ev­a RENDURI... SPORTIVE Unei extretite E o extremă plină de prestanţă, Dar de-o... extremă... inconstanţă. Unui fundaş Aşa apărător, (Nu mă-ndoiesc o clipă), îşi apără cu spor Doar... locul în echipă. Al. Ciud­ea Desen de Avram Anton Bucuroşi de oaspeţi vum OLANDEZ Anecdote - Mă îngrijorează fiul meu. I se plînge o femeie unui medic psihia­tru Toată ziua nu face altceva decit să se joace în nisip, făcînd cozonaci şi prefăcîndu-se că-i m­ă­­nîncă. - Nu-i nimic îngrijorător, o cal­mează medicul. E o comportare per­fect normală pentru un copil.­­ Da, dar comportarea asta nu-mi place nici mie şi nici soţiei lui. ★ Iată­ cea mai scurtă povestire pre­miată la un concurs : „El : Vrei să te căsătoreşti cu mine ? Ea : Niciodată ! Şi au continuat să trăiască feri­ciţi împreună". ★­­ Lui Piter nu-i place rochia mea şi eu nu știu ce să fac. - Adică ? - Nu ştiu ce să schimb : rochia sau pe Piter. • • In ce direcție se pate porni la înconju­­ul pămîntului ? (Din Paris Match) dife­rite• Fără cuvinte (Din L’Humanité Dimanche) (Din Eulenspiegel) INFORMATIA YftlX' tt ’140/ — Pe cine saluţi ? Pe ea sau ma­rele pavoaz ? Desen de I. Davidescu CARTE POŞTALĂ ILUSTRATĂ ...Ni­ mai există dubii că OALA CUBICA răspunde doleanţelor eterne ale bucătăriei moderne. La trebuie pusă urgent In fabricaţie, fiind o inovaţie formidabilă, de necesitate indiscutabilă. (Poate e necesar s-o numim INVENŢIE, ceea ce i-ar mări cuantumul de sub­venţie). Prin diversele ei aplicaţii, va declanşa o avalanşă de inovaţii, dintre care sugerez ca indicat CAPACUL PATRAT plus altele ce vor urma... (De unde: prime, premii chiar... etc.) (Fragment din raportul unui birou de inovaţii) p. conf. G. Hulubei Către Comisia de triere a invenţiilor şi inovaţiilor Ilustraţia : A. Lambeanu P­ASTILE TOCMEALA ZGÎRCITULUI Un om intră grăbit în gară şi se îndreaptă spre biroul de informaţii.­­"• Următorul tren spre Piteşti ? — La 13 şi 50. — Bun. Să zicem 15 şi 25 şi îl iau... FEL DE A VORBI O tînără profesoară se urcă în au­tobuz unde, zărind un om mai în vîrstă, prinde să-i zîmbească. Omul o privește surprins. Tînăra se apro­pie de el și constatînd confuzia, îi dispare zîmbetul de pe figură și se scuză stîngaci : — Scuzaţi-mă vă rog, credeam că sînteţi tatăl unuia din copiii mei !... Petre Bokor Unuia care schimbă mereu locul de muncă Instabil precum aversa Nici un post de pină-acum Pentru tine n-a fost bun. Cred că este... viceversa. Unor şoferi cu maşină proprie şi cărora ie place să bea cind se află in cursă. A-nceput de ieri să tragă Cîte-un chil Acum a stat Setea şi-a mai răzbunat Pe Fiatul... tamponat. E­xpoziţia OCTAV ANGHELUŢĂ Vizitatorului acestei expoziţii i se revelează uşor atît preocupările cît şi calităţile artistului. Pentru toţi cei care au urmărit evoluţia pictorului, înzestrarea lui pen­tru desen este neîndoielnică. Octav Angheluţă excelează pe tărîmul dese­nului capabil să prindă, în plasa li­niilor, expresiile psihologice cele mai diverse. Artistul acesta e un cititor incomparabil al cărţii vii şi infinite pe care o constituie, în viaţă, figurile semenilor săi. Perceperea formelor, chipurilor declanşează automat în cugetul său, traducerea în valori psi­hologice şi etice. Pentru a mă ex­prima cu un termen din teoria infor­maţiei, privirea lui Octav Angheluţă „decodează“ spontan, instantaneu. Aş mai putea adăuga că în afară de a­ceastă ghicire, din formele şi pro­porţiile figurilor, ale conţinuturilor sufleteşti proprii modelelor, artistul dovedeşte de asemenea capacitatea sesizării destinului acestor forme. Or, puţini portretişti atestă o asemenea înzestrare. Ea e de fapt aceea a unui artist conştient de faptul că sufletul nostru, cu armoniile, contradicţiile, rupturile de echilibru, reechilibrările etc. lui ne modelează, în ultimă a­­naliză, expresia. Ca atare, Octav An­gheluţă surprinde atît structurările fi­zice ale chipurilor, cît şi modificările petrecute sau posibile sub imperiul conţinuturilor psihice şi morale. De­sigur, înclinaţia sa e proprie unui caricaturist. Dar nu oricărui carica­turist. Fiindcă în general şi mai cu seamă în zilele noastre, puţini cari­­caturişti se interesează cu adevărat de destinul psihic şi etic al modele­lor. Cu rare excepţii, caricaturiştii contemporani se mulţumesc să pri­vească printr-o „lentilă a şarjei“ în­velişurile, se opresc, altfel spus, la acestea, la suprafaţă. în acest timp, Angheluţă se arată interesat de omul profund, astfel incit, deşi poate pă­rea paradoxal, sarcasmul său are pu­ternice rădăcini secrete într-o nes­tinsă sete de cunoaştere a semenu­lui. Ca orice portretist veritabil, An­­gheluţă, descoperindu-i pe ceilalţi se descoperă totodată şi pe sine însuşi, diferit şi asemănător, participînd, prin latenţele şi manifestările sale, la o comună umanitate faţă de care,­­în străfundurile sale, în ultima instan­ţă, are o atitudine fraternelă. Fără să vreau, încercînd să con­turez darurile de portretist ale lui Octav Angheluţă, am schiţat totodată caietul de doleanţe pe care critica trebuie să-l prezinte caricaturiştilor, autorilor de desene satirice, autorilor de desene umoristice etc. Caricatura nu este un gen prea vechi. Dacă desenul moralizator şi satiric se poate întîlni chiar şi în arta Egiptului antic, cari­catura propriu-zisă, adică aceea care se întemeiază pe portretul șarjat al unui model nominalizat apare de-abia la finele veacului al XVI-lea, în Ita­lia, în atelierul familiei Carracci, în­temeietoarea academiei eclectice din Bo­­lonia. Teoreticienii artelor plastice au demonstrat că întotdeauna caricatura a presupus, ca o condiţie indispensa­bilă, existenţa unui model real (cu­noscut nemijlocit sau mijlocit, adică din portrete obişnuite). Numai portre­tul de acest fel poate hrăni neconte­nit arta desenatorului satiric, umo­ristic etc. Din motive asupra cărora nu e cazul să insistăm aici şi acum, desenatorii satirici, umoristici etc. din zilele noastre au părăsit tradiţia a­­cestui exerciţiu indispensabil pentru formarea memoriei formelor, pentru dotarea formelor cu o sarcină expre­sivă. Au ajuns să prezinte intr-un limbaj dominat de stilizare, ficţiuni. Densitatea expresivă a cedat abstrac­tizării şi umanul s-a rarefiat. Personal cred că, prin renunţarea la portretul după model, caricatura (şi tot ce se închega pe temeiul ei) a intrat în criză. Şi peste hotare. Şi la noi. Căci, dacă e să ne referim la arta noas­tră, cine continuă azi tradiţia stră­lucită a lui Steriadi (din desenele în care s-a automatizat), Iser, Şirato sau Ross ? Octav Angheluţă e „o pasăre rară“ — chiar dacă îl consi­derăm în cadrul artei mondiale — dar cred că pasărea e atît de puter­nic elocventă, atît de puternic pildui­toare, incit cu ea poate începe şi la noi o nouă primăvară. Octav Angheluţă demonstrează tot­odată o anumită înzestrare pentru compoziţie, în selecţia de lucrări pre­zentată (în bd. N. Bălcescu nr. 23 A) se citeşte cu limpezime efortul de a ieşi din schemele compoziţionale, tra­diţionale pe care le practicase pînă de curînd. Voinţa de a trece la sche­me compoziţionale mai moderne, mai dinamice, la ritmări mai marcate, la cadenţe mai inedite se citeşte în cîteva tablouri. în „Plaja“ simetrismul excesiv supără cu atît mai mult cu cît, sub raport coloristic, viziunea care a închegat imaginea nu e o vi­ziune decorativă, singura care ar fi legitimat simetriile atît de accentuate, d­­e viziunea unei picturi de şevalet tradiţionale. Din acest punct de ve­dere, „Răscoala“ şi „Pescari amatori“ sunt lucrări superioare. O altă pre­ocupare a artistului ni se pare a fi aceea de a aj­unge la sugerarea spa­ţiului printr-o nouă manieră de fi­gurare a acestuia. Am detectat-o în special în tabloul „Interiorul“ atelie­rului. Chiar dacă rezolvarea coloristi­­că nu mi s-a părut tocmai fericită, ideea de a transmite senzaţia unui spaţiu de o anumită calitate, de un anumit timbru liric, prin raporturile dintre ecranele colorate, rămîne re­marcabilă. în sfîrşit, în arta picturii lui Octav Angheluţă se manifestă, de mai mulţi ani, hotărir­ea unei re­novări cromatice, unei schimbări a paletei. O judecare a rezultatelor ni se pare prematură atîta vreme cît procesul este în plină desfăşurare, atîta vreme cît mai există fluxuri şi refluxuri, cît nu ne aflăm în faţa unui „precipitat". Cu o înzestrare deosebită de dese­nator, de portretist, cu evidente şi remarcabile daruri pe tărîmul artei compoziţiei, cu o voinţă de înnoire ce poate fi dată de exemplu, Octav Angheluţă ne apare astăzi ca o feri­cită împletire de maturitate şi de tinereţe sufletească. Eugen Scheleru Atenţie la dieta alimentara! Numai copii au nevoie . Element deloc rar in natura înconjurătoare, calciul este — firesc — destul de răspîndit şi în organismul uman. Omniprezent şi omni necesar (spusele „nu pu­tem mişca un deget in lipsa calciului" trebuie înţelese şi la propriu, calciul fiind indispen­sabil activităţii muscu­lare) el participă la multe procese compli­cate ce stau la baza vieţii, fie în cantități infime, fie în cantităţi considerabile — la for­marea sistemului nostru osos. Nu mai trebuie demonstrată deci nece­sitatea stringentă a unui aport adecvat de calciu în perioada de creştere. Dar adultul ? Dar sis­temul osos gata for­mat ? O dată fixat în oase şi dinţi, calciul nu pare a dovedi totuşi o stator­nicie exagerată (ar fi şi nepotrivită faţă de ten­dinţa generală de per­manentă reînnoire a ma­teriei vii !). Şi dacă as­tăzi nu se constată des decalcifierea impresio­nantă a oaselor adultu­lui obișnuit, este în schimb destul de cunos­cută zicala, legată de transferul calciului — inerent în cazul unui aport insuficient — de la mamă la făt: „un co­pil — un dinte" ! Inevi­tabila — socotită pînă acum — rarefiere osoa­să, a vîrstei înaintate, pusă pe seama modifi­cărilor hormonale, e combătută cu succes printr-o alimentaţie bo­gată în calciu şi expu­nere la acţiunea raze­lor solare (necesare transformării provitami­­nei D, adusă cu hrana, în vitamina D activă). Alimentaţia poate fur­niza cantităţile necesare de calciu. în alegerea alimentelor în funcţie de nevoi însă, trebuie ţinut cont de cîteva lucruri. Ajuns în interiorul tu­bului digestiv, preţiosul element pretinde anu­mite condiţii ca să trea­că în singe­r iar une­ori chiar în prezenţa acestora se combină cu un eventual acid pro­venit tot din hrană — devenind neutilizabil, sub formă de săruri in­solubile. Ajuns în sin­ge, pretinde printre al­tele prezenţa activă a vitaminei D precum şi tovărăşia fosforului — intr-un raport anumit — ca să se fixeze în oase. Iată deci cîteva re­comandări : Acum, primăvara, nu ignoraţi legumele. Printre alţi factori nu­tritivi, ceapa verde, lăptuca, păpădia, pă­trunjelul, fasolea şi ma­zărea verde, frunzele de ţelină, varza verde an­divele conţin o mare cantitate de calciu. Spa­nacul, loboda, sfecla sunt şi ele bogate în calciu dar conţin de asemenea foarte mult acid oxalic, cu care a­­cesta se combină, ceea ce le face contraindi­cate in alimentaţia co­piilor. De asemenea re­comandată cu căldură în alimentaţia raţională (datorită bogăţiei sale in factori nutritivi) pîinea din făină integrală nu trebuie asociată cu a­­limente pe al cărui con­ţinut în calciu contăm, acidul fitic din pîine „sustrăgîndu-1", la fel, sub formă de săruri in­solubile organismului nostru. In alimentaţia copii­lor se poate introduce în schimb, în diverse compoziţii, coaja de ou, pisată. Şi nu uitaţi: ori de ci­te ori e nevoie acută de calciu recurgeţi la lap­te : el conţine calciu şi fosfor în proporţia ce­rută, conţine vitamina D activă, acid citric şi lactoză, precum şi alţi factori ce favorizează buna lui utilizare de către organism. în de­rivatele de lapte — dintre care să nu uitaţi urda — veţi găsi de asemenea calciu în can­tităţi apreciabile. Dr. E. Grosu ifitffli&sate"" P ORIZONTAL. 1. Cercuri ima­ginare pe suprafața pămîntu­­lui — Haina... calda a pămîn­tului. 2. Fiu al Geei, zeița pă­­mintului — Pămînt cultivat. 3. Pămînt neted — Pămînt — In­tre cer și pămînt. 4. Tese­­ — Muncitor în adîncul pămîntu­lui — Vechi locuitori ai pă­mîntului patriei noastre. 5. Granule de rocă — Uriaşe în­tinderi de ape. 6. Intrări — Di­minutiv masculin — Material de construcţie. 7. Lucrează vase de pămînt — A pişcă. 8. Consoane — Extras din mine­­reurile pămintului — Termi­naţie latină. 9. Parcele de pă­mînt — Vio­, sprinten. 10. A revăzut pămîntul patriei după o peregrinare de douăzeci de ani (mit) — Măsură de pămînt — Pană. 11. Zi d­in săptămînă — Pronume. 1?‘. Numeral — Mioare — Muncă a pămîntu- A M I N T lui. 13. Vaste suprafețe de pă­mînt — A lucra pămîntul. VERTICAL. 1. Pămînt ne*­locuit — Brăzdează pămîntul în lung și în lat (pl). 2. Zeul războiului şi vrăjmaşul pămîn­­tenilor (mit) — Mamifere sub­­pămîntene. 3. Pămînt neted, şes (fig) — Fluviu pe pămîn­tul Africii — Loc, regiune, pămînt. 4. Ciclu de rotaţie a pămîntului — Notă muzicală — Munţi în ţară bogaţi în ză­căminte aurifere. 5. Pămînţel — Rolă (reg). 6. Autorul poe­ziei „Peste lunca mea sihas­­tră“ — Mei ! — Halogen. 7. Aşezate din nou — Bluză înflo­rată. 8. Văzduh — Pămînt de-a lungul mării. 9. Perioadă de timp — Piesă la şah — Campioni. 10. Sau — Celebru savant italian care a afirmat despre pămînt că „totuşi se în­­vîrteşte”. 11. Bogăţie extrasă din pămînt — Ocupă două tre­­ imi din suprafaţa pămîntului. 12. Perioade determinate de în­clinarea axei pămîntului faţă de ecliptică — Are . 13. Pă­mîntul natal (pl) — Făcută una cu pămîntul. I. I. Mihai VIITOARE MĂRCI POŞTALE Au apărut primele emisiuni de mărci poştale pe anul 1967. La timpul potrivit le-am prezentat. De data aceasta prezentăm cîteva din viitoarele emisiuni de mărci poştale: Emisiunea „Aniversări culturale" — popularizează o parte dintre oa­menii de ştiinţă şi cultură a căror comemorare va avea loc in acest an. Printre aceştia se numără Mi­­hail Kogălniceanu şi Gr. Antipă Va fi continuată seria de mărci poştale cu tema „Monumente isto­rice“ începută in anul 1960. Anul a­­cesta vor fi popularizate monu­mente ca: „Mănăstirea Voronei“, „Biserica de lemn de la Piapiş“etc. O parte dintre cele mai frumoase Hori ale munţilor Carpaţi vor con­stitui tema pentru emisiunea de mărci poştale „Flora carpatină". A­­ceastă emisiune este formată din 6 valori. Machetele grafice sunt sem­nate de Aida Tasgian Constantines­­cu. Mărcile se vor tipări in siste­mul „tieidrick“ in 4 culori, pe hif­tie crome. O altă tematică a mărcilor poş­tale este sportul. Vor fi puse in cir­culaţie emisiunile: „Campionatul mondial de lupte", formată din 8 valori, „Olimpiada de iarnă" formată din 11 valori ele. Altă emisiune va fi destinată Zilei mărcii poştale, eveniment care se sărbătoreşte in fiecare an in tara noastră, prilej de trecere in revistă a succeselor obţinute de marca poş­tală românească. Din succinta prezentare a emisiu­nilor de mărci poştale ce vor fi puse in circulaţie îrn cursul anului 1967, rezultă că tematica lor este mai bo­gată şi variată faţă de anii trecut­i. Iloitarul alb şi zaganul din emisiunea „trăsări răpitoare“

Next