Informatia Bucureştiului, aprilie 1968 (Anul 15, nr. 4549-4574)

1968-04-08 / nr. 4555

lipsi, lás­u mun­k «■ ft Pustnicul“. Nota 10 Nu, să nu credeţi vreo clipă că ne-am lăsat furaţi de farme­cul locului, de frumuseţea lui unanim recunoscută, în acordarea acestui „bravo“... cifric. E drept, lacul şi bătrîna pădure — ofe­rind, deopotrivă, largi alei asfal­tate şi poteci tăinuite, crlnguri de arbori umbroşi şi fermecătoa­re luminişuri — îşi au, incontes­tabil, meritele lor In a atrage acolo mii de bucureşteni. Cali­ficativul II merită, Insă — ca Intr-un autentic examen al ini­ţiativei şi spiritului întreprinză­tor — gospodarii acestui îndrăgit loc de agrement (I.A.P.L. ..Izvo­rul rece“, de care aparţine res­taurantul). Amenajărilor cunoscute de a­­nul trecut (dintre care, menţiune pentru ideea inspirată de a se instala, printre arbori, mese rus­tice cu bănci şi scăunele stil „bu­turugă“, perfect încadrate în pei­saj), li s-au adăugat, recent, al­tele. In apropierea restaurantu­lui a apărut un camping ultima modă, ale cărui „căsuţe“ (pînă acum, nouă la număr) aduc şi ele o notă decorativă cadrului, cu luminozitatea culorilor, cu ele­ganţa liniilor. Aflăm că, exact cu două zile înainte, "căsuţele" (concepute pentru una sau două persoane), au fost mobilate, sim­plu şi cochete cu tot necesarul unei găzduiri confortabile a ama­torilor. Pa malul lacului, la debarca­der, aflăm că o promisiune a I.C.A.R. anunţată, la vremea cu­venită, în ziarul nostru, s-a res­­pectat. Totuşi... S-au promis 30 de bărci cu rame şi s-au a­dus 27 — diferenţa nu e mare, dar, în mod cert, nici cele 30 n-ar fi putut satisface numărul solicitărilor. In schimb, noua şalupă promisă este prezentă, „supra... dorită” şi ea, străbătînd, în curse fără pauze, oglinda la­cului... şi, în fine, cind soseşte ora de vîrf a prînzului, la mesele din restaurant şi de pe terasă, sur­priză : nu mai eşti nevoit să aş­tepţi pînă să te bage în seamă ospătarul. Pentru servirea consu­matorilor, ieri, au fost aduşi 12 ospătari în plus. Fapt oara s-a... simţit. Ce s-ar mai putea adău­ga, de­cit... va să zică, se poate şi aşa ! Porţi zăvorite Mulţi bucureşteni au bătut ieri la porţile camping-urilor de la Snagov şi Băneasa. Dar, le-au găsit zăvorite. Căsuţe­le, instalaţiile, — cu alte cu­vinte o bază materială deja creată (pentru ca oamenii să poată beneficia de ea) -- stă­teau pustii, fără nici un semn care să vestească, în­­tr-un fel sau altul, că s-ar pregăti de oaspeţi. S-au încercat, fără folos, şi porţile ştrandurilor. Dacă pentru baie, dorinţa era, poate, precoce, în ce priveşte plaja, soarele puternic de ieri s-a dovedit „capabil“ chiar şi de... insolaţii La administraţia ştrandului Snagov, situată pe malul la­cului, l-am întîlnit, venit la odihnă cu familia, pe tov. V. Mureşan, directorul ICAB. A­m vrut să folosim prilejul pentru a cere cîteva relaţii in legătură cu unele consta­tări privind contribuţia ICAB-ului la agrementul bucureştenilor. Dar tov. Mu­reşan ne-a refuzat, fiindcă „nu putea discuta cu noi, aflîndu-se în ziua dumnealui de odihnă“. Cerem scuze pentru această intervenţie „inoportună“. Dar, propunîndu-ne să-l deranjăm ne-am zis că poate — chiar în ziua sa de odihnă — direc­torul ICAB va fi preocupat de odihna zecilor de mii de bucureşteni... Care, din păca­te, au solicitat, ieri, fără a fi satisfăcuţi pe deplin, servi­ciile întreprinderii conduse de tov. Mureşan. — Pană la motor ? — Nu, Ioană la camping ! „SAFTICA“, ORELE 22 Atracţii reale, care, avind dorinţa de a fi pe placul OOP semn to­ b­loc n-au rămas, după cum era de aşteptat, fără replica acestora. Resta­urantele „Româneştii“ şi ,,Săf­­tica“, din unităţi pină nu de mult goale, au cunoscut ieri o mare afluenţă de clienţi, tocmai pentru că s-au stră­duit să-şi mulţumească bene­ficiarii cu un sortiment bogat şi inspirat de preparate, „p­ui­ la ceaun“ de la „Româneşti“, ca şi „ebeha­­bul“ sau „ Muşchiul împănat“ de la „Săftica“ şi-au găsit aici adepţi pină seara tîrziu. felul „Vergului“ (pe jos, cale de trei staţii de tramvai ! — n.n.), să mai aducă o tavă cu 200 de bucăţi !“ ne spune ajutorul de şef bu­cătar Ştefan Stănescu. O­­mul nostru are „of“-ul lui: „Cînd se întunecă, trebuie Mulţi bucureşteni şi-au ales drept ţintă, ieri, Mogoşoaia, în­­scriindu-şi in agenda zilei cîteva din atracţiile sale : pe drum, o escală la restaurantul „Doi co­coşi", apoi parcul şi vestitul Pa­lat Brîncovenesc. Începutul excursiei a fost promiţător. Cei „Doi cocoşi‘ s-au arătat a fi gazde primitoare... Mai departe, însă... Ajunşi la Mogoşoaia, go­niţi de soarele torid, am căutat umbra parcului şi răcoritoarele de rigoare, numai că la intrare am fost întîmpinaţi de un chioşc închis căruia doar aspectul ex­terior îi dezvăluia menirea. Pe alei ne-a întimpinat natura pri­mitoare, dar nu şi preocuparea gazdelor de a îngriji, de a ame­naja cit de cît parcul. Cîteva bănci, foarte puţine, asta e tot ce au avut la dispoziţie vizita­torii. Cu minime eforturi, se pu­teau amenaja un teren de volei, un loc de joacă pentru copii. Să fie aceste pretenţii exagerate ? Cert este că fiecare s-a descurcat cum a putut , unii au încropit din două beţe o poartă de fot­bal, alţii au agăţat de o creangă cîteva curele ca să facă un lea­găn pentru copilul care voia „să se dea ura". Spre ora prînzului, „cei mari,* şi-au zis că plictiseala d­e pînă acum le va, fi despăgubită de o să sistăm vînzarea şi să în­chidem, pentru că nu avem lumină... E lesne de înţeles cît pierdem ! Se zice că in­stalaţiile sînt vechi —­­iar de ce nu au fost schimbate pînă acum ?" oră, două petrecute la „Hanul cu prepeleac* : oricum, o friptură haiducească, un pui la frigare cu mujdei, sau o cană de vin a­­burită sînt în măsură să te facă Să ierţi multe. Dar şi aici — surpriză : porţile hanului, în loc să ne întîmpine larg deschise, erau... zăvorite. In curte, o pri­vire indiscretă ne-a dezvăluit, mormane de cărămizi şi de scin­dări. Poftă bună... gazdelor ! — A venit primăvara prea de­vreme, n-am avut timp să facem amenajările necesare — au în­cercat reprezentanții I.A.P.L. „Vulcan" pe care i-am întîlnit a­­colo să justifice ceea ce nu se putea justifica. Tot greul a căzut pe restau­rant. Dacă aprovizionarea a fost oarecum satisfăcătoare, în schimb serviciul a lăsat de dorit. Am făcut un mic calcul : friptura şi micii nu s-au servit cu o „garni­tură" de trei sferturi de­ o­ră, de aşteptare , „răbdare şi tutun", preţ de aproape o oră am con­sumat şi pînă a venit cafeaua — toate acestea în condiţiile în care restaurantul „Mogoşoaia“ are regim de clasa I. Oare, acest titlu include numai preţul pe care îl plăteşti, nu şi buna deservire pe care o aştepţi în schimb ? Primăvara a venit prea devreme? Cu toate pînzele sus ! Primii oaspeţi ai lacului Buf­tea, au fost ieri dimineaţă... pescarii amatori Ei au lăsat maşinile şi motocicletele în mijlocul parcului (deoarece un loc propriu-zis de parcare nu este amenajat), şi au preluat cele 24 de bărci ale debarca­derului I.C.A.R­., avîntîndu-se spre mijlocul lacului. Toţi cei­lalţi vizitatori ai parcului din Buftea au fost văduviţi de plăcerea unei plimbări, pe lac. Sînt aici şi alte aspecte care dovedesc că gospodarii trebuie să acţioneze cu toată operati­vitatea : asfaltarea unei por­,­ţiuni de circa 20 m la intrarea în parc şi înlăturarea­ unor gropi existente pe şosea, care îi pune pe conducătorii auto la probe de îndeminare, su­plimentarea numărului de bărci, instalarea de bănci şi mese, amenajarea unor umbra­re, a unui loc­ de camping şi eventual chiar a unei plaje. • In pădurea „Băneasa“ funcţionează trei unităţi de a­­limentaţie publică, fiecare cu gradul său de confort şi a­­menajare. Şi totuşi, din toa­te, preferat a fost şi ieri... bufetul din faţa grădinii zo­ologice, fiind mai la înde­­mina trecătorului... Dar aici, deservirea decurgea greoi. Trebuie să stai la rind la bere, la gustări, la suc. A­­provizionarea... costă cam 45—50 de minute. Ce-ar fi ca duminica viitoare să găsim aici și alte puncte de desfa­cere în afara celor existen­te, să fie mai multe mese sau mai multe căzi pentru răcirea berei și a sucului ? SCURT „JURNAL DE BORD“ LA ŞOSEA Trecem peste descrierea na­turii, socotind că ea s-a „pre­zentat“ singură bucureştenilor, şi încă într-un mod ireproşabil. Oh, dacă toate unităţile co­merciale de la şosea s-ar fi comportat la înălţimea­ na­turii ! Să dăm, însă, cuvîntul fap­telor. Restaurantul BUFET. Căldură mare, vorba lui nenea Iancu. — Ce fel de vin aveţi? — Ca să fiu sincer, nu ştiu, local, un vraf de scaune aşe­zate alandala. — De ce nu se pun aici mese ? — Lipsesc, explică, sec, ospă­tarii. Directorul unităţii, tov. ION BULUGEA, e mai darnic în explicaţii . — Aşteptăm să ne sosească, din clipit în clipă, 20 de mese... — S-au fabricat d­e-abia azi? — A, nu. Dar ştiţi— nu ne aşteptam să vină atîta lume— E început de sezon şi... Afară e cald, cerul e senin. Ce folos dacă natura nu face şi comerţ ! Pinâ ajungi la suc, îţi cam trece setea. .. (Aspect de la bufetul de lingă grădina zoologică-Băneasa). ...Ga pe roate! (Urmare din pag. 1) tiva și la alte cartiere. Ne re­ferim de pildă la cartierul Ciulești. .• In cartierul Titan, unul dintre cele mai mari ale ora­șului, să se mai stabilească încă un punct de plecare. (De la strada Stejarului, de pildă. Cel de la aleea Barajului Du­nării este prea departe de centrul cartierului). a Punctele de plecare a curselor speciale să fie mar­cate prin panouri mari. Cu atît mai mult cu cît din ace­leași locuri pleacă și alte au­tobuze. a Cursele speciale din car­tiere pleacă din jumătate în jumătate de oră. In acest in­terval, în unele locuri (în spe­cial între orele 0.30—0) se string mai mulţi oameni de­cit capacitatea de transport a unei maşini. I.T.B. a stabi­lit introducerea unor curse suplimentare. Această măsură să se aplice cu mai multă o­­perativitate de­ către contro­lorii de la capetele de linii. In încheiere, o mică statisti­că . „ Spre Pădurea Băneasa s-au deplasat ieri cu autobu­zele I.T.B. peste 32 000 de oa­meni. Dacă cineva ar fi stat într-un loc pe acest traseu şi ar fi avut răbdare, ar fi nu­mărat peste 1 000 de maşini care au circulat într-un flux continuu. Spre Mogoşoaia şi Pustnicul s-au deplasat cu au­tobuzele I.T.B. circa 7 000 de bucureşteni.­­ Spre Parcul Herăstrău, autobuzele, troleibuzele şi tramvaiele au transportat, du­pă calculul biletelor gemiute, peste 150 000 de cetăţeni. • Cadrul natural al parcu­lui „23 August“, deosebit de atrăgător prin varietatea pei­sajelor şi nivelelor, impune cîteva iniţiative. E drept, parcul deţine 60 de ambarca­ţiuni şi un spaţiu de joc complex, un mic teatru de păpuşi în aer liber... Dar nu centru de răcoritoare. 1,o bi­rou de închiriat hamacuri sau măcar un şezlong şi um­brele de soare, n-ar fi bi­nevenite . Posibilităţi naturale insuficient valorificate In parcurile „8 Mai“ şi „23 August“, care dispun de un vast teritoriu natural şi de o mare afluenţă de vi­zitatori, te frapează inega­litatea priveliştilor. In par­cul 8 Mai aleile sunt pavate cu plăci de beton numai pe anumite porţiuni, ca de pildă la intrarea din faţa Facultă­ţii de construcţii, în schimb întrlneşti în cîteva locuri, stivuite, plăcile de beton cu care ar fi trebuit pavate celelalte zone. Te impresio­nează neplăcut iarba nă­pădită de buruieni ori cres­cută în voie, aleile deveni­te poteci părăsite ş.a., ră­­mînîndu-ţi să admiri ame­najările rămase din anii tre­cuţi. Intrînd în parc, îţi sare-n ochi silueta înaltă şi aspectuoasă a toboganu­lui, înconjurat de un găr­­duleţ viu, în spatele căruia eşti tentat s­ă bănuieşti e­­xistenţa unui ispititor loc de joacă pentru copii... De­zamăgire : găseşti doar un balansoar deteriorat şi un ax de metal ruginit al cine ştie cărui instrument de joc. La una din intrări, lingă o aglomerare de betoane, bufetul „Lacul Tei“ şi-a am­plasat de dimineaţă, pe o tarabă, cîteva pungi de car­tofi crocanţi, o cratiţă ext­erenvurşti (care au s-au bucurat de­ clienţi, datorită aspectului lor neapetisant) şi, alături, 25 lăzi de bere, can­titate cu totul insuficientă, la ora 12 mai rămăseseră doar 5 lăzi. Adăugind trei mese de tablă (neacoperite şi, de aceea, evitate de con­sumatori), cererile repetate de pahare — rămase nesa­tisfăcute, cetăţenii resemnîn­­du-se să bea cu sticla ! — şi amănuntul că tot atîtea grade cîte erau la soare a­­vea ş­i berea, aveţi imagi­nea de ansamblu a ceea ce se cheamă antideservirea din­­tr-un loc de agrement... E a­­devărat, există şi un chioşc de răcoritoare, dar... în a­­fara parcului, înţelegem, restaurantul parcului (că­tre care te îmbie tabla ru­ginită de la intrare) e în curs de a fi amenajat, dar­nici chiar aşa ! Parcul 23 August are un bufet („Debarcader“, o a­­nexă a bufetului „Vergului“) la care, din lipsă de ospă­tari, se practică un original sistem de „autoservire“: după ce ai oftat de mai multe ori, la coadă, reu­şeşti să pui mîna pe o sti­clă de bere (aici rece, însă !), dai fuga să iei, din altă par­te, şi nişte mici, ca pe ur­mă să constaţi că nu mai sunt locuri la mese — prea puţine, faţă de numărul­ so­licitărilor. Şi atunci iei un scaun plin de praf dintre cele care zac azvîrlite în­tr-un ungher (Mesele res­pective unde-or fi ?). Aprovizionarea acestui bu­fet este şi ea originală : „Cînd se termină micii, tri­mitem băiatu’ pînă la leu-răspunde cu multă dignitate ospătarul. D­e-abia azi s-a des­chis... — O porţie de telemea, vă rog... — N-avem— — Altfel de brînzeturi ? — Propriu-zis, numai unt... Căldura creşte. Bună ar fi un pic de umbră- Dar apropo : — Unde sînt umbrelele de soare, care dădeau un farmec aparte grădinii ? — „E“ în reparaţie... Reluăm dialogul cu tovarăşul GRIGORE SIRBU, responsabi­lul restaurantului. Aflăm că : a) brînzeturi nu-s, fiindcă-i început de sezon; h) vin nu prea e, din aceleaşi motive ; c) umbrelele lipsesc, fiindcă— ei, da, fiindcă e 7 aprilie, ş­i chiar dacă afară temperatura arată plus 49 grade la soare, în con­cepţia acestor „gospodari" se­zonul este încă departe, undeva, în filele unui ciudat și anti­­comercial calendar. ...Forfotă intensă la restau­rantul „MIORIȚA“. Ora 13. Oră de vîrf. Nimic de zis, bufetul e doldora de bucate. Dar cine n-a apucat o masă— la reve­dere ! Zărim la intrarea în Of măcar un scaun de-ar fi ! (Imagine surprinsă la restaurantul „Mio­riţa“; de fapt, existau şi scaune, dar lipsea... spiritul gospodăresc). Cu jumătăţi de măsură în parcul Herăstrău, agremen­tul vizitatorilor de duminică a fost doar... nautic şi culinar : cinci vase cu etaj, trei bacuri şi două şalupe, plus 310 bărci au brăzdat pînă seara tîrziu oglinda apei. Restaurantele, mai ales bra­seria, bine aprovizionate, au asi­gurat un serviciu rapid şi civ­i­lizat. Simpla transcriere a me­niului de la braserie, bunăoară, ar necesita un spaţiu apreciabil. Dintre numeroşii vizitatori care au traversat lacul cu bacurile, vreo trei mii şi ceva (plus ... în­soţitorii) au descins direct pe dncipalii îmblînziţi în... lanţuri, au intrat de-a dreptul în carlinga avioanelor... supersonice, fixate pe orbită de satelit, sau şi-au exersat echilibrul mobil pe bici­cletele de o agreabilă docilitate. Cea mai grozavă forfotă, însă, a înregistrat-o autodromul, unde „aşii" de-o şchioapă ai volanului făceau să palpite inimile mame­lor de pe traseu. — Suntem­ fericiţi că le-am pu­tut oferi copiilor noştri cîteva ore de distracţie, arătau familiile Cocoşilă şi Ungureanu, surprinse în plin „exerciţiu“ al profesiei de părinţi grijulii. Păcat că pen­tru cel maturn programul parcu­lui s-a redus la restaurant şi... lac ! Parcă e prea puţin, faţă de afluxul publicului... — Se simte, nevoia unui centru de răcoritoare şi în zona com­plexului pentru copii, arăta me­canicul Dumitru Lucaciu. Pe de altă parte, este surprinzătoare,, lipsa oricărei activităţi culturale aici. Casa de cultură este zăvo­rită, bibliotecile în aer liber con­tinuă să hiberneze... ri „Pericol de moarte la Andronache La intrarea în pădurea An­dronache, chiar în faţa staţiei de autobuz, o pancartă bătută pe un stejar te amuză : „Vînă­­toarea oprită­­“ Păşeşti voios, n-ai puşcă, n-ai venit după ie­puri, dar, deodată, alt anunţ de pe alt copac te înspăimîn­­tă, făcîndu-te să regreţi că ai venit pînă aici, că nu vei pu­tea­ găsi odihnă la umbra bătr­î­­nilor codri . „Se stropeşte pă­durea , pericol de moarte Din fericire, teama dispare Iţi dă curaj un taraf de lăutari şi culorile pastel ale unei co­chete grădini-restaurant. Acum zece zile, în locul acesta era o baltă în care orăcăia un car de broaşte. Terenul a fost de­­secat, s-au plantat arbuşti de trandafiri, s-a construit un ba­zin de apă, cu pompă electri­că, pentru uşi­l restaurantului. Un grătar de mititei modern, o maşină electrică de tocat carne, o maşină de gătit cu injector, tot electrică, „fabrică“ cele mai diverse produse cu­linare. Serviciul­­, ireproşabil. Facem cunoştinţă cu Ion Croi­­toru, mandatarul acestui local. „Peste o săptămînă, ne anun­ţă dînsul, grădina se va ex­tinde la 400 de locuri. Dale de piatră vor acoperi pămîntul, iar pe alei vom­ aşterne două vagoane de balast. Construim şi o cameră frigider“... Rămîi plăcut impresionat de tot ce s-a făcut aici, într-un timp atît de scurt. Să ne plimbăm însă mai de­parte. Pădurea nu se stropeş­te cum anunţă pancarta. Pomi înfloriţi, iarbă verde, copaci înmuguriţi. Codrii seculari au farmecul lor, dar mirajul na­turii dispare repede cînd pri­virile se opresc asupra mor­manelor de gunoaie care măr­ginesc pajiştile, asupra celor trei fîntîni părăsite (nu gă­seşti apă în toată pădurea), a­­supra W.C.-urilor publice dă­­rîmate pe jumătate. Şi, într-o poiană, gîndeam să găsim ba­raca în care bufetul „Afumaţi“ din piaţa Obor, aparţinînd de I.A.P. „Bistriţa“, îşi desfăcea produsele. Baraca nu mai exis­tă. In schimb, aproape tot per­sonalul bufetului în frunte cu Ştefan Popa, responsabilul, au, improvizat sub stejari „deser­virea“. Trecuse de miezul zi­lei şi, grătarul de rpartei nnci nu funcţiona, sucul şi berea abia fuseseră, puse la gheaţă. S-au adus 3 000 de sticle cu bere, dar pînă la prînz abia dacă s-au vîndut 200. De ce ? Cei veniţi la odihnă preferau berea de la grădina-restaurant, unde o puteau bea nu caldă şi fără pahar, ci rece şi mai ief­tină cu 50 de bani. Micii, ser­viţi la grătarul din poiană cos­tau doi lei bucata. Dincolo — 1,50 lei. Şi alte produse se vindeau aici cu un preţ mai mare. Deservirea în pădurea An­dronache, aşadar (cu excepţia restaurantului-grădină), lasă mult de dorit. Probabil că gospodarilor de la sectorul 2 le convine ca avizul de la in­trare cu stropitul pădurii şi pericolul de moarte, să-i sperie pe cei veniţi aici. Dacă s-ar speria toată lumea, n-ar mai trebui luate măsuri urgente pentru amenajarea acestei pă­duri atît de bogate în vegeta­ţie. — Nu merge tovarășe șef, zău, nu se vincje . Facem pariu... p’o bere ' Bucuriile şi „of“-urile... LA PERIFERIA I. H. R. „AMBASADOR" (Ur­mare din pag. 1) „pescăruşul“ de lia Snagov­­ştrand, căruia i-au solicitat serviciile sute şi sute de bucureşteni ne-a lăsat impre­sia unei „rude sărace“ a Ambasadorului. Un sumar raport statistic făcut între ceea ce puteai dobîndi şi ceea ce trebuia oferit consumato­rilor (conform propriei liste de meniuri), credem că er­­gumentează concluzia de mai sus : trei sortimente de gră­­tar puse la dispoziţia clien­ţilor, din cele 18 înscrise în liste ; opt preparate de bufet rece — din 27 , din cele 13 specialităţi la minut, doar... crenvurşti cu hrean : un sor­timent de lichior, din cele 8 , 7 sorturi de vtattCt (albe şi negre) din cele 23 prev-V 5-Mwni.t. t^-ar ^ceasta conciţie „*­e­­rifurică“ ne-a fost înt­r im mod şi mai supărător subli­niată de ceea ce a trebuit să constatăm la complexul turistic Snagov-sat. Ajunși atei,­ în jurul orei 17, i-am găsit pe lucrătorii I.II li. ..Ambasador“ fâcîndu-şi de zgî socotelile. Complexul era încă plin de oameni, dar ei dorind să închidă — așa cum ne-au mărturisit — cit mai repede prăvălia, cultivau „strategia“ reprobabilă a re­fuzului. Consumatorilor care cereau la terasa restaurant, bere şi mici, li se răspun­dea categoric : ,,S-au termi­nat !“ La unul din chioşcuri se vindea, îţi exclusivitate, bere Plsen, iar la celălalt, singurul sortiment de grătar eraţi patricienii. Aflînd că la acea oră e e­Xis­tau zeci de kg de mici și nenumărate sticle de bere în magazia restaurantului, repor­terii ziarului nostru au ce­rut­­responsabilului Ion Negru să explice.. motivul pentru care sunt refuzate cererile­­consumatorilor. Dar, lipsit de argumente, responsabilul a a­­pelat la o comportare care frizează huliganism­ul, impie­­dieîndu-i pe reporterii noştri să-şi poată continua investi­gaţia şi instigînd la aceeaşi comportare o aerie d£ per­soane străine de local. Intru- cît cele petrecute depăşesc cadrul materialului d­e f­a­tă, cerem conducerii direcţiei ge­nerale de­ resort din Ministe­rul Comerțului Interior o an­chetă, specială pentru eluci­darea acestui caz. Oborului Rar vad penru­ comerţ şi dis­tracţii cu asemenea tradiţie şi po­sibilităţi, cu atîţia solicitanţi ca Oborul, acest loc cu pitoresc şi personalitate distincte, în privin­ţa distracţiilor , nota bene. Ni­căieri întreprinderea „Agremen­tul" n-a desfăşurat atîtea forţe mecanice şi electronice : de la chioşcurile de tir, la pista de carting, de la avioane pneumatice, la motodrom... Despre ceilalţi coautori ai am­bianţei Oborului, n-am putea spune acelaşi lucru, nu e pentru nimeni un secret (poate cu ex­cepţia „comercianţilor” de aici) că dincolo de funcţia de loc pen­tru distracţii, Oborul rămîne... Obor, cu un profil comercial spe­cific şi, ne-am permite să spunem, dominant, Ti sa oferă floricele şi peşti exotici, fantezii din zahăr şi porumbei, flori şi sticleţi. De că­tre organizaţiile comerciale, de către particulari. Numai la cele trei bufete nu găseşti altceva de­Vreme de trei ceasuri, cu începere de la ora opt, marile staţii instalate la ieşi­rile din oraş spre Ploieşti, Pi­teşti, Urziceni, Giurgiu, ca sa nu mai vorbim de cele plasate în apropierea hotelului Lido, Piaţa Dorobanţi, strada Maria Rosetti, şos. Mihai Bravu ş.a., au trebuit să reziste eroic la un presing continuu al pose­sorilor de autoturisme şi mo­tociclete. Cozile interminabile, cu o mişcare inadmisibil de lentă, ce s-au­ format în faţa acestor unităţi au scos în evi­denţă făptui că „Peco“ nu este încă pusă la punct pen-* tru a, face faţă cererilor din sezon. Nu ne referim la apro­vizionare, (carburanţi de toate felurile, în cantităţi mai mult crepţi suficiente­ şi lubrifianţi pentru toate tipurile de ma­şini), ci la numărul­ salariaţi­lor care le deservesc. Dacă în cursul săptămînii, de pildă, la staţia Işăneasa I (pod Cons­tanţa) do­i distribuitori se descurcă, sîmbăta şi dumini­ca sunt realmente depăşiţi de situaţie. Din această cauză durata de staţionare la „Peco“, este în aceste zile, de circa 20—25 minute, ceea ce reprezintă exact timpul nece­sar unui autoturism să ajungă la Snagov. Experienţa zilei de ieri nu îndeamnă să sugerăm, condu­cerii Bazei 1 Bucureşti să gă­sească soluţia ca, în ajunul şi în zilele de repaos, să supli­menteze numărul distribuito­rilor de la unităţile plasate la intrările şi ieşirile din oraş (omul şi pompa). Am reţinut vestea transmisă nu de mult , cît miel şi... suc, şi acestea ser­­vite pe mese cu feţe murdare. — Cum merge vînzarea ? — Ce să meargă, tovarăşe — se arată înciudată Dumitra Zamfir de la bufetul I.A.P.L. „Bistriţa“ — că micii nu prea merg cu sucul. Duminica trecută, cînd am avut bere, am vîndut peste 3 000 de mici. Astăzi, nici 600. — Și bere 7 — N-am avut nici o sticlă as­tăzi. Direcţia a hotărît să fie toată repartizată la bufetele pe care le-am deschis la Snagov şi în pădurea Andronache. (Mai tîrziu am aflat că în pădurea Androna­­che berea a rămas nevîndută), de conducerea acestei baze cu referire la înfiinţarea unui „serviciu de politeţe’’, şi i-am făcut joc cu plăcere în coloa­nele ziarului nostru din 23 martie, dar socotim că primul gest de curtoazie faţă de clienţi este de a nu le răpi din timp într-o frumoasă zi de odihnă. O manjine de lac nepusă în... valoare Am coborît din tramvaiul 5 la staţia „Automatica“ pro­punîndu-ne o plimbare pe marginea lacului Floreasca. Aici s-a construit din plăci de betop, încă din toamna anului trecut, o frumoasă alee pe o distanţă de aproa­pe un kilometru , amintind nişte intenţii de bun augur , altceva» nu se mai găseşte. Există o singură bancă la­ care se face... coada. In rest... iarba Verde. Unii vizitatori, cunoscind mai bine locurile, au luat şi termosuri cu ei, deoarece nu există nici măcar o singură tonetă, cu răcoritoare. In schimb, sunt multe hîrtii, rămăşiţe ,,uitate“ de vizita­tori şi nestrînşe cine ştie de cită vreme, care contrastează supărător cu verdele crud al ierbii proaspete. „PECO" in pa // Interminabile „cozi“ la staţia Peco Informare turistică... Nu-i nevoie să consulţi ghi­­duri turistice pentru a te în­drepta, î­n ziua de odihnă, spre Tîrgovişte. Sînt acolo atîtea locuri legate de trecu­tul ţării, încît, cînd şi cînd, mergi să le revezi, cu­ evlavie. Ieri, mii de turişti s-au în­dreptat spre fosta capitală a Ţării Româneşti. S-au în­dreptat, dar cum s-au descurcat ? Fiecare cum a putut. Lipsa de indicatoare, care să înlesnească pătrun­derea spre monumentele isto­rice şi arhitectonice, îl trans­formă pe turist în solicitator de informaţii. O „metodă“ care s-a resimţit în primul rînd în blocarea circulaţiei. Să mai consemnăm în fuga condeiului : nici la Curtea domnească, nici la muzeul de istorie nu există ghizi. Cele cîteva texte afişate sunt de­parte de a satisface curiozi­tatea vizitatorilor. Mai ales că printre ei s-au aflat şi foarte mulţi elevi. Apoi, co­merţul local nu a reacţionat aproape deloc. In faţa ruine­lor cetăţii domneşti se găsea o masă cu... suc cald şi cîte­va sortimente de patiserie, în localuri. O înghesuială de­ ne­­descris. Deşi aproape fiecare are şi grădină de vară, aces­tea erau închise. Bere nu se vinde decît pentru „ai noştri“ (replica reţinută în localul „Zahana“), grătarul a func­ţionat, i­ar s-au terminat căr­bunii (la Hanul Galben) etc., etc. E drept, Tîrgovişte se află cu 50 km mai la nord, dar şi acolo este cald de cîte­va zile. Oare nu ar fi cazul ca şi responsabilii comerţului şi ai monumentelor istorice să lepede hainele şi să-şi su­flece mînecile, pentru a se pune, aşa cum se cuvine, la dispoziţia turiştilor ? Dacă nu ei, atunci O.N.T. să-şi aduc aminte că are obligaţii în această privinţă... PE VALEA PRAHOVEI Cu şi fără pilule amare • •• Spre Valea Prahovei­, această u­­riaşă „fabrica“ de ozon şi „expo­ziţie“ de imagini grandioase, pe care vitezele actuale de deplasare (regale, bineînţeles), le aşază în... anticamera Capitalei, a avut loc ieri un adevărat exod al bucureş­tenilor. Mai ales seara, la întoar­cere, cînd maşinile trebuiau să zăbovească la barierele C.F.R. îţi puteai da seama cît de kilometri­ce erau coloanele prietenilor a­­cestei minunate văi. Minunată, dar pe care o vrem din ce în ce mai primitoare, în fiecare colţişor al ei, fără. .. izvoare de nervi. Chiar şi la „Izvorul Rece” (unde ospătarii se lasă mult aşteptaţi), la „Braseria Breaza“, unde la ceasu­rile 12 nu îmi­ exista bere, iar la ora 12% se termina­se şi Pepsi Cola şi în atîtea alte­ pă­rţi. Şi nu numai unităţile alimen­taţiei publice, a căror activitate nu poate fi neinterferată adine cu ceea ce se cheamă odihna cer­tăţeanului, ci chiar şi unele lo­caşuri de cultură îţi oferă. . . pilule amare. l/g Muzeul Pe­­leş su­te de vizitatori au făcut cale întoarsă după orele 10,30 piMir­tru că cerberii i-au anunţat jo­vial că intrarea pe poarta caste­lului se admite în general numai între orele 8.30—15.30, iar dumini­ca între orele 9—15.30, (luni şi marţi fiind închis). O întoarcere care nu-ţi prilejuieşte gîndu­ri de recunoştinţă pentru organizatori... In loc de concluzii, cîteva întrebări DE CEI : Minusurile din alimentaţia publica continuă se­ fie puse pe seama sosirii „neaşteptate" a vremii călduroase ?­­ Unele lacuri (Pustnicul, Buftea) sunt slab dotate cu ambarcaţiuni pen­tru public, iar altele (Mogoşoaia) nu au de loc asemenea mijloace ? • I.C.A.R. nu s-a învrednicit pînă acum să deschidă cişmelele­ arte­­ziene existente atît în parcuri, cît şi pe arterele oraşului ? • Unităţile „Peco" răpesc zeci de minute din timpul turiştilor, obligaţi la „caii duminicale" din faţa staţiilor de benzină ? • Parcul Herăstrău se mai numeşte şi „de cultură", dacă lipseşte orice activitate în acest domeniu ? • în multe din zonele de agrement nu sunt amenajate locuri de par­care pentru maşini ? • Pădurea Andronache, cea mai apropiată de oraş, a rămas cea mai... îndepărtată, sub aspectul atenţiei ce i se acordă din partea celor ce se ocupă de agrementul bucureştenilor ? • Sînt menţinute în activităţile de deservire persoane care nu vor să înţeleagă că se află necondiţionat la dispoziţia cetăţenilor şi nu invers? Întrucît cetăţenii oraşului nu doresc să se întîlnească şi duminica ce vine cu asemenea deficienţe, care le răpesc din bucuria zilei de odihnă, ziarul nos­tru ţine la dispoziţia factorilor vizaţi rubrica eficientă din ziua de miercuri, 10 aprilie a.c. Aşteptăm răspunsuri înso­ţite de măsurile corespunzătoare, me­nite să ducă la ridicarea imediată a calităţii deservirii în activităţile de a­­grement, de la direcţiile de resort ale Consiliului popular al municipiului Bucu­reşti, Ministerul Comerţului Interior, O.N.T. Anchetă realizată de E. BODNARIUC, E. CHIUARU, C. SIMIONESCU, A. BA­­BIC, I. BĂLAN, I. BUTNARU­, S. DIACONU, P. DINESCU, R. GROAPĂ, S. HOL­­BAN, P. IONESCU, P. IRIMESCU, D. LAZARESCU, C. PETRE, I. POENARU, A. POCH, A. RADU, C. RADOVICI.

Next