Informatia Bucureştiului, aprilie 1968 (Anul 15, nr. 4549-4574)
1968-04-08 / nr. 4555
lipsi, lásu munk «■ ft Pustnicul“. Nota 10 Nu, să nu credeţi vreo clipă că ne-am lăsat furaţi de farmecul locului, de frumuseţea lui unanim recunoscută, în acordarea acestui „bravo“... cifric. E drept, lacul şi bătrîna pădure — oferind, deopotrivă, largi alei asfaltate şi poteci tăinuite, crlnguri de arbori umbroşi şi fermecătoare luminişuri — îşi au, incontestabil, meritele lor In a atrage acolo mii de bucureşteni. Calificativul II merită, Insă — ca Intr-un autentic examen al iniţiativei şi spiritului întreprinzător — gospodarii acestui îndrăgit loc de agrement (I.A.P.L. ..Izvorul rece“, de care aparţine restaurantul). Amenajărilor cunoscute de anul trecut (dintre care, menţiune pentru ideea inspirată de a se instala, printre arbori, mese rustice cu bănci şi scăunele stil „buturugă“, perfect încadrate în peisaj), li s-au adăugat, recent, altele. In apropierea restaurantului a apărut un camping ultima modă, ale cărui „căsuţe“ (pînă acum, nouă la număr) aduc şi ele o notă decorativă cadrului, cu luminozitatea culorilor, cu eleganţa liniilor. Aflăm că, exact cu două zile înainte, "căsuţele" (concepute pentru una sau două persoane), au fost mobilate, simplu şi cochete cu tot necesarul unei găzduiri confortabile a amatorilor. Pa malul lacului, la debarcader, aflăm că o promisiune a I.C.A.R. anunţată, la vremea cuvenită, în ziarul nostru, s-a respectat. Totuşi... S-au promis 30 de bărci cu rame şi s-au adus 27 — diferenţa nu e mare, dar, în mod cert, nici cele 30 n-ar fi putut satisface numărul solicitărilor. In schimb, noua şalupă promisă este prezentă, „supra... dorită” şi ea, străbătînd, în curse fără pauze, oglinda lacului... şi, în fine, cind soseşte ora de vîrf a prînzului, la mesele din restaurant şi de pe terasă, surpriză : nu mai eşti nevoit să aştepţi pînă să te bage în seamă ospătarul. Pentru servirea consumatorilor, ieri, au fost aduşi 12 ospătari în plus. Fapt oara s-a... simţit. Ce s-ar mai putea adăuga, decit... va să zică, se poate şi aşa ! Porţi zăvorite Mulţi bucureşteni au bătut ieri la porţile camping-urilor de la Snagov şi Băneasa. Dar, le-au găsit zăvorite. Căsuţele, instalaţiile, — cu alte cuvinte o bază materială deja creată (pentru ca oamenii să poată beneficia de ea) -- stăteau pustii, fără nici un semn care să vestească, într-un fel sau altul, că s-ar pregăti de oaspeţi. S-au încercat, fără folos, şi porţile ştrandurilor. Dacă pentru baie, dorinţa era, poate, precoce, în ce priveşte plaja, soarele puternic de ieri s-a dovedit „capabil“ chiar şi de... insolaţii La administraţia ştrandului Snagov, situată pe malul lacului, l-am întîlnit, venit la odihnă cu familia, pe tov. V. Mureşan, directorul ICAB. Am vrut să folosim prilejul pentru a cere cîteva relaţii in legătură cu unele constatări privind contribuţia ICAB-ului la agrementul bucureştenilor. Dar tov. Mureşan ne-a refuzat, fiindcă „nu putea discuta cu noi, aflîndu-se în ziua dumnealui de odihnă“. Cerem scuze pentru această intervenţie „inoportună“. Dar, propunîndu-ne să-l deranjăm ne-am zis că poate — chiar în ziua sa de odihnă — directorul ICAB va fi preocupat de odihna zecilor de mii de bucureşteni... Care, din păcate, au solicitat, ieri, fără a fi satisfăcuţi pe deplin, serviciile întreprinderii conduse de tov. Mureşan. — Pană la motor ? — Nu, Ioană la camping ! „SAFTICA“, ORELE 22 Atracţii reale, care, avind dorinţa de a fi pe placul OOP semn to bloc n-au rămas, după cum era de aşteptat, fără replica acestora. Restaurantele „Româneştii“ şi ,,Săftica“, din unităţi pină nu de mult goale, au cunoscut ieri o mare afluenţă de clienţi, tocmai pentru că s-au străduit să-şi mulţumească beneficiarii cu un sortiment bogat şi inspirat de preparate, „pui la ceaun“ de la „Româneşti“, ca şi „ebehabul“ sau „ Muşchiul împănat“ de la „Săftica“ şi-au găsit aici adepţi pină seara tîrziu. felul „Vergului“ (pe jos, cale de trei staţii de tramvai ! — n.n.), să mai aducă o tavă cu 200 de bucăţi !“ ne spune ajutorul de şef bucătar Ştefan Stănescu. Omul nostru are „of“-ul lui: „Cînd se întunecă, trebuie Mulţi bucureşteni şi-au ales drept ţintă, ieri, Mogoşoaia, înscriindu-şi in agenda zilei cîteva din atracţiile sale : pe drum, o escală la restaurantul „Doi cocoşi", apoi parcul şi vestitul Palat Brîncovenesc. Începutul excursiei a fost promiţător. Cei „Doi cocoşi‘ s-au arătat a fi gazde primitoare... Mai departe, însă... Ajunşi la Mogoşoaia, goniţi de soarele torid, am căutat umbra parcului şi răcoritoarele de rigoare, numai că la intrare am fost întîmpinaţi de un chioşc închis căruia doar aspectul exterior îi dezvăluia menirea. Pe alei ne-a întimpinat natura primitoare, dar nu şi preocuparea gazdelor de a îngriji, de a amenaja cit de cît parcul. Cîteva bănci, foarte puţine, asta e tot ce au avut la dispoziţie vizitatorii. Cu minime eforturi, se puteau amenaja un teren de volei, un loc de joacă pentru copii. Să fie aceste pretenţii exagerate ? Cert este că fiecare s-a descurcat cum a putut , unii au încropit din două beţe o poartă de fotbal, alţii au agăţat de o creangă cîteva curele ca să facă un leagăn pentru copilul care voia „să se dea ura". Spre ora prînzului, „cei mari,* şi-au zis că plictiseala de pînă acum le va, fi despăgubită de o să sistăm vînzarea şi să închidem, pentru că nu avem lumină... E lesne de înţeles cît pierdem ! Se zice că instalaţiile sînt vechi —iar de ce nu au fost schimbate pînă acum ?" oră, două petrecute la „Hanul cu prepeleac* : oricum, o friptură haiducească, un pui la frigare cu mujdei, sau o cană de vin aburită sînt în măsură să te facă Să ierţi multe. Dar şi aici — surpriză : porţile hanului, în loc să ne întîmpine larg deschise, erau... zăvorite. In curte, o privire indiscretă ne-a dezvăluit, mormane de cărămizi şi de scindări. Poftă bună... gazdelor ! — A venit primăvara prea devreme, n-am avut timp să facem amenajările necesare — au încercat reprezentanții I.A.P.L. „Vulcan" pe care i-am întîlnit acolo să justifice ceea ce nu se putea justifica. Tot greul a căzut pe restaurant. Dacă aprovizionarea a fost oarecum satisfăcătoare, în schimb serviciul a lăsat de dorit. Am făcut un mic calcul : friptura şi micii nu s-au servit cu o „garnitură" de trei sferturi de oră, de aşteptare , „răbdare şi tutun", preţ de aproape o oră am consumat şi pînă a venit cafeaua — toate acestea în condiţiile în care restaurantul „Mogoşoaia“ are regim de clasa I. Oare, acest titlu include numai preţul pe care îl plăteşti, nu şi buna deservire pe care o aştepţi în schimb ? Primăvara a venit prea devreme? Cu toate pînzele sus ! Primii oaspeţi ai lacului Buftea, au fost ieri dimineaţă... pescarii amatori Ei au lăsat maşinile şi motocicletele în mijlocul parcului (deoarece un loc propriu-zis de parcare nu este amenajat), şi au preluat cele 24 de bărci ale debarcaderului I.C.A.R., avîntîndu-se spre mijlocul lacului. Toţi ceilalţi vizitatori ai parcului din Buftea au fost văduviţi de plăcerea unei plimbări, pe lac. Sînt aici şi alte aspecte care dovedesc că gospodarii trebuie să acţioneze cu toată operativitatea : asfaltarea unei por,ţiuni de circa 20 m la intrarea în parc şi înlăturarea unor gropi existente pe şosea, care îi pune pe conducătorii auto la probe de îndeminare, suplimentarea numărului de bărci, instalarea de bănci şi mese, amenajarea unor umbrare, a unui loc de camping şi eventual chiar a unei plaje. • In pădurea „Băneasa“ funcţionează trei unităţi de alimentaţie publică, fiecare cu gradul său de confort şi amenajare. Şi totuşi, din toate, preferat a fost şi ieri... bufetul din faţa grădinii zoologice, fiind mai la îndemina trecătorului... Dar aici, deservirea decurgea greoi. Trebuie să stai la rind la bere, la gustări, la suc. Aprovizionarea... costă cam 45—50 de minute. Ce-ar fi ca duminica viitoare să găsim aici și alte puncte de desfacere în afara celor existente, să fie mai multe mese sau mai multe căzi pentru răcirea berei și a sucului ? SCURT „JURNAL DE BORD“ LA ŞOSEA Trecem peste descrierea naturii, socotind că ea s-a „prezentat“ singură bucureştenilor, şi încă într-un mod ireproşabil. Oh, dacă toate unităţile comerciale de la şosea s-ar fi comportat la înălţimea naturii ! Să dăm, însă, cuvîntul faptelor. Restaurantul BUFET. Căldură mare, vorba lui nenea Iancu. — Ce fel de vin aveţi? — Ca să fiu sincer, nu ştiu, local, un vraf de scaune aşezate alandala. — De ce nu se pun aici mese ? — Lipsesc, explică, sec, ospătarii. Directorul unităţii, tov. ION BULUGEA, e mai darnic în explicaţii . — Aşteptăm să ne sosească, din clipit în clipă, 20 de mese... — S-au fabricat de-abia azi? — A, nu. Dar ştiţi— nu ne aşteptam să vină atîta lume— E început de sezon şi... Afară e cald, cerul e senin. Ce folos dacă natura nu face şi comerţ ! Pinâ ajungi la suc, îţi cam trece setea. .. (Aspect de la bufetul de lingă grădina zoologică-Băneasa). ...Ga pe roate! (Urmare din pag. 1) tiva și la alte cartiere. Ne referim de pildă la cartierul Ciulești. .• In cartierul Titan, unul dintre cele mai mari ale orașului, să se mai stabilească încă un punct de plecare. (De la strada Stejarului, de pildă. Cel de la aleea Barajului Dunării este prea departe de centrul cartierului). a Punctele de plecare a curselor speciale să fie marcate prin panouri mari. Cu atît mai mult cu cît din aceleași locuri pleacă și alte autobuze. a Cursele speciale din cartiere pleacă din jumătate în jumătate de oră. In acest interval, în unele locuri (în special între orele 0.30—0) se string mai mulţi oameni decit capacitatea de transport a unei maşini. I.T.B. a stabilit introducerea unor curse suplimentare. Această măsură să se aplice cu mai multă operativitate de către controlorii de la capetele de linii. In încheiere, o mică statistică . „ Spre Pădurea Băneasa s-au deplasat ieri cu autobuzele I.T.B. peste 32 000 de oameni. Dacă cineva ar fi stat într-un loc pe acest traseu şi ar fi avut răbdare, ar fi numărat peste 1 000 de maşini care au circulat într-un flux continuu. Spre Mogoşoaia şi Pustnicul s-au deplasat cu autobuzele I.T.B. circa 7 000 de bucureşteni. Spre Parcul Herăstrău, autobuzele, troleibuzele şi tramvaiele au transportat, după calculul biletelor gemiute, peste 150 000 de cetăţeni. • Cadrul natural al parcului „23 August“, deosebit de atrăgător prin varietatea peisajelor şi nivelelor, impune cîteva iniţiative. E drept, parcul deţine 60 de ambarcaţiuni şi un spaţiu de joc complex, un mic teatru de păpuşi în aer liber... Dar nu centru de răcoritoare. 1,o birou de închiriat hamacuri sau măcar un şezlong şi umbrele de soare, n-ar fi binevenite . Posibilităţi naturale insuficient valorificate In parcurile „8 Mai“ şi „23 August“, care dispun de un vast teritoriu natural şi de o mare afluenţă de vizitatori, te frapează inegalitatea priveliştilor. In parcul 8 Mai aleile sunt pavate cu plăci de beton numai pe anumite porţiuni, ca de pildă la intrarea din faţa Facultăţii de construcţii, în schimb întrlneşti în cîteva locuri, stivuite, plăcile de beton cu care ar fi trebuit pavate celelalte zone. Te impresionează neplăcut iarba năpădită de buruieni ori crescută în voie, aleile devenite poteci părăsite ş.a., rămînîndu-ţi să admiri amenajările rămase din anii trecuţi. Intrînd în parc, îţi sare-n ochi silueta înaltă şi aspectuoasă a toboganului, înconjurat de un gărduleţ viu, în spatele căruia eşti tentat să bănuieşti existenţa unui ispititor loc de joacă pentru copii... Dezamăgire : găseşti doar un balansoar deteriorat şi un ax de metal ruginit al cine ştie cărui instrument de joc. La una din intrări, lingă o aglomerare de betoane, bufetul „Lacul Tei“ şi-a amplasat de dimineaţă, pe o tarabă, cîteva pungi de cartofi crocanţi, o cratiţă exterenvurşti (care au s-au bucurat de clienţi, datorită aspectului lor neapetisant) şi, alături, 25 lăzi de bere, cantitate cu totul insuficientă, la ora 12 mai rămăseseră doar 5 lăzi. Adăugind trei mese de tablă (neacoperite şi, de aceea, evitate de consumatori), cererile repetate de pahare — rămase nesatisfăcute, cetăţenii resemnîndu-se să bea cu sticla ! — şi amănuntul că tot atîtea grade cîte erau la soare avea şi berea, aveţi imaginea de ansamblu a ceea ce se cheamă antideservirea dintr-un loc de agrement... E adevărat, există şi un chioşc de răcoritoare, dar... în afara parcului, înţelegem, restaurantul parcului (către care te îmbie tabla ruginită de la intrare) e în curs de a fi amenajat, darnici chiar aşa ! Parcul 23 August are un bufet („Debarcader“, o anexă a bufetului „Vergului“) la care, din lipsă de ospătari, se practică un original sistem de „autoservire“: după ce ai oftat de mai multe ori, la coadă, reuşeşti să pui mîna pe o sticlă de bere (aici rece, însă !), dai fuga să iei, din altă parte, şi nişte mici, ca pe urmă să constaţi că nu mai sunt locuri la mese — prea puţine, faţă de numărul solicitărilor. Şi atunci iei un scaun plin de praf dintre cele care zac azvîrlite într-un ungher (Mesele respective unde-or fi ?). Aprovizionarea acestui bufet este şi ea originală : „Cînd se termină micii, trimitem băiatu’ pînă la leu-răspunde cu multă dignitate ospătarul. De-abia azi s-a deschis... — O porţie de telemea, vă rog... — N-avem— — Altfel de brînzeturi ? — Propriu-zis, numai unt... Căldura creşte. Bună ar fi un pic de umbră- Dar apropo : — Unde sînt umbrelele de soare, care dădeau un farmec aparte grădinii ? — „E“ în reparaţie... Reluăm dialogul cu tovarăşul GRIGORE SIRBU, responsabilul restaurantului. Aflăm că : a) brînzeturi nu-s, fiindcă-i început de sezon; h) vin nu prea e, din aceleaşi motive ; c) umbrelele lipsesc, fiindcă— ei, da, fiindcă e 7 aprilie, şi chiar dacă afară temperatura arată plus 49 grade la soare, în concepţia acestor „gospodari" sezonul este încă departe, undeva, în filele unui ciudat și anticomercial calendar. ...Forfotă intensă la restaurantul „MIORIȚA“. Ora 13. Oră de vîrf. Nimic de zis, bufetul e doldora de bucate. Dar cine n-a apucat o masă— la revedere ! Zărim la intrarea în Of măcar un scaun de-ar fi ! (Imagine surprinsă la restaurantul „Mioriţa“; de fapt, existau şi scaune, dar lipsea... spiritul gospodăresc). Cu jumătăţi de măsură în parcul Herăstrău, agrementul vizitatorilor de duminică a fost doar... nautic şi culinar : cinci vase cu etaj, trei bacuri şi două şalupe, plus 310 bărci au brăzdat pînă seara tîrziu oglinda apei. Restaurantele, mai ales braseria, bine aprovizionate, au asigurat un serviciu rapid şi civilizat. Simpla transcriere a meniului de la braserie, bunăoară, ar necesita un spaţiu apreciabil. Dintre numeroşii vizitatori care au traversat lacul cu bacurile, vreo trei mii şi ceva (plus ... însoţitorii) au descins direct pe dncipalii îmblînziţi în... lanţuri, au intrat de-a dreptul în carlinga avioanelor... supersonice, fixate pe orbită de satelit, sau şi-au exersat echilibrul mobil pe bicicletele de o agreabilă docilitate. Cea mai grozavă forfotă, însă, a înregistrat-o autodromul, unde „aşii" de-o şchioapă ai volanului făceau să palpite inimile mamelor de pe traseu. — Suntem fericiţi că le-am putut oferi copiilor noştri cîteva ore de distracţie, arătau familiile Cocoşilă şi Ungureanu, surprinse în plin „exerciţiu“ al profesiei de părinţi grijulii. Păcat că pentru cel maturn programul parcului s-a redus la restaurant şi... lac ! Parcă e prea puţin, faţă de afluxul publicului... — Se simte, nevoia unui centru de răcoritoare şi în zona complexului pentru copii, arăta mecanicul Dumitru Lucaciu. Pe de altă parte, este surprinzătoare,, lipsa oricărei activităţi culturale aici. Casa de cultură este zăvorită, bibliotecile în aer liber continuă să hiberneze... ri „Pericol de moarte la Andronache La intrarea în pădurea Andronache, chiar în faţa staţiei de autobuz, o pancartă bătută pe un stejar te amuză : „Vînătoarea oprită“ Păşeşti voios, n-ai puşcă, n-ai venit după iepuri, dar, deodată, alt anunţ de pe alt copac te înspăimîntă, făcîndu-te să regreţi că ai venit pînă aici, că nu vei putea găsi odihnă la umbra bătrînilor codri . „Se stropeşte pădurea , pericol de moarte Din fericire, teama dispare Iţi dă curaj un taraf de lăutari şi culorile pastel ale unei cochete grădini-restaurant. Acum zece zile, în locul acesta era o baltă în care orăcăia un car de broaşte. Terenul a fost desecat, s-au plantat arbuşti de trandafiri, s-a construit un bazin de apă, cu pompă electrică, pentru uşil restaurantului. Un grătar de mititei modern, o maşină electrică de tocat carne, o maşină de gătit cu injector, tot electrică, „fabrică“ cele mai diverse produse culinare. Serviciul, ireproşabil. Facem cunoştinţă cu Ion Croitoru, mandatarul acestui local. „Peste o săptămînă, ne anunţă dînsul, grădina se va extinde la 400 de locuri. Dale de piatră vor acoperi pămîntul, iar pe alei vom aşterne două vagoane de balast. Construim şi o cameră frigider“... Rămîi plăcut impresionat de tot ce s-a făcut aici, într-un timp atît de scurt. Să ne plimbăm însă mai departe. Pădurea nu se stropeşte cum anunţă pancarta. Pomi înfloriţi, iarbă verde, copaci înmuguriţi. Codrii seculari au farmecul lor, dar mirajul naturii dispare repede cînd privirile se opresc asupra mormanelor de gunoaie care mărginesc pajiştile, asupra celor trei fîntîni părăsite (nu găseşti apă în toată pădurea), asupra W.C.-urilor publice dărîmate pe jumătate. Şi, într-o poiană, gîndeam să găsim baraca în care bufetul „Afumaţi“ din piaţa Obor, aparţinînd de I.A.P. „Bistriţa“, îşi desfăcea produsele. Baraca nu mai există. In schimb, aproape tot personalul bufetului în frunte cu Ştefan Popa, responsabilul, au, improvizat sub stejari „deservirea“. Trecuse de miezul zilei şi, grătarul de rpartei nnci nu funcţiona, sucul şi berea abia fuseseră, puse la gheaţă. S-au adus 3 000 de sticle cu bere, dar pînă la prînz abia dacă s-au vîndut 200. De ce ? Cei veniţi la odihnă preferau berea de la grădina-restaurant, unde o puteau bea nu caldă şi fără pahar, ci rece şi mai ieftină cu 50 de bani. Micii, serviţi la grătarul din poiană costau doi lei bucata. Dincolo — 1,50 lei. Şi alte produse se vindeau aici cu un preţ mai mare. Deservirea în pădurea Andronache, aşadar (cu excepţia restaurantului-grădină), lasă mult de dorit. Probabil că gospodarilor de la sectorul 2 le convine ca avizul de la intrare cu stropitul pădurii şi pericolul de moarte, să-i sperie pe cei veniţi aici. Dacă s-ar speria toată lumea, n-ar mai trebui luate măsuri urgente pentru amenajarea acestei păduri atît de bogate în vegetaţie. — Nu merge tovarășe șef, zău, nu se vincje . Facem pariu... p’o bere ' Bucuriile şi „of“-urile... LA PERIFERIA I. H. R. „AMBASADOR" (Urmare din pag. 1) „pescăruşul“ de lia Snagovştrand, căruia i-au solicitat serviciile sute şi sute de bucureşteni ne-a lăsat impresia unei „rude sărace“ a Ambasadorului. Un sumar raport statistic făcut între ceea ce puteai dobîndi şi ceea ce trebuia oferit consumatorilor (conform propriei liste de meniuri), credem că ergumentează concluzia de mai sus : trei sortimente de grătar puse la dispoziţia clienţilor, din cele 18 înscrise în liste ; opt preparate de bufet rece — din 27 , din cele 13 specialităţi la minut, doar... crenvurşti cu hrean : un sortiment de lichior, din cele 8 , 7 sorturi de vtattCt (albe şi negre) din cele 23 prev-V 5-Mwni.t. t^-ar ^ceasta conciţie „*erifurică“ ne-a fost într im mod şi mai supărător subliniată de ceea ce a trebuit să constatăm la complexul turistic Snagov-sat. Ajunși atei, în jurul orei 17, i-am găsit pe lucrătorii I.II li. ..Ambasador“ fâcîndu-şi de zgî socotelile. Complexul era încă plin de oameni, dar ei dorind să închidă — așa cum ne-au mărturisit — cit mai repede prăvălia, cultivau „strategia“ reprobabilă a refuzului. Consumatorilor care cereau la terasa restaurant, bere şi mici, li se răspundea categoric : ,,S-au terminat !“ La unul din chioşcuri se vindea, îţi exclusivitate, bere Plsen, iar la celălalt, singurul sortiment de grătar eraţi patricienii. Aflînd că la acea oră e eXistau zeci de kg de mici și nenumărate sticle de bere în magazia restaurantului, reporterii ziarului nostru au cerutresponsabilului Ion Negru să explice.. motivul pentru care sunt refuzate cererileconsumatorilor. Dar, lipsit de argumente, responsabilul a apelat la o comportare care frizează huliganismul, impiedieîndu-i pe reporterii noştri să-şi poată continua investigaţia şi instigînd la aceeaşi comportare o aerie d£ persoane străine de local. Intru- cît cele petrecute depăşesc cadrul materialului de fată, cerem conducerii direcţiei generale de resort din Ministerul Comerțului Interior o anchetă, specială pentru elucidarea acestui caz. Oborului Rar vad penru comerţ şi distracţii cu asemenea tradiţie şi posibilităţi, cu atîţia solicitanţi ca Oborul, acest loc cu pitoresc şi personalitate distincte, în privinţa distracţiilor , nota bene. Nicăieri întreprinderea „Agrementul" n-a desfăşurat atîtea forţe mecanice şi electronice : de la chioşcurile de tir, la pista de carting, de la avioane pneumatice, la motodrom... Despre ceilalţi coautori ai ambianţei Oborului, n-am putea spune acelaşi lucru, nu e pentru nimeni un secret (poate cu excepţia „comercianţilor” de aici) că dincolo de funcţia de loc pentru distracţii, Oborul rămîne... Obor, cu un profil comercial specific şi, ne-am permite să spunem, dominant, Ti sa oferă floricele şi peşti exotici, fantezii din zahăr şi porumbei, flori şi sticleţi. De către organizaţiile comerciale, de către particulari. Numai la cele trei bufete nu găseşti altceva deVreme de trei ceasuri, cu începere de la ora opt, marile staţii instalate la ieşirile din oraş spre Ploieşti, Piteşti, Urziceni, Giurgiu, ca sa nu mai vorbim de cele plasate în apropierea hotelului Lido, Piaţa Dorobanţi, strada Maria Rosetti, şos. Mihai Bravu ş.a., au trebuit să reziste eroic la un presing continuu al posesorilor de autoturisme şi motociclete. Cozile interminabile, cu o mişcare inadmisibil de lentă, ce s-au format în faţa acestor unităţi au scos în evidenţă făptui că „Peco“ nu este încă pusă la punct pen-* tru a, face faţă cererilor din sezon. Nu ne referim la aprovizionare, (carburanţi de toate felurile, în cantităţi mai mult crepţi suficiente şi lubrifianţi pentru toate tipurile de maşini), ci la numărul salariaţilor care le deservesc. Dacă în cursul săptămînii, de pildă, la staţia Işăneasa I (pod Constanţa) doi distribuitori se descurcă, sîmbăta şi duminica sunt realmente depăşiţi de situaţie. Din această cauză durata de staţionare la „Peco“, este în aceste zile, de circa 20—25 minute, ceea ce reprezintă exact timpul necesar unui autoturism să ajungă la Snagov. Experienţa zilei de ieri nu îndeamnă să sugerăm, conducerii Bazei 1 Bucureşti să găsească soluţia ca, în ajunul şi în zilele de repaos, să suplimenteze numărul distribuitorilor de la unităţile plasate la intrările şi ieşirile din oraş (omul şi pompa). Am reţinut vestea transmisă nu de mult , cît miel şi... suc, şi acestea servite pe mese cu feţe murdare. — Cum merge vînzarea ? — Ce să meargă, tovarăşe — se arată înciudată Dumitra Zamfir de la bufetul I.A.P.L. „Bistriţa“ — că micii nu prea merg cu sucul. Duminica trecută, cînd am avut bere, am vîndut peste 3 000 de mici. Astăzi, nici 600. — Și bere 7 — N-am avut nici o sticlă astăzi. Direcţia a hotărît să fie toată repartizată la bufetele pe care le-am deschis la Snagov şi în pădurea Andronache. (Mai tîrziu am aflat că în pădurea Andronache berea a rămas nevîndută), de conducerea acestei baze cu referire la înfiinţarea unui „serviciu de politeţe’’, şi i-am făcut joc cu plăcere în coloanele ziarului nostru din 23 martie, dar socotim că primul gest de curtoazie faţă de clienţi este de a nu le răpi din timp într-o frumoasă zi de odihnă. O manjine de lac nepusă în... valoare Am coborît din tramvaiul 5 la staţia „Automatica“ propunîndu-ne o plimbare pe marginea lacului Floreasca. Aici s-a construit din plăci de betop, încă din toamna anului trecut, o frumoasă alee pe o distanţă de aproape un kilometru , amintind nişte intenţii de bun augur , altceva» nu se mai găseşte. Există o singură bancă la care se face... coada. In rest... iarba Verde. Unii vizitatori, cunoscind mai bine locurile, au luat şi termosuri cu ei, deoarece nu există nici măcar o singură tonetă, cu răcoritoare. In schimb, sunt multe hîrtii, rămăşiţe ,,uitate“ de vizitatori şi nestrînşe cine ştie de cită vreme, care contrastează supărător cu verdele crud al ierbii proaspete. „PECO" in pa // Interminabile „cozi“ la staţia Peco Informare turistică... Nu-i nevoie să consulţi ghiduri turistice pentru a te îndrepta, în ziua de odihnă, spre Tîrgovişte. Sînt acolo atîtea locuri legate de trecutul ţării, încît, cînd şi cînd, mergi să le revezi, cu evlavie. Ieri, mii de turişti s-au îndreptat spre fosta capitală a Ţării Româneşti. S-au îndreptat, dar cum s-au descurcat ? Fiecare cum a putut. Lipsa de indicatoare, care să înlesnească pătrunderea spre monumentele istorice şi arhitectonice, îl transformă pe turist în solicitator de informaţii. O „metodă“ care s-a resimţit în primul rînd în blocarea circulaţiei. Să mai consemnăm în fuga condeiului : nici la Curtea domnească, nici la muzeul de istorie nu există ghizi. Cele cîteva texte afişate sunt departe de a satisface curiozitatea vizitatorilor. Mai ales că printre ei s-au aflat şi foarte mulţi elevi. Apoi, comerţul local nu a reacţionat aproape deloc. In faţa ruinelor cetăţii domneşti se găsea o masă cu... suc cald şi cîteva sortimente de patiserie, în localuri. O înghesuială de nedescris. Deşi aproape fiecare are şi grădină de vară, acestea erau închise. Bere nu se vinde decît pentru „ai noştri“ (replica reţinută în localul „Zahana“), grătarul a funcţionat, iar s-au terminat cărbunii (la Hanul Galben) etc., etc. E drept, Tîrgovişte se află cu 50 km mai la nord, dar şi acolo este cald de cîteva zile. Oare nu ar fi cazul ca şi responsabilii comerţului şi ai monumentelor istorice să lepede hainele şi să-şi suflece mînecile, pentru a se pune, aşa cum se cuvine, la dispoziţia turiştilor ? Dacă nu ei, atunci O.N.T. să-şi aduc aminte că are obligaţii în această privinţă... PE VALEA PRAHOVEI Cu şi fără pilule amare • •• Spre Valea Prahovei, această uriaşă „fabrica“ de ozon şi „expoziţie“ de imagini grandioase, pe care vitezele actuale de deplasare (regale, bineînţeles), le aşază în... anticamera Capitalei, a avut loc ieri un adevărat exod al bucureştenilor. Mai ales seara, la întoarcere, cînd maşinile trebuiau să zăbovească la barierele C.F.R. îţi puteai da seama cît de kilometrice erau coloanele prietenilor acestei minunate văi. Minunată, dar pe care o vrem din ce în ce mai primitoare, în fiecare colţişor al ei, fără. .. izvoare de nervi. Chiar şi la „Izvorul Rece” (unde ospătarii se lasă mult aşteptaţi), la „Braseria Breaza“, unde la ceasurile 12 nu îmi exista bere, iar la ora 12% se terminase şi Pepsi Cola şi în atîtea alte părţi. Şi nu numai unităţile alimentaţiei publice, a căror activitate nu poate fi neinterferată adine cu ceea ce se cheamă odihna certăţeanului, ci chiar şi unele locaşuri de cultură îţi oferă. . . pilule amare. l/g Muzeul Peleş sute de vizitatori au făcut cale întoarsă după orele 10,30 piMirtru că cerberii i-au anunţat jovial că intrarea pe poarta castelului se admite în general numai între orele 8.30—15.30, iar duminica între orele 9—15.30, (luni şi marţi fiind închis). O întoarcere care nu-ţi prilejuieşte gînduri de recunoştinţă pentru organizatori... In loc de concluzii, cîteva întrebări DE CEI : Minusurile din alimentaţia publica continuă se fie puse pe seama sosirii „neaşteptate" a vremii călduroase ? Unele lacuri (Pustnicul, Buftea) sunt slab dotate cu ambarcaţiuni pentru public, iar altele (Mogoşoaia) nu au de loc asemenea mijloace ? • I.C.A.R. nu s-a învrednicit pînă acum să deschidă cişmelele arteziene existente atît în parcuri, cît şi pe arterele oraşului ? • Unităţile „Peco" răpesc zeci de minute din timpul turiştilor, obligaţi la „caii duminicale" din faţa staţiilor de benzină ? • Parcul Herăstrău se mai numeşte şi „de cultură", dacă lipseşte orice activitate în acest domeniu ? • în multe din zonele de agrement nu sunt amenajate locuri de parcare pentru maşini ? • Pădurea Andronache, cea mai apropiată de oraş, a rămas cea mai... îndepărtată, sub aspectul atenţiei ce i se acordă din partea celor ce se ocupă de agrementul bucureştenilor ? • Sînt menţinute în activităţile de deservire persoane care nu vor să înţeleagă că se află necondiţionat la dispoziţia cetăţenilor şi nu invers? Întrucît cetăţenii oraşului nu doresc să se întîlnească şi duminica ce vine cu asemenea deficienţe, care le răpesc din bucuria zilei de odihnă, ziarul nostru ţine la dispoziţia factorilor vizaţi rubrica eficientă din ziua de miercuri, 10 aprilie a.c. Aşteptăm răspunsuri însoţite de măsurile corespunzătoare, menite să ducă la ridicarea imediată a calităţii deservirii în activităţile de agrement, de la direcţiile de resort ale Consiliului popular al municipiului Bucureşti, Ministerul Comerţului Interior, O.N.T. Anchetă realizată de E. BODNARIUC, E. CHIUARU, C. SIMIONESCU, A. BABIC, I. BĂLAN, I. BUTNARU, S. DIACONU, P. DINESCU, R. GROAPĂ, S. HOLBAN, P. IONESCU, P. IRIMESCU, D. LAZARESCU, C. PETRE, I. POENARU, A. POCH, A. RADU, C. RADOVICI.