Informatia Bucureştiului, iunie 1970 (Anul 18, nr. 5216-5241)
1970-06-30 / nr. 5241
TUDOR VASILIU: „Proiect de cline“ Citită fără prejudecăţi, proza lui Tudor Vasiliu dovedeşte, pe de o parte, Incontestabila vocaţie literara a atit de tinarului autor, Iar pe de altă parte cit de repede au căzut In desuetudine multe dintre tehnicile moderniste folosite, destul de copios, in urmă cu ciţiva ani, de către unii autori. Mai mult amuzante decit grave — cum aspiră in mod nedeclarat să fie — schiţele din volumul acesta dovedesc că teribilismul nu poate duce decit la efecte de impresie, nu la revelaţii de substanţă. Folosind tehnica interferenţelor dintre planuri, a proiecţiilor (devenite stereotipe) In structuri sintetice, metaforicategorice, autorul „Proiectului de cline“ nu face altceva decit să deruleze, într-o manieră caleidoscopică, imagini dintre cele mai bizare — din care nu reţii nimic ! — Intr-o succesiune pur incongruentă ; intervenţiile lui zeflemitoare tulbură la fiecare pas aura poetică a contururilor. Totuşi, notaţiile dense. ro Vitrina literara nalitatea oscilind intre persiflare şi reflecţie, precum şi multe metafore, dintre care unele excelente, dezvăluirile cîtorva simple adevăruri omeneşti fac din aceste pagini — dincolo de jocul, uneori gratuit „de-a creaţia“ — o carte pe care n-o laşi din mină pină la capăt. Chiar dacă nu mai simţi nevoia s-o reiei... VIRGIL GHEORGHIU: „Ţinută de seară“ Muzician dublat de un poet, Virgil Gheorghiu cultivă o lirică fastuoasă, incantatorie într-un chip distant, exterior, în care accentele nu cad pe sentimente, pe tectonica abia bănuită a sufletului, el pe articulaţia de vocale a gestului liric. Senzaţia de lucru compus cu oarecare pedanterie nu te părăseşte tot timpul. Nici chiar In suita de sonate, poate singurele mai izbutite din întregul volum. ,,Pelerinajul alb de strofe trece“ — cum zice însuşi poetul — în pas de menuet ; cuvintele abia se înclină, reverenţioase totuşi, dar încorsetate in „ţinuta de seară" a obligaţiilor de a fi prezente la concertul festiv de silabe. Orchestra articulează fără stridenţe . Instrumentele Intră perfect în partitură ; dirijorul Însuşi este în frac impecabil. Doar muzica sferelor nu se aude... NICOLAE NEAGU: „Poeme rococo“ Cea de-a treia carte a lui Nicolae Neagu — cu care fi-a inaugurat activitatea Editura Litera■ — lasă impresia ed autorul ti «st* un barbian incorigibil, mai alai pt latura ermetizării volta a discursului. Si poati spune că postul parcurgi faza _ poate inerentă — cină cuvintele te dovedesc neincăpătoare — nu mult prea încăpătoare — pentru virtualul festin al ideilor. Şi, atunci, poezia pare că ifi caută refugiul in melos, in modulaţi«» savant alcătuite, dar riguros strunite, ale unor pretexte sonore, ale unor motiv« ca de desernt de laic, citadin. E o adevărată fervoare de a se demonstra valorile poetice ale unor vocabule dintre cele mai inerte cu putinţă ; termeni tehnici sau medicali de ultimă oră cad, fără prea multă ostentaţie, alături de particulele graiului dintotdeauna. „Rococo"-ul din titlu capătă astfel o accepţiune dintre cele mai concrete. Fără ca toate versurile să rămini simple ornamente lexicale ale unor idei obișnuite. Daci in volumul anterior — „Echilibru pină in ploaia din octombrie* — Nicolae Neagu propunea o viziune lirică destul de originală, de data aceasta el trădează febrilitatea unor autentice căutări de limbaj propriu. Iar căutările, de cele mai multe ori, duc undeva... Ion Butnaru Corespondenţă telefonică din Sibenia //Festivalul copilului ediţia jubiliară Le Milano, după ultimul spectacol cu „Cocoşelul neascultător", al teatrului „Ion Creangă", se reeditează acelaşi viu şi captivant dialog dintre interpreţi şi public, despre care un cronicar din Romna scria că „face mai mult decit aplauzele“. A doua zi dimineaţă plecăm spre ultima ţintă a turneului : festivalul internaţional de la Sibenik. Dar înainte de a ajunge în frumosul oraş iugoslav de pe malul Adriaticii, trupa avea să aibă surpriza unui popas de aproape o zi la Veneţia. Pe „vaporetto“, care ne poartă pe Canale Grande spre piaţa San Marco, actorii îşi amintesc cu emoţie de succesul repurtat, aici, în octombrie trecut, la Bienală, şi tot aici, la Veneţia, aveam să aflăm — citind cotidianul ,,La Notte“ din 25 iunie — ecoul confruntării cu publicul milanez. Subintitulîndu-şi articolul „Agreabilă demonstraţie a trupei din Bucureşti , copii milanezi au manifestat ca pe stadionul Azteca“, cronicarul Enzo di Mitri subliniază că „actorii au cointeresat treptat toţi copiii, transformînd sala de teatru într-o mică sărbătoare, asemănătoare celei de pe Azteca, din timpul meciului Italia — R. F. a Germaniei“. In centrul Sibenik-ului sîntem întîmpinaţi de organizatorii festivalului. La hotelul „Solaris“, aşezat pe malul mării, aflăm amănunte despre această manifestare artistică, care are o bogată tradiţie. Programul desfăşurat între 24 iunie şi 5 iulie menţionează, pe lîngă prezenţa a 14 ansambluri iugoslave, reprezentaţii susţinute de trupe din şase ţări : ansamblul de balet „Caprno” din Amsterdam, teatrul „Ion Creangă“ din Bucureşti, Teatrul de păpuşi din Lodz, trupa de copii a Radiodifuziunii din Oslo, Teatrul din Liberec, corul de copii „Mica privighetoare“ din Paris. Ii solicit directorului festivalului, Drago Putlicovic, pentru cititorii „Informaţiei“, o succintă istorie a acestei confruntări artistice ajunsă anul acesta la cea de a zecea ediţie . — Festivalul copilului, ne-a spus d-sa, a debutat în 1958, din iniţiativa organizaţiei de pionieri din Sibenik. La început au participat numai formaţii artistice din oraşul nostru ; cu timpul, festivalul a căpătat caracter naţional, iar din 1963 a devenit internaţional. Actuala ediţie jubiliară este insă prima cu o atît de bogată participare de peste hotare. Avem satisfacţia să găzduim trupe de prestigiu, printre care teatrul „Ion Creangă“. In afara spectacolelor, festivalul nostru urmăreşte dezbaterea problemelor legate de diferitele forme 44 de artă, interpretată de copii şi adresată copiilor. In această competiţie teatrul „Ion Creangă“ s-a prezentat sîmbătă după-amiază în sala teatrului din Sibenik. Şi aici copiii au acţionat prompt, devenind parteneri entuziaşti ai actorilor. Dar spectacolul de gală cu „Cocoşelul“ se va desfăşura abia astă seară, în ambianţa naturală a unei străvechi pieţe, între clădiri datînd din secolele XV—XVI, unde am urmărit sîmbătă seara un reuşit spectacol de balet al trupei olandeze. Eugen Comarnescu Sibenik, 29 iunie 2 Selecţii pentru biblioteca personală »BIBLIOTECA EMINESCU“, latin Iniţiativă, a Editurii care poartă numele celui mai mare poet român, demnă de a fi salutată. Debutul seriei editoriale este marcat de publicarea, Intr-o plăcută prezentare grafică, a capodoperei lui Liviu Rebreanu, romanul »ION*. • MONOGRAFIA „M. ŞOLOHOV". Unul dintre cei mai mari scriitori ai acestui secol, laureat al premiului Nobel, este prezentat, de Galina Maievschi, în seria de monografii, a Editurii Univers. După o succintă schiţă a aspiraţiilor de tinereţe, a debuturilor cu cunoscutele lui „Povestiri de pe Don", autoarea configurează dimensiunile epopeice ale operei solohoviene, descifrând valorile morale ale scrisului acestui — cum atât de inspirat o numeşte ea — "crou al timpului său şi om al zilelor noastre", care este modestul locuitor de geniu al staniţei căzaceşti Veşenskaia. "DOCUMENTE OMENEŞTI". Sub acest titlu se ascunde un sfert de veac din publicistica lui M. Sevastos, al cărui nume e legat de cel al »Vieţii româneşti" la fel ca al unui Ibrăileanu sau Halea. Sunt cuprinse schiţe şi articole ale acestui martor şi cronicar al timpului său, cu proiecţii nu o dată sarcastice asupra Justiţiei, şcolii şi administraţiei burgheze. Jumătate din volum este rezervată „Amintirilor“ lui Sevastos. „STRUCTURA ST CONTINUITATE". Publicată in editura Minerva, această selecţie din scrierile de istorie literară, ale regretatului profesor G. C. Nicolescu (prefaţată de Valeriu Râpeanu) aduce puncte de vedere interesante asupra creaţiei lui Vasile Alecsandri, Maiorescu, Gherea, Duiliu Zamfirescu, Iorga, Pillat etc. I. Bt. Realizarea exemplară a planului d investiţii Urmare din pag In ceea ce priveşte activitatea beneficiarilor de investiţii se remarcă faptul, aproape general, că aceştia introduc un plan lucrări fără a avea asigurate condiţiile necesare pentru înfăptuirea lor (proiecte, amplasamente, posibilităţi de procurare a utilajelor etc.) şi, ceea ce este mai grav, acţionează lent in direcţia eliminării acestor neajunsuri. în activitatea unor organizaţii de proiectare persistă o serie de lipsuri, de mult timp criticate, in special privind studierea si stabilirea soluţiilor pentru sistemele constructive, structuri, finisaje şi tehnologii, tratarea problemelor de eficienţă economică, elaborarea la timp a documentaţiilor etc., probleme care influenţează costul investiţiilor şi durata de realizare a acestora. In multe proiecte s-au prevăzut finisaje pretenţioase, cu materiale din import, chiar contraindicate ca funcţionalitate, supradimensionării de elemente şi soluţii cu consumuri mari de materiale deficitare, In special de metal. Aceste deficienţe, cu repercusiuni negative In utilizarea fondurilor de Investiţii, sunt şi consecinţa Insuficientei răspunderi manifestate de comuniştii din conducerile institutelor respective, din cadrul consiliilor tehnico-ştiinţifice, din secţiile şi atelierele de proiectare, pentru aplicarea Întocmai a indicaţiilor conducerii de partid si de stat privind raţionalizarea cheltuielilor aferente investiţiilor. In prezenta si cu acordul tacit al organizaţiilor de partid se întocmesc proiecte insuficient studiate, care, fiind verifici ia forma, li se atribuie şi calificative maxime, deşi prin materializarea lor se aduc însemnate pagube. Deoarece îndeplinirea sarcinilor din planul pe acest an impune intensificarea activităţii pe toate şantierele pentru realizarea unui ritm mediu lunar de 9,5 la sută, Comitetul municipal de partid, comitetele de partid ale sectoarelor, vor examina, împreună cu beneficiarii, constructorii şl proiectanţii stadiile de execuţie a lucrărilor, vor determina reactualizarea graficelor, astfel Incit să se asigure recuperarea tuturor rămînerilor In urmă şl înfăptuirea Integrală a planului şi a angajamentelor. Centrala industrială de utilaj chimic şi rafinării, Centrala industrială de electronică şi automatizări, Centrala Industrială de maşini şi materiale electrotehnice, Centrala Industrială de utilaj energetic, metalurgic şi de construcţii, Centrala industrială de medicamente şi coloranţi, Combinatul de bumbac nr. 1, Combinatul de tricotaje nr. 1 şi Combinatul de mătase, ca titulare de Investiţii. Împreună cu întreprinderile din subordine şi cu sprijinul ministerelor de care aparţin, vor trebui să ia măsuri în vederea asigurării documentaţiilor de execuţie, a amplasamentelor şi utilajelor tehnologice pentru noile capacităţi de producţie, astfel Incit să se creeze toate condiţiile punerii în funcţiune a acestora la termenele planificate. Direcţia generală de construcţii-montaj, Trustul I construcţii, întreprinderea de construcţii montaje Bucureşti, întreprinderea de construcţii speciale In transporturi, întreprinderea de transport Bucureşti, Direcţia generală de gospodărie locativă, Oficiul pentru construirea locuinţelor proprietate personală, cu sprijinul Consiliului popular al municipiului Bucureşti, vor trebui să reexamineze actuala eşalonare a predării apartamentelorpe trimestrele III şi IV, astfel ca în trimestrul IV planul de predări să fie de circa 6000— 7000 apartamente. Organizaţiile de partid din întreprinderile de construcţii-montaj ale consiliului popular vor trebui să analizeze In adunările generale din luna iulie şi stadiul îndeplinirii măsurilor stabilite In luna martie, astfel ca termenele de punere în funcţiune să fie In întregime respectate, în scopul raţionalizării consumului de muncă în unităţile de construcţiimontaj, comitetele de direcţie, sub conducerea organizaţiilor de partid, vor examina la fiecare şantier condiţiile de desfăşurare a activităţii, modul de organizare a muncii, dimensiunea şi structura echipelor de lucru, nivelul de dotare a acestora, astfel Incit să se asigure încadrarea unităţilor respective In numărul mediu scriptic planificat şl In sarcinile de creştere a productivităţii muncii. In scopul eliminării deficienţelor privind programarea şi urmărirea executării lucrărilor pe şantiere, se impune ca graficele-reţea să fie elaborate de Institutele de proiectare, urmînd ca pentru fiecare obiectiv şi şantier organizaţiile de construcţii să întocmească grafice proprii de execuţie. Toate întreprinderile de construcţii vor lua măsuri pentru instruirea maiştrilor şi a altor cadre de pe şantiere care se ocupă de problemele programării şi urmăririi producţiei, în vederea creşterii gradului de Industrializare a construcţiilor Industriale, comisiile economice ale organizaţiilor de partid de la Intreprinderea de construcţii speciale Industriale şi montaj, Trustul 1 construc- til-montaj, Trustul 2 Instalaţii, întreprinderea construcţii-montaj Bucureşti, întreprinderea construcţii speciale In transporturi şi celelalte vor mobiliza cadrele de specialişti din compartimentele de concepţie şi atelierele proprii de proiectare pentru a reexamina tehnologiile de execuţie a lucrărilor, îndeosebi prin prisma raţionalizării consumurilor de manoperă. Comisia economică a Comitetului municipal Bucureşti al P.C.R. şi comitetul de partid al Direcţiei generale construcţii-montaj, vor examina stadiul înfăptuirii planului de acţiuni privind asimilarea şi producerea materialelor noi pentru construcţii şi vor informa Biroul Comitetului municipal asupra cauzelor rămânerilor în urmă şi a măsurilor ce te impun. Sub conducerea organizaţiilor de partid, sindicatele şi organizaţiile tr.T.C. din toate unităţile de construcţii vor examina cauzele actelor de indisciplină de pe şantiere, a absenţelor nemotivate şi a pierderilor din timpul de lucru şi vor adopta programe concrete de acţiuni educative, care să cuprindă întreaga masă a constructorilor. Organizaţiile de partid vor examina modul în care comitetele de direcţie aplică indicaţiile conducerii partidului privind introducerea şi extinderea acordului global, urmăresc respectarea prevederilor legii organizării şi disciplinei muncii în unităţile socialiste de stat. Comisia pentru problemele organizatorice, comisia de propagandă şi comisia economică ale Comitetului municipal de partid vor organiza o consfătuire asupra stilului şi metodelor de muncă, a eficienţei muncii de partid în organizaţiile de construcţii-montaj din Capitală. Comitetele de partid ale sectoarelor vor îndruma organele şi organizaţiile de partid din unităţile beneficiare de investiţii să examineze temeinic îndeplinirea planului de investiţii pe acest an, pregătirile pentru 1971 şi îndeosebi modul în care comitetele de direcţie au asigurat condiţiile necesare, urmînd a se adopta măsuri politice şi tehnico-organizatorice corespunzătoare. Elaborare şi senzorial Imposibil, urmărind manifestările plastice actuale, să nu rămâi impresionat de diversitatea formelor, în care se exteriorizează artiştii, de la cel mai evident naturalism la abstracţionismul cel mai subiectiv. Două direcţii se evidenţiază, una senzorială şi alta cerebrală, cu limite clare, dar şi cu interferenţe, ceea ce sporeşte varietatea. Grupul actual al celor cinci artişti de la „Apollo“ : V. Brătulescu, St. Borteanu, G. Nicolescu, I. Miţurcă şi G. Vartic, de exemplu, aparţin metodei elaborării cerebrale, ca şi Violeta Crăciun la „Amfora“, cu metalele sale, şi chiar suprarealistul Semproniu Iclozan, la Galeria din calea Victoriei, spre deosebire de N. Milord de la Biblioteca centrală universitară, ori Alma Redlinger şi Silvia Cambir, la sala Magheru, ce pun accentul pe senzorial şi vizual. Una dintre caracteristicile artiştilor ce folosesc elaborarea cerebrali, desprinsă de orice senzaţie şi impresie vizuală concretă, este inovaţia. Vasile Brătulescu foloseşte nitrolacul; efectele cromatice sunt neaşteptate, miraculoase in transparenţa tonurilor şi a armoniilor. Stelian Borteanu sintetizează la maximum cerebralitatea . Ion Miţurcă împinge mai departe efectele opartului la cercuri şi spirale din linii desenate şi combinate cu cercuri din tablă. Gh. Vartic punctează bronzul polisat cu piese industriale, şuruburi, piuliţe etc. Violeta Crăciun striveşte cutii de conserve şi le prinde in cule pe lemn. Chiar şi Iclozan, fidel unei maniere tradiţionale, asociază, intr-o pictură de mare virtuozitate, imaginile unor obiecte fără nici o legătură intre ele. Dar expozanţii amintiţi sunt sensibili, rafinaţi, urmăresc chiar unele sensuri umanistice şi mai ales rezolvă ecuaţii plastice formale. Vasile Brătulescu este astfel receptiv şi extrem de sensibil la culoare. El se incintă de efectele obţinute, unele violente, altele ilustrative, asociindu-le florilor sau cristalelor văzute In soare, cele mai multe sofisticate şi arbitrare („Fantasmă", „Forme subacvatice“, „Constelaţii“ etc.). Stelian Borteanu s-a desprins de figurativ printr-o insubordonare totală, fidel doar propriei sale inspiraţii. Ritmurile sale („Ritm vertical“, „Cristale", „Verticale reci" etc.) se construiesc în paradoxale arhitecturi. Gil Nicolescu, tinăr, are o pictură, constructivistă, bazată pe forme geometrice şi mecanice, ca nişte proiecte colorate ale unor motoare sau ale unor detalii de motoare, stranii şi gigantice, un univers mecanicist. Formele sunt unghiulare, cu contururi plate, în culori temperate de acorduri grele, profunde. Grafismul joacă un rol preponderent în compoziţiile sale, oarecum crispate şi anemiate. Ion Miţurcă impresionează prin virtutea execuţiei. Careurile, spiralele şi cercurile sale sunt demonstraţii ale posibilităţilor de desenator şi inovator, ele pot avea multiple aplicaţii in publicitate, decoraţie şi construcţii. El caracterizează disciplina arhitecturală, abilitatea spiritului, exigenţa programului ornamental. Gheorghe Vartic, muncitor, modest, dar tenace. In sculpturile din bronz își precizează mai pregnant caracterele : volume curbe, dinamice si mecanice relevind o puritate structurală, o frumuseţe luxoasă prin polisaj, o arhitectură metalurgică. Eman în plastică ciparea lui Vartic tinde spre monumentalui decorativ, in afara lucrării „Iona", unde artistul prevesteşte o nouă maniera, mai brutali in limbaj, dar de rezonanţe afective intense. Violeta Crăciun, ca un veritabil tinichigiu, din tablă, lemn şi cuie, realizează imagini ce amestecă popartul cu suprarealismul, deoarece imaginile ţint nişte expediente bravind cu ostentaţie orice tradiţie onestă. Potenţialul creator al Violetei Crăciun nu rezidă in aceste lucrări din tablă, nici in portretele In culori, ci în obiectele din ceramică, unde dovedeşte mai multă unitate, vervă creatoare, fantezie şi o experienţă ce i-a permis să obţină forme şi glazuri originale. Cu expoziţia lui Semproniu Iclozan, suprarealismul dobindeşte un nou adept, demn de luat în considerare. Tablourile sale sunt aparenţe ale realului sau contradicţiile lui, fantezie şi realitate. Aparent, un joc dezinteresat, o emancipare a fanteziei, realizată cu perseverenţă şi muncă îndelungă. Semproniu Iclozan mistifică savant compoziţia, dindu-ne iluzia celei mai profunde realităţi. Cit de calmă, fără probleme şi contradicţii ne apare, prin contrast, expoziţia pictorului N. Milord. Flori şi peisaje, corect pictate, aproape anonime, raportate la marea masă a picturilor de acest gen. Lucrările sale exemplifică latura senzorialului, a picturii afective, a elaborării în contactul direct cu natura sau din amintiri. MIRCEA DEAC Vizitind expoziţia de la sala „Apollo" Expresii Prin expresie „copiată“ — sau, cu un termen de specialitate , calchiată — înţelegem trecerea unei construcţii gramaticale dintr-o limbă într-alta. Uneori, aceste formule lingvistice, redate ad litteram în limba care le adoptă, nu-şi modifică sensul. Alteori, însă, atunci cînd li se păstrează cu fidelitate construcţia originară, se întîmplă ca ele să încalce normele sintactice specifice limbii în care pătrund şi chiar să capete un alt sens. Cu titlu ilustrativ, ne vom referi la cîteva exemple. O categorie o reprezintă acele cazuri privind modul greşit în care este redată în româneşte construcţia ou din limba franceză. Iată, de pildă, cum traduce autoarea lucrării «Curentele literare şi evocarea istorică» un text de Voltaire : „M-am săturat de istoriile unde nu e vorba decît despre aventurile unui rege ca şi cum numai el ar exista...“ Autoarea acestei versiuni româneşti nu cunoaşte sau scapă din vedere faptul că în limba franceză oui are „copiate“... o dublă funcţie : ca adverb relativ — unde şi ca pronume relative în care sau la care. Aşa se face că ni se prezintă calchierea sensului pe care îl exprimă adverbul relativ unde şi nu — cum ar trebui — acela al pronumelui relativ în care, singurul adecvat structurii limbii noastre în astfel de construcţii. Pot fi întîlnite şi alte enunţuri de tipul celui citat mai înainte, Iată două exemple : 1. „Ionescu Raicu-Rion este autorul unui judicios articol intitulat «Gherea şi Junimea,» unde se atrage atenţia...“ şi 2. „Aceste episoade (...) au fost reluate în «Trei Viteji», unde alcătuiesc primele cîntece...“. Dar — spuneam — co pia fidelă a unei construcţii străine care nu ţine seama de structura limbii noastre poate avea drept rezultat chiar modificarea sensului. De pildă, în limba franceză, o construcţie cum este aceasta — cu dativul — a verbului a împrumuta : „La documentation de cet article est empruntée aux études de...“, dacă este tradusă ad litteram în româneşte, ea îşi schimbă înţelesul. Deci, nu vom spune : „Documentaţia acestui articol este împrumutată studiilor lui...“, ci: „Documentaţia acestui articol este împrumutată din studiile lui...“. Ca atare sunt greşite construcţiile calchiate de acest fel care, din păcate, pot fi întîlnite destul de frecvent. Iată numai două exemple: 1. Lessing (...) citează o scenă împrumutată unei prelucrări a...“ (în Ioc de împrumutată dintr-o prelucrare a...) și 2. „Cum nu e vorba de un limbaj inventat, ci de unul moștenit sau împrumutat altor discipline...“ (în loc de împrumutat din alte discipline). Aşa stînd lucrurile, nu putem fi de acord cu ceea ce susţine autorul unei lucrări („Probleme de etimologie“ de Th. Hristea), anume ca un enunţ în româneşte cum este „casa pe care o locuiesc“ (în loc de : ,,casa in care locuiesc“) trebuie acceptat pentru motivul că el reproduce construcţia, corectă în limba franceză, „la maison que j’habite“. Cu alte cuvinte, nu orice expresie calchiată este şi corectă în limba care o adoptă , ea trebuie să se conformeze structurii gramaticale a acesteia. M. MIHAESCU P. S. Folosesc acest prilej pentru a saluta continuitatea săptămînă de săptămînă a unei alte rubrici de cultivare a limbii noastre: „Odă limbii române“ (redactor : George Mirea) care împlineşte, în aceste zile, trei ani de existenţă radiofonică. Mulţi înainte ! , N. M. ACTORI ITALIENI LA RAMPA BUCUREŞTEANĂ Ne vizitează Teatro Stabile di Genova, care va prezenta astă-seară şi mâine, la ora 20, în sala Comedia a Teatrului naţional „I.L. Caragiale“. Una dintre ultimele seri de carnaval de Goldoni. Regia aparţine lui Luigi Squarzina, scenografia lui Gianfranco Padovani, iar muzica — lui Fernando Mainardi. . In cadrul ciclului „Tineri muzicieni pe podium“, miine, la ora 19:30, la Ateneul tineretului, va avea loc recitalul pianistei Corina Marlinovici — ce va interpreta piese de Bach şi Chopin — şi al violoncelistului Florin Gimipescu — avînd în program lucrări de Schubert şi Weber. Prezintă criticul Mircea M. Ștefănescu. televiziune MI-18.00 Deschiderea emisiunii, cieavanpremiera. 18.05 învăţătorul nostru. 18.45 Beethoven — Performanţe peste veacuri. 19.15 Anunţuri — publicitate. 19.20 1001 de seri. 19.30 Telejurnalul de seară. 20.15 Seară de teatru: „Baltagul” de Mihail Sadoveanu. 21.55 Ziua Învăţătorului. „Omagiu celor 200 000“ — Reportaj T.V. 22.15 Muzicorama TV. 22.45 „Memorial de ziaristică" de Perpessicius, şi „Lampa lui Diogenes“ de Ştefan Augustin Doinaş. Cronică literară de Valeriu Râpeanu. 23.00 Telejurnalul de noapte. 23.15 Închiderea emisiunii. Cartea melomanului (Urmare din pag. I) desfacere, concepţia stranie uneori da difuzare şi de propagandă Internaţională a cărţii muzicale ne împiedică Încă să depăşim anumite momente editoriale ce au ajuns Intr-un punct mort. Şi, fără Îndoială, atunci clnd Iubitorii muzicii solicită lucrările de căpătit ale culturii lor, iar acestea nu există, răspunderea noastră — oricite piedici obiective s-ar invoca — nu poate fi escamotată. Este Îndeobşte cunoscut talentul muzical deosebit al poporului român. Concursurile noastre de amatori, formaţiile româneşti de cintece şi dansuri, pornite pe diferite meridiane, uimesc si stirnesc admiraţie. Cereţi In librării o carte despre „România — ţara muzicii“ — (aşa cum s-au realizat In alte ţări europene) şi nu o veţi găsi. Inexplicabilul trebuie totuşi explicat : atît Editura enciclopedică, cit şi Editura Meridiane (căci un asemenea titlu solicită ilustraţie bogată şi hîrtie superioară, cartea înscriindu-se în perimetrul lucrărilor de propagandă internaţională) au respins ofertele făcute. Lucrarea rămîne un ghid multilateral de prezentare istorică şi artistică a tuturor Instituţiilor, creatorilor, Interpreţilor vieţii muzicale, de ieri şi de azi. Dar, deocamdată, este un vis frumos... Ne mindrim cu o bogăţie naturală folclorul. Dar nu dispunem de o carte de popularizare care să ne introducă în genurile şi formele muzicale ale folclorului românesc, in lumea pitoreasca a instrumentelor populare şi a constructorilor amatori, în evoluţia istorică a obiceiurilor, în lumea virtuoşilor interpreţi din trecut şi din zilele noastre. Trăim o epocă în care exigenţa artistică domină întreaga competiţie a culturii omului contemporan. Radio-ul, televiziunea, discul, ziarul ne urmăresc, clipă de clipă, paşii, zadarnic căutăm să ne explicăm termenii „tehnici“ ai muzicii, fiindcă „Mica enciclopedie muzicală“ lipseşte. Suntem totuşi hrăniţi cu promisiuni, cu planuri editoriale, cu declaraţii, cu articole (recent, Editura enciclopedică a anunţat — după 1974 — o asemenea lucrare, elaborată de un colectiv ce nu şi-a Întocmit nici măcar planul) Din rândul cărţilor de căpăt ale melomanului nu pot face excepţie o „Istorie a muzicii universale“ şi alta a „Muzicii româneşti“. In privinţa acestor titluri, ne învârtim de prea multă vreme In jurul Intenţiilor : le socotim cărţi de esenţă colectivă, le prospectăm pe decenii şi pe numeroase tomuri, le dorim perfecte şi complete ca documentaţie. Personal, pledez pentru cărţi de sinteză şi maximă generalizare, cu puncte de vedere originale. Regretatul George Breazul a dorit să scrie o „Istorie a muzicii româneşti“, dar i s-a refuzat mereu acest titlu. Astăzi, după reuşita Încercare a lui Petre Brăncuşi, ne aflăm în faţa unui „Hronic al muzicii româneşti“, redactat de Octavian Lazăr Cosma, care merită toate eforturile editoriale. Şi să nu uităm o clipă adevărul că asemenea tipuri de cărţi stîrnesc Interesul permanent al cititorilor, iar prin diversitatea punctelor de vedere se luminează momentele obscure din Istoria artei noastre. Desigur că dintre cărţile-instrumente de popularizare nu se pot omite lexicoanele de „Muzicieni români ”(compozitori, muzicologi, interpreţi). Mă ajută la difuzarea discurilor, contribuie la cultura muzicală a tinerei generaţii, înlesnesc pătrunderea valorilor autohtone In circuitul artistic Intern şi extern. In sflrşit, nu se împacă spiritul contemporan nici cu absenţa unei riguroase monografii asupra celufi mai Mare muzician român, George Enescu. Aşa cum rafturile librăriilor nu se socotesc pline decît dacă se află printre cărţi poeziile lui Eminescu, reproduceri, din pictura Iul Grigorescu sau sculptura lui Brâncuşi, ilustraţii ale teatrului Iui Caragiale, tot astfel nu putem concepe imaginea perenă a lui Enescu fără prezenţa continuă a partiturilor, discurilor şi monografiei sale. Dar problemele privind concepţia şi elaborarea unor asemenea tipuri de cărţi majore ale culturii noastre muzicale reclamă o dezbatere largă şi aprofundată atît in coloanele presei culturale cit şi in organismele de resort ale obştei muzicienilor. teatru LILIACUL (Valentin Teodorian, Magda Ianculescu, Iulia Buciuceanu, Ioan Hvorov, Elena Simionescu) — prezintă Opera română — la Teatrul de vară »23 August", ora 19.30. MANDRAGORA (Stela Popescu, Ștefan Tapalagă, D Rucăreanu, Nineta Gusti, Aurel Giurumia, M. Albulescu) — prezintă Teatrul de comedie la Teatrul de vară din Parcul Herăstrău, ora 20.30. NICUŢA LA TANASE (H. Nicolaide, Zizi Şerban, Puiu Călinescu, Jean Păunescu) — Teatrul „I. Tanase“, sala Savoy, tel. 15.56 78, ora 19.30. mmm?* PREMIERE TIMP PENTRU A TRAI — Victoria (16.28.79) — 9, 11.15, 13.30, 16, 18.30, 20.45. DREPTUL DE A TE NAȘTE — Patria (11.86.25) — 9, 11.30, 14, 16.30, 19, 21.15 ; Festival (15.63.84) — 8.30, 11, 13.30, 16, 18.30, 21 ; Favorit (31.06.15) — 10, 13, 15.30, 18, 20.30; Feroviar (16.22.73) — 9.30, 12.15, 15, 17.45, 20.30. CASTELUL CONDAMNAȚILOR — Munca (21.50.97) — 16. 18, 20. CĂLDURĂ — Ferentari (23.17.30) — 15.80, 18, 20.15. VINATORUL DE CĂPRIOARE — Moşilor (12.52.93) — 15.30, 18 . Flamura (23.07.40) — 11. 16, 18.15, 20.30. SUBIECT PENTRU O SCHITA — Capitol (16.29.17) — 21. AM INTILNIT ŢIGANI FERICITI -Capitol (16.29.17) — 9.15, 11.30, 14, 16.30, 18.45. SALARIUL GROAZEI — Luceafărul (15.87.67) — 9. 12, 15, 18. 21 . Melodia (12.06.88) — 8.30, 11.30, 14.30, 17.30, 20.30. VRĂJITORUL — Doina (16.35.38) — 11.30, 13.45. 16. ASTA SEARA MA DISTREZ — Doina (16.35.38) — 18.15, 20.30. CU DIRIJABILUL SPRE POLUL NORD — Timpuri Noi (15.61.10) — 9—17 ln continuare. PROGRAM DE DOCUMENTARE ROMANESTI IN PREMIERA — Timpuri Noi (15.61.10) — 19—21 ln continuare. STRĂINII — Republica (11.03.72) — 9 15, 11-15, 13.30, 16.30, 19, 21.15; București (15.61.54) — 8.30, 10.30, 12.45, 14.45, 16.45, 10, 21 ; Modern (23.71.01) — 9.15, 11.30, 13.45. 16. 18.15. 20.15. AFURISITUL DE BUNIC — Central (14.12.24) — 0.15, 11.30, 13.45. 16. 18.15. 20.30. Aurora (33.04.66) — 9. 11.15. 13.30. 18. 18.15. MARILE VACANȚE — Lumina (16.23.35) — 9—10.15 în continuare. 18.30. 20.45. SUB SEMNUL LUI MONTE CRISTO — Excelsior (18.10.88) — 9, 11.13, 13.30, 18, 18.15, 20.30 ; Gloria (22.44.01) — 9, 11.15, 13.30, 16, 18.15, 20.30; Tomis (21.49.46) - 8, 11, 13, 15, 17, 19; FREDDY ŞI CINTECUL PRERIEI — Griviţa (17.08.58) — 10.30, 16, 18,15, 20.30 ; Floreasca (33.29.71) — 15.30, 18, 20.30 . Arta (21.31.86) — 15.30, 18. AVENTURILE LUI JUAN — înfrăţirea untre popoare (17.31.64) — 15.15, 17.45, 20. UN OM PENTRU ETERNITATE — BUzeşti (15.62.79) — 15.30, 18. ACŢIUNEA „VULTURUL" — Dacia (16.26.10) — 8.45—20.30 In continuare. DANSIND SIRTAKI — Bucegi (17.03.47) — 10, 16, 18.15. WARLOCK — Unirea (17.10.21) — 15.30, 18. JOC DUBLU IN SERVICIUL SECRET — Lira (31.71.71) — 15.30, 18. Cringaşi (17.38.81) — 15.30, 18, 20.15. OPERAŢIUNEA LEONTINE — Drumul Sării (31.28.13) — 16, 18, 20. AŞTEAPTA PINA SE ÎNTUNECA — Giuleşti (17.55.46) — 15.30, 18, 20.30. UN CUIB DE NOBILI — Cotroceni (13.62.56) 20. GHICI CINE VINE LA CINA — Cotrocenl (13.82,56) - 15.30, 17.45. URMĂRIREA — Pacea (31.32.52) — 15.45, 18. 20. FERESTRELE TIMPULUI — Volga (11.91.26) — 16, 18,15, 20.30. ADELHEID — Viitorul (11.48.03) — 20.30. BANUIALA — Viitorul (11.49.03) — 15.30, 18. CEI 1 000 DE OCHI AI DOCTORULUI MARUSE — Mioriţa (14.27.14) — 11. 19, 17.30, 20. CAZUL SERGENTULUI GRIŞA — Popular (35.13.17) — 10. EXPLOZIE IN MUNŢI — Popular (35.15.17) — 13.30, 18, 20.15. NOAPTE CU CEAŢA — Cosmos (35.19.15) — 15.30, 18, 20.15. AL 8-LEA — Flacăra (21.33.40) — 13.30, 18. 20.15. RIO BRAVO — Viran (21.39.82) — 18. RĂZBUNĂTORUL — Rahova (23.91.00) — 15.30, 18. 94-23 NU SE ÎNAPOIAZĂ - Progresul (23.94.10) — 15.30, 18. GRADINI-CINEMATOGRAF STRĂINII — Stadionul Dinamo (11.03.72) — 20.30 $ Arenele romane (23.71.01) — 20.45. SALARIUL GROAZEI — Doina (15.87.67) - 20.30. DREPTUL DE A TE NAȘTE — Festival (15.63.84) — 20.30. SUB SEMNUL LUI MONTE CRISTO — Tomis (21.49.46) — 20 30. ROBII — Capitol (16.29.17) — 20.30. PĂCATUL DRAGOSTEI — Buzești (15.62.79) — 20.30. DANSIND SIRTAKI - Bucegi (17.03.47) - 20.30. WARLOCK — Unirea (17.10.21) — 20.30. JOC DUBLU IN SERVICIUL SECRET — Lira (31.71.71) — 20.30. AFURISITUL DE BUNIC — Aurora (35.04.66) — 20.30. FREDDY SI CINTECUL PRERIEI — Arta (21.31.86) — 20.30. RIO BRAVO — Vitan (21.39.82) — 20.30. RĂZBUNĂTORUL — Rahova (23.91.00) 20.30. VINATORUL DE CĂPRIOARE — Moșilor (12.52 93) — 20.30. mărite VACANTE — Progresul-parc (23.94.10) - 20.15. Ziua făurarilor Urmare Un,pag.I profundă cunoaştere, de prospecţii spirituale. La începutul tuturor nedumeririlor, ne prezentăm in faţa lui şi ne auzim pentru prima oară ecoul numelui nostru neştiut alunecind în timp, către o împlinire. Noi spunem timidul ,,prezent“ şi sub fruntea făuritorului se aude un hotărit prezent în cultură, în societate. El ne ridică de pe privire toată ceaţa necunoaşterii, in vreme ce ne caută locul pe orizontul luminos al viitorului. Urzeşte firele dintre acum şi atunci. El făureşte. Este cald, afinat şi frăţesc pentru copilul de azi, dar judecă neînduplecat şi lucid pentru omul de miine. Să intrăm astăzi reculeşi, sub bolţile de taină ale făurarilor ca să înţelegem măreţia simplă a unui destin proiectat pe arcadele înalte ale viitorului societăţii. Spaţiul unde lucrează el este mirific. Construieşte viori din lemn delicat de mlădiţă, viori ale minţii şi simţirii, vii, nestăpînite, fiecare cu cîntecul ei. Potriveşte apoi, după legi de el ştiute, intr-un acord uman toate viorile construite şi mereu şi mereu le hrăneşte cu sunetul cunoaşterii şi al demnităţii. Făurarul nu mai este un transmiţător de informaţie, de cunoştinţe, nu mai este un impiegat de mişcare al culturii şi civilizaţiei. Deschis spre progresul ideilor, al tehnicii şi al culturii, el topeşte în propria-i fiinţă tezaurul de valori, concentrează şi redistilează ceea ce căutarea neobosită a minţii umane descoperă, inventează, creează. Şi astfel se regenerează şi se clădeşte pe sine în fiecare clipă — şi tot ce agoniseşte dăruie. Pleacă în fiecare dimineaţă cu bucuria bogăţiei spirituale şi se întoarce in fiecare amurg cu fericirea generozităţii, a împlinirii. Ne-am obişnuit să fim atenţi şi să ne încerce emoţia la evenimentul dat de iniţierea in buchile abecedarului sau in teorema lui Pitagora. Vremea noastră obligă la vehicularea unei mari cantităţi de informaţie ştiinţifică. Dar misiunea noastră istorică ne obligă şi mai mult să stăpinim operaţia fundamentală de modelare, de făurire a unui alt tip uman, a acelui om al umanităţii, reprezentativ pentru societatea noastră. De aceea, dascălul nu ne învaţă numai carte. Ne făureşte o personalitate după modelul viitorului, ne urzeşte din valori şi experienţă o conştiinţă, ne dă înţelepciunea existenţei, înţelesurile mari ale vieţii, ale epocii. El este cel care, cu mijloace omeneşti ca ale noastre, transformă imperativul începuturilor, să fie lumină în realitatea conştiinţei umane. Truda clipelor, zilelor şi anilor săi se transformă în operă de modelator, de făuritor, de demiurg. Ei constituie o armată imensă de soldaţi-făurari care înalţă cu mindrie limpede cupola viitorului. Cântecul lor de bucurie este freamătul spiritual al generaţiilor tinere. Recunoaşterea valorii de făurari o face, în această zi, întreaga noastră societate, pentru că frumuseţea ei morală şi spirituală constituie pentru făurari cel mai pertinent certificat. Ei oficiază în spaţiul din care germinează cultura şi civilizaţia epocii noastre.