Informatia Bucureştiului, iunie 1970 (Anul 18, nr. 5216-5241)

1970-06-30 / nr. 5241

TUDOR VASILIU: „Proiect de cline“ Citită fără prejudecăţi, proza lui Tu­dor Vasiliu dovedeşte, pe de o parte, Incontestabila vocaţie literara a atit de tinarului autor, Iar pe de altă parte cit de repede au căzut In desuetudine multe dintre tehnicile moderniste folosite, des­tul de copios, in urmă cu ciţiva ani, de către unii autori. Mai mult amuzante decit grave — cum aspiră in mod nedeclarat să fie — schiţele din volumul acesta do­vedesc că teribilismul nu poate duce decit la efecte de impresie, nu la revelaţii de substanţă. Folosind tehnica interferenţelor dintre planuri, a proiecţiilor (devenite ste­­reotipe) In structuri sintetice, metaforic­­ategorice, autorul „Proiectului de cline“ nu face altceva decit să deruleze, într-o manieră caleidoscopică, imagini dintre cele mai bizare — din care nu reţii ni­mic ! — Intr-o succesiune pur incon­gruentă ; intervenţiile lui zeflemitoare tulbură la fiecare pas aura poetică a contururilor. Totuşi, notaţiile dense. ro­ Vitrina literara nalitatea oscilind intre persiflare şi re­flecţie, precum şi multe metafore, din­tre care unele excelente, dezvăluirile cî­­torva simple adevăruri omeneşti fac din aceste pagini — dincolo de jocul, uneori gratuit „de-a creaţia“ — o carte pe care n-o laşi din mină pină la capăt. Chiar dacă nu mai simţi nevoia s-o reiei... VIRGIL GHEORGHIU: „Ţinută de seară“ Muzician dublat de un poet, Virgil Gheorghiu cultivă o lirică fastuoasă, in­­cantatorie într-un chip distant, exterior, în care accentele nu cad pe sentimente, pe tectonica abia bănuită a sufletului, el pe articulaţia de vocale a gestului liric. Senzaţia de lucru compus cu oarecare pedanterie nu te părăseşte tot timpul. Nici chiar In suita de sonate, poate sin­gurele mai izbutite din întregul volum. ,,Pelerinajul alb de strofe trece“ — cum zice însuşi poetul — în pas de menuet ; cuvintele abia se înclină, reverenţioase totuşi, dar încorsetate in „ţinuta de seară" a obligaţiilor de a fi prezente la con­certul festiv de silabe. Orchestra arti­culează fără stridenţe . Instrumentele Intră perfect în partitură ; dirijorul În­suşi este în frac impecabil. Doar mu­zica sferelor nu se aude... NICOLAE NEAGU: „Poeme rococo“ Cea de-a treia carte a lui Nicolae Neagu — cu care fi-a­ inaugurat activi­tatea Editura Litera■ — lasă impresia ed autorul ti «st* un barbian incorigi­bil, mai alai pt latura ermetizării volta a discursului. Si poati spune că postul parcurgi faza _ poate inerentă — cină cuvintele te dovedesc neincăpătoare — nu mult prea încăpătoare — pentru vir­tualul festin al ideilor. Şi, atunci, poezia pare că ifi caută refugiul in melos, in modulaţi«» savant alcătuite, dar rigu­ros strunite, ale unor pretexte sonore, ale unor motiv« ca de desernt de laic, ci­tadin. E o adevărată fervoare de a se demonstra valorile poetice ale unor vo­cabule dintre cele mai inerte cu putin­ţă ; termeni tehnici sau medicali de ul­timă oră cad, fără prea multă ostenta­ţie, alături de particulele graiului dintot­­deauna. „Rococo"-ul din titlu capătă astfel o accepţiune dintre cele mai con­crete. Fără ca toate versurile să rămini simple ornamente lexicale ale unor idei obișnuite. Daci in volumul anterior — „Echilibru pină in ploaia din octombrie* — Nicolae Neagu propunea o viziune li­rică destul de originală, de data aceasta el trădează febrilitatea unor autentice căutări de limbaj propriu. Iar căutările, de cele mai multe ori, duc undeva... Ion Butnaru Corespondenţă telefonică din Sibenia //Festivalul copilului ediţia jubiliară Le Milano, după ultimul spectacol cu „Cocoşelul neascultător", al tea­trului „Ion Creangă", se reeditează acelaşi viu şi captivant dialog dintre interpreţi şi public, despre care un cronicar din Romna scria că „face mai mult decit aplauzele“. A doua zi dimineaţă plecăm spre ultima ţin­tă a turneului : festivalul internaţio­nal de la Sibenik. Dar înainte de a ajunge în frumo­sul oraş iugoslav de pe malul Adria­­ticii, trupa avea să aibă surpriza unui popas de aproape o zi la Ve­neţia. Pe „vaporetto“, care ne poar­tă pe Canale Grande spre piaţa San Marco, actorii îşi amintesc cu emo­ţie de succesul repurtat, aici, în oc­tombrie trecut, la Bienală, şi tot aici, la Veneţia, aveam să aflăm — citind cotidianul ,,La Notte“ din 25 iunie — ecoul confruntării cu publi­cul milanez. Subintitulîndu-şi arti­colul „Agreabilă demonstraţie a tru­pei din Bucureşti , copii milanezi au manifestat ca pe stadionul Azteca“, cronicarul Enzo di Mitri subliniază că „actorii au cointeresat treptat toţi copiii, transformînd sala de tea­tru într-o mică sărbătoare, asemănă­toare celei de pe Azteca, din timpul meciului Italia — R. F. a Germaniei“. In centrul Sibenik-ului sîntem în­­tîmpinaţi de organizatorii festivalului. La hotelul „Solaris“, aşezat pe malul mării, aflăm amănunte despre a­­ceastă manifestare artistică, care are o bogată tradiţie. Programul des­făşurat între 24 iunie şi 5 iulie men­ţionează, pe lîngă prezenţa a 14 an­sambluri iugoslave, reprezentaţii sus­ţinute de trupe din şase ţări : an­samblul de balet „Caprno” din Am­sterdam, teatrul „Ion Creangă“ din Bucureşti, Teatrul de păpuşi din Lodz, trupa de copii a Radiodifuziu­nii din Oslo, Teatrul din Liberec, co­rul de copii „Mica privighetoare“ din Paris. Ii solicit directorului festivalu­lui, Drago Putlicovic, pentru cititorii „Informaţiei“, o succintă istorie a acestei confruntări artistice ajunsă anul acesta la cea de a zecea edi­ţie . — Festivalul copilului, ne-a spus d-sa, a debutat în 1958, din iniţiativa organizaţiei de pionieri din Sibenik. La început au participat numai for­maţii artistice din oraşul nostru ; cu timpul, festivalul a căpătat caracter naţional, iar din 1963 a devenit in­ternaţional. Actuala ediţie jubiliară este insă pri­ma cu o atît de bogată participare de peste hotare. Avem satisfacţia să găzduim trupe de pres­tigiu, printre care teatrul „Ion Creangă“. In afara spectacolelor, fes­tivalul nostru urmăreşte dezbaterea problemelor legate de diferitele forme 44 de artă, interpretată de copii şi a­­dresată copiilor. In această competiţie teatrul „Ion Creangă“ s-a prezentat sîmbătă după-amiază în sala teatrului din Si­benik. Şi aici copiii au acţionat prompt, devenind parteneri entuziaşti ai actorilor. Dar spectacolul de gală cu „Cocoşelul“ se va desfăşura abia astă seară, în ambianţa naturală a unei străvechi pieţe, între clădiri da­­tînd din secolele XV—XVI, unde am urmărit sîmbătă seara un reuşit spec­tacol de balet al trupei olandeze. Eugen Comarnescu Sibenik, 29 iunie 2 Selecţii pentru biblioteca personală »BIBLIOTECA EMINESCU“, lati­n Ini­ţiativă, a Editurii care poartă numele celui mai mare poet român, demnă de a fi salutată. Debutul seriei editoriale este marcat de publicarea, Intr-o plăcută prezentare grafică, a capodoperei lui Li­­viu Rebreanu, romanul »ION*. • MONOGRAFIA „M. ŞOLOHOV". U­­nul dintre cei mai mari scriitori ai aces­tui secol, laureat al premiului Nobel, este prezentat, de Galina Maievschi, în seria de monografii, a Editurii Univers. După o succintă schiţă a aspiraţiilor de tinereţe, a debuturilor cu cunoscutele lui „Povestiri de pe Don", autoarea con­figurează dimensiunile epopeice ale ope­rei solohoviene, descifrând valorile mo­rale ale scrisului acestui — cum atât de inspirat o numeşte ea — "crou al tim­pului său şi om al zilelor noastre", care este modestul locuitor de geniu al stani­­ţei căzaceşti Veşenskaia. "DOCUMENTE OMENEŞTI". Sub acest titlu se ascunde un sfert de veac din publicistica lui M. Sevastos, al cărui nu­me e legat de cel al »Vieţii româneşti" la fel ca al unui Ibrăileanu sau Ha­lea. Sunt cuprinse schiţe şi articole ale acestui martor şi cronicar al timpului său, cu proiecţii nu o dată sarcastice asupra Justiţiei, şcolii şi administraţiei burgheze. Jumătate din volum este re­zervată „Amintirilor“ lui Sevastos. „STRUCTURA ST CONTINUITATE". Publicată in editura Minerva, această selecţie din scrierile de istorie literară, ale regretatului profesor G. C. Nicolescu (prefaţată de Valeriu Râpeanu) aduce puncte de vedere interesante asupra creaţiei lui Vasile Alecsandri, Maiorescu, Gherea, Duiliu Zamfirescu, Iorga, Pillat etc. I. Bt. Realizarea exemplară a planului d investiţii Urmare din pag­­ In ceea ce priveşte activitatea be­neficiarilor de investiţii se remarcă faptul, aproape general, că aceştia introduc un plan lucrări fără a avea asigurate condiţiile necesare pentru înfăptuirea lor (proiecte, amplasa­mente, posibilităţi de procurare a uti­lajelor etc.) şi, ceea ce este mai grav, acţionează lent in direcţia eliminării acestor neajunsuri. în activitatea unor organizaţii de proiectare persistă o serie de lipsuri, de mult timp criticate, in special pri­vind studierea si stabilirea soluţiilor pentru sistemele constructive, struc­turi, finisaje şi tehnologii, tratarea problemelor de eficienţă economică, elaborarea la timp a documentaţiilor etc., probleme care influenţează cos­tul investiţiilor şi durata de realizare a acestora. In multe proiecte s-au prevăzut finisaje pretenţioase, cu ma­teriale din import, chiar contraindi­cate ca funcţionalitate, supradimen­sionării de elemente şi soluţii cu con­sumuri mari de materiale deficitare, In special de metal. Aceste deficienţe, cu repercusiuni negative In utiliza­rea fondurilor de Investiţii, sunt şi consecinţa Insuficientei răspunderi manifestate de comuniştii din condu­cerile institutelor respective, din ca­drul consiliilor tehnico-ştiinţifice, din secţiile şi atelierele de proiectare, pentru aplicarea Întocmai a indicaţi­ilor conducerii de partid si de stat privind raţionalizarea cheltuielilor aferente investiţiilor. In prezenta si cu acordul tacit al organizaţiilor de partid se întocmesc proiecte insu­ficient studiate, care, fiind verifici ia forma, li se atribuie şi calificative maxime, deşi prin materializarea lor se aduc însemnate pagube. Deoarece îndeplinirea sarcinilor din planul pe acest an impune inten­sificarea activităţii pe toate şantierele pentru realizarea unui ritm mediu lu­nar de 9,5 la sută, Comitetul muni­cipal de partid, comitetele de partid ale sectoarelor, vor examina, împreu­nă cu beneficiarii, constructorii şl proiectanţii stadiile de execuţie a lucrărilor, vor determina reactuali­zarea graficelor, astfel Incit să­ se asigure recuperarea tuturor rămîne­­rilor In urmă şl înfăptuirea Inte­grală a planului şi a angajamentelor. Centrala industrială de utilaj chi­mic şi rafinării, Centrala industria­lă de electronică şi automatizări, Centrala Industrială de maşini şi ma­teriale electrotehnice, Centrala Indus­trială de utilaj energetic, metalurgic şi de construcţii, Centrala industrială de medicamente şi coloranţi, Com­binatul de bumbac nr. 1, Combinatul de tricotaje nr. 1 şi Combinatul de mătase, ca titulare de Investiţii. Îm­preună cu întreprinderile din subor­dine şi cu sprijinul ministerelor de care aparţin, vor trebui să ia măsuri în vederea asigurării documentaţiilor de execuţie, a amplasamentelor şi utilajelor tehnologice pentru noile capacităţi de producţie, astfel Incit să se creeze toate condiţiile punerii în funcţiune a acestora la termenele pla­nificate. Direcţia generală de con­­strucţii-montaj, Trustul I construcţii, întreprinderea de construcţii montaje Bucureşti, întreprinderea de construc­ţii speciale In transporturi, întreprin­derea de transport Bucureşti, Direc­ţia generală de gospodărie locativă, Oficiul pentru construirea locuinţe­lor proprietate personală, cu spriji­nul Consiliului popular al munici­piului Bucureşti, vor trebui să re­examineze actuala eşalonare a predă­rii apartamentelor­­pe trimestrele III şi IV, astfel ca în trimestrul IV pla­nul de predări să fie de circa 6000— 7000 apartamente. Organizaţiile de partid din între­prinderile de construcţii-montaj ale consiliului popular vor trebui să ana­lizeze In adunările generale din lu­na iulie şi stadiul îndeplinirii măsu­rilor stabilite In luna martie, astfel ca termenele de punere în funcţiune să fie In întregime respectate, în scopul raţionalizării consumului de muncă în unităţile de construcţii­­montaj, comitetele de direcţie, sub conducerea organizaţiilor de partid, vor examina la fiecare şantier con­diţiile de desfăşurare a activităţii, modul de organizare a muncii, di­mensiunea şi structura echipelor de lucru, nivelul de dotare a­ acestora, astfel Incit să se asigure încadrarea unităţilor respective In numărul me­diu scriptic planificat şl In sarcinile de creştere a productivităţii muncii. In scopul eliminării deficienţelor privind programarea şi urmărirea executării lucrărilor pe şantiere, se impune ca graficele-reţea să fie ela­borate de Institutele de proiectare, urmînd ca pentru fiecare obiectiv şi şantier organizaţiile de construcţii să întocmească grafice proprii de exe­cuţie. Toate întreprinderile de con­strucţii vor lua măsuri pentru in­struirea maiştrilor şi a altor cadre de pe şantiere care se ocupă de pro­blemele programării şi urmăririi pro­­ducţiei, în vederea creşterii gradului de Industrializare a construcţiilor Indus­triale, comisiile economice ale orga­nizaţiilor de partid de la Intreprin­­derea de construcţii speciale Indus­triale şi montaj, Trustul 1 construc-­ til-montaj, Trustul 2 Instalaţii, între­prinderea construcţii-montaj Bucu­reşti, întreprinderea construcţii spe­ciale In transporturi şi celelalte vor mobiliza cadrele de specialişti din compartimentele de concepţie şi ate­lierele proprii de proiectare pentru a reexamina tehnologiile de execuţie a lucrărilor, îndeosebi prin prisma ra­ţionalizării consumurilor de manope­ră. Comisia economică a Comitetului municipal Bucureşti al P.C.R. şi co­mitetul de partid al Direcţiei gene­rale construcţii-monta­j, vor examina stadiul înfăptuirii planului de ac­ţiuni privind asimilarea şi produce­rea materialelor noi pentru construc­ţii şi vor informa Biroul Comitetului municipal asupra cauzelor rămâneri­­lor în urmă şi a măsurilor ce te im­pun. Sub conducerea organizaţiilor de­ partid, sindicatele şi organizaţiile tr.T.C. din toate unităţile de construc­ţii vor examina cauzele actelor de indisciplină de pe şantiere, a absen­ţelor nemotivate şi a pierderilor din timpul de lucru şi vor adopta progra­me concrete de acţiuni educative, care să cuprindă întreaga masă a constructorilor. Organizaţiile de par­tid vor examina modul în care co­mitetele de direcţie aplică indicaţiile conducerii partidului privind introdu­cerea şi extinderea acordului global, urmăresc respectarea prevederilor le­gii organizării şi disciplinei muncii în unităţile socialiste de stat. Comisia pentru problemele organi­zatorice, comisia de propagandă şi comisia economică ale Comitetului municipal de partid vor organiza o consfătuire asupra stilului şi meto­delor de muncă, a eficienţei muncii de partid în organizaţiile de construc­­ţii-montaj din Capitală. Comitetele de partid ale sectoarelor vor îndruma organele şi organizaţiile de partid din unităţile beneficiare de investiţii să examineze temeinic­­ în­deplinirea planului de investiţii pe acest an, pregătirile pentru 1971 şi îndeosebi modul în care comitetele de direcţie au asigurat condiţiile ne­cesare, urmînd a se adopta măsuri politice şi tehnico-organizatorice co­respunzătoare. Elaborare şi senzorial Imposibil, urmărind manifestările plastice actuale, să nu rămâi im­presionat de diversitatea formelor, în care se exteriorizează artiştii, de la cel mai evident naturalism la ab­stracţionismul cel mai subiectiv. Două direcţii se evidenţiază, una senzo­rială şi alta cerebrală, cu limite clare, dar şi cu in­terferenţe, ceea ce sporeşte varie­tatea. Grupul actual al celor cinci artişti de la „Apollo“ : V. Brătulescu, St. Borteanu, G. Nicolescu, I. Miţurcă şi G. Vartic, de exemplu, aparţin metodei elaborării cerebrale, ca şi Violeta Crăciun la „Amfora“, cu metalele sale, şi chiar supra­realistul Semproniu Iclozan, la Ga­leria din calea Victoriei, spre deose­bire de N. Milord de la Biblioteca centrală universitară, ori Alma Red­­linger şi Silvia Cambir, la sala Ma­­gheru, ce pun accentul pe senzorial şi vizual. Una dintre caracteristicile artişti­lor ce folosesc elaborarea cerebrali, desprinsă de orice senzaţie şi impre­sie vizuală concretă, este inovaţia. Vasile Brătulescu foloseşte nitrola­cul; efectele cromatice sunt neaştep­tate, miraculoase in transparenţa to­nurilor şi a armoniilor. Stelian Bor­teanu sintetizează la maximum cere­bralitatea . Ion Miţurcă împinge mai departe efectele op­artului la cercuri şi spirale din linii desenate şi com­binate cu cercuri din tablă. Gh. Vartic punctează bronzul polisat cu piese industriale, şuruburi, piuliţe etc. Violeta Crăciun striveşte cutii de conserve şi le prinde in cule pe lemn. Chiar şi Iclozan, fidel unei maniere tradiţionale, asociază, in­tr-o pictură de mare virtuozitate, imaginile unor obiecte fără nici o legătură intre ele. Dar expozanţii amintiţi sunt sensibili, rafinaţi, ur­măresc chiar unele sensuri umanis­tice şi mai ales rezolvă ecuaţii plas­tice formale. Vasile Brătulescu este astfel receptiv şi extrem de sensibil la culoare. El se incintă de efectele obţinute, unele violente, altele ilus­trative, a­sociindu-le florilor sau cris­talelor văzute In soare, cele mai mu­lte sofisticate şi arbitrare („Fan­tasmă", „Forme subacvatice“, „Con­stelaţii“ etc.). Stelian Borteanu s-a desprins de figurativ printr-o insubordonare to­tală, fidel doar propriei sale inspi­raţii. Ritmurile sale („Ritm vertical“, „Cristale", „Verticale reci" etc.) se construiesc în paradoxale arhitecturi. Gil Nicolescu, tinăr, are o pictură, constructivistă, bazată pe forme geo­metrice şi mecanice, ca nişte proiecte colorate ale unor motoare sau ale unor detalii de motoare, stranii şi gigantice, un univers mecanicist. For­mele sunt unghiulare, cu contururi plate, în culori temperate de acor­duri grele, profunde. Grafismul joacă un rol preponderent în compoziţiile sale, oarecum crispate şi anemiate. Ion Miţurcă impresionează prin virtutea execuţiei. Careurile, spira­lele şi cercurile sale sunt demons­traţii ale posibilităţilor de desenator şi inovator, ele pot avea multiple aplicaţii in publicitate, decoraţie şi construcţii. El caracterizează disci­plina arhitecturală, abilitatea spiri­tului, exigenţa programului ornamen­tal. Gheorghe Vartic, muncitor, modest, dar tenace. In sculpturile din bronz își precizează mai pregnant caracte­rele : volume curbe, dinamice si me­canice relevind o puritate structu­rală, o frumuseţe luxoasă prin poli­­saj, o arhitectură metalurgică. Eman­ în plastică ciparea lui Vartic tinde spre monu­mental­ui decorativ, in afara lucră­rii „Iona", unde artistul prevesteşte o nouă maniera, mai brutali in lim­baj, dar de rezonanţe afective inten­se. Violeta Crăciun, ca un veritabil tinichigiu, din tablă, lemn şi cuie, realizează imagini ce amestecă pop­­artul cu suprarealismul, deoarece imaginile ţint nişte expediente bra­­vind cu ostentaţie orice tradiţie o­­nestă. Potenţialul creator al Violetei Crăciun nu rezidă in aceste lucrări din tablă, nici in portretele In cu­lori, ci în obiectele din ceramică, unde dovedeşte mai multă unitate, vervă creatoare, fantezie şi o expe­rienţă ce i-a permis să obţină forme şi glazuri originale. Cu expoziţia lui Semproniu Iclo­zan, suprarealismul dobindeşte un nou adept, demn de luat în consi­derare. Tablourile sale sunt aparenţe ale realului sau contradicţiile lui, fantezie şi realitate. Aparent, un joc dezinteresat, o emancipare a fante­ziei, realizată cu perseverenţă şi muncă îndelungă. Semproniu Iclozan mistifică savant compoziţia, dindu-ne iluzia celei mai profunde realităţi. Cit de calmă, fără probleme şi con­tradicţii ne apare, prin contrast, ex­poziţia pictorului N. Milord. Flori şi peisaje, corect pictate, aproape anonime, raportate la marea masă a picturilor de acest gen. Lucrările sale exemplifică latura senzorialului, a picturii afective, a elaborării în contactul direct cu natura sau din amintiri. MIRCEA DEAC Vizitind expoziţia de la sala „Apollo" Expresii Prin expresie „copiată“ — sau, cu un termen de specialitate , calchiată — înţelegem trecerea unei construcţii gramaticale din­­tr-o limbă într-alta. Uneori, aceste formule lingvistice, redate ad litteram în lim­ba care le adoptă, nu-şi modifică sensul. Alteori, însă, atunci cînd li se păstrează cu fidelitate con­strucţia originară, se în­­tîmplă ca ele să încalce normele sintactice specifi­ce limbii în care pătrund şi chiar să capete un alt sens. Cu titlu ilustrativ, ne vom referi la cîteva exem­ple. O categorie o reprezintă acele cazuri privind mo­dul greşit în care este re­dată în româneşte con­strucţia ou din limba franceză. Iată, de pildă, cum traduce autoarea lu­crării «Curentele literare şi evocarea istorică» un text de Voltaire : „M-am sătu­rat de istoriile unde nu e vorba decît despre aven­turile unui rege ca şi cum numai el ar exista...“ Au­toarea acestei versiuni ro­mâneşti nu cunoaşte sau scapă din vedere faptul că în limba franceză oui are „copiate“... o dublă funcţie : ca ad­verb relativ — unde şi ca pronume relativ­e în care sau la care. Aşa se face că ni se prezintă calchie­rea sensului pe care îl ex­primă adverbul relativ un­de şi nu — cum ar trebui — acela al pronumelui re­lativ în care, singurul a­­decvat structurii limbii noastre în astfel de con­strucţii. Pot fi întîlnite şi alte enunţuri de tipul celui ci­tat mai înainte, Iată două exemple : 1. „Ionescu Rai­­cu-Rion este autorul unui judicios articol intitulat «Gherea şi Junimea,» unde se atrage atenţia...“ şi 2. „Aceste episoade (...) au fost reluate în «Trei Vi­teji», unde alcătuiesc pri­mele cîntece...“. Dar — spuneam — co­­ pia fidelă a unei construc­ţii străine care nu ţine seama de structura limbii noastre poate avea drept rezultat chiar modificarea sensului. De pildă, în limba fran­ceză, o construcţie cum este aceasta — cu dativul — a verbului a împrumu­ta : „La documentation de cet article est empruntée aux études de...“, dacă este tradusă ad litte­ram în româneşte, ea îşi schim­bă înţelesul. Deci, nu vom spune : „Documentaţia a­­cestui articol este împru­mutată studiilor lui...“, ci: „Documentaţia acestui ar­ticol este împrumutată din studiile lui...“. Ca atare sunt greşite con­strucţiile calchiate de acest fel care, din păcate, pot fi întîlnite destul de frecvent. Iată numai două exemple: 1. Lessing (...) citează o scenă împrumutată unei prelucrări a...“ (în Ioc de împrumutată dintr-o pre­lucrare a...) și 2. „Cum nu e vorba de un limbaj in­ventat, ci de unu­l moște­nit sau împrumutat altor discipline...“ (în loc de­­ împrumutat din alte dis­cipline). Aşa stînd lucrurile, nu putem fi de acord cu ceea ce susţine autorul unei lucrări („Probleme de eti­mologie“ de Th. Hristea), anume ca un enunţ în româneşte cum este „casa pe care o lo­cuiesc“ (în loc de : ,,casa in care locuiesc“) trebuie acceptat pentru motivul că el reproduce construc­ţia, corectă în limba fran­ceză, „la maison que j’ha­­bite“. Cu alte cuvinte, nu ori­ce expresie calchiată este şi corectă în limba care o adoptă , ea trebuie să se conformeze structurii gra­maticale a acesteia. M. MIHAESCU P. S. Folosesc acest pri­lej pentru a saluta conti­nuitatea săptămînă de săp­­tămînă a unei alte rubrici de cultivare a limbii noastre: „Odă limbii româ­­ne“ (redactor : George Mi­­rea) care împlineşte, în a­­ceste zile, trei ani de exis­tenţă radiofonică. Mulţi înainte ! , N. M. ACTORI ITALIENI LA RAMPA BUCUREŞTEANĂ Ne vizitează Teatro Stabile di Ge­nova, care va prezenta astă-seară şi mâine, la ora 20, în sala Comedia a Teatrului naţional „I.L. Caragiale“. Una dintre ultimele seri de carnaval de Goldoni. Regia aparţine lui Luigi Squarzina, scenografia­­ lui Gian­franco Padovani, iar muzica — lui Fernando Mainardi. . In cadrul ciclului „Tineri muzicieni pe podium“, miine, la ora 19:30, la Ate­neul tineretului, va avea loc recitalul pianistei Corina Marlinovici — ce va interpreta piese de Bach şi Chopin — şi al violoncelistului Florin Gimipescu — avînd în program lucrări de Schubert şi Weber. Prezintă criticul Mircea M. Ște­­fănescu. televiziune MI-18.00 Deschiderea emisiunii, cieavanpremiera. 18.05 învăţătorul nostru. 18.45 Beethoven — Performanţe peste veacuri. 19.15 Anunţuri — publicitate. 19.20 1001 de seri. 19.30 Telejurnalul de seară. 20.15 Seară de teatru: „Baltagul” de Mihail Sadoveanu. 21.55 Ziua Învăţătorului. „Oma­giu celor 200 000“ — Reportaj T.V. 22.15 Muzicorama TV. 22.45 „Memorial de ziaristică" de Perpessicius, şi „Lampa lui Dio­genes“ de Ştefan Augustin Doi­naş. Cronică literară de Valeriu Râpeanu. 23.00 Telejurnal­ul de noapte. 23.15 Închiderea emisiunii. Cartea melomanului (Urmare din pag. I) desfacere, concepţia stranie uneori da difuzare şi de propagandă Internaţio­nală a cărţii muzicale ne împiedică Încă să depăşim anumite momente edi­toriale ce au ajuns Intr-un punct mort. Şi, fără Îndoială, atunci clnd Iubi­torii muzicii solicită lucrările de că­­pătit ale culturii lor, iar acestea nu există, răspunderea noastră — oricite piedici obiective s-ar invoca — nu poate fi escamotată. Este Îndeobşte cunoscut talentul mu­zical deosebit al poporului român. Con­cursurile noastre de amatori, forma­ţiile româneşti de cintece şi dansuri, pornite pe diferite meridiane, uimesc si stirnesc admiraţie. Cereţi In librării o carte despre „România — ţara muzi­cii“ — (aşa cum s-au realizat In alte ţări europene) şi nu o veţi găsi. Inex­plicabilul trebuie totuşi explicat : atît Editura enciclopedică, cit şi Editura Me­ridiane (căci un asemenea titlu solicită ilustraţie bogată şi hîrtie superioară, cartea înscriindu-se în perimetrul lucră­rilor de propagandă internaţională) au respins ofertele făcute. Lucrarea rămîne un ghid multilateral de prezentare isto­rică şi artistică a tuturor Instituţiilor, creatorilor, Interpreţilor vieţii muzicale, de ieri şi de azi. Dar, deocamdată, este un vis frumos... Ne mindrim cu o bogăţie naturală­­ folclorul. Dar nu dispunem de o carte de popularizare care să ne introducă în genurile şi formele muzicale ale fol­clorului românesc, in lumea pitoreasca a instrumentelor populare şi a con­structorilor amatori, în evoluţia istorică a obiceiurilor, în lumea virtuoşilor in­terpreţi din trecut şi din zilele noastre. Trăim o epocă în care exigenţa artis­tică domină întreaga competiţie a cul­turii omului contemporan. Radio-ul, te­leviziunea, discul, ziarul ne urmăresc, clipă de clipă, paşii, zadarnic căutăm să ne explicăm termenii „tehnici“ ai muzicii, fiindcă „Mica enciclopedie mu­zicală“ lipseşte. Suntem­ totuşi hrăniţi cu promisiuni, cu planuri editoriale, cu declaraţii, cu articole (recent, Editura enciclopedică a anunţat — după 1974 — o asemenea lucrare, elaborată de un colectiv ce nu şi-a Întocmit nici măcar planul­­) Din rândul cărţilor de căpăt­ ale me­lomanului nu pot face excepţie o „Is­torie a muzicii universale“ şi alta a „Muzicii româneşti“. In privinţa acestor titluri, ne învârtim de prea multă vreme In jurul Intenţiilor : le socotim cărţi de esenţă colectivă, le prospectăm pe decenii şi pe numeroase tomuri, le do­rim perfecte şi complete ca documen­taţie. Personal, pledez pentru cărţi de sinteză şi maximă generalizare, cu puncte de vedere originale. Regretatul George Breazul a dorit să scrie o „Is­torie a muzicii româneşti“, dar i s-a refuzat mereu acest titlu. Astăzi, după reuşita Încercare a lui Petre Brăncuşi, ne aflăm în faţa unui „Hronic al mu­zicii româneşti“, redactat de Octavian Lazăr Cosma, care merită toate efor­turile editoriale. Şi să nu uităm o clipă adevărul că asemenea tipuri de cărţi stîrnesc Interesul permanent al citito­rilor, iar prin diversitatea punctelor de vedere se luminează momentele obscure din Istoria artei noastre. Desigur că dintre cărţile-instrumente de popularizare nu se pot omite lexi­coanele de „Muzicieni români ”(compo­zitori, muzicologi, interpreţi). Mă ajută la difuzarea discurilor, contribuie la cultura muzicală a tinerei generaţii, în­lesnesc pătrunderea valorilor autohtone In circuitul artistic Intern şi extern. In sflrşit, nu se împacă spiritul con­­temporan nici cu absenţa unei rigu­roase monografii asupra cel­ufi mai Mare muzician român, George Enescu. Aşa cum rafturile librăriilor nu se so­cotesc pline decît dacă se află printre cărţi poeziile lui Eminescu, reproduceri, din pictura Iul Grigorescu sau sculptura lui Brâncuşi, ilustraţii ale teatrului Iui Caragiale, tot astfel nu putem concepe imaginea perenă a lui Enescu fără pre­zenţa continuă a partiturilor, discurilor şi monografiei sale. Dar problemele privind concepţia şi elaborarea unor asemenea tipuri de cărţi majore ale culturii noastre muzi­cale reclamă o dezbatere largă şi a­­profundată atît in coloanele presei culturale cit şi in organismele de re­sort ale obştei muzicienilor. teatru LILIACUL (Valentin Teodorian, Mag­da Ianculescu, Iulia Buciuceanu, Ioan Hvorov, Elena Simionescu) — prezintă Opera română — la Teatrul de vară »23 August", ora 19.30. MANDRAGORA (Stela Popescu, Ște­fan Tapalagă, D Rucăreanu, Nineta Gusti, Aurel Giurumia, M. Albulescu) — prezintă Teatrul de comedie la Teatrul de vară din Parcul Herăstrău, ora 20.30. NICUŢA LA TANASE (H. Nicolaide, Zizi Şerban, Puiu Călinescu, Jean Pău­­nescu) — Teatrul „I. Tanase“, sala Sa­voy, tel. 15.56 78, ora 19.30. mmm?* PREMIERE TIMP PENTRU A TRAI — Victoria (16.28.79) — 9, 11.15, 13.30, 16, 18.30, 20.45. DREPTUL DE A TE NAȘTE — Patria (11.86.25) — 9, 11.30, 14, 16.30, 19, 21.15 ; Festival (15.63.84) — 8.30, 11, 13.30, 16, 18.30, 21 ; Favorit (31.06.15) — 10, 13, 15.30, 18, 20.30; Feroviar (16.22.73) — 9.30, 12.15, 15, 17.45, 20.30. CASTELUL CONDAMNAȚILOR — Munca (21.50.97) — 16. 18, 20. CĂLDURĂ — Ferentari (23.17.30) — 15.80, 18, 20.15. VINATORUL DE CĂPRIOARE — Moşi­lor (12.52.93) — 15.30, 18 . Flamura (23.07.40) — 11. 16, 18.15, 20.30. SUBIECT PENTRU O SCHITA — Capi­tol (16.29.17) — 21. AM INTILNIT ŢIGANI FERICITI -Capitol (16.29.17) — 9.15, 11.30, 14, 16.30, 18.45. SALARIUL GROAZEI — Luceafărul (15.87.67) — 9. 12, 15, 18. 21 . Melodia (12.06.88) — 8.30, 11.30, 14.30, 17.30, 20.30. VRĂJITORUL — Doina (16.35.38) — 11.30, 13.45. 16. ASTA SEARA MA DISTREZ — Doina (16.35.38) — 18.15, 20.30. CU DIRIJABILUL SPRE POLUL NORD — Timpuri Noi (15.61.10) — 9—17 ln con­tinuare. PROGRAM DE DOCUMENTARE RO­MANESTI IN PREMIERA — Timpuri Noi (15.61.10) — 19—21 ln continuare. STRĂINII — Republica (11.03.72) — 9 15, 11-15, 13.30, 16.30, 19, 21.15; București (15.61.54) — 8.30, 10.30, 12.45, 14.45, 16.45, 10, 21 ; Modern (23.71.01) — 9.15, 11.30, 13.45. 16. 18.15. 20.15. AFURISITUL DE BUNIC — Central (14.12.24) — 0.15, 11.30, 13.45. 16. 18.15. 20.30. Aurora (33.04.66) — 9. 11.15. 13.30. 18. 18.15. MARILE VACANȚE — Lumina (16.23.35) — 9—10.15 în continuare. 18.30. 20.45. SUB SEMNUL LUI MONTE CRISTO — Excelsior (18.10.88) — 9, 11.13, 13.30, 18, 18.15, 20.30 ; Gloria (22.44.01) — 9, 11.15, 13.30, 16, 18.15, 20.30; Tomis (21.49.46) - 8, 11, 13, 15, 17, 19; FREDDY ŞI CINTECUL PRERIEI — Griviţa (17.08.58) — 10.30, 16, 18,15, 20.30 ; Floreasca (33.29.71) — 15.30, 18, 20.30 . Arta (21.31.86) — 15.30, 18. AVENTURILE LUI JUAN — înfrăţirea untre popoare (17.31.64) — 15.15, 17.45, 20. UN OM PENTRU ETERNITATE — BU­­zeşti (15.62.79) — 15.30, 18. ACŢIUNEA „VULTURUL" — Dacia (16.26.10) — 8.45—20.30 In continuare. DANSIND SIRTAKI — Bucegi (17.03.47) — 10, 16, 18.15. WARLOCK — Unirea (17.10.21) — 15.30, 18. JOC DUBLU IN SERVICIUL SECRET — Lira (31.71.71) — 15.30, 18. Cringaşi (17.38.81) — 15.30, 18, 20.15. OPERAŢIUNEA LEONTINE — Drumul Sării (31.28.13) — 16, 18, 20. AŞTEAPTA PINA SE ÎNTUNECA — Giuleşti (17.55.46) — 15.30, 18, 20.30. UN CUIB DE NOBILI — Cotroceni (13.62.56)­­ 20. GHICI CINE VINE LA CINA — Cotro­­cenl (13.82,56) - 15.30, 17.45. URMĂRIREA — Pacea (31.32.52) — 15.45, 18. 20. FERESTRELE TIMPULUI — Volga (11.91.26) — 16, 18,15, 20.30. ADELHEID — Viitorul (11.48.03) — 20.30. BANUIALA — Viitorul (11.49.03) — 15.30, 18. CEI 1 000 DE OCHI AI DOCTORULUI MARUSE — Mioriţa (14.27.14) — 11. 19, 17.30, 20. CAZUL SERGENTULUI GRIŞA — Popular (35.13.17) — 10. EXPLOZIE IN MUNŢI — Popular (35.15.17) — 13.30, 18, 20.15. NOAPTE CU CEAŢA — Cosmos (35.19.15) — 15.30, 18, 20.15. AL 8-LEA — Flacăra (21.33.40) — 13.30, 18. 20.15. RIO BRAVO — Viran (21.39.82) — 18. RĂZBUNĂTORUL — Rahova (23.91.00) — 15.30, 18. 94-23 NU SE ÎNAPOIAZĂ - Progresul (23.94.10) — 15.30, 18. GRADINI-CINEMATOGRAF STRĂINII — Stadionul Dinamo (11.03.72) — 20.30 $ Arenele romane (23.71.01) — 20.45. SALARIUL GROAZEI — Doina (15.87.67) - 20.30. DREPTUL DE A TE NAȘTE — Festival (15.63.84) — 20.30. SUB SEMNUL LUI MONTE CRISTO — Tomis (21.49.46) — 20 30. ROBII — Capitol (16.29.17) — 20.30. PĂCATUL DRAGOSTEI — Buzești (15.62.79) — 20.30. DANSIND SIRTAKI - Bucegi (17.03.47) - 20.30. WARLOCK — Unirea (17.10.21) — 20.30. JOC DUBLU IN SERVICIUL SECRET — Lira (31.71.71) — 20.30. AFURISITUL DE BUNIC — Aurora (35.04.66) — 20.30. FREDDY SI CINTECUL PRERIEI — Arta (21.31.86) — 20.30. RIO BRAVO — Vitan (21.39.82) — 20.30. RĂZBUNĂTORUL — Rahova (23.91.00) 20.30. VINATORUL DE CĂPRIOARE — Moși­lor (12.52 93) — 20.30. mărite VACANTE — Progresul-parc (23.94.10) - 20.15. Ziua făurarilor Urmare U­n,pag.I profundă cunoaştere, de prospecţii spirituale. La începutul tuturor nedumeriri­lor, ne prezentăm in faţa lui­ şi ne auzim pentru prima oară ecoul nu­melui nostru neştiut alunecind în timp, către o împlinire. Noi spunem timidul ,,prezent“ şi sub fruntea făuritorului se aude un hotărit pre­zent în cultură, în societate. El ne ridică de pe privire toată ceaţa ne­cunoaşterii, in vreme ce ne caută locul pe orizontul luminos al viito­rului. Urzeşte firele dintre acum şi atunci. El făureşte. Este cald, afinat şi frăţesc pentru copilul de azi, dar judecă neîndu­plecat şi lucid pentru omul de miine. Să intrăm astăzi reculeşi, sub bol­ţile de taină ale făurarilor ca să în­ţelegem măreţia simplă a unui des­tin proiectat pe arcadele înalte ale viitorului societăţii. Spaţiul unde lu­crează el este mirific. Construieşte viori din lemn delicat de mlădiţă, viori ale minţii şi simţirii, vii, ne­­stăpînite, fiecare cu cîntecul ei. Po­triveşte apoi, după legi de el ştiute, intr-un acord uman toate viorile con­struite şi mereu şi mereu le hră­neşte cu sunetul cunoaşterii şi al demnităţii. Făurarul nu mai este un transmi­­ţător de informaţie, de cunoştinţe, nu mai este un impiegat de mişcare al culturii şi civilizaţiei. Deschis spre progresul ideilor, al tehnicii şi al culturii, el topeşte în propria-i fiinţă tezaurul de valori, concentrează şi redistilează ceea ce căutarea ne­obosită a minţii umane descoperă, inventează, creează. Şi astfel se rege­nerează şi se clădeşte pe sine în fiecare clipă — şi tot ce agoniseşte dăruie. Pleacă în fiecare dimineaţă cu bucuria bogăţiei spirituale şi se în­toarce in fiecare amurg cu ferici­rea generozităţii, a împlinirii. Ne-am obişnuit să fim atenţi şi să ne încerce emoţia la evenimentul dat de iniţierea in buchile abeceda­rului sau in teorema lui Pitagora. Vremea noastră obligă la vehicula­rea unei mari cantităţi de informa­ţie ştiinţifică. Dar misiunea noastră istorică ne obligă şi mai mult să stăpinim operaţia fundamentală de modelare, de făurire a unui alt tip uman, a acelui om al umanităţii, reprezentativ pentru societatea noas­tră. De aceea, dascălul nu ne învaţă numai carte. Ne făureşte o perso­nalitate după modelul viitorului, ne urzeşte din valori şi experienţă o conştiinţă, ne dă înţelepciunea exis­tenţei, înţelesurile mari ale vieţii, ale epocii. El este cel care, cu mij­loace omeneşti ca ale noastre, trans­formă imperativul începuturilor, să fie lumină­ în realitatea conştiinţei umane. Truda clipelor, zilelor şi ani­lor săi se transformă în operă de modelator, de făuritor, de demiurg. Ei constituie o armată imensă de soldaţi-făurari care înalţă cu min­­drie limpede cupola viitorului. Cân­tecul lor de bucurie este freamătul spiritual al generaţiilor tinere. Re­cunoaşterea valorii de făurari o face, în această zi, întreaga noas­tră societate, pentru că frumuseţea ei morală şi spirituală constituie pen­tru făurari cel mai pertinent certi­ficat. Ei oficiază în spaţiul din care germinează cultura şi civilizaţia e­­pocii noastre.

Next