Informatia Bucureştiului, octombrie 1971 (Anul 19, nr. 5629-5654)
1971-10-27 / nr. 5651
t ,írva FINAL SAU PROLOG N ouă au fost, in intenţia organizatorilor, mobilurile competiţiei artiştilor ■ un amatori dotate cu trofeul „Arenele Romane”. In primul rînd, să aducă la rampă cele mai valoroase formaţii bucureştene de diverse genuri, iar in al doilea, să readucă in centrul atenţiei publice amfiteatrul din parcul „Libertăţii”, care avea deplină justificare să constituie un punct de principală atracţie a stagiunii estivale. Rezultatul ? Rareori am intilnit, reunite în acelaşi spectacol, atîtea forţe artistice ; nici una din reprezentaţiile competiţiei nu s-a desfăşurat în faţa a mai puţin de 5 000 de oameni. Ambele scopuri au fost, deci, atinsa. Mai mult chiar. Timpul nefavorizind prelungirea con-D Accente cursului, pe arena in aer liber, suita de spectacole a devenit itinerantă, găzduită la Savoy sau Giuleşti. Alaltăseara, pe scena Teatrului Giuleşti, s-a consumat ultimul act al primei ediţii a concursului. Protagonişti , artişti amatori din sectorul 8. A fost, după părerea noastră, cel mai izbutit spectacol al seriei de opt. Principalul argument al succesului ? Integrarea organică a fiecărei formaţii (corul reunit al sindicatelor din sector, brigăzile artistice de agitaţie de la Regionala C.F.R. şi casa de cultură, grupurile vocale de la Modern-club şi casa de cultură, orchestrele de muzică populară şi uşoară de la Uzinele „Griviţa Roşie” etc.), într-o reprezentaţie concepută fluent, punctind prin vers, cintec, dans, scheci satiric, ideea anunţată in titlu : „Salutări din Bucureştii Noi“. N-am făcut statistica notelor acordate de juriu tuturor concurenţilor, dar putem avansa pronosticul că sectorul 8 va intra in posesia râvnitului trofeu, reconfirmind, astfel, valabilitatea dictonului ..sfirgitul Încununează opera". Intr-adevăr, competiţia s-a încheiat. Şi are un final demn de toată stima. Dar se pune întrebarea : oara finalul n-ar putea fi convertit in prolog . Adică să avem de-a face cu o veritabilă stagiune permanentă a artiştilor amatori, desfăşurată nu numai pe scenele consacrate ale teatrelor, ci şi în puncte diverse ale oraşului (case de cultură, cluburi ale tineretului, cluburi de uzină). Nu încape Îndoială că această iniţiativă ar întruni toate adeziunile. Şi ale artiştilor amatori (cu continuitate in activitate), şi ale publicului (receptiv la manifestări de ţinută). E. Comarnescu P $ $ (Urmată din pag. I) prinde marele adevăr şi Îndreptar al celui ce ştie să fie un bun părinte şi anume că nu e suficientă doar dragostea, că ea înseamnă prea puţin fără capacitatea de a o converti in valori specifice, nu acele cu adevărat utile lor. Trebuie să-i fii copilului model şi prieten, să-l fii alături cu sfatul, sau mustrarea ori de cite ori trebuie şi pentru aceasta să ştii şi să simţi tot ce »« petrece cu el, să-i cunoşti glndurile, felul de a simţi, capaci- INFORMAŢIA BUCUREŞTIULUI tudor . INTERPRETAT DE... n colecția „Biblioteca critică" a Editurii Eminescu a apărut de curînd un mic volum cuprinzând o selecție foarte riguroasă din multitudinea enorma de exegeze critice, pe care a suscitat-o, pe drept cuvînt, acel mare poet al secolului nostru, Tudor Arghezi, atît de viu discutat în momentul apariţiei sale şi în perioada interbelică şi aţit de admirat încă de pe atunci şi mai cu seamă în anii noştri. In acest volum întîlnim semnături dintre cele mai impunătoare, întrunind opiniile tuturor generaţiilor : Mihai Halea, Pompiliu Constantinescu, Eugen Lovinescu, Vladimir Streinu, G. Călinescu, Şerban Cioculescu, Ov. S. Crohmălniceanu, Tudor Vianu şi Sorin Alexandrescu. în volum nu aflăm nici un cuvînt introductiv, nici măcar numele alcătuitorului acestei colecţii. Dacă ar fi existat măcar o notă editorială, ne-am fi putut da seama de criteriile care au stat la baza selecţiei. Asupra numelor şi textelor pe care le cuprinde — aşa cum am mai spus — nu aş avea nici o observaţie esenţială de făcut. Insă în ceea ce priveşte ordinea textelor, se iscă unele nedumeriri. Criteriul ar fi putut să fie aici cel cronologic, deoarece volumul se deschide cu Mihai Halea şi se încheie cu Sorin Alexandrescu, intr-adevăr cel mai tînar dintre cei prezenţi aici. Criteriul cronologic ar fi putut să fie sau cel al virstei literare sau cel al anului in care au apărut mai întîi exegezele selectate. Intr-adevăr, cel din urmă, mai ales, ar fi fost cel mai bogat insugestii pentru majoritatea publicului cititor de astăzi, deoarece i-ar fi oferit prilejul de a dobîndi o schiță edificatoare a modului cum a evoluat în timp receptarea operei lui Tudor Arghezi în critica noastră literară. Insă, şi în această privinţă lipsa unei note a editorului ridică nedumeriri. La unele dintre texte se indică şi data întîiei lor apariţii şi volumul recent reeditat, din care au fost extrase. La altele însă, menţionarea primei publicări lipseşte. Oricum, prezenţa criteriului primei apariţii in această antologie pare a fi o certitudine, şi e binevenită. E impresionant, de exemplu, sâ constatăm cât de complexă şi de judicioasă a fost întiia analiză critică a poeziei lui Tudor Arghezi, semnată de Mihai Halea. După cum, tot atît de semnificativă este preocuparea tinerei generaţii — reprezentată aici prin scrisul lui Sorin Alexandrescu — de a studia opera lui Tudor Arghezi cu ajutorul metodelor moderne. Ca să nu mai vorbim cit este de binevenită iniţiativa redacţiei colecţiei „Biblioteca critică", de a pune la îndemîna marelui public exegeze memorabile, precum cele semnate de Eugen Lovinescu, G. Călinescu, Tudor Vianu, Vladimir Streinu, Şerban Cioculescu. Volumul realizat astfel se citeşte cu mare interes, dînd prilejul unor instructive meditaţii asupra destinului literar al marilor scriitori, in viaţă ca şi în posteritatea lor. OVIDIU PAPADIMA I NICOLAE IORGA, ISTORIC AL BIZANŢULUI Pentru marele istoric care a fost Nicolae Iorga, precizarea locului pe care l-a ocupat istoria poporului român în ansamblul istoriei universale a constituit o preocupare constantă şi nu mai puţin pasionantă. Este ceea ce explică, în bună măsură, viul interes cu care s-a ocupat de problematica istoriei Bizanţului, a cărui „civilizaţie milenară, cuprinzînd o vastă arie teritorială şi atît de aproape, în toate felurile, de pămîntul românesc, nu putea decit să atragă examenul stăruitor al marii sale inteligenţe“. In ansamblul prestigioasei activităţi desfăşurate pe plan ştiinţific de Nicolae Iorga, cea de bizantinolog se înscrie ca o permanentă, prezentă aproape de-a lungul întregii sale vieţi. Ceea ce explică interesul pe care l-a stîrnit studierea acestei probleme de către grupul de tineri cercetători ce şi-au grupat studiile referitoare la activitatea de bizantinolog a lui Iorga, într-un volum omagial de curind apărut în Editura Academiei cu prilejul centenarului naşterii sale. Studii care oglindesc nu numai contribuţia sa de excepţională importantă la cunoaşterea şi interpretarea istoriei Bizanţului (este fondator şi conducător al primului institut român de studii bizantine), ci şi puternicele elemente de gîndire materialistă ce se degajă cu deosebire din acest domeniu de bază al activităţii sale. Era firesc, aşadar, ca în centrul preocupărilor studiilor înmănuncheate în volumul omagial să se situeze, cu precădere, acele teme in legătură cu care gindirea novatoare a lui N. Iorga s-a manifestat în plenul ei. Și, departe de a epuiza jaloanele pe care le-a trasat cu vigoare în acest sens, ideea elaborată de el, a „Bizanţului după Bizanţ“, a supravieţuirii civilizaţiei sale dincolo de dispariţia sa politică, impresionează un chip deosebit, demonstrind, „încă o dată, puterea rolului pe care-l joacă ideile în istorie“. Intr-un cuvînt, un volum dedicat unor probleme al căror interes s-a menţinut neştirbit în ciuda numeroaselor secole care au trecut. Interes pe care cel de al 14-lea Congres internaţional de studii bizantine, ce s-a desfăşurat anul acesta la Bucureşti, l-a demonstrat cu putere. FESTIVALUL FILMULUI SOVIETIC Astă seară (ora 20), la cinematograful „Capitol“ începe Festivalul filmului sovietic. Cu acest prilej se va prezenta un spectacol de gală cu „Piaţa Roşie“, producţie a studioului „Mosfilm“ în regia lui Vasili Ordînskoi, cu Serghei Iakovlev, Alexandr Kutepov, Serghei Nikonenko, Valentina Makiavina, Stanislas Liubsih, Viaceslav Şalevici în rolurile principale. La manifestare ia parte şi delegaţia de cineaşti sovietici care se află în vizită in Bucureşti cu ocazia festivalului. I m Profesiunea de părinte tatea de muncă, prietenii, să stimulezi tot ceea ce se arată a fi bun, să înfrînezi răul. Nu-i greu, vor spune cei mai mulţi, toţi cei care au ştiut să-şi însuşească profesiunea şi să o practice astfel incit cu conştiinţa datoriei împlinite se bucură şi se mlndresc să-şi ştie fiii şi fiicele oameni de nădejde, să vadă In ei certitudinea viitorului. E greu, e cu neputinţă de a-i înţelege sau a-i forma pe tineri, vor spune cel care Încearcă să-şi ascundă propria neputinţă şi să explice dureroase eşecuri. E greu, nu ştiu ce se Intlmplat cu copilul, mi-a scăpat de sub control, va spune un asemenea părinte, fără să se Întreba dacă l-a controlat vreodată «“» ***• vărat. S-a Îndepărtat de mine, va zice altul, fără să fie conştient că apropiaţi n-au fost nicicind. Sunt destule asemenea cazuri, destui părinţi stupefiaţi de cine ştie ce manifestări ale copiilor lor, stupefiaţi ei, oameni de treabă, buni la lucru, onoraţi la slujbă, ei care au avut grijă să nu le lipsească nimic copiilor. Aici e aici. Toţi sau aproape toţi aceştia i-au lipsit pe copii tocmai de cea ce le era mai necesar, de prezenţa lor ca părinţi, atentă, prevenitoare, blîndă şi fermă totodată. Un părinte, chiar cadru didactic, se arăta necăjit şi ruşinat că fiica sa nu mai urmează de vreo doi ani nici o şcoală, că nu munceşte. Dar pe la fosta ei şcoală, el nu fusese niciodată şi nu ştia măcar în ceclasă era fata cind intrerupsese studiile. O mamă ştia câ are un băiat bun şi taientat şi se arătat — pe bună dreptate — surprinsă să-l afle exmatriculat din şcoală. Din şcoala pe la care ea Insă nu trecuse niciodată. O altă mamă, săraca, se mindrea aproape că pe fiul său, om de douăzeci şi cinci de ani, alcoolic, îl întreţine ea, că nu-i lipsea nimic. Era acest fiu un exemplar perfect anacronic ; avea vârsta amintită, dar nu muncea... Pentru că mai sunt părinţi care îşi lasă copiii să crească aşa cum cresc buruienile, învăţaţi să primească doar, să pretindă, fără să ştie ce este munca, fără să-şi onoreze obligaţiile de oameni. Urmare, aşadar, a dragostei părinteşti neluminate de raţiune, dar şi a lipsei de bun simţ a celor în cauză şi, de asemenea, a unei îngăduinţe generale, sunt cazuri, e drept, dar care chiar in situaţia de cazuri nu mai pot fi receptate azi cind fiecare părinte are toate condiţiile de a-şi însuşi şi a-şi exercita cel puţin corect profesiunea. Şi chiar dacă nu există şcoli pentru părinţi, există toate condiţiile pentru ca oricare să şi-o exercite corespunzător, cu condiţia ca fiecare să fie convuus de obligaţiile pe care le presupune „profesiunea profesiunilor", profesiunea de părinte, adică aceea de creator de oameni. • In incinta Librăriei Universităţii clujene s-a deschis o expoziţie de carte a editurilor „Enzyklopädie“ şi „Bibliographisches Institut“ din Leipzig, organizată in colaborare cu Editura ştiinţifică din Capitală. In luna iunie a.c., o expoziţie asemănătoare a fost iniţiată la Halle, cu sprijinul aceloraşi edituri germane. Organizarea reciproca de expoziţii face parte dintr-o convenţie — in curs de traducere în viaţă — de coproducţii şi coeditări. O acţiune care onorează Un dascăl inimos, care predă istoria la liceul „Dimitrie Bolintineanu“, a înfiinţat un cabinet de ştiinţe sociale, prin care îşi propune să completeze semnificativ lecţiile de istorie. Diafilme, albume, tablouri, o expoziţie care încearcă să ofere imaginea momentelor de mare însemnătate ale trecutului nostru, vitrine cu exponate (documente originale, ziare ale vremii, cărţi, acte de proprietate, fotocopii, legiuiri, facsimile, o colecţie numismatică) — toate au menirea de a asigura procesului de instrucţie pedagogică o sporită eficacitate. Şi, neîndoios, cabinetul astfel, gîndit şi realizat îşi poate aduce o contribuţie reală la însuşirea lecţiilor de istorie. Desigur, fără o pasiune autentică, nu putea profesorul Adrian Beldeanu, ajutat de corpul didactic, să „semneze" actul de naştere al acestui cabinet. Trebuie, precizat însă că o asemenea acţiune n-a cerut cine ştie ce investiţii materiale costisitoare. Totul s-a făcut prin eforturi proprii, cu multă tragere de inimă. Interesat să-şi pună la punct un asemenea cabinet, liceul a căutat şi a găsit resursele necesare, începînd, bineînţeles, cu entuziasmul dascălului de istorie, cu rîvna lui de a înlesni elevilor o mai profundă apropiere de trecutul strămoşesc, de istoria fierbinte a prezentului. Fiindcă, aşa cum aminteam mai sus, tot ceea ce s-a întreprins a fost astfel făcut încît să reflecte tot ceea ce e mai nobil în istoria patriei, de la începuturi pînă acum. Tată un fapt demn de toată lauda, de înalt simţ patriotic, întreprins prin sîrguinţă proprie, o acţiune pe care am dori-o reeditată şi în alte şcoli şi licee. V. Udrescu »tftSSw t«n«1»11 * *l"'rj~r~ /(l"""m,tirv.it ujțn«»^ Data sondajului: 26 octombrie. .. ... &• Bt. a. MUTAŢII CALITATIVE Urmare din pagi energie electrică, de oţel, de îngrăşăminte chimice, de ciment, ţesături, carne, zahăr etc., se vor apropia de realizările obţinute în ultimii ani în ţări ca Franţa, Italia, R.F.G. şi altele. Dar indicatorul cel mai sintetic, care evidenţiază pregnant acest proces de apropiere, îl constituie venitul naţional. Raportat pe locuitor, venitul naţional va ajunge la un nivel apropiat de cel obţinut în prezent de unele ţări dezvoltate din Europa. Procesul acesta este, desigur, un proces complex. El trebuie înţeles în toată complexitatea sa, ca o rezultantă a dinamismului de ansamblu pe care îl imprimă noul plan cincinal dezvoltării economiei româneşti. Este vorba, aici, atît de ritmuri înalte de creştere (in industrie 11—12la sută, în agricultură 6,3—8,3 la sută), de aspecte cantitative deci, cit și de aspecte de ordin calitativ — de multiplele şi importantele mutaţii ce vor avea loc în această perioadă. — V-am ruga să ne vorbiţi mai pe larg despre aceste aspecte calitative. — Cincinalul 1971—1975 este denumit pe drept cuvînt „cincinalul eficienţei”. O condiţie sine qua non a unui astfel de program o constituie reducerea cheltuielilor de producţie, îndeosebi a celor materiale. Iată de aici un prim aspect calitativ nou : pentru micşorarea ponderii acestor cheltuieli în produsul social — premisă a intensificării ritmului reproducţiei socialiste lărgite, a creşterii nivelului de trai — s-a stabilit pentru întîia oară într-un plan cincinal ca ritmul de creştere a venitului naţional să-l devanseze pe cel al produsului social. Acest fapt reflecta în forma cea mai sintetică orientarea planului spre accentuarea laturilor calitative ale dezvoltării. Micşorarea ponderii cheltuielilor materiale este o sarcină nu numai necesară, dar şi posibilă, dacă avem în vedere faptul că, în general, consumurile specifice de materii prime, materiale şi combustibil sunt încă mari, nn neconcordantă cu dotarea tehnică modernă, cu tehnologia avansată a unităţilor noastre. Rezerve importante, insuficient puse în valoare, există şi în ceea ce priveşte utilizarea fondurilor fixe. — Exemple de acest fel sunt şi în industria bucureşteană. Ele au stat la baza a numeroase propuneri — oglindite de altfel în prevederile planului cincinal — pentru valorificarea superioară a materiilor prime, pentru reducerea normelor de consum şi, în final, a preţului de cost. Alte aspecte de ordin calitativ ale (termenul ni se pare adecvat) construcţiei planului ? — Importante mutaţii calitative in structura economiei naţionale vor fi determinate şi de prevederile referitoare la creşterea ponderii industriei in venitul naţional: de la circa 62 la sută în 1970 la circa 67 la sută în 1975. Această creştere ilustrează — fapt de un real interes pentru Bucureşti, dată fiind ponderea însemnată a producţiei sale industriale în producţia globală a ţării — accentuarea poziţiei industriei ca ramură conducătoare în economie. Pe această cale se vor impulsiona dotarea ramurilor cu tehnică avansată, creşterea productivităţii muncii sociale, ridicarea gradului de ocupare a forţei de muncă. Modificări de structură se vor produce şi ca urmare a intensificării procesului de dezvoltare a ramurilor purtătoare ale progresului tehnic. Bunăoară, ponderea industriei construcţiilor de maşini, a industriei chimice şi a materialelor de construcţii, luate împreună, va creşte în totalul producţiei industriale de la aproape 39 la sută în anul 1970, la circa 46 la sută în anul 1975. In acest cincinal industria va înregistra şi schimbările generate de creşterea mai rapidă a producţiei ramurilor prelucrătoare, în comparaţie cu cea a ramurilor producătoare de materii prime, urmărindu-se intensificarea procesului de valorificare a resurselor materiale ale ţării. Industria construcţiilor de maşini va devansa industria metalurgică cu un indice de 1,6, iar industria alimentară va depăşi producţia agricolă cu un indice de 1,25 — spre a cita exemplele cele mai concludente. — Dar la nivelul subramurilor, ce Îmbunătăţiri de structură se preconizează ? — Mutaţiile calitative constituie un lanţ de , procese. Ele nici n-ar putea fi privite altfel decât într-o relaţie dinamică, de intercondiţionare. Astfel că, acţiunile prevăzute la nivelul ramurilor vizează într-o mare măsură şi subramurite, precum şi o serie de produse importante. Se prevede astfel o dezvoltare mai acentuata a industriei electronice şi electrotehnice, a mecanicii fine, a producţiei de maşini-unelte, de construcţii navale, de fibre şi fire sintetice, de mase plastice şi cauciuc sintetic, a metalurgiei oţelurilor aliate. Toate acestea îşi găsesc expresii corespunzătoare in cifrele de plan. Desigur, s-ar mai putea vorbi de numeroase alte aspecte calitative, reflectate in prevederile planului cincinal. Găsesc insă potrivit să menţionez, în încheiere, că etapa pe care o parcurge ţara noastră în prezent este etapa unor mutaţii importante şi complexe nu numai în economie, dar şi în întreaga viaţă socială. In aceşti ani numărul salariaţilor va spori cu peste un milion, populaţia activă ocupată în agricultură urmînd să scadă de la circa 49 la sută in 1970 la circa 40 la sută în 1975. Pe baza creşterii in ritm susţinut a venitului naţional, fondul de consum va fi cu circa 44 la sută mai mare în 1975 faţă de 1970 ; se va înregistra astfel un ritm mediu anual de creştere de 7,6 la sută — superior cincinalelor precedente. Veniturile totale reale ala populaţiei se vor majora in perioada cincinalului cu 40—46 la sută. Privit deci şi prin prisma mutaţiilor de ordin calitativ, a conexiunilor acestor mutaţii, a interacţiunii dintre ele, planul cincinal ne înfăţişează cu aceeaşi forţă de convingere tabloul luminos sintetizat în cuvintele tovarăşului Nicolae Ceauşescu, secretarul general al partidului : „O dată cu dezvoltarea forţelor de producţie, cu creşterea producţiei de bunuri materiale şi spirituale, se va ridica şi mai mult nivelul de trai al poporului, se va îmbunătăţi viaţa fiecărui cetăţean, înfăptuindu-se astfel obiectivul central al construcţiei socialiste, ţelul suprem al întregii politici a partidului nostru comunist — bunăstarea şi fericirea omului “ PE ECRAME Voi sări din nou peste băltoace Lumea, prin ocheanul fermecat al copilăriei Acest recent film al lui Karel Kachyna ne amintește atît de mult de Zidul înalt (unul din succesele de acum 7 ani ale prestigiosului cineast cehoslovac), incit aproape că poate fi considerat o întoarcere plină de tandreţe intr-un univers poetic ce-i este foarte drag regizorului, cel al copilăriei, dar al uneia aparte, obligate să ia cunoştinţă prea timpuriu cu durerea, să-şi apere dreptul la candoare şi vis. De altfel, autorul se „autocitează“ la un moment dat, compunind o secvenţă ruptă parcă din pelicula amintită la început, micului erou, aflat într-un scaun de invalid, i se aruncă „de pe un zid înalt“ cîteva bomboane. Dar în timp ce fetiţa din celălalt film asista la spectacolul durerii, băieţelul din „Voi sări din nou peste băltoace“ o înfruntă, ţine piept unor grele încercări. Povestea unui copil ce învinge ameninţările paraliziei poate deveni uşor o lungă înşiruire de întîmplări duioase pe care adeseori regizorii le mînuiesc ca atare, fără grija unei acoperiri artistice, siguri pe efectul lor sentimental. Pentru Kachyna, tristeţea, amărăciunea, venite Înainte de vreme, sunt pietrele de încercare ale rezistenţei unei lumi ordonate după legile ei proprii; viaţa, văzută prin ocheanul fermecat al copilului curajos şi tenace, va fi structurată totdeauna conform principiilor frumosului: între o operaţie şi alta, micul bolnav visează animalele sale iubite, caii, în lungile ore de convalescenţă toate personajele îi defilează prin faţa ochilor într-o altă înfăţişare decit cea reală, totul capătă o existenţă poetică. Filmul este, de la un capăt la altul, proiecţia lirică a unor amănunte de viaţă care, pentru cei maturi, şi-au tocit cu timpul învelişul emoţional, este, cu alte cuvinte, o neîntreruptă curgere de percepţii proaspete ce stimulează capacitatea de vis a tuturor, nu numai a celor mici. De aici farmecul deosebit al filmului lui Kachyna , acceptăm, o dată cu protagonistul, să ne închipuim o lume colorată după propria noastră dorinţă, o fanfară care, de dragul nostru,cîntă cocoţată pe acoperiş şi pe ferestre, o mamă care, cu o melodie, convinge florile să se deschidă, un tată în faţa căruia orice armăsar împielițat devine pînă la urmă blind ca un miel. Acceptăm, mai ales, îndemnul de a nu uita că pe deasupra tuturor restriştilor biruie nesfirşita capacitate de regenerare umană. Magda Mihăilescu ASTĂZI, 27 octombrie, ORA 10, în sala Casei prieteniei româno-sovietice din str. Batistei nr. 14, în cadrul marilor manifestări culturale recomandate de Consiliul Mondial al Păcii şi UNESCO pe anul 1971, Comitetul Naţional pentru Apărarea Păcii din Republica Socialistă România, Consiliul Culturii şi Educaţiei Socialiste, Uniunea Scriitorilor şi Consiliul General ARLUS organizează o seară consacrată lui FIODOR MIHAILOVICI , DOSTOIEVSKY marele scriitor rus de la a cărui naştere se împlinesc 150 de ani. Va conferenţia prof. univ. Ion Ianoşi. Urmează filmul „Crimă şi pedeapsă“. Secvenţă din film Răspuns cerinţelor Urmare din pagi naţilor în cauză. De asemenea, piesele de schimb aferente dotării existente. Fac această precizare — apreciind pozitiv orientarea acţiunii la Fabrica de aceea şi la INOX, ,Autobuzul“, UREMOAS — întrucît tentativele de a executa utilajele universale se dovedesc, atît la întreprinderile executante nespecializate, cit şi la nivel macro-economic, de o eficienţă scăzută. Un loc aparte trebuie să-l ocupe în, cadrul acţiunii rezolvarea problemelor de dotare pe care le ridică — în general — modernizarea producţiei — sarcină cardinală a cincinalului. Din acest punct de vedere se poate aprecia că resursele existente nu au fost nici pe departe valorificate. Dovadă stau produsele cu vechi „state de serviciu” pe care le mai întîlnim în unele întreprinderi — I.P.L.M., „Electromagnetica” prompt specifice — în condiţiile în care perioada de reînnoire a nomenclatorului de fabricaţie s-a impus ca un indicator definitoriu al competitivităţii. Dar consecinţele revitalizării — prin forţe proprii — a proceselor de producţie, in concordanţă directă cu imperativele progresului tehnic, sunt evident mult mai complexe. In această ordine de idei, bilanţul obţinut la BUMBACARIA ROMANEASCA JILAVA este semnificativ. — Modernizarea prin autoutilare a 20 de maşini cu inele a permis mărirea zonei de deservire — ne spun? ing. Zinica Georgescu, directoarea fabricii. Desigur, saltul de productivitate înregistrat s-a răsfrînt din plin asupra rezultatelor de ansamblu ale întreprinderii. Delimitările propuse de interlocutorii noştri au fost aduse în discuţie, într-o variantă sau alta, de toţi cei 50 de specialişti intervievaţi in cadrul anchetei. Desigur, ţinînd cont de specificitatea ramurilor de producţie, a cerinţelor de etapă, nu se pot formula „reţete” infailibile. Ni se pare însă util să subliniem necesitatea — unanim recunoscută — a elaborării unui concept director asupra autoutilării. Coordonata santajară : un răspuns tot mai prompt cerinţelor specifice, în contextul utilizării eficiente a tuturor pîrghiilor pe care le oferă specializarea productivă, colaborarea şi cooperarea economică. Sub acest ultim aspect, experienţa dobindită de numeroase unităţi industriale din Capitală — UZINA DE POMPE, INOX, „SEMANATOAREA“, „TEHNOMETAL“ — se cere operativ generalizată şi dezvoltată. Autoutilarea nu poate fi concepută, nici în ceea ce priveşte realizarea efectivă, nici finalitatea, într-un mod „autarhic”. A recurge la cooperarea cu unităţile specializate, precum şi a livra celor de profil utilajele executate — în condiţia existenţei unor disponibilităţi de capacitate — înseamnă a amplifica substanţial eficienţa acţiunii. Reglarea cit mai eficientă a relaţiilor de colaborare pe acest plan, şi nu numai interbucureştene, incumbă firesc responsabilitatea centralelor industriale, calitatea activităţii lor de coordonare Nu trebuie uitat că în secţiile auxiliare indicele de folosire a utilajelor este departe de a satisface , în unităţile Ministerului Construcţiilor de Maşini, de pildă, el a reprezentat în trimestrul III a.c. numai 51,8 la sută, situîndu-se sub media realizată în industria Capitalei. Iată, deci, încă un puternic argument pentru intensificarea eforturilor în direcţia dezvoltării susţinute a autodotară, care printre multiplele sale avantaje se recomandă a fi şi una dintre căile principale pentru încărcarea, la întregul potenţial, a capacităţilor existente. Căci in ceea ce priveşte eficienţa economică a activităţii fiecărei întreprinderi, chiar în condiţia „departajării“ dintre secţiile de bază şi cele auxiliare, contribuţia trebuie să fie maximă. ROMVARED ■ (întreprinderea pentru exploatarea vagoanelor restaurant şi de dormit) ne informează, apropo de articolul „Setea pe şine“ despre următoarele , că parcul actual de vagoane-restaurant este redus. In 1972 situaţia se va îmbunătăţi (se vor amenaja încă 10 baruri In vagoane de clasa II) iar In 1973 alte 10 vagoane vor fi dotate şi cu maşină de bucătărie... începînd cu anul 1973 parcul va fi suplimentat cu vagoane apte pentru vitezele sporite ale garniturilor de călători. Dar pînă atunci „setea pe sine“ va continua ! Căci, deşi în răspuns se pomeneşte despre ele, bufetele volante se volatilizează repede , fiind slab aprovizionate ele îşi termină marfa cam de la primele opriri. ICR PANTELIMON, prin semnăturile directorului (Aurelian Bălălău), inginerului şef (I. Hirşulescu) şi a şefului serviciului producţie (Indescifrabil) face lumină în problema : „Ineditei note de plată“ in care era vorba de tergiversările unor lucrări şi Incorectitudinile ce au Însoţit (ne) executarea lucrării de învelire cu tablă a unei case. Dacă sîntem de acord cu primele două puncte ale răspunsului (recalcularea preţului la tablă şi reglementarea unor calcule cu beneficiarul), cel de-al treilea stîrneşte nedumerire. Se spune că „la ceea ce priveşte atitudinea neprincipială a unor salariaţi şi muncitori ai întreprinderii noastre, vă asigurăm că ducem o campanie susţinută — ca să zicem aşa — (de ce „ca sâ zicem aşa“ ? n.n.) împotriva acestor practici pe care sperăm să Ie stîrpim cu concursul tuturor organelor de resort“. Campania s-o fi ducind ea, dar am vrea să vedem devreme şi rezultatele... Iar în ceea ce priveşte „concursul“ organelor da resort, fără a-i minimaliza însemnătatea. POŞTA RUBRICII ne gîndim că pe primul joc ar trebui sa se afle, poate..., concursul conducerii ICR, ale cărei măsuri ar trebui să fie ceva mai drastice ! întreprinderea cinematografica a MUNICIPIULUI a constatat motivul pentru care instalaţia de proiecţie a proaspăt renovatului cinematograf „Doina“, funcţiona defectuos şi ni-l comunică şi nouă ; un şurub buclucaş, slăbit, deplasa obiectivul de proiecţie dinspre ecran spre perete. „S-au luat măsuri pentru o mai bună fixare a acestor obiective, pentru a se preveni asemenea situaţii in viitor“. De unda rezultă că şi şuruburile vor sta la primul plan al obiectivelor întreprinderii cinematografice... ÎNTREPRINDEREA „NUFĂRUL* ne comunică „cu satisfacţie, că au crescut simţitor intrările de haine de la populaţie şi anume de la 1000—1200 kg la 1800—2100 kg pe zi, ceea ce denotă că articolul a avut ecou in rindurile cititorilor ziarului” şi ne mulţumeşte pentru sprijinul acordat. In plus, „in ce priveşte unele lipsuri semnalate in articolul cu privire la munca noastră, ţinem să vă informăm că prin planurile noastre operative interne căutăm să le lichidăm şi să situăm activitatea noastră, In relaţiile cu clienţii, pe o altă treaptă“. De unde se vede că „Nufărul“ este hotărit să lucreze... Curat IOCL „TUTUNUL“ a efectuat cercetări la faţa locului (în urma apariţiei notei „Foc fără fum“) şi a constatat (ca şi noi, de altfel), următoarele : „In ceea ce priveşte ţigările „Snagov“, acest sortiment lipseşte uneori între aprovizionări, fiind mult solicitate de cumpărători (singura cale ca să nu lipsească aceste ţigări ar fi cumva să-i rugăm,pe cumpărători să nu le cumpere ?). Cu privire la sortimentul de ţigări „Amiral“ ca şi la ţigările „Snagov“, acestea in continuare îşi păstrează caracterul deficitar, neajungînd să satisfacă cererea cumpărătorilor toată săptămina, de la o aprovizionare la alta“. Cu alte cuvinte „da, aţi avut dreptate, şi noi am constatat aceleaşi deficienţe“. Dar despre ce măsuri s-au luat, sau se preconizează a fi luate nici un cuvinţel... DIRECŢIA DE POŞTA a municipiului Bucureşti a stabilit că sesizarea apărută la ziar cu ocazia unei distribuiri eronate de material poştal este întemeiată „iar cazul exemplificat în articol nu este izolat“. Drept urmare, şi în alte cazuri depistate s-au luat măsuri tehnico-organizatorice şi disciplinare, iar contra vinovaţilor au fost dispuse sancţiuni exemplare. Dar, cu acelaşi prilej, ni se relatează şi faptulpe care noi 11 cunoaştem şi pe care l-am şi expus în repetate rînduri în coloanele ziarului) că „la unele erori de distribuţie, contribuie direct, pe lingă expeditori, şi organele Consiliului popular care se ocupă de nomenclatura străzilor şi numerotarea blocurilor“, mai ales a celor din noile cartiere. Şi iată cum un răspuns implică altul, iar ambele buna desfășurare atît R')î| Octaviani Andronic