Informatia Bucureştiului, octombrie 1971 (Anul 19, nr. 5629-5654)

1971-10-27 / nr. 5651

t ,ír­v­a FINAL SAU PROLOG N­ ouă au fost, in intenţia organizatorilor, mobiluri­­le competiţiei artiştilor ■ un amatori dotate cu trofeul „Arenele Romane”. In primul rînd, să aducă la rampă cele mai valoroase formaţii bucu­­reştene de diverse genuri, iar in al doilea, să readucă in cen­trul atenţiei publice amfiteatrul din parcul „Libertăţii”, care a­­vea deplină justificare să con­stituie un punct de principală atracţie a stagiunii estivale. Rezultatul ? Rareori am intil­­nit, reunite în acelaşi specta­col, atîtea forţe artistice ; nici una din reprezentaţiile compe­tiţiei nu s-a desfăşurat în faţa a mai puţin de 5 000 de oameni. Ambele scopuri au fost, deci, atinsa. Mai mult chiar. Timpul nefavorizind prelungirea con-D A­ccente cursului, pe arena in aer liber, suita de spectacole a devenit itinerantă, găzduită la Savoy sau Giuleşti. Alaltăseara, pe scena Teatru­lui Giuleşti, s-a consumat ulti­mul act al primei ediţii a con­cursului. Protagonişti , artişti amatori din sectorul 8. A fost, după părerea noastră, cel mai izbutit spectacol al seriei de opt. Principalul argument al succesului ? Integrarea organică a fiecărei formaţii (corul reunit al sindicatelor din sector, bri­găzile artistice de agitaţie de la Regionala C.F.R. şi casa de cul­tură, grupurile vocale de la Modern-club şi casa de cultură, orchestrele de muzică populară şi uşoară de la Uzinele „Griviţa Roşie” etc.), într-o reprezenta­ţie concepută fluent, punctind prin vers, cintec, dans, scheci satiric, ideea anunţată in titlu : „Salutări din Bucureştii Noi“. N-am făcut statistica notelor acordate de juriu tuturor con­curenţilor, dar putem avansa pronosticul că sectorul 8 va in­tra in posesia râvnitului trofeu, reconfirmind, astfel, valabilita­tea dictonului ..sfirgitul În­cununează opera". Intr-adevăr, competiţia s-a­­ încheiat. Şi are un final demn de toată stima. Dar se pune întrebarea : oara finalul n-ar putea fi convertit in pro­log . Adică să avem de-a face cu o veritabilă stagiune perma­nentă a artiştilor amatori, des­făşurată nu numai pe scenele consacrate ale teatrelor, ci şi în puncte diverse ale oraşului (case de cultură, cluburi ale ti­neretului, cluburi de uzină). Nu încape Îndoială că această ini­ţiativă ar întruni toate adeziu­nile. Şi ale artiştilor amatori (cu continuitate in activitate), şi ale publicului (receptiv la manifestări de ţinută). E. Comarnescu P $ $ (Urmată din pag. I) prinde marele adevăr şi Îndrep­tar al celui ce ştie să fie un bun părinte şi anume că nu e sufi­­cientă doar dragostea, că ea înseamnă prea puţin fără capa­citatea de a o converti in valori specifice, nu acele cu adevărat utile lor. Trebuie să-i fii copilului model şi prieten, să-l fii alături cu sfatul, sau mustrarea ori de cite ori trebuie şi pentru aceasta să ştii şi să simţi tot ce »« petrece cu el, să-i cunoşti gln­­durile, felul de a simţi, capaci- INFORMAŢIA BUCUREŞTIULUI tudor . INTERPRETAT DE... n colecția „Biblioteca critică" a Editurii Eminescu a apărut de curînd un mic volum cuprinzând o selecție foarte riguroasă din multitudinea enorma de exegeze critice, pe care a suscitat-o, pe drept cuvînt, acel mare poet al secolului nostru, Tudor Arghezi, atît­ de viu discutat în momentul apariţiei sale şi în perioada interbelică şi aţit de admirat încă de pe atunci şi mai cu seamă în anii noştri. In acest volum întîlnim semnături dintre cele mai impună­toare, întrunind opiniile tuturor generaţiilor : Mi­hai Halea, Pompiliu Constantinescu, Eugen Lovinescu, Vladimir Streinu, G. Călinescu, Şerban Cioculescu, Ov. S. Crohmălniceanu, Tu­dor Vianu şi Sorin Alexandrescu. în volum nu aflăm nici un cuvînt introductiv, nici măcar numele alcătuitorului acestei colecţii. Dacă ar fi existat mă­car o notă editorială, ne-am fi putut da seama de criteriile care au stat la baza selecţiei. Asupra numelor şi textelor pe care le cuprinde — aşa cum am mai spus — nu aş avea nici o observaţie esenţială de făcut. Insă în ceea ce priveşte or­dinea textelor, se iscă unele nedumeriri. Criteriul ar fi putut să fie aici cel cronologic, deoarece volumul se deschide cu Mihai Halea şi se încheie cu Sorin Alexandrescu, intr-adevăr cel mai tînar dintre cei prezenţi aici. Criteriul cronologic ar fi putut să fie sau cel al virstei literare sau cel al anului in care au apărut mai întîi exegezele selectate. Intr-adevăr, cel din urmă, mai ales, ar fi fost cel m­ai bogat in­sugestii pentru majoritatea publicului cititor de astăzi, deoarece i-ar fi oferit prilejul de a dobîndi o schiță edificatoare a modului cum a evoluat în timp receptarea operei lui Tudor Arghezi în critica noastră literară. Insă, şi în această privinţă lipsa unei note a editorului ridică nedumeriri. La unele dintre texte se indică şi data în­­tîiei lor apariţii şi volumul recent reeditat, din care au fost extrase. La altele însă, menţionarea primei publicări lipseşte. Oricum, prezenţa criteriului primei apariţii in această anto­logie pare a fi o certitudine, şi e binevenită. E impresionant, de exemplu, sâ constatăm cât de complexă şi de judicioasă a fost întiia analiză critică a poeziei lui Tudor Arghezi, sem­nată de Mihai Halea. După cum, tot atît de semnificativă este preocuparea tinerei generaţii — reprezentată aici prin scrisul lui Sorin Alexandrescu — de a studia opera lui Tu­dor Arghezi cu ajutorul metodelor moderne. Ca să nu mai vorbim cit este de binevenită iniţiativa redacţiei colecţiei „Biblioteca critică", de a pune la îndemîna marelui public exegeze memorabile, precum cele semnate de Eugen Lovi­­nescu, G. Călinescu, Tudor Vianu, Vladimir Streinu­, Şerban Cioculescu. Volumul realizat astfel se citeşte cu mare interes, dînd prilejul unor instructive meditaţii asupra destinului literar al marilor scriitori, in viaţă ca şi în posteritatea lor. OVIDIU PAPADIMA I NICOLAE IORGA, ISTORIC AL BIZANŢULUI Pentru marele istoric care a fost Nicolae Iorga, precizarea locului pe care l-a ocupat istoria poporului ro­mân în ansamblul istoriei universale a constituit o preocupare constantă şi nu mai puţin pasionantă. Este ceea ce explică, în bună măsură, viul in­teres cu care s-a ocupat de proble­matica istoriei Bizanţului, a cărui „civilizaţie milenară, cuprinzînd o vastă arie teritorială şi atît de a­­proape, în toate felurile, de pămîn­­tul românesc, nu putea decit să atra­gă examenul stăruitor al marii sale inteligenţe“. In ansamblul prestigioasei activi­tăţi desfăşurate pe plan ştiinţific de Nicolae Iorga, cea de bizantinolog se înscrie ca o permanentă, prezentă aproape de-a lungul întregii sale vieţi. Ceea ce explică interesul pe care l-a stîrnit studierea acestei probleme de către grupul de tineri cercetători ce şi-au grupat studiile referitoare la activitatea de bizantinolog a lui Iorga, într-un volum omagial de cu­­rind apărut în Editura Academiei cu prilejul centenarului naşterii sale. Studii care oglindesc nu numai con­tribuţia sa de excepţională importan­tă la cunoaşterea şi interpretarea isto­riei Bizanţului (este fondator şi con­ducător al primului institut român de studii bizantine), ci şi puterni­cele elemente de gîndire materialistă ce se degajă cu deosebire din acest domeniu de bază al activităţii sale. Era firesc, aşadar, ca în centrul preocupărilor studiilor înmănuncheate în volumul omagial să se situeze, cu precădere, acele teme in legătură cu care gindirea novatoare a lui N. Iorga s-a manifestat în plenul ei. Și, departe de a epuiza jaloanele pe care le-a trasat cu vigoare în acest sens, ideea elaborată de el, a „Bi­zanţului după Bizanţ“, a supravie­ţuirii civilizaţiei sale dincolo de dis­pariţia sa politică, impresionează un chip deosebit, demonstrind, „încă o dată, puterea rolului pe care-l joacă ideile în istorie“. Intr-un cuvînt, un volum dedicat unor probleme al căror interes s-a menţinut neştirbit în ciuda nume­roaselor secole care au trecut. Interes pe care cel de al 14-lea Congres inter­naţional de studii bizantine, ce s-a desfăşurat anul acesta la Bucureşti, l-a demonstrat cu putere. FESTIVALUL FILMULUI SOVIETIC Astă seară (ora 20), la cinematograful „Capitol“ începe Festivalul fil­mului sovietic. Cu acest prilej se va prezenta un spectacol de gală cu „Piaţa Roşie“, producţie a studioului „Mosfilm“ în regia lui Vasili Or­­dînskoi, cu Serghei Iakovlev, Alexandr Kutepov, Serghei Nikonenko, Valen­tina Makiavina, Stanislas Liubsih, Viaceslav Şalevici în rolurile princi­pale. La manifestare ia parte şi delegaţia de cineaşti sovietici care se află în vizită in Bucureşti cu ocazia festivalului. I m Profesiunea de părinte­ tatea de muncă, prietenii, să sti­mulezi tot ceea ce se arată a fi bun, să înfrînezi răul. Nu-i greu, vor spune cei mai mulţi, toţi cei care au ştiut să-şi însuşească profesiunea şi să o practice astfel incit cu conştiinţa datoriei împlinite se bucură şi se mln­­dresc să-şi ştie fiii şi fiicele oameni de nădejde, să vadă In ei certitudinea viitorului. E greu, e cu neputinţă de a-i înţelege sau a-i forma pe tineri, vor spune cel care Încearcă să-şi ascundă propria neputinţă şi să explice dureroase eşecuri. E greu, nu ştiu ce se Intlmplat cu copilul, mi-a scăpat de sub con­trol, va spune un asemenea pă­rinte, fără să se Întreba dacă l-a controlat vreodată «“» ***• vărat. S-a Îndepărtat de mine, va zice altul, fără să fie conştient că apropiaţi n-au fost nicicind. Sunt destule asemenea cazuri, destui părinţi stupefiaţi de cine ştie ce manifestări ale copiilor lor, stupefiaţi ei, oameni de treabă, buni la lucru, onoraţi la slujbă, ei care au avut grijă să nu le lipsească nimic copiilor. Aici e aici. Toţi sau aproape toţi aceştia i-au lipsit pe copii tocmai de cea ce le era mai necesar, de prezenţa lor ca pă­rinţi, atentă, prevenitoare, blîndă şi fermă totodată. Un părinte, chiar cadru didac­tic, se arăta necăjit şi ruşinat că fiica sa nu mai urmează de vreo doi ani nici o şcoală, că nu munceşte. Dar pe la fosta ei şcoală, el nu fusese niciodată şi nu ştia măcar în ce­­clasă era fata cind intrerupsese studiile. O mamă ştia câ are un băiat bun şi taientat şi se arătat — pe bună dreptate — surprinsă să-l afle exmatriculat din şcoală. Din şcoala pe la care ea Insă nu trecuse niciodată. O altă mamă, săraca, se mindrea aproape că pe fiul său, om de douăzeci şi cinci de ani, alcoolic, îl întreţine ea, că nu-i lipsea nimic. Era acest fiu un exemplar perfect anacro­nic ; avea vârsta amintită, dar nu muncea... Pentru că mai sunt părinţi care îşi lasă copiii să crească aşa cum cresc buruienile, învăţaţi să primească doar, să pretindă, fără să ştie ce este munca, fără să-şi onoreze obli­gaţiile de oameni. Urmare, aşa­dar, a dragostei părinteşti nelu­minate de raţiune, dar şi a lip­sei de bun simţ a celor în cauză şi, de asemenea, a unei îngădu­inţe generale, sunt cazuri, e drept, dar care chiar in situaţia de cazuri nu mai pot fi receptate azi cind fiecare părinte are toate condi­ţiile de a-şi însuşi şi a-şi exer­cita cel puţin corect profesiunea. Şi chiar dacă nu există şcoli pentru părinţi, există toate con­diţiile pentru ca oricare să şi-o exercite corespunzător, cu con­diţia ca fiecare să fie convuus de obligaţiile pe care le presu­pune „profesiunea profesiunilor", profesiunea de părinte, adică a­­ceea de creator de oameni. • In incinta Librăriei Universităţii clujene s-a deschis o expoziţie de carte a editurilor „Enzyklopädie“ şi „Biblio­graphisches Institut“ din Leipzig, orga­nizată in colaborare cu Editura ştiinţi­fică din Capitală. In luna iunie a.c., o expoziţie asemănătoare a fost iniţiată la Halle, cu sprijinul aceloraşi edituri ger­mane. Organizarea reciproca de expozi­ţii face parte dintr-o convenţie — in curs de traducere în viaţă — de coproducţii şi coeditări. O acţiune care onorează Un dascăl inimos, care predă istoria la liceul „Dimitrie Bolintineanu“, a înfiinţat un cabinet de ştiinţe sociale, prin care îşi propune să completeze semnificativ lecţiile de istorie. Diafilme, albume, tablouri, o expoziţie care în­cearcă să ofere imaginea momentelor de mare însemnătate ale trecutului nostru, vitrine cu exponate (documente origi­nale, ziare ale vremii, cărţi, acte de proprietate, fotocopii, legiuiri, facsimile, o colecţie numismatică) — toate au me­nirea de a asigura procesului de instruc­ţie pedagogică o sporită eficacitate. Şi, neîndoios, cabinetul astfel, gîndit şi rea­lizat îşi poate aduce o contribuţie reală la însuşirea lecţiilor de istorie. Desigur, fără o pasiune autentică, nu putea profesorul Adrian Beldeanu, ajutat de corpul didactic, să „semneze" actul de naştere al acestui cabinet. Trebuie, precizat însă că o asemenea acţiune n-a cerut cine ştie ce investiţii materiale costisitoare. Totul s-a făcut prin efor­turi proprii, cu multă tragere de inimă. Interesat să-şi pună la punct un aseme­nea cabinet, liceul a căutat şi a găsit resursele necesare, începînd, bineînţeles, cu entuziasmul dascălului de istorie, cu rîvna lui de a înlesni elevilor o mai profundă apropiere de trecutul strămo­şesc, de istoria fierbinte a prezentului. Fiindcă, aşa cum aminteam mai sus, tot ceea ce s-a întreprins a fost astfel făcut încît să reflecte tot ceea ce e mai nobil în istoria patriei, de la înce­puturi pînă acum. Tată un fapt demn de toată lauda, de înalt simţ patriotic, întreprins prin sîrguinţă proprie, o acţi­une pe care am dori-o reeditată şi în alte şcoli şi licee. V­. Udrescu »tftSSw t«n«1»11 * *l­"'rj~r~ /(l"""m,tir­­v.it ujțn«»^ Data sondajului: 26 octombrie. .. ... &• Bt. a. M­UTAŢII CALITATIVE Urmare din pag­i energie electrică, de oţel, de îngrăşă­minte chimice, de ciment, ţesături, carne, zahăr etc., se vor apropia de realizările obţinute în ultimii ani în ţări ca Franţa, Italia, R.F.G. şi altele. Dar indicatorul cel mai sin­tetic, care evidenţiază pregnant a­­cest proces de apropiere, îl consti­tuie venitul naţional. Raportat pe locuitor, venitul naţional va ajunge la un nivel apropiat de cel obţinut în prezent de unele ţări dezvoltate din Europa. Procesul acesta este, desigur, un proces complex. El tre­buie înţeles în toată complexitatea sa, ca o rezultantă a dinamismului de ansamblu pe care îl imprimă noul plan cincinal dezvoltării eco­nomiei româneşti. Este vorba, aici, atît de ritmuri înalte de creştere (in industrie 11—12­­la sută, în agri­cultură 6,3—8,3 la sută), de aspecte cantitative deci, cit și de aspecte de ordin calitativ — de multiplele şi importantele mutaţii ce vor avea loc în această perioadă. — V-am ruga să ne vorbiţi mai pe larg despre aceste aspecte calita­tive. — Cincinalul 1971—1975 este denu­mit pe drept cuvînt „cincinalul e­­ficienţei”. O condiţie sine qua non a unui astfel de program o con­stituie reducerea cheltuielilor de producţie, îndeosebi a celor mate­riale. Iată de aici un prim aspect calitativ nou : pentru micşorarea ponderii acestor cheltuieli în pro­dusul social — premisă a intensi­ficării ritmului reproducţiei socia­liste lărgite, a creşterii nivelului de trai — s-a stabilit pentru întîia oară în­­tr-un plan cincinal ca ritmul de creşte­re a venitului naţional să-l devan­seze pe cel al produsului social. A­­cest fapt reflecta în forma cea mai sintetică orientarea planului spre accentuarea laturilor calitative ale dezvoltării. Micşorarea ponderii chel­tuielilor materiale este o sarcină nu numai necesară, dar şi posibilă, dacă avem în vedere faptul că, în general, consumurile specifice de materii prime, materiale şi com­bustibil sunt încă mari, nn necon­cordantă cu dotarea tehnică moder­nă, cu tehnologia avansată a uni­tăţilor noastre. Rezerve importante, insuficient puse în­ valoare, există şi în ceea ce priveşte utilizarea fon­durilor fixe. — Exemple de acest fel sunt şi în industria bucureşteană. Ele au stat la baza a numeroase propuneri — oglindite de altfel în prevede­rile planului cincinal — pentru valorificarea superioară a materii­lor prime, pentru reducerea norme­lor de consum şi, în f­inal, a pre­ţului de cost. Alte aspecte de ordin calitativ ale (termenul ni se pare adecvat) construcţiei planului ? — Importante mutaţii calitative in structura economiei naţionale vor fi determinate şi de prevederile re­feritoare la creşterea ponderii indus­triei in venitul naţional: de la circa 62 la sută în 1970 la circa 67 la sută în 1975. Această creştere ilu­strează — fapt de un real interes pentru Bucureşti, dată fiind pon­derea însemnată a producţiei sale industriale în producţia globală a ţării — accentuarea poziţiei indus­triei ca ramură conducătoare în e­­conomie. Pe această cale se vor impulsiona dotarea ramurilor cu tehnică avansată, creşterea produc­tivităţii muncii sociale, ridicarea gradului de ocupare a forţei de muncă. Modificări de structură se vor produce şi ca urmare a inten­sificării procesului de dezvoltare a ramurilor purtătoare ale progresu­lui tehnic. Bunăoară, ponderea in­dustriei construcţiilor de maşini, a industriei chimice şi a materialelor de construcţii, luate împreună, va creşte în totalul producţiei industriale de la aproape 39 la sută în anul 1970, la circa 46 la sută în anul 1975. In acest cincinal industria va în­registra şi schimbările generate de creşterea mai rapidă a producţiei ramurilor prelucrătoare, în compa­raţie cu cea a ramurilor producă­toare de materii prime, urmărin­­du-se intensificarea procesului de valorificare a resurselor materiale ale ţării. Industria construcţiilor de maşini va devansa industria metalur­gică cu un indice de 1,6, iar indus­tria alimentară va depăşi producţia agricolă cu un indice de 1,25 — spre a cita exemplele cele mai con­cludente. — Dar la nivelul subramurilor, ce Îmbunătăţiri de structură se preco­nizează ? — Mutaţiile calitative constituie un lanţ de , procese. Ele nici n-ar putea fi privite altfel decât într-o relaţie dinamică, de intercondiţionare. Astfel că, acţiunile prevăzute la ni­velul ramurilor vizează într-o mare măsură şi subramurite, precum şi o serie de produse importante. Se prevede astfel o dezvoltare mai a­­­centuata a industriei electronice şi electrotehnice,­­ a mecanicii fine, a producţiei de maşini-unelte, de con­strucţii navale, de fibre şi fire sin­tetice, de mase plastice şi cauciuc sintetic, a metalurgiei oţelurilor a­­liate. Toate acestea îşi găsesc ex­presii corespunzătoare in cifrele de plan. Desigur, s-ar mai putea vorbi de numeroase alte aspecte calitative, reflectate in prevederile planului cincinal. Găsesc insă potrivit să men­ţionez, în încheiere, că etapa pe care o parcurge ţara noastră în pre­zent este etapa unor mutaţii impor­tante şi complexe nu numai în e­­conomie, dar şi în întreaga viaţă socială. In aceşti ani numărul sala­riaţilor va spori cu peste un mi­lion, populaţia activă ocupată în a­­gricultură urmînd să scadă de la circa 49 la sută in 1970 la circa 40 la sută în 1975. Pe baza creşterii in ritm susţinut a venitului naţio­nal, fondul de consum va fi cu circa 44 la sută mai mare în 1975 faţă de 1970 ; se va înregistra astfel un ritm mediu anual de creştere d­e 7,6 la sută — superior cincinalelor pre­cedente. Veniturile totale reale ala populaţiei se vor majora in perioa­da cincinalului cu 40—46 la sută. Privit deci şi prin prisma muta­­­­ţiilor de ordin calitativ, a conexiu­nilor acestor mutaţii, a interacţiunii dintre ele, planul cincinal ne înfă­ţişează cu aceeaşi forţă de convin­gere tabloul luminos sintetizat în cuvintele tovarăşului Nicolae Ceauşescu, secretarul general al partidului : „O dată cu dezvoltarea forţelor de producţie, cu creşterea producţiei de bunuri materiale şi spirituale, se va ridica şi mai mult nivelul de trai al poporului, se va îmbunătăţi viaţa fiecărui cetăţean, înfăptuindu-se astfel obiectivul cen­tral al construcţiei socialiste, ţelul suprem al întregii politici a parti­dului nostru comunist — bunăsta­rea şi fericirea omului “ PE ECRAME Voi sări din nou peste băltoace Lumea, prin ocheanul fermecat al copilăriei Acest recent film al lui Karel Ka­­chyna ne amintește atît de mult de Zidul înalt (unul din succesele de acum 7 ani ale prestigiosului cineast cehoslovac), incit aproape că poate fi considerat o întoarcere plină de tandreţe intr-un univers poetic ce-i este foarte drag regizorului, cel al copilăriei, dar al uneia aparte, obli­gate să ia cunoştinţă prea timpu­riu cu durerea, să-şi apere dreptul la candoare şi vis. De altfel, autorul se „autocitează“ la un moment dat, compunind o secvenţă ruptă parcă din pelicula amintită la început, mi­cului erou, aflat într-un scaun de in­valid,­ i se aruncă „de pe un zid înalt“ cîteva bomboane. Dar în timp ce fetiţa din celălalt film asista la spectacolul durerii, băieţelul din „Voi sări din nou peste băltoace“ o înfruntă, ţine piept unor grele încercări. Povestea unui copil ce în­vinge ameninţările paraliziei poate deveni uşor o lungă înşiruire de în­­tîmplări duioase pe care adeseori re­gizorii le mînuiesc ca atare, fără grija unei acoperiri artistice, siguri pe efectul lor sentimental. Pentru Kachyna, tristeţea, amărăciunea, ve­nite Înainte de vreme, sunt pietrele de încercare ale rezistenţei unei lumi ordonate după legile ei proprii; viaţa, văzută prin ocheanul fermecat al co­pilului curajos şi tenace, va fi struc­turată totdeauna conform principii­lor frumosului: între o operaţie şi alta, micul bolnav visează animalele sale iubite, caii, în lungile ore d­e convalescenţă toate personajele îi defilează prin faţa ochilor într-o altă înfăţişare decit cea reală, totul ca­pătă o existenţă poetică. Filmul este, de la un capăt la al­tul, proiecţia lirică a unor amănunte de viaţă care, pentru cei maturi, şi-au tocit cu timpul învelişul emo­ţional, este, cu alte cuvinte, o ne­întreruptă curgere de percepţii proas­pete ce stimulează capacitatea de vis a tuturor, nu numai a celor mici. De aici farmecul deosebit al filmu­lui lui Kachyna , acceptăm, o dată cu protagonistul, să ne închipuim o lume colorată după propria noastră dorinţă, o fanfară care, de dragul nostru,cîntă cocoţată pe acoperiş şi pe ferestre, o mamă care, cu o me­lodie, convinge florile să se deschidă, un tată în faţa căruia orice armăsar împielițat devine pînă la urmă blind ca un miel. Acceptăm, mai ales, în­demnul de a nu uita că pe deasupra tuturor restriştilor biruie nesfirşita capacitate de regenerare umană. Magda Mihăilescu ASTĂZI, 27 octom­brie, ORA 10, în sala Casei prieteniei româ­­no-sovietice din str. Ba­tistei nr. 14, în cadrul marilor manifestări cul­turale recomandate de Consiliul Mondial al Păcii şi UNESCO pe a­­nul 1971, Comitetul Na­ţional pentru Apărarea Păcii din Republica Socialistă România, Consiliul Culturii şi E­­ducaţiei Socialiste, U­­niunea Scriitorilor şi Consiliul General ARLUS organizează o seară consacrată lui FIODOR MIHAILO­VICI , DOSTOIEVSKY marele scriitor rus de la a cărui naştere se împlinesc 150 de ani. Va conferenţia prof. univ. Ion Ianoşi. Ur­mează filmul „Crimă şi pedeapsă“. Secvenţă din film Răspuns cerinţelor Urmare din pagi­ naţilor în cauză. De asemenea, piesele de schimb aferente dotării existente. Fac această precizare — apreciind pozitiv orientarea acţiunii la Fabrica de ace­­ea şi la INOX, ,Autobuzul“, UREMOAS — întrucît tentativele de a executa utilajele universale se do­vedesc, atît la întreprinderile exe­cutante nespecializate, cit şi la nivel macro-economic, de o eficienţă scă­zută. Un loc aparte trebuie să-l ocupe în, cadrul acţiunii rezolvarea proble­melor de dotare pe care le ridică — în general —­ modernizarea pro­ducţiei — sarcină cardinală a cinci­nalului. Din acest punct de vedere se poate aprecia că resursele exis­tente nu au fost nici pe departe valorificate. Dovadă stau produsele cu vechi „state de serviciu” pe care le mai întîlnim în unele întreprin­deri — I.P.L.M., „Electromagnetica” prompt specifice — în condiţiile în care perioada de reînnoire a nomenclatorului de fabri­caţie s-a impus ca un indicator de­finitoriu al competitivităţii. Dar con­secinţele revitalizării — prin forţe proprii — a proceselor de producţie, in concordanţă directă cu imperati­vele progresului tehnic, sunt evident mult mai complexe. In această ordi­ne de idei, bilanţul obţinut la BUM­­BACARIA ROMANEASCA JILAVA este semnificativ. — Modernizarea prin autoutilare a 20 de maşini cu inele a permis mă­rirea zonei de deservire — ne spun? ing. Zinica Georgescu, directoarea fabricii. Desigur, saltul de productivitate în­registrat s-a răsfrînt din plin asupra rezultatelor de ansamblu ale între­prinderii. Delimitările propuse de interlocu­torii noştri au fost aduse în discu­ţie, într-o variantă sau alta, de toţi cei 50 de specialişti intervievaţi in cadrul anchetei. Desigur, ţinînd cont de specificitatea ramurilor de pro­ducţie, a cerinţelor de etapă, nu se pot formula „reţete” infailibile. Ni se pare însă util să subliniem nece­sitatea — unanim recunoscută — a elaborării unui concept director asu­pra autoutilării. Coordonata sa­nta­jară : un răspuns tot mai prompt cerinţelor specifice, în contextul uti­lizării eficiente a tuturor pîrghiilor pe care le oferă specializarea pro­ductivă, colaborarea şi cooperarea economică. Sub acest ultim aspect, experienţa dobindită de numeroase unităţi in­dustriale din Capitală — UZINA DE POMPE, INOX, „SEMANATOA­­REA“, „TEHNOMETAL“ — se cere operativ generalizată şi dezvoltată. Autoutilarea nu poate fi concepută, nici în ceea ce priveşte realizarea efectivă, nici finalitatea, într-un mod „autarhic”. A recurge la cooperarea cu unităţile specializate, precum şi a livra celor de profil utilajele exe­cutate — în condiţia existenţei unor disponibilităţi de capacitate — în­seamnă a amplifica substanţial efi­cienţa acţiunii. Reglarea cit mai eficientă a relaţiilor de colaborare pe acest plan, şi nu numai inter­­bucureştene, incumbă firesc respon­sabilitatea centralelor industriale, ca­litatea activităţii lor de coordonare Nu trebuie uitat că în secţiile auxi­liare indicele de folosire a utilajelor este departe de a satisface , în unităţile Ministerului Construcţiilor de Maşini, de pildă, el a reprezen­tat în trimestrul III a.c. numai 51,8 la sută, situîndu-se sub media rea­lizată în industria Capitalei. Iată, deci, încă un puternic argu­ment pentru intensificarea eforturilor în direcţia dezvoltării susţinute a autodotară, care printre multiplele sale avantaje se recomandă a fi şi una dintre căile principale pentru încărcarea, la întregul potenţial, a capacităţilor existente. Căci in ceea ce priveşte eficienţa economică a activităţii fiecărei întreprinderi, chiar în condiţia „departajării“ dintre sec­ţiile de bază şi cele auxiliare, con­tribuţia trebuie să fie maximă. ROMVARED ■ (întreprinderea pentru exploatarea vagoanelor restaurant şi de dormit) ne informează, apropo de arti­colul „Setea pe şine“ despre următoa­rele , că parcul actual de vagoane-resta­­urant este redus. In 1972 situaţia se va îmbunătăţi (se vor amenaja încă 10 baruri In vagoane de clasa II) iar In 1973 alte 10 vagoane vor fi dotate şi cu maşină de bucătărie... începînd cu anul 1973 parcul va fi suplimentat cu vagoane apte pentru vitezele sporite ale garniturilor de călători. Dar pînă atunci „setea pe sine“ va continua ! Căci, deşi în răspuns se pomeneşte despre ele, bufetele volante se volatilizează repede , fiind slab aprovizionate ele îşi termină marfa cam de la primele opriri. ICR PANTELIMON, prin semnăturile directorului (Aurelian Bălălău), ingine­rului şef (I. Hirşulescu) şi a şefului ser­viciului producţie (Indescifrabil) face lumină în problema : „Ineditei note de plată“ in care era vorba de tergiver­sările unor lucrări şi Incorectitudinile ce au Însoţit (ne) executarea lucrării de învelire cu tablă a unei case. Dacă sîntem de acord cu primele două puncte ale răspunsului (recalcularea preţului la tablă şi reglementarea unor cal­cule cu beneficiarul), cel de-al treilea stîrneşte nedumerire. Se spune că „la ceea ce priveşte atitudinea neprincipială a unor salariaţi şi muncitori ai între­prinderii noastre, vă asigurăm că du­cem o campanie susţinută — ca să zicem aşa — (de ce „ca sâ zicem aşa“ ? n.n.) împotriva acestor practici pe care sperăm să Ie stîrpim cu concursul tutu­ror organelor de resort“. Campania s-o fi ducind ea, dar am vrea să vedem devreme şi rezultatele... Iar în ceea ce priveşte „concursul“ organelor da resort, fără a-i minimaliza însemnătatea. POŞTA RUBRICII ne gîndim că pe primul joc ar trebui sa se afle, poate..., concursul condu­cerii ICR, ale cărei măsuri ar trebui să fie ceva mai drastice ! întreprinderea cinematogra­fica a MUNICIPIULUI a constatat motivul pentru care instalaţia de proiec­ţie a proaspăt renovatului cinematograf „Doina“, funcţiona defectuos şi ni-l comunică şi nouă ; un şurub buclucaş, slăbit, deplasa obiectivul de proiecţie dinspre ecran spre perete. „S-au luat măsuri pentru o mai bună fixare a acestor obiective, pentru a se preveni asemenea situaţii in viitor“. De unda rezultă că şi şuruburile vor sta la primul plan al obiectivelor întreprin­derii cinematografice... ÎNTREPRINDEREA „NUFĂRUL* ne comunică „cu satisfacţie, că au crescut simţitor intrările de haine de la popu­laţie şi anume de la 1000—1200 kg la 1800—2100 kg pe zi, ceea ce denotă că articolul a avut ecou in rindurile citi­torilor ziarului” şi ne mulţumeşte pen­tru sprijinul acordat. In plus, „in ce priveşte unele lipsuri semnalate in ar­ticolul cu privire la munca noastră, ţinem să vă informăm că prin planu­rile noastre operative interne căutăm să le lichidăm şi să situăm activitatea noastră, In relaţiile cu clienţii, pe o altă treaptă“. De unde se vede că „Nu­fărul“ este hotărit să lucreze... Curat I­OCL „TUTUNUL“ a efectuat cercetări la faţa locului (în urma apariţiei notei „Foc fără fum“) şi a constatat (ca şi noi, de altfel), următoarele : „In ceea ce priveşte ţigările „Snagov“, acest sortiment lipseşte uneori între aprovi­zionări, fiind mult solicitate de cum­părători (singura cale ca să nu lipsea­scă aceste ţigări ar fi cumva să-i ru­găm­­,pe cumpărători să nu le cum­pere ?). Cu privire la sortimentul de ţigări „Amiral“ ca şi la ţigările „Sna­gov“, acestea in continuare îşi păstrează caracterul deficitar, neajungînd să sa­tisfacă cererea cumpărătorilor toată săptămina, de la o aprovizionare la alta“. Cu alte cuvinte „da, aţi avut dreptate, şi noi am constatat aceleaşi deficienţe“. Dar despre ce măsuri s-au luat, sau se preconizează a fi luate­­ nici un cuvinţel... DIRECŢIA DE POŞTA a municipiului Bucureşti a stabilit că sesizarea apărută la ziar cu ocazia unei distribuiri ero­nate de material poştal este întemeiată „iar cazul exemplificat în articol nu este izolat“. Drept urmare, şi în alte cazuri depistate s-au luat măsuri teh­­nico-organizatorice şi disciplinare, iar contra vinovaţilor au fost dispuse sanc­ţiuni exemplare. Dar, cu acelaşi prilej, ni se relatează şi faptul­­pe care noi 11 cunoaştem şi pe care l-am şi expus în repetate rînduri în coloanele ziarului) că „la unele erori de distribuţie, contribuie direct, pe lingă expeditori, şi organele Consiliului popular care se ocupă de nomenclatura străzilor şi numerotarea blocurilor“, mai ales a celor din noile cartiere. Şi iată cum un răspuns implică altul, iar ambele buna desfășurare atît R')î| Octaviani Andronic

Next