Informatia Bucureştiului, mai 1972 (Anul 19, nr. 5810-5835)

1972-05-16 / nr. 5822

Pag. a 2 a O literatură militantă, profund realistă, bogată în idei şi sentimente TUDOR ZAHARIA, muncitor la uzina „Republica“. A­şteptăm opere la fel de trainice şi de măreţe ca lumea pe care am făurit-o Am urmărit cu multă atenţie dezbate­rile care au loc în intimpinarea Confe­­rinţei naţionale a scriitorilor. Pot spune că mă bucură seriozitatea şi sinceritatea cu care se discută, cu care scriitorii şi cititorii, deopotrivă, privesc problemele esenţiale ale creaţiei literare necesitatea ancorării ei cit mai adinei în­ realităţile contemporane Desigur, dezbaterile nu pot ■*­ şi nici nu îşi propun­e să Înlo­cuiască în vreun fel cărţile propriu-zise, pe care noi le aşteptăm. Dar schimbu­rile de păreri sínt necesare, cred eu, tocmai pentru a se înţelege şi mai bine care sínt­­scrierile cu şanse reale de a întruni adeziunea publicului cititor, care sínt problemele adevărate re de frămin­­tă. In fond, dorinţele sunt aceleaşi : o literatură de înaltă valoare­­ artistică, profund realistă, bogată în idei şi senti­mente. Capabilă, deci, să prezinte lumii şi viitorimii chipul nostru cel adevărat. Chid spun aceasta, mă gîndesc la mili­oanele de muncitori, ţărani şi intelec­tuali care contribuie, prin activitatea toi de zi cu zi, la făurirea societăţii socialis­te multilateral dezvoltate. A descrie pro­fundele transformări care au avut loc, în ultimele decenii, in viaţa lor, în con­ştiinţa lor : a surprinde procesele revo­luţionare din lumea noastră ; lupta con­tinuă dintre vechi şi nou : eforturile omului pentru atingerea unor trepte su­perioare de înţelegere a lumii, de cu­noaştere a realităţilor iată tot atîtea domenii inepuizabile pentru inspiraţia scriitorilor. In toate sferele ytgtît ^oas­­tre, tindem în mod organic spre înţele­gerea cit mai ad­Lncă, mai muîtUăt^rală a lucrurilor, a cauzei oi care ie, hei or­mi nă Cunoscînd în profunzime realităţile din jur, scriitorii vor avea o materie primă inedită şi clocotitoare pen­tru creaţia lor, popim reali­za­rea capodope­relor literaturii actuale pe care — cum e şi firesc — tocmai ei sunt chemaţi le făurească. Tot aşa cum contemporanii lor înalţă capodoperele progresului ma­terial — martie combinate incti­ativ iure sau hidrocentrale, măreţele edificii ale ştiinţei şi culturii, vetrele moderne ale civilizaţiei socialiste ce apar pe harta ţârii, de la un cincinal la altul, ca tot atitea jaloane luminoase ale industriali­zării, ale ridicării nivelului general de civilizaţie şi cultură. Realitatea soc­ialistă — iată izvorul primordial al creaţiei li­terare actuale, creaţie care nu poate fi decit revoluţionară, tocmai pentru că în­suşi procesul acesta istoric este revolu­ţionar. Se ştie că „revoluţionar“ nu în­seamnă nici simplu, nici uşor. Cei mai în vîrstă dintre noi îşi amintesc, cu emoţie, cu cită forţă şi cu ce elanuri am pornit la făurirea noii lumi ! N-a fost nici simplu, nici uşor. Dar, după un sfert de veac de lupte şi eforturi, putem spune cu o legitimă mindrie : am construit, socialismul în România î­n rândul oamenilor de artă şi literatură să construiască opere la fel de trainica şi de măreţe ca lumea pe care am fum­rit-o... „diletanţii“. Iar cârtiţe respective s-ar lega, in conştiinţa noastră, in mod in­disolubil, de numele şi de creaţia aces­tor eroi geniali— VICTORIA IOVIŢĂ, gospodină: Copiii noştri ne cer „poveşti noi“!... Am trei copii, dintre care doi sunt de Vîrstă școlară. Ca­ atare, trebuie să fiu la curent cu tot­ ce apare in librării, cu în ce li se recomandă pentru lectură. De obicei, se tipăresc — cîteod­ata după sfirșitul anului școlar — majori­tatea lucrărilor din această categorie. Dacă cel mai mare dintre ei, fiind în clasa a VI-a, se descurcă binişor în or­ganizarea lecturii particulare, ceilalţi doi (de 8 şi de 5 ani) mă uluiesc, pur şi simplu, cu cererile lor de cărţi, de parcă eu aş fi mai marele editurilor sau al scriitorilor ! Mai ales prîslea e fantastic: vrea, aproape In fiecare zi, poveşti noi, motivînd că pe cele vechi le ştie pe toate... Şi, cam are dreptate , basmele din colecţia „Poveşti nemuritoare“ şi din alte colecţii­­ le-am povestit de cite­­va ori fiecare, cu unele modificări spre a-i lăsa să creadă că sunt noi. Degeaba, însă ! Vajnicul meu ascultător mă co­rectează de fiecare dată, cu acea sfintă indignare cu care protestezi atunci cînd cineva te minte văzind cu ochii ! Şi iar începe : „vreau poveşti noi !’’. Am în­cercat de nenumărate ori să născocesc eu însămi cîteva povestiri. Mamele mă vor înţelege : toate sintem­, intr-un fel sau altul... scriitoare pentru copii ! Dar şi fantezia noastră are o limită , fără să mai vorbesc de faptul că timpul nu este în aşa fel drămuit, incit nu ne mai ramine mai nimic pentru... creaţie ! Şi, apoi, ea să­ iasă treaba bine, trebuie ta­lent. Ion Creangă, după cum se ştie, nu povesteşte in amintirile lui decit ispră­vile copilului de ţăran dentotdeauna. Dar numai el ştie să Ie povestească a fit de frumos, cu atîta căldură şi naturaleţe, încît citindu-le, astăzi, devenim parcă noi înşine la fel de „şturlubatici şi co­­pilăroşi“... Poate că, văzind aceste rîn­­duri, unii scriitori vor zâmbi: „Ia te, uită! poveşti în era zborurilor cosmice ! Cînd copilul urmăreşte, cu nasul în televizor, fiecare pas al omului pe Lună !“. Eu cred însă că tocmai aici stă farmecul copiilor noştri , trăind în realitatea cea mai reală, ci nu s-au desprins încă de lumea minunată a basmelor, de eroii lor frumoşi şi drepţi, curajoşi şi buni. Aş­teptăm, împreună cu ei, cît mai multe POVEŞTI NOI... ADRIAN POPESCU, student la Politehnică: Cărţi cu eroi îndrăzneţi, puternici, generoşi... Am citit traduceri şi am văzut filma străine dedicate vieţii unor personalităţi artistice sau ştiinţifice de anvergură mondială. Şi m-am gîndit, de fiecare dată, la faptul că literatura noastră ac­tuală nu prea abundă în eroi care şi-au dedicat întreaga lor viaţă triumfului unor idei înaintate, împlinirii unor idealuri progresiste, realizării unor proiecte în­drăzneţe. Nu-mi propun aici să alcă­tuiesc lista viitoarelor premiere de acest fel , literare sau cinematografice. In fiecare domeniu de activitate — începind­ cu Enescu sau Brâncuşi, pină la Gogu Constantinescu (creatorul sonicităţii) sau Henri Coandă (părintele aviaţiei cu reacţie) — au strălucit pe firmamentul lumii tot atitea stele ivite din orizontul românesc. Sunt sigur că eventualele ro­mane avîndu-i ca eroi pe Brâncuşi, să zicem, sau pe Coandă s-ar bucura de un imens succes de public. Tocmai pen­tru că ele ar arăta forţa interioară, tăria morală cu care ei şi-au construit perso­nalitatea, şi-au pus talentul şi inteligenţa în slujba frumosului şi adevărului, a îmbogăţirii vieţii spirituale, a progresului civilizaţiei umane. Judecate exclusiv prin prisma rezultatelor ultime, poate că ase­menea destine — tocmai pentru că s-au „ascuns“, pină la identificare, în produsele geniului lor artistic sau tehnic — ar părea lipsite de dramatismul, de spectaculosul marilor căutări : totul pare neted, precis, matematic. Newton a des­coperit legea atracţiei universale pom­­bîndu-se prin grădină . Coandă şi-a des­cifrat efectul care îi poartă numele ur­mărind traiectoria unei picături de apă, şi aşa mai departe. S-ar părea, deci, că viaţa unor asemenea oameni este „nein­­teresantă“ din punct de vedere literar : nici angoase metafizice, nici căderi abi­sale, nici degringolade paranoice . Dar este o naivitate, ca să nu zic alt­fel, dacă cineva îşi închipuie că arta trebuie să fie o oglindă exclusiv a de­gradării umane şi nu şi a înălţării omu­lui spre culmile autodepăşirii condiţiei sale. Nu pledez, deci, pentru o literatură care să ocolească untul, josnicia, min­ciuna — atîta timp Cit ele n-au dispă­rut de pe suprafaţa pământului. Dar, mai ales, noi, tinerii cititori, aşteptăm cărţi cit mai bogate în eroi îndrăzneţi şi puternici, generoşi şi frumoşi. După cite ştiu, Brâncuşi n-a trecut pe scena vieţii ca un... cascador ! Dar, acolo in atelierul lui, a luat piatra „prozaică“ şi, tot meşterind-o cu dalta, a creat din ea o îmbrăţişare fără sfirşit... Cit de mult a putut iubi acest om, dacă a făcut pină şi pietrele să se iubească?! E doar o întrebare pe care mi-am pus-o, fără să găsesc toate argumentele psihologice ale răspunsului. Dacă şi-ar pune-o şi unii scriitori, poate că ei ar găsi răs­punsuri — la ca şi la altele — mult mai convingătoare și mai umane decit noi. Fişe de lectură Greta Garbo“ 5? O prefaţă de Francois Maur­iac („Într-o seară, Greta Garbo”), o bio­grafie de Fritiof EH Il­ii­ui­st („Greta Garbo, vedeta solitară”) şi un eseu de Ecaterina Q- pro­y. („Greta Garbo, star conte­stat­ar**) com­pun volumul „Greta Garbo”, tiparit de E­­ditt­ra Meridiane. Partea mediana a a­­cestui triptic — „Greta Garbo,, vedeta solită­­ra” ~­- este cea mai am­plă, ea reprezentind ■* două treimi din totalul paginilor publi­cate (traducere după versiunea franceză, de Domnița Munteanul. Desigur, Fritiof fil­l­­quist ştie să povesteas­că agreabil, după cum e­­ fel de adevărat că biografiile romanţate­­au constituit dintotdea­­una un gen de mare popularitate. Dar, par­că la prima intenire cu „regina incontesta­bilă a cinematografu­­­lui”, cu cea pe care Jean Mitry a denumit-o singura Sarah Bern­hard a ecranului am fi dorit să aflăm mai puţine amănunte apro­ximative despre priete­nele din copilărie ale Gretei Gustafsson şi mai multe aprecieri judicioase referitoare la modalităţile de expre­sie actoricească ale Gretei Garbo. Pe a­­locuri, atari îndelung aşteptate consideraţii răsar totuşi cu timidi­tate, spre a se topi i­mediat in noianul dia­logurilor imaginare, menite să reconstituie destinul senzaţional al unei foste ucenice din­­tr-o frizerie a Stock­­holmului, ajunsă starul starurilor la Hollywood Foarte inspirată deci, ideea redactorilor edi­ţiei româneşti de a în­tregi (prin adăugarea unei contribuţii origi­nale şi a filmografiei), i­­maginea incompletă o­­ferita cititorilor de scri­erea lui Billquist. „Pri­virea magică a Gretei Garbo conferă luxului abject al filmelor o a­­tracţie aproape nesfâr­­şită” afirmă Francois Mauriac. Tocmai acea­stă —• incomparabilă magie, această ,,fascina­ţie malefică”, concen­trată în „frumuseţea de opoziţie” et »Divinei** se situează în centrul a­­tenţiei autoarei eseului „Greta Garbo, star contestatar”. Captivată vizibil de subiect, Eca­­terina Oproiu aşterne, scăpărător, rînduri de o rară fineţe analitică. „Fenomenul Garbo** este disecat dinăuntrul său şi înfăţişat în mul­tiple şi inedite iposta­ze: „Garbo, un Pigm­a­­lion oblic”, „Garbo, femeia păcat­ă- femeia­­obiect”, „Garbo, manu­factura de vise**, „Gar­bo, ca personaj robot”, „Garbo, sau foamea de absolut”, „Garbo, tăce­rea antiamericană”. Mai presus chiar de­cit virtuozitatea stilis­ tică, se remarcă In Garbo, star contesta­ta/*, permanenta tendin­ţă de extindere a unui cadru de referinţă strict estetic şi filmologie, de proiectare a­ vedetei („vedetă ” de la a fi văzută**, nuanţează E­­caterina Oproiu) In­tr-un univers temporal şi spaţial cu largi re­zonanţe sociologice. Pentru că — ni se a­­rată ~ „Garbo nu a fost numai un delir idolatru. Ea a fost (•••) speranţa depăşirii unei existenţe care nu-şi spunea încă unidimen­sională, ceea ce n-a împiedica stî­fie. Fe­meile şi bărbaţii, apă­saţi de mecanismul li­nei societăţi super­­competitive au găsit în acest mit un mod de a se sustrage obsesiilor de ordin material, un mod de a incorpora sentimentul intr-o lume tiranizată de spiritul prastic*Miteea Vasilescu INFORMAŢIA BUCUREŞTIULUI Savel Stiopul: „MESAJUL UMAN AL FILMULUI, DINCOLO DE AVENTURĂ­­ Printr-o interesantă coincidenţă temporala, afişul cinematografic al acestei luni programează o premieră... de sezon: „Aventuri la Marea Neagră“. Regizorul filmului, SAVEL STIOPUL, care aşteaptă cu nerăbdare reacţia publicului, se confesează, pe această cale cu o „era“ mai devreme, devreme. — Imi vine destul de greu să aşez „Aventurile la Marea Neagră“ într-unul din compartimentele strictei delimitări de gen. Este un film — aşa cum îl arată şi titlul — de aventuri, care, însă, nu o­­coleşte latura spectaculosului şi a amu­zamentului. Am încercat în acelaşi timp — şi cred că spectatorii vor remarca — şi o fină parodie a genului poliţist. — Care este subiectul filmului,evi­dent, în măsura în care intriga poate fi desconspirată mai devreme ? — Simplu, o bandă de spioni interna­ţionali încearcă să pună mina pe o im­portantă descoperire tehnică, în scopul de a o negocia peste graniţă. Pornind pe firul unei crime (regula jocului, nu?) un agent de contrainformaţii izbuteşte, evoluînd cu dezinvoltură în mediul ma­rilor hoteluri internaţionale de pe lito­ral, să demaşte manevrele infractorilor, iar filmul se termină, cum era şi firesc, cu bine. — Cine sunt partenerii lui Florin Pier­­sic, capul de afiş al filmului? —­ Corina Chiriac, aflată la debutul său ca actriţă, continuându-şi şi cariera muzi­cală în rolul unei cântăreţe de bar, doi cunoscuţi actori de teatru — Mircea Şep­­tilici şi Zephi Alşec — un regizor de teatru — George Rafael. Reapare, de a­­semenea, Carmen Maria Strujac (cu­noscută din seria­lul cu „Haiducii“) ap­oi Mihai Boghiţă, Mihai Badiu, precum şi doi tineri debutanţi: studenta Dana Cri­­şan şi absolventul (al Institutului de tea­tru) Fabian Gavriluţîu. Scenariul apar­ţine lui Tudor Popescu, un veteran al genului, dacă ne gîndim că a mai scris încă... două filme poliţiste­, muzica lui H. Maiorovici, iar imaginea lui Ion An­ton, realizator al unor veritabile perfor­manţe in condiţii dificile de filmare. — Ce credeţi că va caracteriza filmul dumneavoastră, avînd în vedere latura „invizibilă“ a mesajului care se trans­mite implicit spectatorului ? — Spectatorul face cunoştinţă cu a­­cea ,,faţă“ a activităţii unui detectiv care constă în sondarea realităţii aparente cu acel simţ înnăscut al observaţiei, al detec­ţiei, determinat de necesităţile de apăra­re faţă de un mediu ostil. In rest, fil­mul meu se înscrie în şirul filmelor con­temporane dedicate unor eroi de tipul celui întruchipat de Piersic : inteligenţi, curajoşi, dedicaţi vocaţiei de a apăra a­­devărul, dreptatea şi legea. Sper ca a­­cest personaj să-şi continue cariera în viitoarea unor aventuri şi mai palpitante... — Deschideţi, am impresia, perspecti­va unui serial... — Personajul oferă cu prisosinţă o a­­semenea posibilitate, şi sper să cola­borez în continuare, pe această temă, cu Tudor Popescu. Lucrez, de asemenea, la un viitor film, tot poliţist, pornind de lji piesa lui Eugen Lovinescu „Omul care...“ cu care, de altfel, colaborez la scenariu. Och­svian Andronic R­ CINE-CALENDAR­ egizorul ANDREI BL­A­IER intră astăzi în cel de al 40-lea an de viaţă. Şi-a făcut debutul în ci­nematografie în anul 1956, in ca­litate de co-regizor al metrajului me­diu „Ora H“, după care a realizat — tot in colaborare — „Mingea“ (195­­) şi „Pri­ma melodie“ (1959). Ambele pelicule re­prezintă încercări meritorii de explo­rare a universului infantil. Ultimul film, realizat în aceeaşi colaborare, avea să fie in acelaşi timp primul lui lung metraj artistic — „Furtuna“ (1960), inspi­rat de insurecţia eliberatoare din Au­gust 1944. Doi ani mai tîrziu semnează primul film lucrat independent,­­ „A fost prie­tenul meu“. Un film-portret care aduce în prim plan figura unui vechi activist revoluţionar, prilejuindu-i regretatului Nicolae Sireteanu un excepţional debut cinematografic. Personajul magistral interpretat de el, „Nenea Matei“, repre­zintă un adevărat erou comunist al tim­purilor noastre,­­ angrenat, in probleme de muncă majore, influenţând cu pute- * rea sa de acţiune morală asupra eticii profesionale, pedagogice şi chiar senti­mentale. Următorul film, „Casa neterminată" (1964) este un sensibil poem cinematogra­fic cu accentuate note romantice a că­rui acţiune se petrece în Bucureşti, Ca­pitala fiind înfăţişată cu relevabil dina­mism şi depăşind stadiul simplu de ca­dru al acţiunii integrindu-se — în con­secinţă — în naraţiunea filmată. Oraşul trăieşte, pulsează, reflectă modul de viaţă al oamenilor, oglindeşte tinereţea construcţiei socialiste. Regizorul lan­sează, prin cuplul protagoniştilor îndră­gostiţi, doi tineri actori extrem de ta­lentaţi — Valeriu Seciu şi Valeriu Sân­­dulescu — uitaţi ulterior, după părerea noastră nejustificat. Dar cea mai reprezentativă creaţie a lui Blaier este — şi aici părerile întru­nesc un consens unanim — „Dimineţile unui băiat cuminte“, în care autorul se apleacă asupra unora dintre cele mai acute probleme ale tineretului contem­poran, aflat in căutarea febrilă a celui mai bun drum în viaţă, mărturisind do­rinţa firească de realizare. Calitatea fil­mului a fost, de altfel, apreciată şi in afara hotarelor ţării, atit la San-Sebas­­tian, cît — şi mai ales —5ia Festivalul filmului pentru tineret de­­la Gottwal­­dow, unde a cucerit în anul 1967 (la un an după realizare) Premiul pentru cel mai bun scenariu „Condurul de aur“ (autor : Constantin Stoiciu). După ce realizează în 1963 un film­­dezbatere, „Apoi s-a născut legenda”, în care îşi axează conflictul pe dorinţa de aşezare a omului în luptă cu dorinţa sa de acţiune, de mişcare, ridicîndu-se îm­potriva inerţiei, a modalităţii de viaţă „călduţă“, Andrei Blaier se înfăţişează în­ acest an cinematografic cu filmul al cărui titlu are rezonanţe sherwoodiene — „Pădurea pierdută“, ieşind din zona filmului de actualitate, realizatorul pă­trunde (sprijinit de scenaristul Mihnea Gheorghiu) intr-un univers baladesc, extrăgind multiple sensuri din drama celor doi fraţi îndrăgostiţi de aceeaşi fată, proiectată pe fundalul agitat al o­­cupaţiei fasciste, în fascinantul şi insu­ficient exploatatul (pină acum) peisaj al Deltei. Sumara noastră trecere în revistă ne îndreptăţeşte să aşteptăm de la Andrei Blaier, aflat acum in plină maturitate artistică, opere cinematografice majore, în care să dea întreaga măsură a incon­testabilului său talent de cineast, Nae Cosmescu Se apropie sesiunea de examene Cum o întimpină bibliotecile universitare (Urmare din pag. I­­ niversitare sa respecte acest im­­perativ. Deci, a crede că rezol­văm situaţia profesională a stu­denţilor prin cîteva măsuri de moment este o eroare. Bibliotecile au datoria să-şi organizeze un aşa fel activitatea încît să răspundă prompt şi efectiv a­­cestor solicitări. Fireşte, acum, cînd sesiunea bate la uşă, în toate facultăţile din cadrul Instituţiei noastre s-au luat măsuri care să faciliteze mai buna pregătire pentru examene. S-au pre­lungit deja­ orarele de funcţionare — deocamdată mai puţin, in sesiune mai mult — ne-am­ străduit să asigurăm stu­denţilor condiţii cît mai favorabile de studiu. Intr-adevăr, poate fi observată acum, în toate institutele de învăţămim su­perior din Capitală, grija de a întâmpina sesiunea cum se cuvine, uu biblioteci — la politehnică sau agronomie, la A.S.E. ori T.P.G.G., la universitate sau con­strucţii — locurile sunt aproape toate ocupate. Biblioteca centrală­­ universi­tară şi-a mărit, şi ea, orarul de func­ţionare. Toate cele 12 unităţi subordona­te, spunea DUMITRU NICOLESCU, di­rectorul adjunct al bibliotecii, au sălile deschise şi duminica. Aşa stau lucrurile, bunăoară la Facultatea de chimie, care are o bibliotecă cu trei unităţi desti­nate secţiilor de chimie organică, anor­ganică şi fizică, unde nu era program duminical de funcţionare. Cît­ priveşte bibliotecile de cămin — la Grozăveşti, Drumul Taberei, Regie ş.a.m.d. -- am repartizat un fond sporit de ra anunle şi am asigurat orele de funcţionare di­mineaţa şi după-amiaza, aşa Incit fie­care student, in funcţie de orar, să poată apela la serviciile noastre. Sunt, evident, şi unele neajunsuri. Cum este, de exemplu, la Facultatea de ma­­tematică-mecanică. Spaţiul sălii de lec­tură — clirca 30 de locuri — e insufi­cient, afirma ELENA CIŞLEANU, şefa serviciului bibliotecă. Spre a compensa acest neajuns, am extins împrumutul, dându-le studenţilor posibilitatea de a lua acasă cât mai multe cărţi. Dar pro­blema spaţiului poate fi, parţial, solu­ţionată, mai ales în sesiune, prin trans­formarea unor săli de seminarii în săli de lectură, aşa cum se procedează la Facultatea de limbă şi literatură ro­mână. Prof. dr. docent DIMITRIE PA­­CURARIU, decanul acestei facultăţi, sub­linia că o asemenea măsură dă bune re­zultate, sălile fiind deservite chiar de per­sonalul bibliotecii, In felul acesta, nu se creează perturbări in pregătirea pentru sesiune. Totuşi, după cum remarca şi cont. AUGUSTIN GIRBEA, secretar al Comi­­tetului de partid al centrului univers,!* Iar, se observă (încă) o anumită sărăcie a bibliotecilor în privinţa unor titluri. Lipsesc, în unele locuri, cărţi absolut ne­cesare aprofundării materiei, multe cursuri sunt încă needitate, ceea ce se reflectă uneori în pregătirea stu­dentului. Nu e obiectul acestor rân­duri semnalarea tuturor cursurilor re­tipărite în facultăţi. Dar merită să rea­mintim că, la acest capitol, exigenţele actuale ale învăţămîntului superior nu sunt înfăptuite. Ne exprimăm speranţa că acest semnal va fi auzit de câtva conducerile institutelor şi facultăţilor, da către Editura didactică şi pedagogică şi centrele de multiplicare din institute, da Ministerul Educaţiei şi învăţămîntului. în altă ordine de idei, se cuvine menţionată strădania bibliotecilor da a găsi acele modalităţi prin care să se creeze studenţilor condiţii, opt ţipe de studiu. Ni se pare foarte bună iniţiativa bibliotecii de la Facultatea de matematică-mecanică de a organiza fi­şierul pe ani de studiu, pentru studen­­ţii de la zi şi fără frecvenţă, cu în­treaga bibliografie indicată. Vrei, de pil­dă, să ştii ce­­titluri mai ai de parcurs sau, pur şi simplu, ce ţi' se care la cutare materie în această sesiune ? N-a­ decît să consulţi fişierul și vei găsi tot ceea ce te interesează. Considerăm ei acţiunea merită să fiu preluată­­­ de ce­lelalte biblioteci. Agenda zilei & Ieri, în Aula Bibliotecii Centrale ]U­­niversitare s-a deschis o expoziţie ele carte organizată de Editura Academiei şi Centrala cărţii, în colaborare cu fir­ma engleză Cambridge U University Press. Expoziţia va fi deschisă pînă la data de 20 mai.­­ Mîine, ora 18:30, scriitor­­l! Radu Tu­doran va vorbi la sala Dalles despre lu­crările aflate pe masa sa de lucru (în ciclul „Confesiuni literare“). Urmează lecturi din opera scriitorului şi un film artistic.­­ „Scena Italiană între Cimarossa şi Verdi“ este tema expunerii­ muzicologu­lui Radu Stan de azi (ora 13) la Casa de cultură a sectorului 4. In continuare, artişti amatori ai casei de cultură vor susţin­e un recital de muzică din reper­toriul clasic universal. „ O seară dedicată­ filmului românesc .Pădurea pierdută“ are­ loc azi, ora 19:30, la Casa de cultură a sectorului 5. Pro­iecţia va fi prefaţată de regizorul An­drei Blaier şi de actorul Ilarion Ciobanu. 1, ciclul de expuneri „Monumente şi locuri istorice In Bucureşti“ organizat de Casa de cultură a sectorului 1 sa Încheie mîine, ora 10,30, cu o interesan­tă excursie in împrejurimile Capitalei. „ Mîine, ora 16, la Eeran-Club, cerce­tătorul ştiinţific N. Rădulescu (de la in­stitutul astronomic al Academiei) pre­zintă expunerea „Din istoria marilor descoperiri ştiinţifice". • Clubul „Bella Bartók“ (al Casei de cultură „Polyn­ Sándor“) ne propune mîine, ora 20, o întîlnire cu cîteva din creaţiile compozitorilor cot­emporani din țara noastră. Prezintă: Czako Adam. Aspect din expoziţia de fotografii „Grupp 66“ Republica Federală a Germaniei găzduită de galeria de artă fotografică A.A.F. din str. Brezoianu nr. 23—25 cum e corect Mostre stilistice... Se ştie, fiecare dintre noi îşi are sti­lul său, adică foloseşte un anumit voca­bular şi recurge la o modalitate pro­prie de a îmbina cuvintele in structuri sintactice. De aci, rezultă trăsăturile specifice ale exprimării cuiva — adică, originalitatea stilului său. E de la sine înţeles, însă, cu această origina­litate, oricît de inedite i-ar fi formele care o atestă, nu trebuie să renunţe la însuşirea esenţială a oricărei exprimări orale sau scrise; am numit claritatea. Deşi imperioasă, această cerinţă a co­municării este, din păcate, nesocotită de autorii unor texte, care de obicei a­­parţin cronicilor fie literare, fie plastice. Autorul unui comentariu critic scrie, de exemplu, despre o culegere de poe­zii, aşa: .,Din proiecţiile imaginarului se desfac încăperi tenebroase, cu ziduri umede măcinîndu-şi surd tencuiala, cu pereţi pîlpiindu-şi neagra goliciune, la intermitenţa sclipirilor lunare cu feres­tre *ce dau spre rămi*şiţele de piatră prinse de ape triste ale unei­ cetăţi cu­treierate de şobolani şi unde, stânci fu­nerare îşi desfăşoară măruntaiele pen­tru a azvirli în plinul orei satanice tru­puri­­ învăluite în mantii regale“. Ace­laşi autor notează că ,,Atmosfera e în totul de loc blestemat, vrăjit, exalând aburi de inexistenţă“ şi că ar fi vorba în­­cartea de poezii recenzată de „nara­ţiuni revenante­“ de „ceremonii cu aer terifiant“, care „fulgerînd în spaţiul în­cărcat al romantismului fantast, cu per­sonaje ieşind şi dispărînd în ceţuri, în­tr-o fixitate internaţonală de situaţii, încheagă mai multe înţelesuri“. Că zisele „naraţiuni revenante“ şi „ceremonii cu aer terifiant“ ale călrţii „încheagă mai multe înţelesuri» — se prea poate, dar că frazele comentatorului nu „încheagă“ aşa ceva — este absolut evident... Şi aceasta din cauză că sti­lul­­ respectivului autor este încărcat de termeni abstracţi folosiţi cu şi, mai ales, fără rost, căci, spre a ne opri la un sin­gur exemplu, ce să însemne, oare, nu­mita „fixitate intenţională de situaţii ? “ La rîndul său, autorul unei cronici plastice, după ce arată că totul depinde de „cum încerci să fie tradusă surpriza, pozitivă ori negativă neconceptualizabilă, ea, în fond, dar determinabilă Ca teri­toriu afectiv care se mărgineşte in fie­care punct cardinal al sufletului tău cu altă experienţă artistică, trăită sau vi­sată“, trece — cum se zice — la obiect şi ne spune ce trebuie să înţelegem din creaţia unui anume artist. Iată: „O nouă organologie a formei cu similitudine îşi dispută efectele intropatice ale unei a­­semenea sculpturi, ce populează lumea (sic!) cu cutii, de rezonanţă ale vibra­ţiilor inimii, fără săl creeze altă viziune a ei şi f£­ră să o implice pe cea gene­ralizată la mijloc de drum“. Te întrebi: ce se poate înţelege, oare, din ,,organologia“ unor asemenea mos­tre stilistice...? 1 N. Mihǎescu : -î’f Vi -ir 3.‘r •î'- - ă'c o'c o‘i Vc ‚*‚ ■·*~ ‚k- •·'‚ Vi- i'i- -e1* ■**‚■ •·'‚• -î'c -ik -»‘c •»*· -ă1* ·'‚ ·'‚■ -?1'- ‡‘c -i1' .î‘i '*‚ -‘t. --'o o'oo1'Ac-1- -'o vL vL U/vtx 3,0, u, u. o, · • ' ' V, ,.v ■ !- Z,\ 'Zţ\ Z(V Z|\ /,\ >|\ ',V Zţ\ I|V .... Z,\ Z|V pC Zţ\ A,\ },\ Zţ\ TţC /,V 0'|\ ZţV re >,v *,V ,,V /,V >[V ZjV re re re re 're ’re' ''ri 'O ri- 're” 'C '•‘ri Ojv" C'C I Proiecte pentru niciodată? Cinematografia noastră are nevoie,­ desigur, cre cît mai multe, şi cît mai serioase proiecte Sporirea numărului anual de lung-metraje, dar, mai ales, importantele îndatoriri etice şi este­tice al® filmului românesc, reclamă o foarte chibzuită rrmncă de perspec­tivă, o valorificare corespunzătoare a capacităţilor artistice şi tehnice de care dispune, azi, producţia cinemato­grafică naţională. Primele filme ale anului (principale argumente sunt „Pu­terea şi adevărul“, „Felix şi Otilia“, „Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte“) ne îndreptăţesc, cred, să privim cu încredere perspectiva. A­­­ceastă premisă optimistă — impusă de „ora“ actuală a filmului românesc — la care s-ar mai putea adăuga efervescenţa artistică de pe platouri (se află, în producţie, destul de multe filme noi) n­u poate fi privită, însă, decit ca un nou început, nici­decum ca un ţel atins. Saltul calita­tiv, aşteptat şi dorit de un public nu­meros şi fidel, reclamă, încă, acumu­lări decisive. Iată de ce mi se pare util să privim mai îndeaproape soar­ta ideilor care bat azi la „porţile“ fil­mului românesc, în repetate rînduri, cineaştii, fă­­cîndui-rşi cunoscute proiectele, au atras siinţia unor eventuale creaţii cinema­tografice cu mari şanse de a trezi un larg interes public. Revista „Cinema“, de pildă, a lansat regizorilor invita­ţia de a-şi mărturisi cîteva din gîm­durile artistice de perspectivă. Iniţia­tiva s-a dovedit excelentă, „Fondul principal de idei“ al filmului româ­nesc s-a îmbogăţit simţitor. Din pro­iectele cineaştilor s-ar putea con­tribui la dezvoltarea programului de perspectivă al producţiei naţionale (şi suntem­ convinşi, de altfel, în paranteză fie spus, că factorii răspunzători de destinele filmului românesc au luat act — şi iau permanent — de toate in­tenţiile artistice ale realizatorilor, de­clarate cu diferite prilejuri). Semne­le de întrebare încep sâ se întrevadă, însă, atunci cînd constatăm că unele dintre cele mai interesante proiecte şi-au pierdut actualitatea. Atunci cînd constatăm că anumiţi regizori, dintre aceia pe care filmul românesc se poa­te baza efectiv, dintre aceia care ofe­ră garanţia unor creaţii artistice ro­buste, îşi enumeră — nu fără o und­ă de tristeţe — fostele proiecte... Pro­iectele — ideile sau chiar scenariile — de acum zece ani, de acum cinci ani, de acum doi ani, care n-au dever­­it filme... Proiectele pentru nicio­dată. ni Să parcurgem doar cîteva. Regizorul Gh. Vitanidis îşi reaminteşte 14 foste idei de film, desfăşurate pe o largă arie tematică, de la ecranizări anume ale unor prozatori contemporani (Eu­gen Barbu, Marin Preda, Fănuş Nea­­gu etc.) pînă la romanticul „Joc de-a vacanţa“ al lui Mihail Sebastian , fapt simptomatic, regizorul filmează de cî­teva zile... al 15-lea proiect („Ciprian Porumbescu“). Mircea Mureşan, destăi­­nuindu-şi cîteva vechi proiecte de e­­cranizări („Meşterul Manole“, „Sărma­nul Dionis“) se întreabă, foarte justi­ficat : „sînt curios dacă vreunui­ citi­tor nu i-ar plăcea astfel de filme care nu se fac“... Lucian Pintilie şi-a făcut cunoscută, nu o dată, intenţia de a ecraniza romanul lui.Zaharia Stancu „Ce mult te-am iubit“, alături de alte proiecte (tot ecranizări, după lucrări de Adrian Păunescu, Hortensia Papa­­dat-Bengescu sau — de ce nu? - Cehov şi Dostoievski), mărturisind public că are „foarte multe proiecte, prea multe chiar“ , nu se poate să nu ne pună pe gînduri această remarcă a unui regizor care ajunge atit de rar pe platouri. Jean Georgescu şi-a pro­pus, de mulţi ani, să evoce în filme artistice personalitatea lui Leonard (şi „epoca“ operetei româneşti), ge­niul lui Grigoraş Dinicu („Hora sta­­cato“), printre proiectele lui Geo Saizescu „zac“ două ecranizări după D. R. Popescu („Dor“ şi „Un punct“), tentativa de a dimensiona pe ecran umorul insolit al lui G. Qiorjin („Ca­­pul de răţoi“) şi o dorinţă, într-ade­­văr, temerară („Ţiganiada“). Cel pu­ţin trei regizori — am în vedere pe Mircea Mureşan, Sergiu Nicolaescu şi Andrei Blaier — au vrut, în decursul anilor, să ecranizeze romanul lui Că­rin­ Petrescu „Ultima noapte de dra­goste, întîia noapte de război“, dar filmul nu s-a făcut niciodată. Printre proiectele „secrete“ ale regizoarei E Eli­­sabeta Bostan nu figurează doar mul­te alte poveşti pentru copii (după Creangă, Cezar Petrescu, Andersen), ci şi cîteva filme de actualitate pri­vind, îndeosebi, condiţia femeii. Mir­cea Săucan se gîndeşte de prea mul­tă vreme la un film după „întunecare“ de Cezar Petrescu, şi la alte subiecte care-i sunt foarte apropiate. Mulţi ti­neri regizori au, de asemenea, planuri foarte mature ; Pin păcate, unii dintre ei au învăţat prematur să renunţe. Şi aşa mai departe... Unele proiecte mai vechi ale regizo­rilor, este foarte adevărat, sunt pe cale să devină filme. După trei ani de aşteptări, regizorul Geo Saizescu se află faţă în faţă­ cu „Păcală“ ; Francisc Munteanu a început filmările pentru „Sfînta Tereza şi diavolii“; Sergiu Nicolaescu realizează, după un scena­riu de Titus Popovici şi Petre Sălcu­­deanu, „Mîini curate“ ; Mircea Mure­şan filmează „Bariera“, cu un scena­riu de Teodor Mazilu; Mircea Drăgan va trage „primul tur de manivelă“ al filmului „Explozia“, după scenariu­ lui Ion Grigorescu, la 29 mai. Dar aceste trăsături de unire între gînd şi faptă nu schimbă cu nimic soarta tristă a proiectelor pentru niciodată. Filmele „din capul“ regizorilor, sce­nariştilor şi spectatorilor (da, specta­torilor !) pot impulsiona, în mare mă­sură, favorabil destinele producţiei na­ţionale. Realitatea unei cinematografii, a oricărei cinematografii, nu o consti­tuie doar temele , o constituie produc­ţiile. Desigur, unele dintre proiectele amintite n-au prins niciodată contururi ferme, unele au rămas la stadiul de sugestie ; altele, însă, au ajuns la for­ma unor scenarii definitivate şi s-au pierdut ca atare... Desigur, după cum foarte frumos scria recent regizoarea Malvina Urşianu (autoarea unui nou scenariu „Trecătoarele iubiri“, pe care avem toate motivele să-l aşteptăm cu interes pe ecran), „un scenariu este bun numai în funcţie de un anume tip de realizator şi nu este suficient, ca un scenariu să fie bun, obiectiv, pentru ca el sâ devină bun la „pur­tător". .. Dincolo de stadiul proiectelor, ştiu, intervin o seamă întreagă de factori care condiţionează reuşita transpunerii pe ecran a unui scenariu, a unei idei cît de interesante. Dar ideile real­mente valoroase trebuie să aibă me­reu semaforul deschis. .. Calin Căliman • Librarii bucureşteni, elevi ai cursu­lui de prezentare a producţiei, editoriale, au avut azi, ca oaspete pe scrii­torul Ion Banuţă, care a vorbit despre : Tezele conferinţei Uniunii scriitorilor. • lucrarea „CALCULATOARE CU PROGRAM ŞI TEORIA PROGRAMĂRII “ IaR Constantin Popovici, apărută In Edi­tura­ ştiinţifică, este prezentă d­e azi in librării. Volumul cuprinde elemente de cibernetică şi teoria informaţiei,­­metoda de elaborare a schemelor logica ale programelor, procedee de codificare a numerelor întregi şi reale in vederea reprezentării lor intr-o mașină de calcul, limbajul de programare FORTRAN, ele­mente de teoria codurilor etc. Igiena, din nou „sortiment" deficitar în unele unităţi comerciale (Urmare din pag. I) deosebit la cele care funcţionează in pieţe. Unitatea din piaţa „1 Noiem­brie“ se prezintă intr-o stare deplora­bilă. Conducerea întreprinderii nu a luat pînă acum nici o măsură. La fel se prezintă şi magazinul ,,Super“ din calea Griviţei nr. 236, unităţile din str. Buşeşti nr. 34, piaţa 13 Septembr­ie, complexul S Bujoreni, str. Nuferilor 37 şi altele. Avînd în vedere toate aceste abateri de la normele igienico-sanitare, aduse, în repetate rînduri, la cunoştin­ţa conducerii Întreprinderii magazine­lor de prezentare „Goslat", ne-am fi aşteptat la aplicarea unor măsuri hotă­­rîte care să schimbe actuala faţă a unităţilor. Directorul întreprinderii, sa­lamenta : „Avem, intr-adevăr, un sector da construcţii dar el nu este încadrat cu un număr su­ficient de meseriaşi“. Dar en­te alt­cineva trebuie să se ocupe de com­pletarea posturilor vacante dacă nu întreprinderea ? Să BU Uităm, aPdi. Să menţinerea curăţeniei curente este, îna­inte de toate, o sarcină ă colectivăjtun a şefului de u­­itate. Pentru a mătura, a şterge praful, trebuie să vină cineva din afara magazinului ? Credem că nu. Am lăsat special la urmă o altă cate­gorie de unităţi şi anume cele de ali­mentaţie publică. In repetate rînduri am atras atenţia conducerii TAPLR, conducerilor de IAPL-uri asupra acţiu­nilor ce se cer întreprinse. Şi, totuşi, cele mai frecvente neajunsuri sunt con­statate de organele Inspectoratului sa­nitar în aceste unităţi. Recent, spre exemplu, s-au emis decizii de suspen­dare a activităţii pentru anexele bufe­telor „Tuşnad» şi­­„Văcăreşti““ aparţi­­nînd de lAPt. Tuşnad, pentru bufetul „Trei brazi“ (IAPT, Aluniş), pentru berăria Central (IAPL Ciocîrlia), Gră­dina Latină (IAPL „Izvorul rece") ş.a. Cu puţin timp în urmă , ne spunea tov. dr. Barbu Stancescu, şeful secţiei igiena alimentaţiei din Inspectoratul sanitar al municipiului, organele noas­tre au întreprins un amplu control pri­vind pregătirea sanitară a sectorului alimentar pentru sezonul de vară. O serie de unităţi dovedind­u-se ivocoa­tr­­­punzâtoare din punct de vedere sanitar­­Printre ele se află berăria „Gambr­­ius“, bufetele „Slătioara“, „Primăverii“, „Tirgovişte“, „Oraviţa“, „Mărgeanului“, „Uranus“, laboratoarele de cofetăria Expres-Nord, Favorit ş.a. Existenţa lor se datoreşte, în exclusivitate, conduce­rilor întreprinderilor cit şi lucrătorilor din unităţi“. După cum aminteam, nu este pentru prima dată cînd ne referim la starea igienico-sanitară necorespunzătoare a unor unităţi comerciale. Măsurile luate în această direcţie de către TAPLR, de D.G.C., nu şi-au arătat insa­ eficienta, pentru că celor vinovaţi nu li s-au aplicat sancţiuni exemplare. Directorii de organizaţii şi întreprinderi comerci­ale­ n-au fost traşi la râspundere cu toată fermitatea şi exigenţa. Ar­­ fost oportun ca, de la caz la caz, să sa ia chiar şi măsuri de scoatere din funcţii a celor ce tolerează stări de fapt Inad­misibile In unităţile de gospodărirea câ­­rora răspund. întrebăm, de aceea, din nou : cît timp va trebui sâ mai treacă pînă ce conducerea DGC, director Toma Albuleţ, se va hotărî să pună piciorul în prag, să dispună măsuri hotărîte privind igienizarea tuturor unităţilor comerciale ? • O interesantă Iniţiativă a Institutu­lui de arte plastice „Nicolas Grigorese“­­dă publicului bucureştean prilejul ca, începînd de astăzi, să poată viziona o expoziţie a studenţilor anului III ai sec­ţiei de artă monumentală. Alături de profesorul Ion, Petre Achitenţe, in s­ăia Institutului de arhitectură -Ion Aţilneu­ expun lucrări : Mircea Constant­in­scu, Titu D. Drăguţescu, Mihail N. Fordea, Florin Dragomir Mihai, Gheorghe Efti­­mie Nicolae, Enache I . Predea, Valeria Olga Puie şi Ambrozie R. Pamilro­ou. 9lllll­!IIlini|!II I I I I I I I I III ill!IIP II|t|lllll!lliIH IIII^ Pillilillillllllillllllllllllllillilli VALORI (ŢJnnare din pag. I) care nu le are sau virtuţi e­­xagerate, înseamnă a deschi­de calea unui lanţ de anoma­lii, cu consecinţe imprevizi­bile în ordine morală. Opinia noastră publică este destul de pregătită pentru a depista impostura, agitaţia sterilă, in­competenţa sau lenea învălui­te abil în pălăvrăgeală dema­gogică, dar nu sunt puţine cazurile în care ea se poate lăsa înşelată tocmai de me­canismul foarte rafinat al vînătorului de situaţii şi sluj­be, de avantaje şi favoruri ne­meritate. Nu este uimitor ca­zul unui funcţionar sancţio­nat pentru abateri grave dar numit imediat într-o funcţie similară ? Absurditatea e nu­mai aparentă, în realitate avem de-a face cu un proces lim­pede de complicitate, cu o so­lidaritate a imposturii camu­flată bine sub principiul drep­tului la muncă. Să mai pre­cizăm că­­ asemenea practici jignesc conştiinţa a milioane şi milioane de oameni care iprodu­c, construiesc, ridică oraşe şi fabrici şi uzine, înal­ţă, baraje şi fertilizează mari întinderi de pămînt rămas steril de la începuturile lu­mii ? Cum poate fi măsurată existenţa unui om dacă ea nu se înscrie în acest proces uriaş de făurire a civilizaţiei noastre socialiste ! Desprinsă din acest context noţiunea de valoare se goleşte, nu se mai sprijină decit pe suspecte ma­nevre demagogice. P­ost-restant EXPOZIŢIE O veritabilă expoziţie oferă vizitatori­lor săi cinematograful „Bucureşti“, la ieşirea din „Sărindar“, unde, pe planşeul de deasupra ieşirii zac, într-o dezordine... desăvîrşită, resturi de panouri pub­eri­tare, schelete lemnoase, cartoane şi alte exponate de acelaşi fel. Deşi de la su vernisaj" a trecut destul de mult, timp, dezordinea iniţială este menţinută d­e Stricteţe, într-o expunere gratuită, non­stop. Aşteptăm, cu nerăbdare, înlocuirea „exponatelor“. Operaţie lesne de efec­tuat cu... mătura şi făraşul... Intrarea oprită Magazinul ,­Adam“ a fost mărit nu de mult tocmai pentru a se putea face faţă afluenţei de public. S-a construit, cu acea ocazie, şi o a doua intrare, însă, la puţin timp de la deschi­dere a fost... închisă, ea funcţionînd doar cu mici intermitenţe. Dacă mai avem în vedere şi faptul că la cealaltă intrare, din cele două uşi funcţionează doar una, vă puteţi face o imagine — dacă nu v-aţi convins deja „pe viu“ — de dificultatea cu­ care se intră şi se iese din acest magazin. Situaţie, după cum se vede, des­tul de complicată. Din care se caută o... ieşire!­­ O. A.

Next