Informatia Bucureştiului, iunie 1972 (Anul 19, nr. 5836-5861)

1972-06-23 / nr. 5855

pog. 0­5-is ■ R­aportul dintre actualitate ţi tra­diţie e similar şi totuţi altul la autorul lui Zahei Orbul. El este, evident, un mare cunoscător al lumii noastre rurale, insă cu o vădi­tă propensiune spre substratul arhaic al culturii noastre populare. Impin­­gindu-şi sondajele in profunzime pi­na la persistenţele unei mentalităţi a­­vînd contingenţe cu mileniile preis­toriei. V. Voiculescu rămine totuşi un modern în ceea ce priveşte des­cifrarea acestor persistenţe, imbi­­nînd fantasticul generat de o astfel de Înrădăcinare în trecutul Îndepăr­tat, cu o explicare lucidă, insă ne­conturată in propoziţii teoretice, a realităţii nude, acoperită de jocul de lumini şi umbre al credinţelor şi practicilor străvechi, lum­ea prozei epice a lui V. Voiculescu nu este a­­tit adusă în actualitate, cît prezen­tul îşi proiectează înţelegerile asupra a ceea ce mai trăieşte din trecut astăzi. Mai mult decit atîta. Unul dintre secretele marilor izbînzi ar­tistice ale prozei epice realizată de V. Voiculescu stă în aşezarea lui vo­luntară pe linia atît de viguroasă a povestirii — atît a celei orientale, a­­vîndu-şi unul dintre monumentele sale în O mie şi una de nopţi, cît şi a celei europene, avîndu-şi punc­tul de plecare în Decameronul lui Boccaccio, care n-a stat deloc depar­te de tehnica povestirii în Orient, cu toate consecinţele acestei opţiuni: primatul acţiunii asupra analizei stărilor sufleteşti şi asupra detaliilor de atmosferă, caracteristice nuvelei şi romanului modern. Personajele se exprimă direct, mai mult prin ceea ce săvîrşesc decit prin ceea ce spun, iar atmosfera — atît de halucinantă adeseori in epica scriitorului — se conturează mai mult prin de­taliile acţiunii decit prin comenta­riul autorului. Pe acest plan, V. Voi­culescu se situează alături de Mi­hail Sadoveanu, pe cînd D. R. Po­­pescu e mai aproape de tradiţia mo­­romeţeană, instaurată cu atîta auto­ritate de Marin Preda. în ceea ce priveşte mentalitatea citadină, V. Voi­culescu o conturează cel mai adesea prin confruntarea ei cu cea arhaică, a lumii rurale, pe cind prozatorii noş­tri tineri de astăzi sunt atenţi mai ales la integrarea rusticului in men­talitatea orăşeanului. Pentru cei care cunosc acest spe­cific al epicii lui V. Voiculescu, edi­tarea de acum a teatrului său — intr-un volum selectiv, realizat in frumoase condiţii grafice in editura clujeană Dacia, conturind oportun imaginea Întregii opere a poetului — poate constitui o surpriză şi chiar o mică dar neîntemeiată dezamăgire. In dramaturgia sa, V. Voiculescu e mult mai aproape de ruralismul frust, fără prea vizibile transcenderi spre latura de mister a lumii folclo­rice — în piese ca Fata ursului şi Pripeaga — şi mult mai citadin şi mai modern în creaţii ca Demiurgul. Aceasta din urmă a fost, pe bună dreptate, integrată în atît de dra­matica dezbatere asupra alternan­ţei cu implicaţii tragice între benig­­nitate şi nocivitate, a ştiinţei în zi­lele noastre. Meditaţiile atît de pro­funde şi pline de înţelesuri ale dra­maturgului V. Voiculescu asupra a­­cestei mari dileme a actualităţii noastre sînt încă un magnific dar, pe care autorul Sonetelor închipuite ni-l face, postum, însăşi oscilaţia lui între optimism şi tristeţe — con­cretizată în cele două finaluri dife­rite ale Demiurgului — şi faptul că ultimul este cel luminos, întăresc semnificaţiile şi valoarea acestui me­saj postum al marelui scriitor. OVIDIU PAPADIMA V. Voiculescu: „TEATRU“ A EU­GEN FRUNZĂ 99Iubire «I am scris părut In Editura militară, ulti­mul volum de versuri al Iul Eu­gen Frunză — »IUBIRE AM SCRIS“ — se Înscrie, prin pagi­nile sale cele mai izbutite, In aria largă a liricii noastre patriotice. Fiind vorba de o culegere din volumele sale ante­rioare (Ia care se adaugă o serie de poeme inedite) se poate vorbi despre in­tenţia autorului de a opera o judecată proprie de valoare asupra unei creaţii supune, in mod conştient, solicitărilor momentului istoric în care s-a născut. Cun­oscind ansamblul operei sale, putem spune că selecţia este reprezentativă pentru autorul „Cintecelor de veghe“, că In paginile ei se pot găsi idei imagini sau tonalităţi izvornite din ardenţa, din patosul sentimentelor care il animă pe poetul militant. Dragostea faţă de patrie este dimensiu­nea lirică fundamentală a cărţii lui Eugen Frunză. Patria — cea care are un nume concret şi iubit, o istorie concretă şi eroică — u­n trecut, un prezent şi un viitor cu care ne mîndrim.A iubi patria înseamnă a te contopi cu realitatea ei dintotdeauna, cu durata ei in spaţiu şi timp : „Ei fiecare din noi / e un cintec de fară / codrii îl tragă,că­r apele îl lea­gănă / mierla ii fluieră / pe dinafară“. ...în fiecare din noi“). Cuitul „patriei sfinte“ — cu al cărui nume şi destin „două milenii ne contopiră“ — nu poate fi decit primordial : „Sărutaţi-i numele, steaua şi piatra / hotarul şi virful cu dor­i / iu palmele pruncilor încă nescri­se / desenate-i chipul nemuritor“ („De o fiinţă“). Gindită ca apoteoză a luptelor şi jertfelor pentru libertate şi fericire, ideea de patrie se identifică astfel cu în­săşi conştiinţa existenţei noastre naţio­nale, întruchipată în destinul păstrători­lor şi apărătorilor de ţară, al căror sa­crificiu suprem le măsoară suprema vic­torie — în timp : „Doar trunchiul căzu, ţ­ărină şi fum — / capul însă, / capul ■viteazului / ii mai purtăm pe umeri şi acum“ („Conştiinţa Întregului“). Imagi­nea, cu profunde rezonanţe şi semnifi­caţii, deschide, in sensibilitatea cititoru­lui, o perspectivă tulburătoare in înţe­legerea istoriei noastre : chipul Viteazu­lui simbol al chipului patriei întregite, este­ purtat pe umeri de un Întreg po­por, din veac in veac, din generaţie in generaţie, ca o pavăză, ca un altar. E, poate, cea mai emoţionantă imagine din Întregul volum. Ea marchează — alături de alte cîteva, la fel de sugestive — căile perene ale lirismului lui Eugen Frunză : „Moţii ieşeau făcuţi la poar­tă / cu pumnii strînşi sub cerul crud... / Iancu trecea frumos în bala­dă / pe calu-i alb ca la Abrud („Iancu pribeag“). E, aici, o intimă interferenţă, o sublimare a realităţii istorice în con­ştiinţa afectivă. Uneori, faptul acesta se realizează la scara întregii naturi : „Ner­vurile frunzelor / sunt şiruri de croni­că ; / Ochii străbuni / privesc din hri­so­ave \­­ pietrele noastre / etrinse In pumni­­ picură etnge... / .. .Istorie noastră / e focul şi apa / Îngemănate la baştină* („Istorie*). Această participare afectivă a lucrurilor lumii la marile eve­nimente ale Istoriei noastre este suge­rată de poet şi Intr-o altă imagine, la fel de plastică, In care lipsa de osten­taţie a transcrierii se armonizează cu grandoarea simplă a elementelor consti­tutive­­ „Rotea un vultur sus, pe culmi / pe Alba — acvilă străbună — / şi desena frumosul chip / al României dimpreu­nă / şi codrii se plecau sonor sub stea­gul nostru tricolor* („Alba-Iulia, 1918“). Inţelegind că poezia autentică convinge prin intensitatea trăirilor, a ideilor şi sentimentelor, şi mai puţin prin tăria rostirilor, Eugen Frunză dovedeşte, în egală măsură, că temele cele mai fer­tile ale poeziei pentru cei mulţi sunt tocmai sentimentele, aspiraţiile şi faptele celor mulţi ; că arta nu reproduce în­­­tâmplările din viaţă, ci le desluşeşte semnificaţiile ; că nu copiază realitatea, ci o sublimează. Ion Butnaru INFORMAŢIA BUCUREŞTIULUI arta- literatură Artă contemporană poloneză Lucrările din expoziţia de la Dalles fac parte dintre modalităţile tradiţio­nale şi, prin vastul lor cîmp de refe­rinţă, ne dezvăluie esenţa fenomenului artistic din Polonia ultimilor douăzeci de ani. Creaţia acestei perioade nu poa­te fi Înţeleasă decit ţinind cont de exi­genţele actuale ale societăţii poloneze şi, totodată, sesizind elementele dura­bile ce continuă. In substanţa sa, un va­loros patrimoniu de cultură. Dezvăluind procesele novatoare din ac­tualitate, expoziţia este şi un argument al dezvoltării logice, unitare, a artei po­loneze. „Rădăcinile directe ale artei noastre contemporane — scrie Jerzy za­­nozinski In prefaţa catalogului — sunt Implantate In perioada Interbelică şi, parţial, In perioada mai timpurie, denu­mită Mlada Polska (Tânăra Polonie), care reprezintă varianta poloneză a mo­dernismului secolului XX. In aceste pe­rioade s-au format nu numai curentele şi tendinţele de astăzi, dar şi anumite premise pentru funcţia artei contempo­rane şi integrarea ei in viaţa socială". Selecţia a urmărit să prezinte cîteva din tendinţele mai importante ale crea­ţiei de astăzi, incercînd, in acelaşi timp, să schiţeze profilul unor personalităţi. Domeniul cel mai amplu reprezentat este pictura. Pictorii polonezi se arată interesaţi de suprafeţele mari, amintind pictura murală, în care pot dezvolta un complex de ansamblu expresiv. Există o defiinţă de comunicare, de provocare a privitorului ce exclude orice intimism îngust şi comod. Pictura poloneză con­temporană este foarte sensibilizată de procedeele şi rigorile moderne de trans­misie a imaginii. Montajul de imagini receptate simulant dovedeşte nu numai ,,asaltul informaţional“ al civilizaţiei mo­derne, dar şi efortul de adecvare a lim­ceptare. Prezenţa elementului concret, desprins din fluidul realităţii şi integrat unui anu­me discurs de idei al tabloului, caracteri­zează prizele semnate de Tadeusz Kon­tor (Umbrela), Benon Liberski (Azot IV, Fată şi case, Tablou de comandă), Kiej­­stut Bereznicki (Natură moartă pentru Hugon). O atmosferă poetică, misterioa­să, dezvăluind orizonturi inedite, degajă compoziţiile pictorilor Janusz Kacz­, marski, Konstanty Mackiewicz, Zdzislaw Beksinski. Chiar cind tablourile citează experien­ţe europene postimpresioniste, artiştii polonezi — Jan Cybis, Nacht­ Samborski, Waclaw Taranczewski, Eugeniusz El­bisch — ştiu să găsească un timbru pro­priu. Ne mai reţin atenţia încă mulţi alţi pictori între care : Stefan Gieromaki, Rajmund Ziemski, Juliusz Narzynski, Norbert Skupniewicz. Dintre sculptorii prezenţi se detaşează cîteva personalităţi foarte Interesante, Mieczyslaw Web­er expune trei lucrări (Monumentul din Police — detaliu, Jan Papuga, Stefan Batory). Impresionante prin nervozitatea modelajului şi capaci­tatea de evocare. Personajele sculptate de Barbara Zbrozyna sunt „semne“ ver­ticale, cu suprafaţa frămîntată de ten­siunile interioare. Bronislaw Chromy sti­lizează şi compune cu umor cîteva „sce­ne de gen“. Mai remarcăm pe Franci­­szek strynkiewicz, Marian Konieczny, Jacek Waltos. Din excelenta şcoală poloneză de gra­fică ne sunt prezentate o suită de lucrări de grafică de şavalet. Acurateţea inci­ziilor, subtilitatea de imprimare, clari­tatea motivelor şi nivelul elevat al dia­logului sunt calităţi ce impun pe majo­ritatea artiştilor din expoziţie. In puţine rînduri să cităm, totuşi, pe Janusz Przybilski, Josef Gielniak, Jerzy Panek, Ryszard Otreba, Marian Mălină, Mieczy­slaw Wejman, Halina Chrostowska, Ja­cek Gaj, Konrad Srzednicki, Stefan Su­­berlak. C. Ionescu LA PUTINA VREME de la deschiderea, la Varşovia, a unei ample expoziţii de artă contemporană românească, ni se oferă prilejul de a vedea, la Bucureşti, o importantă selecţie din pictura, sculptura şi grafica poloneză. bar­ului plastic la un mod special de re­ Turneul Teatrului muzical din Braşov Pentru activitatea teatrelor muzi­cale din ţară, cred că este foarte bună ideea de a aduce, la Bucureşti, la puţin timp după premieră, fiecare spectacol lucrat, prilejuind o con­fruntare pe plan mai larg cu publicul. O asemenea iniţiativă implică, nemij­locit, sporirea exigenţei muncii depu­se şi, bineînțeles, valorificarea rezul­tatelor pozitive, pe linia unei afir­mări valorice necesare in creșterea ponderii calitative, a maturizării pro­ \\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\m^ tWWWWV \\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\in­ presive a unui ansamblu. Teatrul mu­zical din Braşov ne-a propus, zilele trecute, vizionarea versiunii realizate de curînd, cu musicalul lui George Grigoriu. Se mărită fetele. Neîndoios, în efortul de a obţine o versiune viabilă, şansa cea mai im­portantă — cred că ideea poate fi păs­trată și pentru viitoare premiere — a fost atragerea unor colaboratori de prestigiu. Pentru această comedie mu­zicală, colaborarea cu maestrul de ba­let Oleg Danovschi, personalitate mar­cantă a coregrafiei româneşti, domină spectacolul. Cu verva sa binecunoscu­tă, stăpînind acea vigoare plină de fantezie a invenţiei în imaginea dina­mică, de la gest la mişcarea de grup, Oleg Danovschi a conceput întreg spectacolul ca pe un antrenant dans neîntrerupt, suprasolicitind tensiunea ritmică. Rezultatul ? Estomparea locu­rilor comune dramaturgic şi muzical, exuberanţa imaginii, tonica ambianţă a desfăşurării de elemente ce valori­fică potenţele unui ansamblu care de mult aştepta să fie stimulat (chiar format şi educat!). Versiunea braşo­­veană mai poartă cîteva semnături care, nuanţat, se adaugă meritelor principale semnalate. Ştefan Noris, reluînd concepţia scenografică a mon­tării iniţiale de la Bucureşti, clarifică liniile, modernizează cadrul; Gabriela Nazarie „inventează" cîteva reuşite costume; Nicuşor Constantinescu re­cepţionează cu supleţe sugestiile co­regrafului, construind spectacolul cu o cursivitate agreabilă. Distribuţia işi are şi ea şansele de succes, prin tinereţea şi prospeţimea unui talent aflat la momentul de de­but în cariera lirică — soprana Lilia­na Pagu, o fermecătoare şi muzicală interpretă a Cameliei. O acompaniază două balerine care cîntă şi joacă într-un stil adecvat genului (Luli To­­toianu şi Aurica Simionescu). Vasile Pop îi oferă o replică onestă, pe alo­curi frumoasă, în Şerban. Ar fi ne­drept să-i uităm şi pe ceilalţi inter­preţi, mai ales datorită elanului de care se lasă purtaţi, in dorinţa de a crea un spectacol reuşit: C. Sirbu, Tom­a Panaitescu, Anton Alexandru, Li­viu Butnariu, Maria Păunescu şi, cu o calitate vocală aparte, Jean Penciu. Trecînd peste dificultăţile unei so­norizări excesive, prin microfoane care stinjeneau audiţia la un nivel ci­vilizat, Mauriciu Vescan şi-a condus ansamblul vocal şi orchestral cu echi­libru şi jovialitate, pledînd pentru succesul acestei primei operete a lui George Grigoriu, pentru păstrarea ei în fondul repertorial al genului. Ceea ce este, realmente, un merit al artiş­tilor braşoveni. Grigore Constantinescu Şansele afirmării unui spectacol PASTILE \\\\\\\\\\\V\\\\W • CA ÎNTR-O BALADĂ Frumoasa primăvară a „Madrigalului“, cu turnee prin ţara, cu escale in locuri rar bătute de artiştii bucureşteni , prin Maramureş şi Argeş, Sighetul Marmaţiei, Baia Mare, Piteşti, Cîmpulung Muscel. Sărbători pentru muzicieni, sărbători pentru public , eveniment pentru artiş­tii amatori (privilegiaţi) şi pentru discu­ţii cu Marin Constantin despre subtilită­ţile şi actualitatea corului de mare artă. Dar am ţinut şi, priviţi şi dumneavoas­tră, un moment cu totul aparte, întipă­rit adine în memoria madrigaliştilor şi fixat pe pelicula fotografică , după con­certul pe scena Căminului cultural din comuna Ardusat, un „remember“ (cu „va urma“) in costume de epocă, in li­vada cu merii în năruire florală. în vazul lumii Zilele trecute, un afiş la intra­rea Conservatorului „Ciprian Po­rumbescu“ . ....In sala «George Enescu» — Recital de vioară sus­ţinut de candidaţii la concursul internaţional de vioară WIENIA­­WSKI ediţia 1972. Interpreţi : Con­stantin Bogdănaş, Şerban Lupu, Elena Popescu, Cornelia Vasile La pian — lector Marieta Leonte, In program — lucrări din reper­toriul concursului (Mozart, Paga­nini, Razzini, Wieniawski, Isage, Saint-Saens)“ Cum scria pe afiş, aşa a fost şi în sală. Cu un public numeros, atent (fără circumspecţie), generos (dar fără milostenie). Şi candidaţii au avut ocazia unui examen de verificare (extrem de util şi de binevenit) înaintea confruntării decisive de la Poznan. Deci, se poate ca ambasadorii noştri artis­tici la confruntări internaţionale să fie desemnaţi şi prin vot public (nu numai prin calcule de cerc închis). Căci pe toţi ne interesează ca într-o competiţie artistică de prestigiu nu numai să facem act de prezenţă, ci să şi cîştigăm vreun trofeu ! Să fie manifestarea asta de la Conservator un început pen­tru o practică sistematică şi per­manentă ? O NOUĂ BIBLIOTECĂ Duminică (25 iunie, ora 9) se va inau­gura o nouă bibliotecă publică, situată la parterul blocului T 5 din Drumu­l Ta­berei. Prilej pentru o festivitate, impli­­cînd­, fireşte, dialog cu cititorii, la care vor participa scriitorii Gica Iuteş, Cor­nel Buzinschi, Gh. D. Vasile, Mircea Mi­cu. LITERATURĂ VIE Și iată că s-a încheiat — la fel de frumos, la fel de interesant — festiva săptămină a Muzeului literaturii româ­ne Cu o spirituală paradă a costumului caragialian (mai mult decit o paradă a modei), cu un pelerinaj la mormîntul lui Eminescu (pietatea acelui „. . .Ne-or troieni cu drag aduceri aminte...“) , cu revizuirea Procesului Caion (într-o pa­sionantă dezbatere cu protagonişti din­tre fruntaşii de azi ai literelor), iar mîine la amiază se decernează premiul „M“ al revistei „Manuscriptum“. Să-i urăm muzeului viaţă lungă şi vitalitate aşijderea manuscriptelor, ca să fie in­­tr-una casă vie cu parfum proaspăt in strada Fundaţiei ! INIŢIATIVE BUCUREŞTENE ÎN TORENTUL ÎNTRECERII Reducerea efortului valutar (Urmare din pag. 1) unor rezultate superioare în dezvoltarea şi modernizarea Întregii economii na­ţionale. In acest context de efervescenţă creatoare, prilejuit de apropiata Confe­rinţă Naţională a partidului, comuniştii, toţi oamenii muncii din Uzina de uti­laje şi piese de schimb pentru industria materialelor de construcţii lansează ini­­ţativa sub lozinca „REDUCEREA EFOR­TULUI VALUTAR, NORMA CONDUI­TEI NOASTRE PROFESIONALE“ pe ur­mătoarele obiective : — executarea în anul 1972 a unui volum de asimilări de uti­laje şi piese de schimb care fă­ceau obiectul importului în pro­porţie de 8 la sută din volumul total al producţiei marfă al u­­zinei; — realizarea cu mijloace pro­prii a unor utilaje şi instalaţii — prin autodotare — care fac obiectul importului in valoare de 600 000 Iei valută ; — asimilarea în anul 1972 a unor mărci de oţeluri cu carac­teristici superioare, care să con­ducă la scăderea consumului de piese de uzură pentru industria materialelor de construcţii cu 200 tone ; — realizarea produselor asimi­late la un nivel de cheltuieli care să nu depăşească preţul de cost specific al produselor din producţia curentă echivalentă ; — scurtarea duratei de asimi­lare, (proiectare, execuţie, expe­rimentare şi omologare) cu 10 la sută faţă de graficele coordona­toare ; — fiabilitatea produselor asimi­late să fie cel puţin la nivelul modelului de referinţă. Chemarea a fost primită cu viu entu­ziasm şi susţinută cu angajamente su­plimentare. Participanţii la discuţii, prin­tre care Florian Balcea, maistru la sec­torul montaj, Mihai Laslo, strungar la sectorul prelucrări metalice, ing. M. Bal­­man, şeful serviciului organizarea pro­ducţiei, ing. Viorel Ifrim, şeful atelie­rului de prelucrări, ing. C. Savu,­­şeful sectorului­­ metalurgic, D. Groşianu, maistru la secţia forjă, Iile Georgescu, şeful atelierului sculărie, Octavian Geor­gescu, secretarul organizaţiei de partid de la secţia strungărie şi V. Mihailescu, secretarul comitetului U.T.C., s-au an­gajat, în numele colectivelor pe care le-au reprezentat, să muncească cu multă abnegaţie şi dăruire pentru traducerea în viaţă a angajamentelor asumate, pen­tru Îndeplinirea planului cincinal în pa­tru ani şi jumătate, pentru ca uzina lor să devină sediul şi al altor iniţiative tot atît de valoroase, să devină uzină mo­del. Ţinând cont de valoarea deo­sebită a iniţiativei „REDUCEREA EFORTULUI VALUTAR, NORMA CONDUITEI NOASTRE PROFE­SIONALE“ născută la Uzina de utilaje şi piese de schimb pentru industria materialelor de cons­trucţii — care răspunde uneia dintre sarcinile principale ale cincinalului — suntem­ convinşi că ea va fi îmbrăţişată de cît mai multe colective de muncă bucureştene. De aceea, asupra modului cum prinde viaţă che­marea lansată de această uzină vom mai reveni. EFICIENŢA ECONOMICĂ A INVESTIŢIILOR (Urmare din pag. 1) execuţiei pe şantiere, oglindeşte preo­cuparea continuă a proiectanţilor insti­tutului pentru găsirea celor mai efici­ente metode privind perfecţionarea con­ducerii şi organizării producţiei şi a muncii. Realizarea obiectivelor propuse — se arată In chemare — conduce la supli­mentarea angajamentelor in intîmpina­­rea Conferinţei Naţionale a partidului şi criei de a 25-a aniversări a Republi­cii. Astfel, pentru utilizarea mai judi­cioasă a terenurilor de construcţii se vor elabora ptnă la 30 decembrie a.c. proiecte refolosibile pentru tipurile de blocuri de locuit cu parter şl l1 niveluri şi ptnă la sfîrşitul trimestrului I al anu­lui 1973 pentru blocurile cu parter şi 22 de niveluri. De asemenea, In scopul cre­ării decalajului intre proiectare şi exe­cuţie pentru Investiţiile Consiliului popu­lar al municipiului Bucureşti se vor a­­sigura pînă la 30 iunie a.c. documen­taţiile pentru obiectivele ce se dau in folosinţă in 1973, iar pină la 30 decem­brie a.c. pentru obiectivele cu termen de predare in 1974. în acelaşi, timp anga­jamentele iniţiale au fost suplimentate cu 300 000 lei la producţia globală, a­­jungîndu-se la 2,8 milioane lei, iar la beneficii cu 500 000 lei. Pentru aplicarea în practică a iniţia­tivei, adunarea a aprobat un plan de măsuri politice şi tehnico-organizatorice, cu termene și răspunderi concrete pen­tru fiecare obiectiv în parte. Pe graficul întrecerii între sectoare FIECARE CADRU DE CONDUCERE, SALARIAT, LOCUITOR UN SLUJITOR DEVOTAT AL INTERESELOR SOCIETĂŢII , MILITANT PENTRU PROMOVAREA PRINCIPIILOR ETICII ŞI ECHITĂŢII SOCIALISTE. UN­ BUN GOSPODAR!■HI (Urm­are din pag. 1) Sectorul 3 — Gheorghe Dumitru : SECTORUL ŞI-A ÎNDE­PLINIT PLANUL PE PRI­MUL SEMESTRU Pline de semnificaţie, ca mărturii ale faptului că oamenii muncii întîmpină cu entuziasm şi înfăptuiri deosebite Confe­rinţa Naţională a partidului, sunt rezul­tatele colectivelor de la uzinele „23 Au­gust“, „Republica“, Mecanica fină, „E­­lectroaparataj“, F.C.M.E., F.L.P. care au realizat planul pe semestrul I şi care ne dau posibilitatea de a raporta mîine Conferinţei Organizaţiei de partid muni­cipale că unităţile industriale din sector şi-au îndeplinit planul semestrial . Pot fi menţionate numeroase iniţia­tive ale oamenilor muncii. Vreau însă să subliniez entuziasmul cu care se des­făşoară acţiunile voluntar-patriotice des­tinate dării in folosinţă cu circa 7 luni înainte de termen — adică la 15 iulie a.c. — a noului şi modernului edificiu, care este­ Spitalul „23 August“ cu 700 paturi. Sectorul 4 — Cornel Nicola . ANGAJAMENTUL ANUAL INIŢIAL A FOST REALIZAT ÎN CINCI LUNI . După cum se ştie angajamentul ini­ţial de a realiza în acest an o producţie globală suplimentară de 100 milioane lei a fost realizat în 5 luni. Sporind acest an­gajament la 214 milioane lei, colectivele din întreprinderi au hotărît ca pînă la Conferinţa Naţională a P.C.R. să ajungă la cifra de 138 milioane lei la producţia globală industrială suplimentară. Cu rezultate importante întîmpină Con­ferinţa­ Naţională a partidului şi colec­tivele din instituţiile centrale şi institu­tele de cercetări şi proiectări din secto­rul nostru. Astfel un colectiv de specia­lişti din Ministerul Agriculturii, Industri­ei Alimentare şi Apelor a realizat pen­tru prima oară în ţară şi a dat în func­ţiune, cu o lună înainte de termen, sis­temul de prelucrare electronică a date­lor cadastrului funciar naţional. Aceasta va duce la economisirea unei forţe de muncă în valoare de 12,6 milioane lei.­­. Valorificarea superioară a materi­ilor prime şi materialelor, acţiune ini­ţiată de comuniştii din sectorul nostru, se concretizează şi prin creşterea preocu­pării pentru realizarea unor produse din deşeurile de fabricaţie. Această întrecere a cuprins un număr mare de întreprin­deri — „Flacăra roşie“, „Crinul“, „Pro­ducţia“ etc. Iniţiativa pentru economisirea materi­ilor prime şi mai buna folosire a scu­lelor a prins viaţă la uzina „Timpuri noi“, I.O.R., şi altele. La uzina „Tim­puri noi“, de pildă, colectivul de la sec­ţia turnătorie s-a angajat să lucreze, pînă la 19 iulie a.c., două zile cu materii prime economisite, iar colectivul secţiei scularie să lucreze o zi cu scule econo­misite. Sectorul 5 — Virgil Florea : VALORIFICAREA GÎNDI­­RII CREATOARE A 1 400 INGINERI SI TEHNI­CIENI Ø 45 000 000 LEI “ 8 întreprinderi din sectorul nostru au realizat planul semestrial pînă la data de 16 iunie a.c. şi alte 14 îl vor încheia pînă la 24 iunie. Se evidenţiază uzinele „Autobuzul“, Maşini grele Bucu­reşti, „Danubiana“, Combinatul de arti­cole tehnice din cauciuc „Jilava“, Fabri­ca de bunuri de consum Jilava, „Ad­es­­go“, „Flamura roşie“, „Carmen“, Mone­­tăria statului, „Apollo“ şi altele, în cinstea Conferinţei Naţionale a par­tidului întrepinderile sectorului 5 vor da peste plan: 5 autobuze, 39­­ autoutilitare, 2100 tone oțel lingou laminor, 1000 tone oțel forjat, 3600 anvelope, 10 000 camere de aer, 10 betoniere, 470 mii perechi tălpi „Desma“, 1300 mc stîlpi LEA beton, 780 mc prefabricate din beton armat, 200 buc. vibratoa­re adîncime, o instalaţie de glisare pentru construcţii, 20 trolii manuale de 32 tone, 517 mii perechi cio­rapi sintetici, 121 mii buc. tricotaje, 153 mi­ mp ţesături mătase, bumbac şi lînă, 19 tone fire bumbac, articole de cauciuc şi mase plastice în valoare de 25 mili­oane lei, 17,7 mii li bere, 850 tone ulei etc. Iniţiativa „Fiecare Inginer şi tehni­cian să rezolve în afara sarcinilor de serviciu o problemă tehnico-economică în desfăşurarea procesului de­ producţie, care să aibă o eficienţă echivalentă salariului pe un an“ a fost extinsă pînă în prezent în 37 unităţi antrenind un număr de peste 1400 de ingineri, tehni­cieni şi maiştri. Valoarea antecalculată a studiilor şi lucrărilor începute şi a­­flate în curs de realizare este de peste 45 miilioane lei. S­e­c­torul 6 — Marin Burcea , PE SEMESTRUL I PLANUL DE PRODUCŢIE MARFA VA FI DEPĂŞIT CU 97 400 000 LEI . Pînă la sfîrşitul anului vom realiza o producţie globală suplimentară de circa 190 milioane, o producţie marfă peste plan de 130 milioane, iar planul la ex­port va fi depăşit cu aproape 14 milioane lei valută. Pina mîine majoritatea unităţilor in­dustriale ale sectorului îşi vor termina planul pe semestrul I, creînd posibilita­tea ca pînă la l iulie planul la producţia globală pe acest semestru să fie depăşit cu 95,7 milioane, iar la producţia marfă cu 97,4 milioane. Organizaţiile de partid sînt preocu­pate de generalizarea iniţiativelor: „Prie­tenii noului angajat", „Brigăzi mixte d® educaţie", „Autocontrolul muncitoresc", „Sfatul fruntaşilor“, „Din deşeuri produ­se noi“, ,,O zi de producţie pe lună din material economisit“ etc. Un obiectiv de seamă în această peri­oadă de întrecere î1 constituie intensifi­carea activităţii de promovare a tehni­cii noi. Astfel, datorită acţiunilor iniţi­ate de comuniştii din sector în acest an vor fi asimilate peste SCO de produse noi şi se vor introduce numeroase procedee tehnologice moderne. Sectorul 7 — Gheorghe Dragon : O PRODUCŢIE MARFA SUPLIMENTARA ÎN VA­LOARE DE PESTE 403 MILIOANE LEI , în anul 1972 unităţile industriale din sector vor realiza o producţie marfă suplimentară de 408 milioane lei, faţă de 186 milioane prevăzut iniţial şi vor exporta, peste prevederi, produse în va­loare de 26 milioane lei valută. Faptul că planul pe semestrul I a fost îndeplinit cu 8 zile înainte de termen, subliniază h­otărîrea colectivelor de oa­meni ai muncii de a îndeplini cu succes angajamentele asumate.­­ Dintre acţiunile care se desfăşoară în prezent în cinstea Conferinţei Naţio­nale, reţine atenţia în mod deosebit ini­ţiativa comuniştilor de la Uzina de uti­laje şi piese de schimb pentru industria constructoare de maşini care se referă în principal la reducerea efortului valu­tar. De altfel, ieri a avut loc în această uzină o consfătuire care s-a desfăşurat sub lozinca „Reducerea efortului valutar, norma conduitei noastre profesionale“. Nicolae Sectorul 8 Iosif : NOI RESURSE PENTRU CREŞTEREA PRODUCTI­VITĂŢII MUNCII © în ultimele luni au fost descoperite noi rezerve interne, ceea ce a permis ma­jorarea angajamentelor luate la începu­tul anului. La producţia marfă colec­tivele întreprinderilor s-au angajat să depăşească planul acestui an cu peste 118 milioane lei, faţă de 48 milioane lei cît însuma angajamentul iniţial; în loc de un spor de 0,7 la sută vom asigura o creştere a productivităţii muncii de­ 2,7 la sută peste sarcina planificată. Ne-am­ propus, de asemenea, să majorăm volu­mul economiilor prin reducerea cheltu­ielilor de producţie, de la 2,2 milioane lei la 6,5 mijloane lei din care aproape 4,7 milioane lei pe seama reducerii chel­tuielilor materiale. Toate acestea vor duce la realizarea de beneficii peste plan în valoare de circa 12,7 milioane lei.­­ Preluînd iniţiativa apărută la F.C.M.E., 978 de ingineri şi tehnicieni din uzinele de utilaj chimic „Griviţa Fro-­­ sie“, „Laromet“, Fabrica „Dacia“, U.K.A. Gri­viţa. Revizia de vagoane Griviţa, I.D.E.R., I.F.M.A., I.P.G.G. şi U.M.M.R. , Gri­viţa Roşie s-au a­ng­ajat să rezolve pînă la sfîrşitul anului unele probleme tehnologice şi de producţie, cu o efici­enţă economico-financiară antecalculată de circa 19 milioane lei. • Muza la Vaslui Da, avem Teatrul satiric-muzical „C. Tanase“. Există — înrudit cumva cu el — şi Teatrul „Ion Vasilescu“. Dar in Bucureşti încă n-a văzut lumina rampei un festival de umor . Dacă vreţi, to­tuşi, să vedeţi unul, mergeţi chiar astăzi la Vaslui. Zău că merită ! O fe­ricită idee — care a asociat Comitetul judeţean pentru cultură şi educaţie so­cialistă, Comitetul judeţean U.T.C., Con­siliul judeţean al sindicatelor. Revista „îndrumătorul cultural“ — a pus pe roate o acţiune demnă de toată stima„ Festivalul umorului ,,C. Tănase“. Cu trei zile pline (23—25 iunie) desfăşurate nu numai în capitala judeţului, ci şi în alte localităţi (Bîrlad, Huşi, Negreşti, Iveşti), ba şi în comune (Coroieşti, Dragomireşti, Puleşti, Voineşti, Griviţa, s-a mutat Măluşteni, Tutova, Vinderea, Arsura, Buneşti, Ghermăneşti, Micleşti, Rebricea, Todireşti, Vultureşti, Băceşti, Dumeşti, Girceni, Pungeşti). Cu manifestări nu numai pe scene consacrate (case de cultură, cămine culturale), ci şi in cluburi uzinale (Fabrica de rulmenţi Birlad, de pildă). Cu­­ vernisajul unei expoziţii „Să glumim în virful creio­nului (colaboratoare — Uniunea artiştilor plastici), cu un concurs gen „Cine ştie cîştigă“ pe tema „Tănase — Că­răbuşul şi critica cetăţenească“, cu o consfătuire de lucru a instructorilor brigăzilor artistice de agitaţie (onorată de umorişti ca Stelian Filip, Silviu Geor­gescu, Mircea Pavelescu) ; cu un con­curs de interpretare (dotat cu premii) al artiştilor amatori ; cu un simpozion „Satira şi umorul în creaţia românească contemporană“ (expuneri şi lecturi din scrieri proprii — Radu Beligan, Aurel Baranga, Ion Băieşu, Ion Bănuţă, Al. Mirodan, Fănuş Neagu, Alecu Popovici, Romulus Vulpescu, Valentin Silvestru). Şi cu spectacole prezentate de artişti pro­fesionişti ai genului (Teatrele satirice­­muzicale din Galaţi, Piteşti, „C. Tănase“ din Bucureşti). Ii felicităm (cu invidie!) pe vasluieni. Şi poate că Radu Beligan o să-mi scrie o tabletă de-a lui despre muza veselă atît de frumos luată in brațe la Vaslui. Augustin Sandu Aceşti oameni din marea familie a făurarilor de bunuri materiale , etichetă, la rever C­orectitudine, devotament, hăr­nicie, modestie, pasiune, sta­tornice, voinţă sunt cuvinte care, laolaltă, pot sugera profilul moral al unui om. Dar chiul nu are un cuvînt mai cuprin­zător şi mai expresiv, pentru a se arăta pe sine, pentru a se reprezenta în conştiinţa celorlalţi, decit propriul său nume. După ce am cunoscut-o pe tovarăşa FLOAREA MOCANU, muncitoare la „Electroaparataj“, am înţeles că eticheta pe care o purta la reverul, halatului de lucru, însemna de fapt un blazon... Cînd în adunarea de desemnare a delegaţilor la Conferinţa extraor­dinară a Organizaţiei de partid a Capitalei s-a rostit numele ei, comu­niştii au înlocuit toate celelalte cu­vinte — corectitudine, devotament, hărnicie etc. — prin aplauze ! Nu­mele Floarei Mocanu este cunoscut în fabrică de 32 de ani... — Este o muncitoare exemplară, o comunistă model, una din primele membre ale organizaţiei noastre. Biografia ei s-ar putea constitui, prin ceea ce are ea mai reprezen­tativ, din simpla alăturare a carac­terizărilor ce au stat la baza dis­tingerii ei, an de an, nu titlul de fruntaşă în întrecerea socialistă — ni­ se spunea la comitetul de partid al întreprinderii. Ce ne mai rămînea s-o între­băm ? Poate doar nişte lucruri cu caracter de test . — Cum aţi reuşit să vă menţineţi fruntaşă ani în şir ? — In perioada cind fabrica se afla la­ primii paşi ai modernizării sale,^ cînd munca manuală mai pre­domina asupra celei mecanizate, am făcut lucrurile grele ca şi cum ar fi fost uşoare. Apoi, am făcut lu­crurile uşoare ca şi cum ar fi fost grele... — De cite ori v-aţi învoit în 32 de ani ? — Poate de 10 ori, poate mai pu­ţin... Am căutat întotdeauna să-mi rezolv problemele personale în a­­fara programului. — Mi s-a spus că participaţi de­seori la adunările U.T.C., la întîl­­nirile cu tinerii. Ce explicaţie daţi cînd sînteţi întrebată despre „secre­tul“ de a te face stimat şi iubit de colectiv ? — Dacă vrei să fii stimat, trebuie să stimezi. Dacă vrei să te faci iu­bit, trebuie să iubeşti. Iar apoi, cu o exigenţă pe care am recomanda-o şi altora: E adevărat, multe pleacă de la faptul că nu ne stimăm în suficientă măsură, dar şi de acolo că uneori ne stimăm prea mult... ş­i mai e ceva : să-ţi respecţi cu­­vîntul dat, cinstea de muncitor, onoarea de comunist ! Ce ne mai rămine acum de spus ? Poate doar simpla şi emoţionanta impresie că, la sfîrşitul convorbirii, ni s-a părut a vedea în eticheta de la reverul halatului de lucru al mun­citoarei Floarea Mocanu însuşi man­datul ei de participant la lucră­rile Conferinței comuniştilor din Capitală. Paul Lampert .­­ •

Next