Informatia Bucureştiului, iunie 1972 (Anul 19, nr. 5836-5861)
1972-06-23 / nr. 5855
pog. 05-is ■ Raportul dintre actualitate ţi tradiţie e similar şi totuţi altul la autorul lui Zahei Orbul. El este, evident, un mare cunoscător al lumii noastre rurale, insă cu o vădită propensiune spre substratul arhaic al culturii noastre populare. Impingindu-şi sondajele in profunzime pina la persistenţele unei mentalităţi avînd contingenţe cu mileniile preistoriei. V. Voiculescu rămine totuşi un modern în ceea ce priveşte descifrarea acestor persistenţe, imbinînd fantasticul generat de o astfel de Înrădăcinare în trecutul Îndepărtat, cu o explicare lucidă, insă neconturată in propoziţii teoretice, a realităţii nude, acoperită de jocul de lumini şi umbre al credinţelor şi practicilor străvechi, lumea prozei epice a lui V. Voiculescu nu este atit adusă în actualitate, cît prezentul îşi proiectează înţelegerile asupra a ceea ce mai trăieşte din trecut astăzi. Mai mult decit atîta. Unul dintre secretele marilor izbînzi artistice ale prozei epice realizată de V. Voiculescu stă în aşezarea lui voluntară pe linia atît de viguroasă a povestirii — atît a celei orientale, avîndu-şi unul dintre monumentele sale în O mie şi una de nopţi, cît şi a celei europene, avîndu-şi punctul de plecare în Decameronul lui Boccaccio, care n-a stat deloc departe de tehnica povestirii în Orient, cu toate consecinţele acestei opţiuni: primatul acţiunii asupra analizei stărilor sufleteşti şi asupra detaliilor de atmosferă, caracteristice nuvelei şi romanului modern. Personajele se exprimă direct, mai mult prin ceea ce săvîrşesc decit prin ceea ce spun, iar atmosfera — atît de halucinantă adeseori in epica scriitorului — se conturează mai mult prin detaliile acţiunii decit prin comentariul autorului. Pe acest plan, V. Voiculescu se situează alături de Mihail Sadoveanu, pe cînd D. R. Popescu e mai aproape de tradiţia moromeţeană, instaurată cu atîta autoritate de Marin Preda. în ceea ce priveşte mentalitatea citadină, V. Voiculescu o conturează cel mai adesea prin confruntarea ei cu cea arhaică, a lumii rurale, pe cind prozatorii noştri tineri de astăzi sunt atenţi mai ales la integrarea rusticului in mentalitatea orăşeanului. Pentru cei care cunosc acest specific al epicii lui V. Voiculescu, editarea de acum a teatrului său — intr-un volum selectiv, realizat in frumoase condiţii grafice in editura clujeană Dacia, conturind oportun imaginea Întregii opere a poetului — poate constitui o surpriză şi chiar o mică dar neîntemeiată dezamăgire. In dramaturgia sa, V. Voiculescu e mult mai aproape de ruralismul frust, fără prea vizibile transcenderi spre latura de mister a lumii folclorice — în piese ca Fata ursului şi Pripeaga — şi mult mai citadin şi mai modern în creaţii ca Demiurgul. Aceasta din urmă a fost, pe bună dreptate, integrată în atît de dramatica dezbatere asupra alternanţei cu implicaţii tragice între benignitate şi nocivitate, a ştiinţei în zilele noastre. Meditaţiile atît de profunde şi pline de înţelesuri ale dramaturgului V. Voiculescu asupra acestei mari dileme a actualităţii noastre sînt încă un magnific dar, pe care autorul Sonetelor închipuite ni-l face, postum, însăşi oscilaţia lui între optimism şi tristeţe — concretizată în cele două finaluri diferite ale Demiurgului — şi faptul că ultimul este cel luminos, întăresc semnificaţiile şi valoarea acestui mesaj postum al marelui scriitor. OVIDIU PAPADIMA V. Voiculescu: „TEATRU“ A EUGEN FRUNZĂ 99Iubire «I am scris părut In Editura militară, ultimul volum de versuri al Iul Eugen Frunză — »IUBIRE AM SCRIS“ — se Înscrie, prin paginile sale cele mai izbutite, In aria largă a liricii noastre patriotice. Fiind vorba de o culegere din volumele sale anterioare (Ia care se adaugă o serie de poeme inedite) se poate vorbi despre intenţia autorului de a opera o judecată proprie de valoare asupra unei creaţii supune, in mod conştient, solicitărilor momentului istoric în care s-a născut. Cunoscind ansamblul operei sale, putem spune că selecţia este reprezentativă pentru autorul „Cintecelor de veghe“, că In paginile ei se pot găsi idei imagini sau tonalităţi izvornite din ardenţa, din patosul sentimentelor care il animă pe poetul militant. Dragostea faţă de patrie este dimensiunea lirică fundamentală a cărţii lui Eugen Frunză. Patria — cea care are un nume concret şi iubit, o istorie concretă şi eroică — un trecut, un prezent şi un viitor cu care ne mîndrim.A iubi patria înseamnă a te contopi cu realitatea ei dintotdeauna, cu durata ei in spaţiu şi timp : „Ei fiecare din noi / e un cintec de fară / codrii îl tragă,căr apele îl leagănă / mierla ii fluieră / pe dinafară“. ...în fiecare din noi“). Cuitul „patriei sfinte“ — cu al cărui nume şi destin „două milenii ne contopiră“ — nu poate fi decit primordial : „Sărutaţi-i numele, steaua şi piatra / hotarul şi virful cu dori / iu palmele pruncilor încă nescrise / desenate-i chipul nemuritor“ („De o fiinţă“). Gindită ca apoteoză a luptelor şi jertfelor pentru libertate şi fericire, ideea de patrie se identifică astfel cu însăşi conştiinţa existenţei noastre naţionale, întruchipată în destinul păstrătorilor şi apărătorilor de ţară, al căror sacrificiu suprem le măsoară suprema victorie — în timp : „Doar trunchiul căzu, ţărină şi fum — / capul însă, / capul ■viteazului / ii mai purtăm pe umeri şi acum“ („Conştiinţa Întregului“). Imaginea, cu profunde rezonanţe şi semnificaţii, deschide, in sensibilitatea cititorului, o perspectivă tulburătoare in înţelegerea istoriei noastre : chipul Viteazului simbol al chipului patriei întregite, este purtat pe umeri de un Întreg popor, din veac in veac, din generaţie in generaţie, ca o pavăză, ca un altar. E, poate, cea mai emoţionantă imagine din Întregul volum. Ea marchează — alături de alte cîteva, la fel de sugestive — căile perene ale lirismului lui Eugen Frunză : „Moţii ieşeau făcuţi la poartă / cu pumnii strînşi sub cerul crud... / Iancu trecea frumos în baladă / pe calu-i alb ca la Abrud („Iancu pribeag“). E, aici, o intimă interferenţă, o sublimare a realităţii istorice în conştiinţa afectivă. Uneori, faptul acesta se realizează la scara întregii naturi : „Nervurile frunzelor / sunt şiruri de cronică ; / Ochii străbuni / privesc din hrisoave \ pietrele noastre / etrinse In pumni picură etnge... / .. .Istorie noastră / e focul şi apa / Îngemănate la baştină* („Istorie*). Această participare afectivă a lucrurilor lumii la marile evenimente ale Istoriei noastre este sugerată de poet şi Intr-o altă imagine, la fel de plastică, In care lipsa de ostentaţie a transcrierii se armonizează cu grandoarea simplă a elementelor constitutive „Rotea un vultur sus, pe culmi / pe Alba — acvilă străbună — / şi desena frumosul chip / al României dimpreună / şi codrii se plecau sonor sub steagul nostru tricolor* („Alba-Iulia, 1918“). Inţelegind că poezia autentică convinge prin intensitatea trăirilor, a ideilor şi sentimentelor, şi mai puţin prin tăria rostirilor, Eugen Frunză dovedeşte, în egală măsură, că temele cele mai fertile ale poeziei pentru cei mulţi sunt tocmai sentimentele, aspiraţiile şi faptele celor mulţi ; că arta nu reproduce întâmplările din viaţă, ci le desluşeşte semnificaţiile ; că nu copiază realitatea, ci o sublimează. Ion Butnaru INFORMAŢIA BUCUREŞTIULUI arta- literatură Artă contemporană poloneză Lucrările din expoziţia de la Dalles fac parte dintre modalităţile tradiţionale şi, prin vastul lor cîmp de referinţă, ne dezvăluie esenţa fenomenului artistic din Polonia ultimilor douăzeci de ani. Creaţia acestei perioade nu poate fi Înţeleasă decit ţinind cont de exigenţele actuale ale societăţii poloneze şi, totodată, sesizind elementele durabile ce continuă. In substanţa sa, un valoros patrimoniu de cultură. Dezvăluind procesele novatoare din actualitate, expoziţia este şi un argument al dezvoltării logice, unitare, a artei poloneze. „Rădăcinile directe ale artei noastre contemporane — scrie Jerzy zanozinski In prefaţa catalogului — sunt Implantate In perioada Interbelică şi, parţial, In perioada mai timpurie, denumită Mlada Polska (Tânăra Polonie), care reprezintă varianta poloneză a modernismului secolului XX. In aceste perioade s-au format nu numai curentele şi tendinţele de astăzi, dar şi anumite premise pentru funcţia artei contemporane şi integrarea ei in viaţa socială". Selecţia a urmărit să prezinte cîteva din tendinţele mai importante ale creaţiei de astăzi, incercînd, in acelaşi timp, să schiţeze profilul unor personalităţi. Domeniul cel mai amplu reprezentat este pictura. Pictorii polonezi se arată interesaţi de suprafeţele mari, amintind pictura murală, în care pot dezvolta un complex de ansamblu expresiv. Există o defiinţă de comunicare, de provocare a privitorului ce exclude orice intimism îngust şi comod. Pictura poloneză contemporană este foarte sensibilizată de procedeele şi rigorile moderne de transmisie a imaginii. Montajul de imagini receptate simulant dovedeşte nu numai ,,asaltul informaţional“ al civilizaţiei moderne, dar şi efortul de adecvare a limceptare. Prezenţa elementului concret, desprins din fluidul realităţii şi integrat unui anume discurs de idei al tabloului, caracterizează prizele semnate de Tadeusz Kontor (Umbrela), Benon Liberski (Azot IV, Fată şi case, Tablou de comandă), Kiejstut Bereznicki (Natură moartă pentru Hugon). O atmosferă poetică, misterioasă, dezvăluind orizonturi inedite, degajă compoziţiile pictorilor Janusz Kacz, marski, Konstanty Mackiewicz, Zdzislaw Beksinski. Chiar cind tablourile citează experienţe europene postimpresioniste, artiştii polonezi — Jan Cybis, Nacht Samborski, Waclaw Taranczewski, Eugeniusz Elbisch — ştiu să găsească un timbru propriu. Ne mai reţin atenţia încă mulţi alţi pictori între care : Stefan Gieromaki, Rajmund Ziemski, Juliusz Narzynski, Norbert Skupniewicz. Dintre sculptorii prezenţi se detaşează cîteva personalităţi foarte Interesante, Mieczyslaw Weber expune trei lucrări (Monumentul din Police — detaliu, Jan Papuga, Stefan Batory). Impresionante prin nervozitatea modelajului şi capacitatea de evocare. Personajele sculptate de Barbara Zbrozyna sunt „semne“ verticale, cu suprafaţa frămîntată de tensiunile interioare. Bronislaw Chromy stilizează şi compune cu umor cîteva „scene de gen“. Mai remarcăm pe Franciszek strynkiewicz, Marian Konieczny, Jacek Waltos. Din excelenta şcoală poloneză de grafică ne sunt prezentate o suită de lucrări de grafică de şavalet. Acurateţea inciziilor, subtilitatea de imprimare, claritatea motivelor şi nivelul elevat al dialogului sunt calităţi ce impun pe majoritatea artiştilor din expoziţie. In puţine rînduri să cităm, totuşi, pe Janusz Przybilski, Josef Gielniak, Jerzy Panek, Ryszard Otreba, Marian Mălină, Mieczyslaw Wejman, Halina Chrostowska, Jacek Gaj, Konrad Srzednicki, Stefan Suberlak. C. Ionescu LA PUTINA VREME de la deschiderea, la Varşovia, a unei ample expoziţii de artă contemporană românească, ni se oferă prilejul de a vedea, la Bucureşti, o importantă selecţie din pictura, sculptura şi grafica poloneză. barului plastic la un mod special de re Turneul Teatrului muzical din Braşov Pentru activitatea teatrelor muzicale din ţară, cred că este foarte bună ideea de a aduce, la Bucureşti, la puţin timp după premieră, fiecare spectacol lucrat, prilejuind o confruntare pe plan mai larg cu publicul. O asemenea iniţiativă implică, nemijlocit, sporirea exigenţei muncii depuse şi, bineînțeles, valorificarea rezultatelor pozitive, pe linia unei afirmări valorice necesare in creșterea ponderii calitative, a maturizării pro \\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\m^ tWWWWV \\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\in presive a unui ansamblu. Teatrul muzical din Braşov ne-a propus, zilele trecute, vizionarea versiunii realizate de curînd, cu musicalul lui George Grigoriu. Se mărită fetele. Neîndoios, în efortul de a obţine o versiune viabilă, şansa cea mai importantă — cred că ideea poate fi păstrată și pentru viitoare premiere — a fost atragerea unor colaboratori de prestigiu. Pentru această comedie muzicală, colaborarea cu maestrul de balet Oleg Danovschi, personalitate marcantă a coregrafiei româneşti, domină spectacolul. Cu verva sa binecunoscută, stăpînind acea vigoare plină de fantezie a invenţiei în imaginea dinamică, de la gest la mişcarea de grup, Oleg Danovschi a conceput întreg spectacolul ca pe un antrenant dans neîntrerupt, suprasolicitind tensiunea ritmică. Rezultatul ? Estomparea locurilor comune dramaturgic şi muzical, exuberanţa imaginii, tonica ambianţă a desfăşurării de elemente ce valorifică potenţele unui ansamblu care de mult aştepta să fie stimulat (chiar format şi educat!). Versiunea braşoveană mai poartă cîteva semnături care, nuanţat, se adaugă meritelor principale semnalate. Ştefan Noris, reluînd concepţia scenografică a montării iniţiale de la Bucureşti, clarifică liniile, modernizează cadrul; Gabriela Nazarie „inventează" cîteva reuşite costume; Nicuşor Constantinescu recepţionează cu supleţe sugestiile coregrafului, construind spectacolul cu o cursivitate agreabilă. Distribuţia işi are şi ea şansele de succes, prin tinereţea şi prospeţimea unui talent aflat la momentul de debut în cariera lirică — soprana Liliana Pagu, o fermecătoare şi muzicală interpretă a Cameliei. O acompaniază două balerine care cîntă şi joacă într-un stil adecvat genului (Luli Totoianu şi Aurica Simionescu). Vasile Pop îi oferă o replică onestă, pe alocuri frumoasă, în Şerban. Ar fi nedrept să-i uităm şi pe ceilalţi interpreţi, mai ales datorită elanului de care se lasă purtaţi, in dorinţa de a crea un spectacol reuşit: C. Sirbu, Toma Panaitescu, Anton Alexandru, Liviu Butnariu, Maria Păunescu şi, cu o calitate vocală aparte, Jean Penciu. Trecînd peste dificultăţile unei sonorizări excesive, prin microfoane care stinjeneau audiţia la un nivel civilizat, Mauriciu Vescan şi-a condus ansamblul vocal şi orchestral cu echilibru şi jovialitate, pledînd pentru succesul acestei primei operete a lui George Grigoriu, pentru păstrarea ei în fondul repertorial al genului. Ceea ce este, realmente, un merit al artiştilor braşoveni. Grigore Constantinescu Şansele afirmării unui spectacol PASTILE \\\\\\\\\\\V\\\\W • CA ÎNTR-O BALADĂ Frumoasa primăvară a „Madrigalului“, cu turnee prin ţara, cu escale in locuri rar bătute de artiştii bucureşteni , prin Maramureş şi Argeş, Sighetul Marmaţiei, Baia Mare, Piteşti, Cîmpulung Muscel. Sărbători pentru muzicieni, sărbători pentru public , eveniment pentru artiştii amatori (privilegiaţi) şi pentru discuţii cu Marin Constantin despre subtilităţile şi actualitatea corului de mare artă. Dar am ţinut şi, priviţi şi dumneavoastră, un moment cu totul aparte, întipărit adine în memoria madrigaliştilor şi fixat pe pelicula fotografică , după concertul pe scena Căminului cultural din comuna Ardusat, un „remember“ (cu „va urma“) in costume de epocă, in livada cu merii în năruire florală. în vazul lumii Zilele trecute, un afiş la intrarea Conservatorului „Ciprian Porumbescu“ . ....In sala «George Enescu» — Recital de vioară susţinut de candidaţii la concursul internaţional de vioară WIENIAWSKI ediţia 1972. Interpreţi : Constantin Bogdănaş, Şerban Lupu, Elena Popescu, Cornelia Vasile La pian — lector Marieta Leonte, In program — lucrări din repertoriul concursului (Mozart, Paganini, Razzini, Wieniawski, Isage, Saint-Saens)“ Cum scria pe afiş, aşa a fost şi în sală. Cu un public numeros, atent (fără circumspecţie), generos (dar fără milostenie). Şi candidaţii au avut ocazia unui examen de verificare (extrem de util şi de binevenit) înaintea confruntării decisive de la Poznan. Deci, se poate ca ambasadorii noştri artistici la confruntări internaţionale să fie desemnaţi şi prin vot public (nu numai prin calcule de cerc închis). Căci pe toţi ne interesează ca într-o competiţie artistică de prestigiu nu numai să facem act de prezenţă, ci să şi cîştigăm vreun trofeu ! Să fie manifestarea asta de la Conservator un început pentru o practică sistematică şi permanentă ? O NOUĂ BIBLIOTECĂ Duminică (25 iunie, ora 9) se va inaugura o nouă bibliotecă publică, situată la parterul blocului T 5 din Drumul Taberei. Prilej pentru o festivitate, implicînd, fireşte, dialog cu cititorii, la care vor participa scriitorii Gica Iuteş, Cornel Buzinschi, Gh. D. Vasile, Mircea Micu. LITERATURĂ VIE Și iată că s-a încheiat — la fel de frumos, la fel de interesant — festiva săptămină a Muzeului literaturii române Cu o spirituală paradă a costumului caragialian (mai mult decit o paradă a modei), cu un pelerinaj la mormîntul lui Eminescu (pietatea acelui „. . .Ne-or troieni cu drag aduceri aminte...“) , cu revizuirea Procesului Caion (într-o pasionantă dezbatere cu protagonişti dintre fruntaşii de azi ai literelor), iar mîine la amiază se decernează premiul „M“ al revistei „Manuscriptum“. Să-i urăm muzeului viaţă lungă şi vitalitate aşijderea manuscriptelor, ca să fie intr-una casă vie cu parfum proaspăt in strada Fundaţiei ! INIŢIATIVE BUCUREŞTENE ÎN TORENTUL ÎNTRECERII Reducerea efortului valutar (Urmare din pag. 1) unor rezultate superioare în dezvoltarea şi modernizarea Întregii economii naţionale. In acest context de efervescenţă creatoare, prilejuit de apropiata Conferinţă Naţională a partidului, comuniştii, toţi oamenii muncii din Uzina de utilaje şi piese de schimb pentru industria materialelor de construcţii lansează iniţativa sub lozinca „REDUCEREA EFORTULUI VALUTAR, NORMA CONDUITEI NOASTRE PROFESIONALE“ pe următoarele obiective : — executarea în anul 1972 a unui volum de asimilări de utilaje şi piese de schimb care făceau obiectul importului în proporţie de 8 la sută din volumul total al producţiei marfă al uzinei; — realizarea cu mijloace proprii a unor utilaje şi instalaţii — prin autodotare — care fac obiectul importului in valoare de 600 000 Iei valută ; — asimilarea în anul 1972 a unor mărci de oţeluri cu caracteristici superioare, care să conducă la scăderea consumului de piese de uzură pentru industria materialelor de construcţii cu 200 tone ; — realizarea produselor asimilate la un nivel de cheltuieli care să nu depăşească preţul de cost specific al produselor din producţia curentă echivalentă ; — scurtarea duratei de asimilare, (proiectare, execuţie, experimentare şi omologare) cu 10 la sută faţă de graficele coordonatoare ; — fiabilitatea produselor asimilate să fie cel puţin la nivelul modelului de referinţă. Chemarea a fost primită cu viu entuziasm şi susţinută cu angajamente suplimentare. Participanţii la discuţii, printre care Florian Balcea, maistru la sectorul montaj, Mihai Laslo, strungar la sectorul prelucrări metalice, ing. M. Balman, şeful serviciului organizarea producţiei, ing. Viorel Ifrim, şeful atelierului de prelucrări, ing. C. Savu,şeful sectorului metalurgic, D. Groşianu, maistru la secţia forjă, Iile Georgescu, şeful atelierului sculărie, Octavian Georgescu, secretarul organizaţiei de partid de la secţia strungărie şi V. Mihailescu, secretarul comitetului U.T.C., s-au angajat, în numele colectivelor pe care le-au reprezentat, să muncească cu multă abnegaţie şi dăruire pentru traducerea în viaţă a angajamentelor asumate, pentru Îndeplinirea planului cincinal în patru ani şi jumătate, pentru ca uzina lor să devină sediul şi al altor iniţiative tot atît de valoroase, să devină uzină model. Ţinând cont de valoarea deosebită a iniţiativei „REDUCEREA EFORTULUI VALUTAR, NORMA CONDUITEI NOASTRE PROFESIONALE“ născută la Uzina de utilaje şi piese de schimb pentru industria materialelor de construcţii — care răspunde uneia dintre sarcinile principale ale cincinalului — suntem convinşi că ea va fi îmbrăţişată de cît mai multe colective de muncă bucureştene. De aceea, asupra modului cum prinde viaţă chemarea lansată de această uzină vom mai reveni. EFICIENŢA ECONOMICĂ A INVESTIŢIILOR (Urmare din pag. 1) execuţiei pe şantiere, oglindeşte preocuparea continuă a proiectanţilor institutului pentru găsirea celor mai eficiente metode privind perfecţionarea conducerii şi organizării producţiei şi a muncii. Realizarea obiectivelor propuse — se arată In chemare — conduce la suplimentarea angajamentelor in intîmpinarea Conferinţei Naţionale a partidului şi criei de a 25-a aniversări a Republicii. Astfel, pentru utilizarea mai judicioasă a terenurilor de construcţii se vor elabora ptnă la 30 decembrie a.c. proiecte refolosibile pentru tipurile de blocuri de locuit cu parter şl l1 niveluri şi ptnă la sfîrşitul trimestrului I al anului 1973 pentru blocurile cu parter şi 22 de niveluri. De asemenea, In scopul creării decalajului intre proiectare şi execuţie pentru Investiţiile Consiliului popular al municipiului Bucureşti se vor asigura pînă la 30 iunie a.c. documentaţiile pentru obiectivele ce se dau in folosinţă in 1973, iar pină la 30 decembrie a.c. pentru obiectivele cu termen de predare in 1974. în acelaşi, timp angajamentele iniţiale au fost suplimentate cu 300 000 lei la producţia globală, ajungîndu-se la 2,8 milioane lei, iar la beneficii cu 500 000 lei. Pentru aplicarea în practică a iniţiativei, adunarea a aprobat un plan de măsuri politice şi tehnico-organizatorice, cu termene și răspunderi concrete pentru fiecare obiectiv în parte. Pe graficul întrecerii între sectoare FIECARE CADRU DE CONDUCERE, SALARIAT, LOCUITOR UN SLUJITOR DEVOTAT AL INTERESELOR SOCIETĂŢII , MILITANT PENTRU PROMOVAREA PRINCIPIILOR ETICII ŞI ECHITĂŢII SOCIALISTE. UN BUN GOSPODAR!■HI (Urmare din pag. 1) Sectorul 3 — Gheorghe Dumitru : SECTORUL ŞI-A ÎNDEPLINIT PLANUL PE PRIMUL SEMESTRU Pline de semnificaţie, ca mărturii ale faptului că oamenii muncii întîmpină cu entuziasm şi înfăptuiri deosebite Conferinţa Naţională a partidului, sunt rezultatele colectivelor de la uzinele „23 August“, „Republica“, Mecanica fină, „Electroaparataj“, F.C.M.E., F.L.P. care au realizat planul pe semestrul I şi care ne dau posibilitatea de a raporta mîine Conferinţei Organizaţiei de partid municipale că unităţile industriale din sector şi-au îndeplinit planul semestrial . Pot fi menţionate numeroase iniţiative ale oamenilor muncii. Vreau însă să subliniez entuziasmul cu care se desfăşoară acţiunile voluntar-patriotice destinate dării in folosinţă cu circa 7 luni înainte de termen — adică la 15 iulie a.c. — a noului şi modernului edificiu, care este Spitalul „23 August“ cu 700 paturi. Sectorul 4 — Cornel Nicola . ANGAJAMENTUL ANUAL INIŢIAL A FOST REALIZAT ÎN CINCI LUNI . După cum se ştie angajamentul iniţial de a realiza în acest an o producţie globală suplimentară de 100 milioane lei a fost realizat în 5 luni. Sporind acest angajament la 214 milioane lei, colectivele din întreprinderi au hotărît ca pînă la Conferinţa Naţională a P.C.R. să ajungă la cifra de 138 milioane lei la producţia globală industrială suplimentară. Cu rezultate importante întîmpină Conferinţa Naţională a partidului şi colectivele din instituţiile centrale şi institutele de cercetări şi proiectări din sectorul nostru. Astfel un colectiv de specialişti din Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare şi Apelor a realizat pentru prima oară în ţară şi a dat în funcţiune, cu o lună înainte de termen, sistemul de prelucrare electronică a datelor cadastrului funciar naţional. Aceasta va duce la economisirea unei forţe de muncă în valoare de 12,6 milioane lei.. Valorificarea superioară a materiilor prime şi materialelor, acţiune iniţiată de comuniştii din sectorul nostru, se concretizează şi prin creşterea preocupării pentru realizarea unor produse din deşeurile de fabricaţie. Această întrecere a cuprins un număr mare de întreprinderi — „Flacăra roşie“, „Crinul“, „Producţia“ etc. Iniţiativa pentru economisirea materiilor prime şi mai buna folosire a sculelor a prins viaţă la uzina „Timpuri noi“, I.O.R., şi altele. La uzina „Timpuri noi“, de pildă, colectivul de la secţia turnătorie s-a angajat să lucreze, pînă la 19 iulie a.c., două zile cu materii prime economisite, iar colectivul secţiei scularie să lucreze o zi cu scule economisite. Sectorul 5 — Virgil Florea : VALORIFICAREA GÎNDIRII CREATOARE A 1 400 INGINERI SI TEHNICIENI Ø 45 000 000 LEI “ 8 întreprinderi din sectorul nostru au realizat planul semestrial pînă la data de 16 iunie a.c. şi alte 14 îl vor încheia pînă la 24 iunie. Se evidenţiază uzinele „Autobuzul“, Maşini grele Bucureşti, „Danubiana“, Combinatul de articole tehnice din cauciuc „Jilava“, Fabrica de bunuri de consum Jilava, „Adesgo“, „Flamura roşie“, „Carmen“, Monetăria statului, „Apollo“ şi altele, în cinstea Conferinţei Naţionale a partidului întrepinderile sectorului 5 vor da peste plan: 5 autobuze, 39 autoutilitare, 2100 tone oțel lingou laminor, 1000 tone oțel forjat, 3600 anvelope, 10 000 camere de aer, 10 betoniere, 470 mii perechi tălpi „Desma“, 1300 mc stîlpi LEA beton, 780 mc prefabricate din beton armat, 200 buc. vibratoare adîncime, o instalaţie de glisare pentru construcţii, 20 trolii manuale de 32 tone, 517 mii perechi ciorapi sintetici, 121 mii buc. tricotaje, 153 mi mp ţesături mătase, bumbac şi lînă, 19 tone fire bumbac, articole de cauciuc şi mase plastice în valoare de 25 milioane lei, 17,7 mii li bere, 850 tone ulei etc. Iniţiativa „Fiecare Inginer şi tehnician să rezolve în afara sarcinilor de serviciu o problemă tehnico-economică în desfăşurarea procesului de producţie, care să aibă o eficienţă echivalentă salariului pe un an“ a fost extinsă pînă în prezent în 37 unităţi antrenind un număr de peste 1400 de ingineri, tehnicieni şi maiştri. Valoarea antecalculată a studiilor şi lucrărilor începute şi aflate în curs de realizare este de peste 45 miilioane lei. Sectorul 6 — Marin Burcea , PE SEMESTRUL I PLANUL DE PRODUCŢIE MARFA VA FI DEPĂŞIT CU 97 400 000 LEI . Pînă la sfîrşitul anului vom realiza o producţie globală suplimentară de circa 190 milioane, o producţie marfă peste plan de 130 milioane, iar planul la export va fi depăşit cu aproape 14 milioane lei valută. Pina mîine majoritatea unităţilor industriale ale sectorului îşi vor termina planul pe semestrul I, creînd posibilitatea ca pînă la l iulie planul la producţia globală pe acest semestru să fie depăşit cu 95,7 milioane, iar la producţia marfă cu 97,4 milioane. Organizaţiile de partid sînt preocupate de generalizarea iniţiativelor: „Prietenii noului angajat", „Brigăzi mixte d® educaţie", „Autocontrolul muncitoresc", „Sfatul fruntaşilor“, „Din deşeuri produse noi“, ,,O zi de producţie pe lună din material economisit“ etc. Un obiectiv de seamă în această perioadă de întrecere î1 constituie intensificarea activităţii de promovare a tehnicii noi. Astfel, datorită acţiunilor iniţiate de comuniştii din sector în acest an vor fi asimilate peste SCO de produse noi şi se vor introduce numeroase procedee tehnologice moderne. Sectorul 7 — Gheorghe Dragon : O PRODUCŢIE MARFA SUPLIMENTARA ÎN VALOARE DE PESTE 403 MILIOANE LEI , în anul 1972 unităţile industriale din sector vor realiza o producţie marfă suplimentară de 408 milioane lei, faţă de 186 milioane prevăzut iniţial şi vor exporta, peste prevederi, produse în valoare de 26 milioane lei valută. Faptul că planul pe semestrul I a fost îndeplinit cu 8 zile înainte de termen, subliniază hotărîrea colectivelor de oameni ai muncii de a îndeplini cu succes angajamentele asumate. Dintre acţiunile care se desfăşoară în prezent în cinstea Conferinţei Naţionale, reţine atenţia în mod deosebit iniţiativa comuniştilor de la Uzina de utilaje şi piese de schimb pentru industria constructoare de maşini care se referă în principal la reducerea efortului valutar. De altfel, ieri a avut loc în această uzină o consfătuire care s-a desfăşurat sub lozinca „Reducerea efortului valutar, norma conduitei noastre profesionale“. Nicolae Sectorul 8 Iosif : NOI RESURSE PENTRU CREŞTEREA PRODUCTIVITĂŢII MUNCII © în ultimele luni au fost descoperite noi rezerve interne, ceea ce a permis majorarea angajamentelor luate la începutul anului. La producţia marfă colectivele întreprinderilor s-au angajat să depăşească planul acestui an cu peste 118 milioane lei, faţă de 48 milioane lei cît însuma angajamentul iniţial; în loc de un spor de 0,7 la sută vom asigura o creştere a productivităţii muncii de 2,7 la sută peste sarcina planificată. Ne-am propus, de asemenea, să majorăm volumul economiilor prin reducerea cheltuielilor de producţie, de la 2,2 milioane lei la 6,5 mijloane lei din care aproape 4,7 milioane lei pe seama reducerii cheltuielilor materiale. Toate acestea vor duce la realizarea de beneficii peste plan în valoare de circa 12,7 milioane lei. Preluînd iniţiativa apărută la F.C.M.E., 978 de ingineri şi tehnicieni din uzinele de utilaj chimic „Griviţa Fro- sie“, „Laromet“, Fabrica „Dacia“, U.K.A. Griviţa. Revizia de vagoane Griviţa, I.D.E.R., I.F.M.A., I.P.G.G. şi U.M.M.R. , Griviţa Roşie s-au angajat să rezolve pînă la sfîrşitul anului unele probleme tehnologice şi de producţie, cu o eficienţă economico-financiară antecalculată de circa 19 milioane lei. • Muza la Vaslui Da, avem Teatrul satiric-muzical „C. Tanase“. Există — înrudit cumva cu el — şi Teatrul „Ion Vasilescu“. Dar in Bucureşti încă n-a văzut lumina rampei un festival de umor . Dacă vreţi, totuşi, să vedeţi unul, mergeţi chiar astăzi la Vaslui. Zău că merită ! O fericită idee — care a asociat Comitetul judeţean pentru cultură şi educaţie socialistă, Comitetul judeţean U.T.C., Consiliul judeţean al sindicatelor. Revista „îndrumătorul cultural“ — a pus pe roate o acţiune demnă de toată stima„ Festivalul umorului ,,C. Tănase“. Cu trei zile pline (23—25 iunie) desfăşurate nu numai în capitala judeţului, ci şi în alte localităţi (Bîrlad, Huşi, Negreşti, Iveşti), ba şi în comune (Coroieşti, Dragomireşti, Puleşti, Voineşti, Griviţa, s-a mutat Măluşteni, Tutova, Vinderea, Arsura, Buneşti, Ghermăneşti, Micleşti, Rebricea, Todireşti, Vultureşti, Băceşti, Dumeşti, Girceni, Pungeşti). Cu manifestări nu numai pe scene consacrate (case de cultură, cămine culturale), ci şi in cluburi uzinale (Fabrica de rulmenţi Birlad, de pildă). Cu vernisajul unei expoziţii „Să glumim în virful creionului (colaboratoare — Uniunea artiştilor plastici), cu un concurs gen „Cine ştie cîştigă“ pe tema „Tănase — Cărăbuşul şi critica cetăţenească“, cu o consfătuire de lucru a instructorilor brigăzilor artistice de agitaţie (onorată de umorişti ca Stelian Filip, Silviu Georgescu, Mircea Pavelescu) ; cu un concurs de interpretare (dotat cu premii) al artiştilor amatori ; cu un simpozion „Satira şi umorul în creaţia românească contemporană“ (expuneri şi lecturi din scrieri proprii — Radu Beligan, Aurel Baranga, Ion Băieşu, Ion Bănuţă, Al. Mirodan, Fănuş Neagu, Alecu Popovici, Romulus Vulpescu, Valentin Silvestru). Şi cu spectacole prezentate de artişti profesionişti ai genului (Teatrele satiricemuzicale din Galaţi, Piteşti, „C. Tănase“ din Bucureşti). Ii felicităm (cu invidie!) pe vasluieni. Şi poate că Radu Beligan o să-mi scrie o tabletă de-a lui despre muza veselă atît de frumos luată in brațe la Vaslui. Augustin Sandu Aceşti oameni din marea familie a făurarilor de bunuri materiale , etichetă, la rever Corectitudine, devotament, hărnicie, modestie, pasiune, statornice, voinţă sunt cuvinte care, laolaltă, pot sugera profilul moral al unui om. Dar chiul nu are un cuvînt mai cuprinzător şi mai expresiv, pentru a se arăta pe sine, pentru a se reprezenta în conştiinţa celorlalţi, decit propriul său nume. După ce am cunoscut-o pe tovarăşa FLOAREA MOCANU, muncitoare la „Electroaparataj“, am înţeles că eticheta pe care o purta la reverul, halatului de lucru, însemna de fapt un blazon... Cînd în adunarea de desemnare a delegaţilor la Conferinţa extraordinară a Organizaţiei de partid a Capitalei s-a rostit numele ei, comuniştii au înlocuit toate celelalte cuvinte — corectitudine, devotament, hărnicie etc. — prin aplauze ! Numele Floarei Mocanu este cunoscut în fabrică de 32 de ani... — Este o muncitoare exemplară, o comunistă model, una din primele membre ale organizaţiei noastre. Biografia ei s-ar putea constitui, prin ceea ce are ea mai reprezentativ, din simpla alăturare a caracterizărilor ce au stat la baza distingerii ei, an de an, nu titlul de fruntaşă în întrecerea socialistă — ni se spunea la comitetul de partid al întreprinderii. Ce ne mai rămînea s-o întrebăm ? Poate doar nişte lucruri cu caracter de test . — Cum aţi reuşit să vă menţineţi fruntaşă ani în şir ? — In perioada cind fabrica se afla la primii paşi ai modernizării sale,^ cînd munca manuală mai predomina asupra celei mecanizate, am făcut lucrurile grele ca şi cum ar fi fost uşoare. Apoi, am făcut lucrurile uşoare ca şi cum ar fi fost grele... — De cite ori v-aţi învoit în 32 de ani ? — Poate de 10 ori, poate mai puţin... Am căutat întotdeauna să-mi rezolv problemele personale în afara programului. — Mi s-a spus că participaţi deseori la adunările U.T.C., la întîlnirile cu tinerii. Ce explicaţie daţi cînd sînteţi întrebată despre „secretul“ de a te face stimat şi iubit de colectiv ? — Dacă vrei să fii stimat, trebuie să stimezi. Dacă vrei să te faci iubit, trebuie să iubeşti. Iar apoi, cu o exigenţă pe care am recomanda-o şi altora: E adevărat, multe pleacă de la faptul că nu ne stimăm în suficientă măsură, dar şi de acolo că uneori ne stimăm prea mult... şi mai e ceva : să-ţi respecţi cuvîntul dat, cinstea de muncitor, onoarea de comunist ! Ce ne mai rămine acum de spus ? Poate doar simpla şi emoţionanta impresie că, la sfîrşitul convorbirii, ni s-a părut a vedea în eticheta de la reverul halatului de lucru al muncitoarei Floarea Mocanu însuşi mandatul ei de participant la lucrările Conferinței comuniştilor din Capitală. Paul Lampert . •