Informatia Bucureştiului, septembrie 1972 (Anul 20, nr. 5913-5938)

1972-09-27 / nr. 5935

Pag. a 2-a Ş­i presupunem, prin absurd ca la sfirşitul unui astfel de septembrie, ploios sau nu, miracolul reînceperii stagiunii nu s-ar produce. Că, deşi majoritatea ne-am reluat activi­­tatea care adună zi de zi truda Intr-o realizare vizibilă, de care ne simţim mîndri, muzica „u­na va ieşi în Intim­pinare, gazdă pri­mitoare la Ateneul român, la Stu­dioul Radioteleviziunii, la '"'peră, Operetă. . . Să recunoaştem, nu ar trebui să fim muzicieni — inter­preţi, compozitori, pedagogi chiar... critici — pentru a resimţi intr-o asemenea împrejurare că ne lipseşte „ceva" esenţial, fără de care viaţa pierde din farmec Ce înseamnă acest farmec 7 Dis­tracţie, ore petrecute fără griji, plăcută cufundare in reverie 7 Nu, nimic din ceea ce oferă reîncep muzical» Tiu­rea intensă a vieţii poate purta o asemenea caracte­rizare. In fiecare sfîrşit de sep­tembrie, aşteptăm reîntîlnirea me­reu nouă cu unul dintre elemen­tele vitale ale existenţei noastre, pe care de mulţi, foarte mulţi ani, îl numim cu seriozitate foi convingere Muzică. Nu vă faceţi temeri, în sala Operei romane au răsunat primele acorduri ale Oedipului enescian. H3337L Publicul şi treptele muzicii vineri începe seria simfonicelor Filarmonicii, apoi cea a televiziunii. Cum va fi anul acesta reîntîlnirea, cum vor curge fu­­moasele luni de stagiune, pr ma la vara viitoare ? Preferăm, în locul unui răspuns alcătuit din Informaţii detaliate — oferite pe pliantele deja publicate — sa nu gindim, la acest început de drum cum l-am vrea şi ce aşteptăm pe la acest nou an muzical. Nu es­te vorba de o educaţie didactica, ci de acea formare permanentă, care operează asupra ascultătoru­lui la diferite niveluri, adresîndu-se celui care face primele cunoştinţe cu arta, dar şi celui care s-a o­­bişnuit deja, de-a lungul­­inilor, să-i cerceteze bogăţiile de emoţie şi frumuseţe. Subtilă şi convin­gătoare, această educaţie aparţine organizatorilor — dacă ştiu să a­­leagă, din noianul de opere lăsate de creatori timpului şi oamenilor, acele nestemate ce conţin esenţa vitală a umanului. Dar ea apar­ţine deopotrivă interpreţilor, ca mesageri, ca purtători ai înţele­surilor, revelate publicului prin măiestria fiecărui tălmăcitor al partiturilor. Am fi nedrepţi să-i uităm pe compozitori, pe acei crea­tori ce aştern de-a lungul pagi­­nilor cu portative gîndu­ri năs­cute în timpul nostru. De la fie­care emană ceva spre noi, prin care lumea sunetelor devine un ansamblu de impresii şi gînduri, corespunzind unui nou tip uman, trăind în secolul XX. Este ceva nou acum, faţă de vremea lui Mozart ? Aşteaptă alt­­ceva publicul de acum ? Bineîn­ţeles. Ceea ce aparţinea atunci hazardului şi strălucirii singulare a unui geniu, aparţine acum unui sistem amplu, armonios alcătuit. Dar, tocmai prin alcătuirea aces­tui sistem, pe care noi îl numim comod, stagiune muzicală, factorii de acţiune sunt mai incisivi, pli­nind într-o permanentă balanţa a comparaţiilor trecutul şi viito­rul. Acestui viitor, parametru esen­ţial al actualităţii, îi încredinţăm eforturile prezentului. Nici un concert fără o idee directoare, cre­atoare de reflecţii, nici un spec­tacol liric sau coregrafic fără un scop precis în relaţia cu spec­tatorul Nu formulăm o condiţie­­ideală, imposibil de înfăptuit, ci subliniem direcţia unui efort multiplu, prezent în viaţa cultu­rală românească. Căci, doar astfel, sfîrşitul lui septembrie, poate în­semna un început şi nu o repeta­re, întrebaţi pe oricare amator de muzică : „Aţi d­ori sa e­rem­ stagiunea trecută Nu aşteptaţi un răspuns afirmativ. Fiecare din­tre noi doreşte să meargă mai de­parte , să mai urce o treaptă. GRIGORE CONSTANTINESCU i INFORMAŢIA BUCUREŞTIULUI (Urmare din pag. I) reală, precum şi adecvarea lor la specificul şi resursele proprii.­ ­ Excelenta iniţiativă a brigăzilor mixte Pornind de la faptul că în uzină marea masă a salariaţilor o for­mează tinerii, s-a luat iniţiativa în­fiinţării unor brigăzi mixte pentru educaţie muncitorească şi revoluţio­nară a tinerei generaţii. Alcătuite din câte trei membri — fr­uncitori, cadre tehnice cu experienţă înde­lungată în munca politică şi profe­sională — aceste brigăzi au iniţiat discuţii şi dezbateri pe diferite teme („Din tradiţiile de muncă şi luptă revoluţionară a muncitorilor de la uzina „Vulcan“, „Marca uzinei pe meridiane“, „Comuniştii, promotori ai celor mai înaintate idealuri mâ­râie ale epocii noastre“, „Munca, factor hotărîtor în formarea tine­retului pentru viaţă“ — sunt numai cîteva dintre acestea­ care s-au bucurat de un deosebit interes, ti­nerii făcind, la rîndul lor, nume­roase şi interesante propuneri, in­troduse de altfel în programul te­matic al brigăzilor. Eficienţa acestei activităţi nu a întirziat să se arate şi, pe baza experienţei dobîndite, brigăzile şi-au extins raza de ac­ţiune şi asupra Grupului şcolar al uzinei, precum şi asupra şcolilor generale patronate de aceasta. Ast­fel, elevilor de la Şcoala generală nr. 130 li s-a vorbit despre trecu­tul de luptă muncitorească, despre condiţiile de muncă de azi şi des­pre frumuseţea meseriilor ce se în­vaţă în cadrul grupului şcolar­­elocventă este, în acest sens, scri­soarea de mulţumire pe care con­ducerea şcolii a adresat-o comite­tului de partid al uzinei : „...Vă tri­mitem cele mai călduroase mulţu­miri pentru sprijinul acordat şcolii noastre prin participarea unor to­varăşi din brigăzile de educaţie co­munistă şi muncitorească la acti­vităţile noastre“). Munca politică în două „schimburi" Că acţiunea aceasta de creştere şi educare a tineretului nu a fost deloc uşoară (şi continuă să fie dificilă) este deja un lucru cât se poate de evident pentru cei care o desfăşoară, ea necesitînd calităţi pe­dagogice deosebite. Prin exigenţă împletită cu pasiune şi perseve­renţă, printr-un permanent exemplu personal, cei mai buni meseriaşi din organizaţia de partid nr. 1, de la atelierul „mecanic-şef“, de pildă, Ion Gheorghe, Gh. Bater sau Marin Gheţu, au reuşit să formeze din tinerii echipelor lor un adevărat schimb de mîine. Şi putem să-i amintim, dintre aceştia, pe Vasile Drugu, Stelian Soare, Ion Popa, Ion Oprea (cel mai bun strungar din Capitală), Ion Biro, Dumitru Mircea etc. Au existat şi situaţii în care unii tineri, cu tot ajutorul primit, nu au înţeles să se încadreze în stilul de viaţă şi de muncă al colectivului, întîrziind în continuare, dînd lucru de slabă calitate sau avînd o com­portare necivilizată. Biroul organi­zaţiei de partid a acţionat atunci energic. Au fost chemaţi in faţa organizaţiei, s-a discutat cu ei, au fost căutate „rădăcinile răului" şi, pentru ca îndreptarea lor să poată fi cît mai grabnică, au fost încre­dinţaţi unor vechi membri de partid care au lucrat cu ei săptămîni în şir. Comunişti ca Toma Morlova, Sache Rădan, Gheorghe Verdel, au reușit să-l transforme pe Ion Vlă­descu, Spiridon Cucu sau Ion Pra­hovean­u, în veritabile exemple. • Un caz deosebit și rezolvarea" lui Forjorul Ion Stanciu devenise proverbial prin abaterile sale. Co­legii de la atelierul de forjă îl ve­deau tot mai des întîrziind și ve­nind la lucru în stare de ebrietate. Soluţiile ar fi fost doar două : ori să-l excludă din mijlocul lor, ori să încerce să-l recupereze. S-a ales, fireşte, cea de-a doua variantă şi comunistul Ion Borănescu, desem­nat să se ocupe în mod special de acest „caz“, a procedat cu tact, dis­­cutînd „de la om la om“ cu el, de­­pistînd cauzele — nu altele decit anturajul — reuşind, in cele din urmă, să-i redea lui Ion Stanciu încrederea în colectivul din care face parte, in omenia tovarăşilor de muncă. 9 „Atelierul — şcoală" Poate că nicăieri altundeva nu se poate vorbi mai mult de o şcoală a educaţiei socialiste ca in atelierul turnătorie fontă. Pledează în favoa­rea acestei afirmaţii şi faptul că de mai bine de un an, nimeni n-a mai părăsit secţia. Ba, atunci cind ate­lierul turnătorie-oţel a avut nevoie de ajutor, cei de aici au răspuns cu promptitudine. Nu au lipsit nici unele situaţii mai grele. Aşa, de pildă, un foarte bun meseriaş — formatorul turnător Gheorghe Di­­rică — întîrzia sau absenţa nemo­tivat. Critica constructivă, discuţiile purtate nu au întîrziat să-şi arate efectele. Ba, mai mult, cînd şeful de echipă a fost plecat in concediu, Dirică a fost desemnat să-i ţină locul, evidenţiindu-se prin bunele rezultate obţinute. E­ste vorba, evident, despre , ci-E­­­te­va acţiuni ce reflectă o atentă aplecare asupra rostu­lui şi eficienţei activităţii politico­­educative prin găsirea unor metode şi modalităţi proprii. Ca şi în cazul celor remarcate cu prilejul vizitei la F.M.U.A.B., ele demonstrează complexitatea, specificitatea şi, mai ales, concreteţea muncii politice în general, invitînd la un larg şi amplu schimb de experienţă, la care ar trebui să adere toate colectivele unităţilor industriale din Capitală. Căci, fără îndoială, activitatea poli­­tico-educativă, găsirea unor forme diverse şi eficiente de influenţare, vor avea un cuvînt greu de spus în „cursa contra cronometru” pen­tru realizarea angajamentului Capi­talei : cincinalul în patru ani şi jumătate. Rolul hotărîtor al iniţiativei în munca politico-ideologică ! „Transformarea oamenilor, înarmarea lor la concepţia înaintată despre viaţă şi societate, ...activitatea ideologico-educativă, de dez­voltare a conştiinţei socialiste, constituie o sarcină permanentă a în­tregului partid, cere o muncă stăruitoare, plină de răspundere şi răbdare. Fără nici o exagerare trebuie spus că însuşi viitorul comu­nist al patriei noastre depinde de dezvoltarea cu succes a aces­tei munci". (Din expunerea tovarăşului NICOLAE CEAUŞESCU, la Plenara C.C. al P.C.R. din 3—5 noiembrie 1971). AZIL Teatrul satiric-muzical „C. Tănase“, ca şi cel de revistă şi comedie „Ion Vasilescu“ vădesc, în ultimii ani, notabila preocupare de a înscrie în sfera divertismentului spectacole ancorate în actualitatea cotidiană, repre­zentanţii ţintind, cu uneltele satirei, să contribuie la educaţia cetăţenească a publicului. Proiectele pentru stagiunea 1972—1973 par să împlinească acest deziderat, printr-o diversitate de montări, despre care ne-au vorbit directorii celor două teatre. _ însuşi profilul teatrului nostru de revistă şi comedie — impune un re­pertoriu variat ca genuri — ne spune directorul Teatrului „Ion Vasitescu“, re­gizorul NICOLAE FRUNZETTI. Ceea ce dorim pentru stagiunea abia începută, e să realizăm o concepţie unitară asu­pra tuturor montărilor, indiferent de gen. Şi aceasta, printr-un acord cît mai fidel între mesajul educativ al specta­colelor şi necesităţile spirituale ale pu­blicului nostru, care nu e doar cel bucu­­reştean, el şi cei din localităţile jude­ţelor Ilfov, Ialomiţa, Teleorman, Dîm­boviţa, unde organizăm micro-stagiuri permanente.­­ Despre realizarea acestui acord, vom avea, sperăm, prilejul să scriem după fiecare premieră. Deocamdată, am dori să ştim care vor fi acestea 7 . Cea dinţii premieră a stagiunii — în prima parte a lunii octombrie —­ va fi o comedie inedită de I. Grinevici, „Hanul piraţilor“, îndrepându-şi as­cuţişul satiric către aspectele şi­intr-un domeniu de larg interes cetăţenesc : a­­limentaţia publică. Ne vom adresa a­­poi textelor clasice, montînd „Mitică Popescu“ de Camil Petrescu, cu Şte­fan Bănică şi Marieta laica în rolurile principale, „Madame Sans Gene“, în Aurel Baranga, „Răzbunarea comediei“, şi lucrăm la definitivarea unor texte cu Tudor Neg­o­iţă şi Horia Tecuceanu. — Aţi Început, stagiunea trecută, ac­tivitatea unui studiou al tinerilor ac­tori, fireşte, montînd spectacole adre­sate tinerei generaţii. Cu ce veţi con­tinua ? — Regizoarea Olimpia Arghir va mon­ta, în cadrul studioului, „Improvizaţia de la Versailles“ de Mellere. în con­textul spectacolelor cu pronunţat ca­racter agitatoric, ne-am propus ca, în cinstea aniversării Republicii, să realizăm, în regia lui Călin Florian, un spectacol de poezie patriotică. N-aş vrea să închei turul de orizont asupra repertoriului nostru fără a aminti de preocupările în domeniul revistei, al muzicii uşoare, al spectacolului folclo­ric. In seria reprezentaţiilor destinate Sălii Palatului, vom prezenta, în no­iembrie, premiera unei reviste de Ciupi Rădulescu şi Petre Bărbulescu, cu tex­te satirice vizind realităţi cotidiene. Vom continua, de asemenea, seria începută cu concertul-spectacol „De la Bach la Tom Jons“, de astă dată cu o micro-istorie a divertismentului rea­lizată de regizorul Paul Mihail Ionescu şi compozitorul Edmond Deda. In fine, vom juca o revistă folclorică, repre­zentaţia îmbinind cin­te­cul popular cu cupletul satiric de inspiraţie folclorică I. Golea oortface­tul are chip de musical semnat de Tudor Mu­­­şatescu şi de compozitorul Viorel Do­boş. . în rolul titular, o invitată de o­­noare , Carmen Stănescu. Tot la capi­tolul clasici, figurează Aristofan cu „Pacea“, în traducerea şi adaptarea realizată de Nina Cassian şi Yannis Veats. Revenind la contemporani, precizez că aşteptăm o nouă piesă de teatrul „Ion vAsiLEscu". Varietate de genuri într-o concepţie unitară „Clubul ucenicilor" - debut in anul I! Zilele trecute, la Casa de cultură a sectorului 8, şi-a reluat activitatea Clu­bul ucenicilor de la cooperativa „Drum nou” Dincolo de un emoţionant moment inaugurat — primirea „bobocilor" şi despăr­ţirea de ucenicii care intră în rîndul lucră­torilor — manifesta­rea a demonstrat că actul de educaţie ca­pătă deosebită efici­enţă clnd e­ gîndit cu Ingeniozitate, împle­tind informaţia, Invi­taţia la Instruire şi cultură, cu atractivi­tatea. Spicuind din program. Interesantă ni s-a părut Intîlni­­rea cu opereta, trans­formată de dirijorii Constantin Rădulescu (secundat de vocile cintăreţilor Eugen Fînăţeanu şi Daniela Voicu) intr-un docu­mentat şi spiritual „curs de istorie" a acestui popular gen de spectacol. De un succes bine­meritat s-a bucurat şl ipicro-refitalul de ver­suri (susţinut de ac­triţa Bun­za Derde­m­an-Marcoci), ca şi intermezzo-ul muzi­cal, cu reverberaţii poetice, prezentat de Dorin Anastasiu. N-a lipsit nici scheciul umoristic (Nae Ilăză­­rescu, Nucu Petrescu) pentru a împlini o după amiază petre­cută nu doar agreabil, ci şi cu un efectiv cîştig spiritual. Spe­răm ca anul XI al Clubului­­, ucenicilor să continue sub ace­leași frumoase aus­picii. — e. c. — ilustraţii de Radu Avram V­I-a), Mariana Mihăilă (clasa a V-a), Daniela Kaunitz (clasa a VIl-a) sau Aurelia Ursulescu. Sînt doar cîteva dintre creaţiile pline de candoare şi sinceritate, dincolo de stîngăcia începu­tului — aparţinînd cltorva dintre cei mai talentaţi elevi ai Şcolii generale nr. 86, publicate intr-un interesant şi atrac­tiv caiet de poezie şi plastică. O lăuda­bilă iniţiativă a conducerii acestei şcoli, care prilejuieşte In acest fel o primă şi revelatoare confruntare a elevilor cu ei Înşişi, cu litera tipărită şi cu primii lor cititori. Cine ştie dacă, peste cîţiva ani, unele nume nu le vom întâlni în publicaţii... Un bucureştean în Deltă Spectaculosul peisaj al Deltei văzut de un bucureştean — a­­ceasta este tema recentei expo­ziţii a pictorului Teodor Florian, deschisă la Tulcea, în parcul din faţa hotelului „Delta“. După o şedere şi o preumblare de aproa­pe doi ani pe meleagurile do­brogene, pictorul invită acum la o interesantă expoziţie de peste 70 de lucrări,­ inspirate din frumuseţile acestor locuri Ineditul şi misterioasa atracţie a Deltei şi a oamenilor săi au fost, astfel, imortalizate într-o serie de peisaje şi portrete ce vorbesc despre peisajul insolit al pădurii Lelea, despre viaţa aşezărilor de pe Dunăre­­ Sfîn­tu Gheorghe, Bulina, Sistolvca, Mila 23, Periprava, Babadag, C. A. Rosetti, despre pulsul noii vieţi la Tulcea, despre preocu­pările, visele pescarilor din Deltă. Atras de lumina soarelui care se aşterne — cum ne de­clara pictorul — într-un mod specific parcă peste întinderea de apă a Deltei, peste casele şi oamenii ei, de farmecul aces­tor locuri, Teodor Florian oferă la începutul acestei toamne prima expoziţie cuprinzătoare despre Deltă, iniţiativă pe care o salutăm şi pe care o dorim repetată şi îmbogăţită. I. Hoti Cap de Ispoveancă JL1 (Urmare din pag 1) Convieţuirea socială, în cadrul societă­ţii noastre socialiste, înseamnă tocmai această armonie între libertatea Indivi­dului şi idealul de libertate al comuni­tăţii. Pentru protejarea acestei libertăţi societatea înţelege să folosească mij­loace şi să legifereze măsuri Împotriva oricăror acte care prin caracterul lor tulbură relaţiile sociale, poluează ca­drul vital al nostru, al tuturor. In rîndul acestor măsuri se înscrie şi Decretul 153/1970 care acum, la doi ani de la intrarea In vigoare, Îşi do­vedeşte in continuare eficienţa de fac­tor antipoluant al mediului social pen­tru cât aşa cum rezultă şi din rubrica noastră „Aflăm de la Miliţia Capitalei", elementele certate cu legea primesc prompt o replică fermă (ne referim la cei ce provoacă scandal In public, scan­dal In localuri publice, tulbură liniştea In imobile, acostează persoane pe stra­dă, îşi alungă soţia şi copiii din c­asă, au o atitudine ireverenţioasă la adresa organelor de ordine, se ocupă de cer­şetorie etc.). In discuţia pe care am avut-o la Tribunalul sectorului 7 cu judecatoa­­rea Elena Tudose una din întrebările pe care i le-am adresat era : cine sunt aceşti Indivizi ? In general, în marea majoritate, cei care sunt aduşi in fata noastră, contra­venienţi de la prevederile Decretului 153/1970, sunt oameni fără ocupaţie, al s-a răspuns. — Am intilnit, totuşi, în dosarele ce mi-au fost puse la dispoziţie, şi cazuri de salariaţi, de oameni Încadraţi în­tr-un colectiv. Credeţi că tovarăşii lor de muncă au ,făcut totul pentru a-l »Pline seară, la ora 18, la Colecţia de artă orientală din str Berzei nr. 17 va avea loc o seară muzeală în cadrul căreia Lucian Roşu va prezenta comu­nicarea „Monumente ale antichităţii gre­ceşti : Atena, Corint, Mycene, Epidane“, iar Gabriel Petrie — „Relaţii ale ţârilor române cu Epirul în secolul a­ XVIII- lea". Comunicările vor fi însoțite de proiecții. TEATRUL „C. TANASE" In prim-plan— satira la obiect începută nu de mult în salt­a clubului uzinelor „Republica", ji sub semnul dorin- ^ tei de strlngere a 0 relațiilor cu spec- jî tatorii din mari u- 5 u nități industriale, 53 stagiunea Teatru­­lui „C. Tănase" S. se anunță bogată în premiere, $ diverse ca gen, dar avînd . ..numitor comun" intenţia de a îl situa în centrul spectacolelor satira la obiect,­­vizind menta­ -5 lităţi şi apucături străine elf­ -i matului nostru moral. în acest -i sens, regizorul NICOLAE DI­­NESCU, directorul teatrului, g­­ne-a vorbit despre cabaretul i­ satiric „13 scaune“, scris de i- Petre Bărbulescu, despre un ^ concert-spectaco] a] cărui titlu g; — „Fără supărare“ — sugerea- 0 ză din capul locului preocupa- ^ rea autorilor (Angel Grigoriu, ij Romeo Iorgulescu, Cornel Con-­tf­­stantinescu) pentru cupletul in- *5 risiv. De asemenea, spectacolul va prilejui audierea unor me- t- lodii noi semnate de unul din-­­ tre cei mai apreciaţi compozi- g tori de muzică uşoară, George­­s Grigoriu. Tot in sfera repre- g zentaţiei de miniaturi satirice, se înscrie şi spectacolul „Ce-ai fi cu omul, suflete?“ de Bogdan în Căuş şi Ion Rus, primul din- -­ tre autori fiind un consecvent 2$ animator al brigăzilor artistice­­ de agitaţie, e de aşteptat să Ig aducă pe scenă aspecte „proas-­sy pete“ din activitatea cotidiană g­­a bucureştenilor.­­ Fireşte, din stagiunea Teatru- u lui „C. Tănase“ nu va lipsi re­­gi vista de mare montare, şi a­­i a­ceasta inspirată din actualitate,­­­­chiar dacă autorul textelor,­­ Mihai Maximilian, a ales drept titlu o replică a personajului caragialean Rică Venturiano ! A­„Scuzaţi, pardon, bonsoir !A­utorul partiturii muzicale — din care nu vor lipsi şlagărele în premieră — Vâs­le Veselov­­schi. In fine, programul tea­trului include un spectacol de music-hall în care, alături de interpreţi bucureşteni, vor apă­rea vedete ale divertismentului de peste hotare.­ ­ C. Eugen­­. t Optimizam taseul idee — produs nou (Urmare din pag­­­­dă de 4—3 ani — în baza cărora, a­­nual, sunt întocmite planurile curen­te. Faptul acesta permite colectivu­lui să abordeze din vreme o serie de studii utile asimilării unor utilaje noi, modernizării şi diversificării producţiei, oferind la momentul o­­portun compartimentului de proiec­tare soluţii originale, moderne. Tot­odată, datorită acţiunilor prospective ce se întreprind, datorită efectuării sistematice a unor lucrări statistice — prin care caracteristicile produselor realizate sunt comparate cu parame­trii celor lansate de prestigioşi fa­bricanţi externi — uzina obţine dia­grame utile, care-i permit să-şi o­­rienteze eforturile spre obţinerea per­formanţelor cerute de competitivita­tea externă.­­Abordînd, de pildă, re­cent, domeniul motoarelor" asincrone, uzina a ajuns să cunoască foarte e­­xact, în cazul indicelui de greutate specifică, locul pe care il deţine în ierarhia performanţelor şi la ce dis­tanţă se află faţă de performeri). Referindu-ne acum, la modalităţi­le efective de materializare a idei­lor novatoare în circuitul cercetare­­proiectare-producţie, e momentul să remarcăm adaptarea unor structuri organizatorice ce conduc la reduce­rea ciclului idee-produs nou, pentru cazuri simple, la un interval de 2—4 luni, iar pentru teme complexe, la limita a 2—3 ani. In primul rind U.M.E.B. dispune de un laborator încadrat cu buni specialişti care efectuează cercetări cu caracter aplicativ, constituind nucleul colectivelor de investigaţie. In func­ţie de tema abordată, aceştia solicită ingineri din cadrul serviciului con­­structor-şef, antrenîndu-li la rezolva­rea unor probleme ce interesează ne­mijlocit producţia. Prin urmare, pe lingă simbioză teorie-experienţă, me­toda facilitează aplicarea rapidă a so­luţiilor, întrucât inginerii serviciului constructor-şef sunt proiectanţii vi­itoarelor produse. Pe de altă parte, laboratorul an­gajează contracte cu exteriorul, co­­laborind cu institutele de cercetări sau cu catedrele universitare în fi­nalizarea unor capitole preponderent teoretice sau a căror complexitate depășește capacitatea compartimentu­lui uzinal. De exemplu, în prezent uzina a contractat cu I.C.P.E. reali­zarea unor noi sisteme de autoexci­­taţie a grupurilor electrogene şi a unor mijloace de protecţie a motoa­relor ce funcţionează in medii chi­mice agresive ; cu I.C.P.E.T. a an­gajat o cercetare vizind obţinerea unor grupuri automate de interven­ţii, şi preconizează o colaborare mai amplă cu Institutul politehnic bucu­­reştean in privinţa turnării coliviilor de retori la motoarele asincrone cu aliaj aluminiu de puritate ridicată. Paralel cu activitatea grupului de cercetare, în cadrul U.M.E.B. Îşi des­­făşoară activitatea un serviciu puter­nic de proiectare — care asigură in totalitate atît proiectele constructive cît şi cele tehnologice. Ideea aceasta de a se crea cadrul adecvat pentru desfăşurarea unor in­vestigaţii ştiinţifice necesare dezvol­tării uzinei pe de o parte, iar pe de altă parte sincronizarea activităţii lor cu cea a serviciilor tehnice (ex­­cluzînd varianta executării proiecte­lor In afară, cum deseori se Intîm­­plă) ni se pare deosebit de intere­santă. Şi spunem aceasta nu atît pen­­.a fruiera structura organizatori­că în sine, ci pentru a sublinia un lucru mult mai esenţial î acolo unde a­u existat pasiune şi interes, unde iniţiativa a anulat spiritul rutinier, a fost posibil să se creeze exact acel angrenaj care corespunde inte­reselor întreprinderii. — Dincolo, însă, de aceste certe reuşite — ne declară ing. Eugen Ni­­colescu, inginer şef cu problemele de concepţie şi dezvoltare al U.M.E.B. — colectivul mai are încă de soluţio­nat o serie de dificultăţi — astfel incit, pe viitor, să reuşim să stă­pi­­nim şi mai bine acest pretenţios pro­ces de introducere ritmică a progre­sului tehnic, de permanenta moder­nizare şi diversificare a producţiei. Cu toate că dispunem de un bun mijloc de experiment, staţia pilot, aparatura laboratorului de investigaţii nu satisface, încă, pretenţiile unei cercetări moderne. De asemenea, se­rioase îmbunătăţiri trebuie aduse şi sistemului documentar intern, fiindcă vizavi de afluxul tehnic informaţio­nal, de caracterul tot mai speciali­zat al informaţiilor transmise, sim­pla activitate de dispecerat a cabi­netului tehnic devine un anacronism. Şi mai este încă o problemă de ordin ceva mai general... Ca de alt­minteri şi in alte unităţi mici, în fa­brica noastră aspectul economic al asimilării produselor noi nu este bine pus la punct; sau mai exact, nu stă­­pinim tehnica de a realiza un anu­mit produs la un anumit preţ (Noi lucrăm intens un proiect şi abia apoi calculăm cît costă produsul). Poate că nu ar fi rău dacă s-ar căuta — fie în sistemul de învăţămînt, fie prin sistem postuniversitar — să se o­­rienteze calificarea unor economişti în acest gen de cunoştinţe (de altfel, tot mai frecvent solicitate). Convinşi fiind că, aşa cum s-a în­­tîmplat şi pînă în prezent, colecti­vul­­ va găsi resursele şi remediul pentru anularea deficienţelor încă e­­xistente, ne exprimăm totodată con­vingerea că şi aspectele mai complexe pe care le-am semnalat, vor consti­tui subiect de analiză la nivelul fo­rurilor competente — astfel încît ac­ţiunea amplă de diversificare şi mo­dernizare continuă a producţiei să îşi afle făgaşul optim de desfăşurare. C­ADRAN (Urmare din pag. I) elevilor într-un singur program de practică, ce asigură continuitate în formarea deprinderilor de muncă, în însuşirea meseriei. La Şcoala M.I.U., după 4 ore de teo­rie şi o perioadă de odihnă, elevii desfăşoară practica în atelier, unde lucrează efectiv la maşini şi utilaje complexe. Normele de producţie sunt progresive, urmărindu-se cunoaşterea optimă a maşinilor pe care vor lucra tinerii la absolvirea­ şcolii. La Grupul şcolar „23 August" sunt asigurate locurile de muncă, în ate­lierele existente, iar profilele clase­lor experimentale cuprind meserii de bază din industria construcţiilor de maşini (lăcătuşi, strungari, frezori). O altă noutate , pentru asigurarea pregătirii temeinice a muncitorilor calificaţi, în toate tipurile de şcoli profesionale, de maiştri, de speciali-­ Ş­COLAR zare postliceală s-a introdus, din a­­cest an, informatica în scopul fami­liarizării tinerilor cu modurile de conducere operaţională a producţiei. De asemenea, în programa de Învăţă­­mint, matematica este văzută ca ma­tematică operativă, fiind strîns le­gată de conţinutul meseriei, de teh­nologia acesteia, precum și de cele­lalte discipline de specialitate. !Fabrica noastră ca o floare­ ...iniţiativa lansată de comitetul de partid de la fabrica de pi­ne „Steagul Roşu“ concentrează eforturile între­ioşu­gului colectiv. Astfel, toate secţiile şi-au luat măsurile necesare pentru executarea operaţiunilor de curăţire şi vopsire a spaţiilor de lucru şi uti­lajelor, „din mers", fără a opri sau incomoda procesul de producţie ; de asemenea, în această lună se va înnoi echipamentul de protecţie al tuturor lucrătorilor. Dintre măsurile propuse mai reţinem : cositorirea cazanelor de frămîntat aluat, experimentarea agre­gatului pentru umplerea biscuiţilor „Eugenia“ şi montarea unei maşini de spălat navete. Întîi da cu bîta, pe urmă cere clemenţări aduce Pe calea unei comportări civili­zate, conformă Idealurilor societăţii In care trăim ? — Din păcate, există încă Înrădăcinată opinia la unii din aceşti oameni că ceea ce fac În afara orelor de muncă II priveşte în mod exclusiv, că în afara Întreprinderii pot face ceea ce vor. Dar atunci clnd, într-un restaurant sau pe stradă Încep să înjure şi să molesteze pe alţi oameni, clnd în imobil tulbură liniştea colocatarilor la ore tîrzii din noapte, cînd îşi alungă soţia şi copiii din domiciliul co­mun, evident, lucru­rile acestea^ nu-i mai pot privi exclusiv. Ele privesc societatea, care e datoare să adopte o atitudine hotărîtă împo­triva lor. In desfășurarea multor procese de a­­ceastă natură am întilnit cuvintele : „Contravenientul regretă' fapta sSvîrșUâ“ sau „contravenientul regretă faptele comise, nu Si-a dat seama ce face, a fost In stare de ebrietate, care a se aplica o amendă" Sint scuze care, ală­turate faptelor, nu au nici o acoperire. Omul e o trestie gînditoare - spunea Pascal — cea mai importanta calitate a omului este capacitatea Sa de a ra­ţiona, de a gindi Din păcate, cazurile judecate In conformitate cu prevederile Decretului 153, arată cit de puţin res­ponsabil gindesc, in relaţiile cu semenii lor, unii oameni in toată firea. .. Dosar nr. 4­636/1972 Vasile Dragnea —­ muncitor la întreprinderea Prestări servicii manuale, născut la 29 iulie 1929­­, este condamnat la 3 luni în­chisoare contravenţională, pentru pro­vocare de scandal pe bd. Dinicu Go­­lescu (folosire de expresii triviale de natură să declanşeze Indignarea cetă­ţenilor) . Dosar nr. 4­042/1972. Pentru scandal In bufetul Gării de Nord pentru brus­carea şi Injurierea Consumatorilor, un obişnuit al localului. Jean Mihai Vă­duva, născut la 8 februarie 1923, fără ocupaţie, este condamnat la 2 luni În­chisoare contravenţională. Dosar nr. 4­760/1972 Traian Creţu, născut la 30 noiembrie 1927, timplar la T.A.P.L. „Segarcea", căsătorit, tată a doi copii, e condamnat la o lună închi­soare contravenţionala pentru tulbura­rea liniştii cetăţenilor din străzile Pre­vederii şi Constantin ştefan, în cuvlin­tul său C T, solicită Indulgenţă în­trucât a fost beat cind a săvârşit fap­ta. O scuză frecventă, care de fapt trebuie considerată o circumstanţă agravantă, Radicenco Ion. Născut la 15 aprilie 1938. Fără ocupaţie Dosar nr. 5­238/1972. Conform declaraţiilor soţiei şi martori­lor, In­ seara de 10 august a.c„ după consumarea unei cantităţi de băuturi alcoolice R. I. ia toporul şi, ridicindu-i asupra soţiei, o ameninţă că dacă nu părăseşte locuinţa o omoară atît pe ea cît şi pe copiii lor. Soţia părăseşte do­miciliul, însoţită de doi din cei cinci copii rezultaţi din căsătorie. R I. e condamnat la 3 luni închisoare contra­venţională. Am reprodus din conţinutul unora dintre dosarele cercetate la Tribunalul sectorului 7. Nume de contravenienţi de la Decretul 153/1979, oameni sancţionaţi de societate pentru atitudinea şi fap­tele lor, contrare aspiraţiei comune a colectivităţii noastre de astăzi, spre mai bine, spre mal frumos. Oameni trecuţi in Vîrsta matură ş! pe care nimic nu-l poate scuza Sîntem datori faţă de astfel de elemente poluante ale convieţuirii sociale cu o atitudine hotă­rîtă, angajată. Aşa cum, la fel de mult ne va bucura reintegrarea lor In comunitatea socială, recuperarea aces­tor contravenienţi de astăzi pentru o muncă utilă socialmente, pentru o arh­­­iviizare, demnă de numele­tu­di­ne de om. (Urmare din pag. I) sonală, că sunt variation­ con­temporane ale lui Janus. Şi să te ferească sfîntul să-i cunoşti cite unuia dintre aceştia partea lui rea cum îi spunea, feroce, locotenentul Dub, bravului soldat Svette Nu fac decit să menţio­nez în treacu­t micul feudal al cite unei Instituţii, egal in fond cu el Însuşi, abuziv dacă nu prin ceea ce face, prin cum face (evident, în virtutea aceluiaşi cod feudal sui-generis, indivi­dul face imposibilul ca să-şi servească seniorul protector) , dar ajunge ca acesta să-şi piar­dă prerogativele ca să cunoască, sub fonna ultimei lovituri de copită a măgarului din fabulă, chipul real al „autoritarului­ pro­­tejat. Cred cu fermitate că, de­­mascindu-se rapid în tot ce are mai odios, specia­lul merge spre o dispariţie apropiată Există însă categorii mai sub­til nuanţate la care întrevezi „a doua faţări, doar în anumite îm­prejurări, de sub o mască bine construită de argumente (con- Fata ascunsă vingătoare la prima vedere). Pre­cizez, de la început, că exem­plele ce urmează nu sunt „modele posibile“ cu caracter demonstra­tiv, ci cazuri cit se poate de reale. Şeful secţiei Unei întreprinderi bucureştene şi-a câştigat apre­cierea pentru că, deşi cam tre­ce din „asalt” un „asalt» reuşeş­te, totuşi, să realizeze, planul. Clnd vreo doi muncitori de frun­te i-au cerut Insă recomandare pentru şcoala de maiştri, i-a re­fuzat ; din secţia Iui nimeni nu poate urma cursurile serale ale unei şcoli. „Producţia primează !“ — proclamă el. Un alt personaj — educator de profesie —, propovăduitor în cancelarie şi de la catedră al exigenţei şi echităţii, şi-a trans­format casa în tarabă de indul­genţe. Tipul, adult Intr-un post de oarecare răspundere locală, pri­mar al unei comune suburbane In speţă, a reuşit, mal cu rugă­minţi, mal cu Influenţe oculte („îşi pierde omul postul fără studii­­“), să termine liceul, deşi nici acum în rezoluţii nu ştie cind se scrie sau şi cînd s-au. Acum li muştruluieşte şi le dă lecţii de Intelectualitate profe­­sorilor slabi de înger care l-au trecut la examene în sfîrşit, amicul din ultima exemplificare (aici amic nu e folosit în sensul caragialesc, ci în modul cel mai propriu), co­leg mai tînăr de birou, recunos­cător cu­m înveţi meseria, sări­tor şi plin de gesturi prieteneşti, a fost propulsat, datorită unui complex de împrejurări. Intr-un post de răspundere. Nu se face că nu-l mai cunoaşte pe fostul coleg. Dimpotrivă, îl cunoaşte bine, se poarta cu el protector, ridiculiztndu-l cît se poate în faţa întregului colectiv, pe cel care l-a învăţat meseria. Dar mai există, şi nu sub for­mă de excepţii ca exemplarele sus-amintite, omul simplu, mo­dest, egal cu el însuşi, respec­­tînd. In cel mai Înalt grad, fi­s­ionul uman al semenilor săi, omul în care se relevă o ener­gie fără seamăn, o capacitate ui­mitoare de creaţie, o forţă im­presionantă pusă în slujba unei cauze drepte. Acesta nu este Insă chipul celălalt, nevăzutul, ci profunzimea umanităţii socia­liste a aceluiaşi chip . 1

Next