Informatia Bucureştiului, martie 1973 (Anul 20, nr. 6066-6092)

1973-03-21 / nr. 6083

Pag. a 2-a Omagiu adus slujitorilor Thaliei Fotografii (deveni­­­te autentice docu­mente), decoruri, costume, programe, a­­rşe... în această suită, Teatrul Giu­­leşti,­ găzduieşte, un foaier, o expoziţie de­dicată dramaturgiei româneşti , re­prezentate de-a lun­gul unui sfert de veac şi mai bine pe scena sa. Iniţiativă aproape unică, din cîte ştim, în cadrul „săptămîni­­­lor teatrale", organi­zate de Comitetul de cultură şi educaţie socialistă al muni­cipiului, expoziţia este o mărturie e­­moţionantă a stră­daniei colectivului ar­tistic al teatrului, de la înfiinţare şi pînă azi, întru promovarea şi afirmarea drama­turgiei originale, clasi­ce şi contemporane. Asistăm, astfel, la o ■fidelă trecere in re­vistă a spectacolelor cu­ piese ale reperto­riului autohton — de­­la .,Clocot“ de Vintilă Rusu-Şirianu (194­1). in ultima premieră cu „Răzbunarea sufleulu­lui" de V. I. Popa - o „trecere" amplă, a­­tentă cu toate „ele­mentele“ acestui efort meritoriu (regie, sce­nografie, interpretare). Pe „afișul" scenei giuleștene au fost pre­zente cîteva dintre cele mai prestigioase condeie ale literatu­rii române: Alecsan­­dri, Caragiale, Efti­­miu, Rebreanu, Blaga, G. M. Zamfirescu, Tudor Muşatescu — cărora li se adaugă nume consacrate ale dramaturgiei contem­porane, precum Ba­ra­n­ga, Everac, Mircea Ştefănescu, Dan Tăr­­chilă, Gh. Vlad ş.a. Au fost puse în scenă titluri inedite — „Pli­cul“, „Meşterul Ma­nole" — sau piese „clasice“ („Coana Chiriţa“, „Domnişoa­ra Nastasia", „Omul care a văzut moartea“, „Gaiţele“, „Titanic­vals“, „...Eseu“ şi multe altele). Aici au primit „botezul focu­lui" cîţiva dintre ta­lentaţii autori ai ge­neraţiei contemporane, D. R. Popescu, Sütő András, Nicuţă Tă­­nase, Mircea Radu Ia­­coban, Petru Vintilă ş.a. Aici şi-au început activitatea, cu suc­cese care s-au consa­crat, regizorii Horea Popescu şi Lucian Giurchescu ; aici acti­vează neobosiţii Geta Vlad, Dinu Cernescu şi Mihai Dimiu, ală­turi de care s-au a­­firmat scenografii Th. Constantinescu, Euge­nia Basta Crîşmaru şi excelenta Sanda Muşatescu. Bogatul repertoriu, promovat cu consecvenţă timp de apr­oape trei de­cenii, a impus pe sce­na giuleşteană o ge­neroasă pleiadă de ac­tori. De unii ne adu­cem aminte cu e­­moţie, pe alţii ii în­­tilnim seară de sea­ră sub „orga lumini­lor“. Ii cunoaştem cu toţii şi îi iubim. Tuturor acestor sluji­tori ai Thaliei, ai dra­maturgiei româneşti, prezenta expoziţie Ie aduce un omagiu bi­nemeritat. Ion Holt ...Dou­ă dintre faimoasele „malacoave" purtata de Neily Nicolau ştefănescu in rolul Chiriţei. INFORMAŢIA BUCUREŞTIULUI Pe ecrane Structura cristalului A­cest al doilea film al regizo­rului polonez Krysztof Zanussi confirmă preferinţa autorului pentru dezbaterea de idei consumată în cadru restrîns, între personaje puţin numeroase şi cu o desfăşurare lipsită de spectaculos exterior. Doi foştii colegi de facul­tate, buni prieteni, se reîntîlnesc după mulţi ani într-o localitate în­depărtată, unde unul dintre ei — cu mari perspective în timpul studii­lor— a devenit meteorolog. Oaspetele acestuia vine să-şi petreacă la el concediul, după cîteva călătorii de studii în străinătate. Gazda, timo­rată la început de condiţia sa... ru­rală, în evident contrast cu , perso­nalitatea deja recunoscută a colegu­lui său, începe treptat să-i dove­dească că acel „loc unde nu se în­­tîmplă nimic“ cuprinde de fapt un univers bogat. Timpuil, sensurile e­voluţiei au creat între ei un gol şi imposibilitatea de a comunica pe planul ideilor devine tot mai evidentă cu fiecare încercare de a restabili contactele întrerupte. Două struc­turi distincte, unul, şlefuit de viaţa mondenă, de peregrinările ştiinţi­fice pe meridiane ; celălalt, dezvă­­luindu-şi cu timiditate reflexele pro­priului său cristal. Trei actori exce­lenţi (excepţională metamorfoza pe care o parcurge soţia meteorologu­lui — Barbara Vrzesinka), conduşi de un regizor care ştie să ofere fie­cărui cadru carate de expresivitate şi virtuţi de simbol, fac, de-a lungul unei­ ore şi jumătate­­ de proiecţie, strălucirea, mai mult interioară, a unui film complet lipsit de specta­col gratuit Clovnii , film ciudat la prima vedere. O bună parte din timp, spec­tatorul dornic de catalogări stricte nu poate să ştie în ce „sertar“ să-l aşeze şi cu ce fel de etichetă să-i clasifice. Film artistic? Anchetă socială ? Cine­ venité? Ne­lămurirea rezistă pină in final, pen­tru că Fellini a operat cu o totală (şi perfect adecvată scopului propus) lipsă de rigoare faţă de noţiunea de „gen“, construind un film-parabolă, captivant tocmai prin acest amestec de elemente reale si „făcute". Ca orice reporter de televiziune (pro­ducţia a fost­ destinată iniţial micu­lui ecran) regizorul pleacă, în com­pania unei echipe de filmare alcă­tuite din cîteva tipuri de un bur­lesc autentic, in căutarea ultimilor clovni „adevăraţi“. Circul ca artă a decăzut, oamenii nu mai participă cu însufleţirea de altădată. Clovnul a devenit un personaj trist, umil, ale cărui tribulaţii îi fac acum pe copii să plîngă. Şi aici regizorul redescoperă, cu ochii copilăriei, echivalenţele personajului din arenă,­ în viaţa de toate zilele. Indivizi pe care viaţa i-a împins în marginea societăţii, clovnii trişti, al căror umor involun­tar se loveşte de zidul de indiferen­ţă al spectatorilor cotidieni cărora acest repertoriu, mereu reluat, nu le mai spune nimic. Dar mai există marii şi adevăraţii clovni, artiştii, care au părăsit rînd pe rînd arena şi pe care Fellini îi caută şi îi regăseşte. In final aceştia sînt adunaţi sub cupola unui circ gol, unde se dezlănţuie o clovnerie enormă şi fascinantă. O înmormîn­­tare, a clovneriei înseşi. Un specta­col a cărui intensitate creşte într-un ritm ameţitor, într-o goană presă­rată cu cele mai nebuneşti gaguri posibile, ce pare să nu se mai sfîr­­şească. Şi, brusc, peste această vii­toare se lasă liniştea. O linişte tris­tă. Mai tristă chiar decit toată tris­teţea adunată de pe chipurile chi­nuite ale clovnilor. Un film aparte, capabil să spună multe lucruri extrem de adevărate, lucruri ce trebuie căutate în spatele fardului, draperiilor şi decorurilor so­mptuoase din carton şi poleială. Octavian Andronic • Filarmonica „George Enescu" anun­ţă ca dirijorul belgian Edgar Doneaux care, din cauza capriciilor vremii, nu a putut sosi in timp util la Bucureşti pen­tru susţinerea concertelor din 16 şi 17 martie, vă apărea la pupitrul Orchestrei simfonice vineri (23) şi simbătă (24­ martie), cînd vor fi interpretate Suita de balet de Grétry — Motte, Concertul pentru vioară de Max Bruch, avtndu-l ca solist pe Ion Voicu, Simfonia nr. 39 de Mozart şi Uvertura la opera „Maeştrii cântareţi** de Wagner.­­ Diras a fost întotdeauna apreciat drept un estet-savant datorită păre­rilor sale cu privire la formularea legilor cu caracter ştiinţifi- „Din punct de vedere matematic — spu­nea fizicianul englez — legile fun­damentale ale fizicii trebuie să fie inimoase şi elegante...“ Nu şi-a închipuit, insă, niciodată, că această pasiune — care l-a incitat să descopere o simetrie între mări­mile fizice ce apar din ecuaţiile lui Maxwell "-va declanşa ani de cău­tări şi investigaţii asupra unei par­ticule noi — încă ipotetice — şi a­­nume „monopolul magnetic". După cum este cunoscut, ecua­ţiile lui Maxwell descriu fenomene electromagnetice. Din cercetarea lor, Dirac a observat că ecuaţiile pre­zintă o asimetrie faţă de proprietă­ţile electrice şi magnetice... încer­­cînd să restabilească simetria, repu­tatul fizician ajunge la concluzia că, aşa cum sunt particule purtătoare de sarcini electrice elementare po­zitive sau negative (electroni, pro­toni, mezoni etc.), în natură trebuie să existe şi particule purtătoare de sarcini magnetice — avînd numai „polaritatea nord" sau „polaritatea sud“. Similar altor ipoteze îndrăzneţe, şi aceasta a fost, la vremea respectivă, primită cu rezerve. Numai că, iată, în ultimii zece ani, problema a reintrat în actualitate­ mai multe laboratoare din­tr ntreaga­­ Rime studiind­ teoretic şi experimental fenomenul, căutînd sistematic „mo­nopolul magnetic", atît pe pămînt cit şi pe lună, in adîncul oceanelor, în atmosferă. Care sînt prezumtivele proprietăţi fizice ale acestor particule ? Ca şi electronul, monopolul mag­netic trebuie să fie 0 particulă stabilă, cu timpul mediu de exis­tenţă infinit de mare — anihilabil în momentul întîlnirii cu monopolul magnetic de sarcină opusă. Mai recent, profesorul Juliann Schwinger de la Universitatea Harward, laureat al Premiului Nobel, dezvoltând­­aceste idei, a­­formulat­ o nouă teorie privitoare la „modelul magnetic al materiei".— .potrivit • ei, în natură ar există" particule", care concomitent posedă sarcini elec­trice şi sarcini magnetice, dar cu valori fracţionale (1/3), denumite dyoni. Dovedirea lor ar permite e­­lucidarea unor contradicţii şi lucruri încă neclarificate în domeniile fi­zicii contemporane. Merită oaite multiplele eforturi intelectuale, fizice și materiale ca­re se depun pentru cercetarea aces­tui domeniu ? După cum apreciază savanții, da. *1 St ■'dîrtdu-ne Un singur. ..exemplu, dintre multiplele aplicații­..posibile ale' „monopolului magnetic" .(gau dy.o-, nulul) le dăm dreptate. Fiindcă monopolul, pe baza proprietăţilor lui, ar putea reprezenta proiectilul ideal pentru acceleratoarele de par­ticule de mare energie, un aseme­nea accelerator, de numai 4,5 metri lungime, ar putea depăşi ca randa­ment cele mai importante acce­leratoare de particule cunoscute azi şi a căror lungime e de ordinul kilometrilor, ar permite — între multe altele — şi transformarea a­­cestui indispensabil instrument de lucru in domeniul fizicii energiilor înalte dintr-un dispozitiv costisitor, în unul foarte ieftin. Roxana Costache-Gîndu „Monopolul magnetic“ - o speranţă pentru fizica energiilor înalte ? începuturile mişcării muncitoreşti şi socialiste din România pină la crearea P.S.D.M.R. (Urmare din pag. 1) eminenţi reprezentanţi ai generaţiei paşoptiste, precum Nicolae Bălcescu, Cezar Bolliac, Mihail Kogălniceanu, C. A. Rosetti ş.a. şi de faptul ca miş­carea muncitorească revoluţionară de la noi s-a dezvoltat in strînsă legătură cu mişcarea muncitorească interna­ţională. Clasa muncitoare din România s-a afirmat de timpuriu ca o forţă socială de o înaltă combativitate, capabilă să desfăşoare o luptă permanentă şi consecventă pentru realizarea aspira­ţiilor de progres social şi naţional, istoriografia noastră marxistă, bazîn­­du-se pe cele mai diverse categorii de izvoare, evidenţiază forţa şi conti­nuitatea mişcării noastre muncitoreşti - una din cele mai vechi mişcări pro­letare din lume - consecvenţa revolu­ţionară, receptivitatea sa la ideile noi, necesitatea şi viabilitatea socialismului pe pămîntul românesc. Primele forme de organizare a miş­cării muncitoreşti - asociaţiile profe­sionale — şi cele dinţii acţiuni de luptă ale proletariatului, cu caracter mai larg, mai organizat - grevele­­ ca şi presa muncitorească sunt realităţi ale deceniilor al 7-lea şi al 8-lea din secolul trecut. O bucată de vreme, mişcarea socia­listă de la noi s-a dezvoltat paralel cu mişcarea muncitorească, in anii 1873-1874 au apărut primele cercuri socialiste în centre importante ale ţă­rii, în cadrul cărora s-au remarcat, în diferite etape, numeroşi militanţi ca, de pildei, Eugen Lupţi, V. Gh. Manicea,­­C. ’ Stănceanu, Nicolae ’ Codrodin, Coti sta­ritlci Dobrogear­u-Gherea, Sofia şi Elpo,,Nădejde, C.. Miile etc., însufleţiţi de dragostea pentru ţară şi popor, conştienţi de necesitatea schimbării structurilor social-economice existente, a unor reforme de progres, militanţii socialişti n-au ignorat proble­mele fundamentale cu care era con­­­fruntată societatea românească. Ei şi-au concentrat atenţia asupra ţără­nimii, pentru a o ajuta să se ridice la luptă pentru lichidarea proprietăţii moşiereşti, au sprijinit activ lupta pen­tru cucerirea independenţei de stat a României. De asemenea, mişcarea so­cialistă a înţeles legitimitatea şi însem­nătatea istorică a realizării statului na­ţional unitar român, ziarul „Dacia vi­itoare" subliniind că „suntem­ fiii vechii Dacii şi voim Dacia viitoare". Activitatea cercurilor socialiste - ca expresie a dezvoltării mişcării socia­liste din România — a pregătit terenul pentru pătrunderea şi răspîndirea so­cialismului ştiinţific, a ideilor marxiste, pentru care s-a folosit o gamă largă de mijloace, între care trebuie citate presa („Contemporanul", „Revista so­cială", „Critica socială", „Emancipa­rea", „Drepturile omului"), conferinţe, traduceri din operele lui Marx şi En­gels, broşuri, studii originale etc. Un merit însemnat în clarificarea problemelor sociale ale ţării, în răspîn­direa ideologiei marxiste îi revine lui Constantin Dobrogeanu-Gherea care, paralel cu traduceri făcute din lucrări ale creatorilor socialismului ştiinţific, a realizat o serie de lucrări şi studii pro­prii, originale, ca, de exemplu, „K. Marx şi economiştii noştri", „Concepţia materialistă a istoriei" „Ce vor socia­liştii români ?", „Robia şi socialismul" etc. În studiul „Ce vor socialiştii ro­mâni ?" erau popularizate principiile socialismului ştiinţific, se tratau proble­me privind necesitatea istorică a dic­taturii proletariatului, contradicţiile societăţii capitaliste şi inevitabilitatea pieirii ei. Gherea a demonstrat că so­cialismul în ţara noastră nu este o plantă exotică, că el nu numai că prinde rădăcini, „dar chiar este nu­­maidecit nevoie de dinsul". Studiul are la sfîrşit şi un program de activi­tate practică a mişcării socialiste, o platformă de revendicări general-de­­mocratice, economice şi politice, care a jucat un rol însemnat în consolida­rea organizatorică a mişcării socialiste şi în atragerea muncitorilor înaintaţi in mişcare. Treptat se realiza unirea mişcării muncitoreşti cu socialismul ştiinţific, aşa cum o demonstrează cercurile muncitoreşti­­ ca prime organizaţii cu caracter politic ale clasei muncitoare - înfiinţate după 1887 la Bucureşti, Iaşi şi în alte centre ale ţării. Cercurile muncitoreşti au desfăşurat o bogată propagandă pentru înarma­rea proletariatului cu învăţătura mar­xistă, au sprijinit acţiunile revendica­tive ale muncitorilor, s-au ridicat în apărarea ţăranilor în timpul răscoalei din 1888, au întreţinut legături cu miş­carea revoluţionară din Transilvania. Organizarea politică a clasei mun­citoare face un pas mai departe prin transformarea cercului muncitorilor din Bucureşti în Clubul muncitorilor şi prin înfiinţarea, în diverse oraşe ale ţării, a unor cluburi muncitoreşti, care dispuneau de organe de presă proprii. Intensificarea activităţii organizaţi­ilor cu caracter socialist, dezvoltarea asociaţiilor profesionale­­ bazate pe principii de clasă şi ale internaţiona­lismului proletar­­, ridicarea nivelului de organizare politică şi de conştiinţă a proletariatului din România — toate acestea pregăteau terenul pentru în­temeierea partidului politic al clasei muncitoare din ţara noastră. Crearea în 1893 a P.S.D.M.R. a în­cununat, prin urmare, o întreagă etapă de dezvoltare a mişcării noastre mun­citoreşti, a reprezentat un moment de seamă în dezvoltarea luptelor sociale, în organizarea clasei muncitoare pe plan naţional, în propagarea ideolo­giei marxiste, în afirmarea proletaria­tului pe arena vieţii politice a Ro­mâniei.­ ­ In 1398 a fost publicat in limba ro­mână Manifestul Comunist. • Ziarul „Munca", organ al Clubului muncitorilor din Bucureşti, adus o importantă contribuţie la răspîndirea ideilor socialiste, la crearea Partidului Social-Democrat al Muncitorilor din Ro­mânia. A apărut revista „ERA SOCIALISTĂ“ Nr. 6/1973 DIN SUMAR I ÎNALTA RĂSPUNDERE PENTRU DEZVOLTAREA SOCIAL-ECONOMI­­CA A ŢARII : Constantin Florea : O POLITICA INTERNAŢIONALA AC­TIVA DE PACE ŞI PRIETE­NIE ÎNTRE POPOARE ; Ion Stanciu : „PREŢUL" CHELTUIE­LILOR NEECONOMICOASE ; Oliviu Rusu : ORIENTĂRI IN VALORIFI­CAREA CREAŢIEI TEHNICE; Stan Măgureanu: MARKETINGUL SI PLA­NUL NATIONAL UNIC; Gh. Leu­­chter : UN DOMENIU MODERN AL ESTETICII ; Ion Drăgan : VASI­­LE CONTA : PRECURSOR AL PSIHOLOGIEI MATERIALISTE DIN ROMANIA ; Elena Zamfir : RES­PONSABILITATEA COMUNISTA. • Concursul pe bază de buletine cu tema CULTURA ROMÂNĂ — PROMOTOARE A IDEALURILOR PĂCII, UMANISMULUI ŞI RESPEC­TULUI INTRE POPOARE, organizat de Comitetul Naţional pentru Apă­rea Păcii se află în plină desfăşu­rare. , După cum s-a anunţat, ultima da­tă pentru trimiterea buletinelor este 31 mai 1973. In Bucureşti, buletine pentru concurs mai pot fi procurate la sediul Comitetului Naţional pen­tru Apărarea Păcii, str. Polonă nr. 19, sector 1, In fiecare zi intre orele 8 si 17. în dezbatere Proiectele de legi privind dezvoltarea construcţiei „I , I M ,r, -,in-- HI H »ill I'l I de locuinţe şi administrarea fondului locativ publică. I n spiritul şi echităţii socialiste Convorbire cu tov. VIRGIL FLOREA, vicepreşedinte al Comitetului Executiv al C. P. M. R. — A? vrea să subliniez de la bun început — ne-a spus interlocutorul nostru — că perfecţionarea legislaţiei lo­cative, ce se preconizează prin proiectele puse în dezba­tere, constituie o expresie a preocupărilor constante ale partidului şi statului nostru pentru îmbunătăţirea condi­ţiilor de locuit ale cetăţenilor. Este relevant, în acest context, că numai în Capitală, in perioada anilor 1958— 1971, s-au construit, prin unităţile din subordinea CPMB, un număr de circa 195 000 de apartamente, dintre care aproape 43 000 proprietate personală. Aceasta înseamnă plastic vorbind, că în Bucureşti s-a mutat în case noi, in răstimpul amintit, o populaţie echivalentă cu cea a aproximativ patru oraşe de mărimea Clujului. Construcţia de locuinţe continuă In ritmuri deosebit de ridicate, incadrîndu-se ca un obiectiv primordial In rîndul măsurilor chibzuite de partid pentru creşterea continua a nivelului de trai al maselor. — De ce a devenit necesară perfecţionarea legislaţiei in acest domeniu ? — Se poate aprecia că viaţa însăşi a atestat oportuni­tatea unor modificări ale legilor nr. 9 şi 10/1968, actual­mente în vigoare, înt scopul unei mai judicioase reflec­tări a normelor generale de etică şi echitate, proprii so­cietăţii noastre. Fără a-mi propune o prezentare exhaus­tivă a dificultăţilor de aplicare, a impreciziunilor din legile amintite, voi releva, doar, cîteva domenii în care s-a ivit necesitatea stringentă a perfecţionării acestor acte normative. Astfel, trebuiau stabilite mai exact cri­teriile ce condiţionează mărimea creditelor acordate de stat şi modalităţile achitării lor­­ de asemenea, se im­punea fixarea unui cadru mai riguros in aprecierea gra­dului de confort al locuinţelor, pentru a se evita inter­pretările echivoce, neuniforme, care au facilitat — in anumite cazuri — construirea unor locuinţe ale căror spa­ţiu şi confort erau exagerate în raport cu necesităţile efective ale familiilor in cauză. I l-aş referi, totodată, la faptul că prevederea după care depunerea integrală a banilor constituia o prioritate absolută, era în defavoa­rea cetăţenilor cu venituri mici şi mijlocii­­ în aceeaşi or­dine de idei, e de subliniat câ la acordarea locuinţelor din fondul locativ al statului, legea nu stipula, drept criteriu esenţial, venitul familiei. Unele imperfecţiuni ale­ legislaţiei au făcut să nu fie precizată, cu suficientă claritate, răspunderea constructorilor, ceea ce s-a reper­cutat negativ, in anumite situaţii, asupra calităţii locuin­ţelor. In sfîrşit, lipsa unor criterii ferme privind stabili­rea condiţiilor în care se pot face subinchirieri (în ca­zul locuinţelor proprietate de stat) şi închirieri (în ca­zul locuinţelor proprietate personală) au favorizat apa­riţia unor acte de speculă, incompatibile cu normele noas­tre de etică şi echitate — Referindu-ne la aceste principii, a căror aplicare in viaţă reprezintă o constantă fundamentală a societăţii noastre, cum se reflectă ele în proiectele de legi aflate in dezbatere 1 — Sunt nevoit Să repet că nu-mi propun epuizarea tu­turor aspectelor cuprinse — din acest unghi esenţial de vedere — în proiectele amintite. Menţionez că inadver­tenţele din reglementările în vigoare au fost înlăturate. Bunăoară, prin noile prevederi, se stabilesc in mod echi­tabil priorităţile in aprobarea creditelor la construirea de locuinţe proprietate personală, în funcţie de condiţiile de locuit, de venituri — reglementările propuse acordă preferinţe familiilor cu mai mulţi copii — d­e contribu­ţia adusă la făurirea valorilor materiale ale societăţii ş.a. In raport cu veniturile, se vor stabili şi avansul minim, termenele de rambursare a creditelor, calculul dobînzii, precum şi cuantumul chiriei. De asemenea, la închirierea locuinţelor din fondul locativ al statului, se va acorda întîietate familiilor cu condiţii grele de lo­cuit, îndeosebi acelora cu mulţi copii. Este deosebit de grăitor faptul că ponderea chiriei în bugetul familial din ţara noastră este printre cele mai scăzute din lume, reprezentînd 7,2 la sută din salariul mediu, faţă de 37 la sută în Franţa, 50 la sută in Mexic etc. S-au stipulat cu exactitate modalităţile de subînchiriere şi închiriere, inchizîndu-se astfel supapele speculei. Prevederile din proiectele de legi se înscriu, aşadar, pe fundalul larg al umanismului caracteristic societăţii noastre. Amplele Investiţii ce se fac în continuare pen­tru construirea de locuinţe — în actualul cincinal, în Ca­pitală, se prevede realizarea unui număr de aproape 120.000 de apartamente , substanţialul ajutor material şi înlesnirile acordate de stat la construirea de aparta­mente proprietate personală, vorbesc grăitor despre grija faţă de om, faţă de creşterea nivelului său general de viaţă. Sorin Helban P­­­rincipalii be­neficiari ai n­­­c sur­ri­­­o­r pri­vind construcţia de locuinţe proprietate personală sunt cetăţe­nii cu venituri mici şi mijlocii. Simpla lec­tură a proiectului de lege privind dezvolv­­area construcţiei de locuinţe, învederează stăruitoarea preocu­pare a statului in a­­cest sens. De altfel, şi pină in prezent, nu­meroşi salariaţi — dintre care mulţi cu cîştiguri modeste — s-au bucurat de aju­torul material al sta­tului, pentru a-şî con­strui o locuinţă pro­prietate personală. E­ste, cred, relevant că în perioada ianuarie 1971 — octombrie 1972, din totalul celor 35 172 de cetăţeni ca­re s-au înscris în ve­derea construirii unui apartament, peste 25 000, adică mai mult de 69 la sută au ve­nituri pină ln 1500 Ie­ lunar. Un ele­ment pe care aş vrea să-l scot în evi­denţă se referă la faptul că printre be­neficiarii creditelor se numără mulţi ti­neri muncitori, care au dorit să păşească în viaţă cu chibzuin­­ţ bunilor gospodari, ancretizez, la întîm­­plare, cîteva nume I­­lie Ruiu, macaragiu la I.U.T. Obor, Gheor­­ghe Pleşa, mecanic la aceeaşi întreprindere, Vasile Roteloiu, ma­­triţei la Uzina de mecanică fină, Maria Dumitru, tricoteză la Industria bumbacului etc. In contextul preve­derilor cuprinse în proiectul publicat — care avantajează ca­tegoriile de salariaţi cu venituri mici şi mijlocii — va creşte, evident, proporţia a­­cestora pe listele po­sesorilor de locuinţe construite cu spriji­nul statului. Aş dori să menţionez că, în scopul stimulării ce­lor mai merituoşi realizatori de bunuri materiale, proiectul de lege prevede, de asemenea, că acorda­rea creditelor pentru construirea locuinţelor proprietate personală se va face la propu­nerea colectivelor de muncă in care solici­tanţii îşi desfăşoară activitatea, aprobate, după caz, de comite­tele sau consiliile oa­menilor muncii, ori de celelalte organe de conducere colectivă, ţinînd seama de apor­tul solicitanţilor in producţie, de necesi­tatea asigurării sta­bilităţii in unitate şi de condiţiile lor de locuit. V. BOJAN director al O.C.L.P.P. Pentru satisfacerea cerinţelor oamenilor muncii • In ambele proiecte, in mod constant, se menţionează venitul de peste sau pină la, 900 iei pe membru de familie. în ve­derea evitării oricăror neînţelegeri, legea ar trebui să precizeze dacă se are în vedere venitul net sau venitul brut. De asemenea, se cer determinate ciştigurile realizate din muncă care se includ în acest venit (salariul tarifar singur, sau împreună cu toate sporurile şi indemni­zaţiile , pensia propriu-zisă sau şi cea suplimentară). Menţiunea se impune, de­oarece există nenumărate alte acte nor­­­mative care au în vedere numai unele din aceste venituri. DIN SCRISORILE SOSITE LA REDACŢIE MARIN O VEDENIE, strungar, Uzina „Semănătoarea“. „Ca orice muncitor tinăr — am 22 de ani — intrat nu de mult in produc­ţie şi, normal, dispunînd de ve­nituri mai mici, apreciez, in mod deosebit, acele reglementări ale legii care ii sprijină pe tineri, în asigurarea unei locuinţe corespun­zătoare. Menţionez, în primul rînd, articolele privitoare la con­struirea de cămine muncitoreşti, destinate cazării tinerilor munci­tori şi specialişti ce nu dispun de alte posibilităţi de locuit în lo­calitatea unde lucrează. De altfel, chiar anul acesta, îm­preună cu alţi colegi ai mei de aceeaşi virstă din uzină, voi be­neficia de confortul unui aseme­nea cămin, de a cărui întreţine­re şi administrare se va îngriji — conform proiectului ■— obligato­riu, întreprinderea. Şi celelalte dispoziţii ale legii sunt pătrunse de aceeaşi grijă pentru om. De pildă, dreptul a­­cordat tinerilor muncitori şi spe­cialişti ce se încadrează pentru prima dată in muncă de a bene­ficia, în continuare, timp de 5 ani, de locuinţe din fondul de stat, indiferent de venit. În încheiere, ţin să-mi exprim satisfacţia pentru acele prevederi, pline de echitate, a căror aplica­re va împiedica, în viitor,­­ orice formă de speculă a fondului de locuințe, o practică căreia i-au căzut, ca victime, cu precădere, tinerii. Mă refer, astfel, la obli­gativitatea, în cazul subînchirieri­­lor, a încheierii de contracte scri­se, a respectării tarifelor i­legale, a pedepsirii, chiar cu închisoarea, a celor ce încalcă asemenea dis­poziţii". TIONICA I.EPADATU, munci­toare la C.C.T.R. : „Am luat şi eu cunoştinţă, din ziare, de conţinu­tul proiectelor de lege privind construcţia de locuinţe şi admi­nistrarea fondului locativ. Sunt soţie, mamă a doi copii, cea care gospodăreşte veniturile familiei. Dacă vă scriu, o fac pentru a-mi arăta mulţumirea pentru felul în care s-a ţinut cont, la stabilirea chiriei, de veniturile fiecăruia, de posibilităţile materiale ale fiecă­rei familii. S-a construit mult, se construiește mereu. Și eu­ am pri­mit, de curând, un apartament confortabil, construit de stat, pen­tru folosința căruia plătesc , o chirie modestă. Consider ca o pre­vedere importantă a proiectelor de lege faptul că norma locativă pen­tru fiecare persoană se măreşte­, acum, de la 8 la 10 mp, ceea ce este încă o dovadă a grijii pen­tru condiţiile în care locuiesc, oa­menii muncii. Cunosc multe fa­milii, care, ca urmare a acestor măsuri, beneficiază de o scădere importantă a chiriei. Ca să nu mai vorbesc de sprijinul acordat cu deosebire familiilor cu veni­tu­­ri mici, precum şi celor cu greutăţi materiale, prin reglemen­tarea atribuirii lor, cu precădere, de locuinţe din fondul locativ de stat, precum şi prin înlesnirile în construcţia de locuinţe proprie­tate personală. P­ropuneri . Dispoziţiile legii ar trebui să lămu­rească­­noţiunea de membri de familie. Cu alte cuvinte, va trebui precizat dacă se are în vedere doar „familia“ aşa cum e reglementată în legislaţia locativă (art. 15, din Proiectul privind administrarea fondului locativ şi reglementarea rapor­turilor dintre proprietari şi chiriaşi), adi­că soţi, copii şi părinţii soţilor, întreţi­nuţi de aceştia, care locuiesc împreună cu titularul, sau­­şi acei membri de­ fa­milie care locuiesc în altă parte şi pen­tru care titularul e obligat, potrivit Co­dului familiei, să-i întreţină (copii mi­nori din altă căsătorie, părinţi bătrîni şi bolnavi etc.). • Proiectul de lege privind dezvolta­rea construcţiei de locuinţe nu exami­nează situaţia in care un apartament proprietate de stat este în prezent de­ţinut de doi ori mai mulţi chiriaşi. In această situaţie, trebuie stabilit dacă posibilitatea cumpărării aparţine tuturor chiriaşilor — şi, ca atare, statul va vinde şi fracţiuni de apartament (1—2 camere cu cata parte din holul şi depen­dinţele comune) — ori doar unuia dintre chiriaşi.

Next