Informatia Bucureştiului, martie 1973 (Anul 20, nr. 6066-6092)
1973-03-21 / nr. 6083
Pag. a 2-a Omagiu adus slujitorilor Thaliei Fotografii (devenite autentice documente), decoruri, costume, programe, arşe... în această suită, Teatrul Giuleşti, găzduieşte, un foaier, o expoziţie dedicată dramaturgiei româneşti , reprezentate de-a lungul unui sfert de veac şi mai bine pe scena sa. Iniţiativă aproape unică, din cîte ştim, în cadrul „săptămînilor teatrale", organizate de Comitetul de cultură şi educaţie socialistă al municipiului, expoziţia este o mărturie emoţionantă a strădaniei colectivului artistic al teatrului, de la înfiinţare şi pînă azi, întru promovarea şi afirmarea dramaturgiei originale, clasice şi contemporane. Asistăm, astfel, la o ■fidelă trecere in revistă a spectacolelor cu piese ale repertoriului autohton — dela .,Clocot“ de Vintilă Rusu-Şirianu (1941). in ultima premieră cu „Răzbunarea sufleulului" de V. I. Popa - o „trecere" amplă, atentă cu toate „elementele“ acestui efort meritoriu (regie, scenografie, interpretare). Pe „afișul" scenei giuleștene au fost prezente cîteva dintre cele mai prestigioase condeie ale literaturii române: Alecsandri, Caragiale, Eftimiu, Rebreanu, Blaga, G. M. Zamfirescu, Tudor Muşatescu — cărora li se adaugă nume consacrate ale dramaturgiei contemporane, precum Baranga, Everac, Mircea Ştefănescu, Dan Tărchilă, Gh. Vlad ş.a. Au fost puse în scenă titluri inedite — „Plicul“, „Meşterul Manole" — sau piese „clasice“ („Coana Chiriţa“, „Domnişoara Nastasia", „Omul care a văzut moartea“, „Gaiţele“, „Titanicvals“, „...Eseu“ şi multe altele). Aici au primit „botezul focului" cîţiva dintre talentaţii autori ai generaţiei contemporane, D. R. Popescu, Sütő András, Nicuţă Tănase, Mircea Radu Iacoban, Petru Vintilă ş.a. Aici şi-au început activitatea, cu succese care s-au consacrat, regizorii Horea Popescu şi Lucian Giurchescu ; aici activează neobosiţii Geta Vlad, Dinu Cernescu şi Mihai Dimiu, alături de care s-au afirmat scenografii Th. Constantinescu, Eugenia Basta Crîşmaru şi excelenta Sanda Muşatescu. Bogatul repertoriu, promovat cu consecvenţă timp de aproape trei decenii, a impus pe scena giuleşteană o generoasă pleiadă de actori. De unii ne aducem aminte cu emoţie, pe alţii ii întilnim seară de seară sub „orga luminilor“. Ii cunoaştem cu toţii şi îi iubim. Tuturor acestor slujitori ai Thaliei, ai dramaturgiei româneşti, prezenta expoziţie Ie aduce un omagiu binemeritat. Ion Holt ...Două dintre faimoasele „malacoave" purtata de Neily Nicolau ştefănescu in rolul Chiriţei. INFORMAŢIA BUCUREŞTIULUI Pe ecrane Structura cristalului Acest al doilea film al regizorului polonez Krysztof Zanussi confirmă preferinţa autorului pentru dezbaterea de idei consumată în cadru restrîns, între personaje puţin numeroase şi cu o desfăşurare lipsită de spectaculos exterior. Doi foştii colegi de facultate, buni prieteni, se reîntîlnesc după mulţi ani într-o localitate îndepărtată, unde unul dintre ei — cu mari perspective în timpul studiilor— a devenit meteorolog. Oaspetele acestuia vine să-şi petreacă la el concediul, după cîteva călătorii de studii în străinătate. Gazda, timorată la început de condiţia sa... rurală, în evident contrast cu , personalitatea deja recunoscută a colegului său, începe treptat să-i dovedească că acel „loc unde nu se întîmplă nimic“ cuprinde de fapt un univers bogat. Timpuil, sensurile evoluţiei au creat între ei un gol şi imposibilitatea de a comunica pe planul ideilor devine tot mai evidentă cu fiecare încercare de a restabili contactele întrerupte. Două structuri distincte, unul, şlefuit de viaţa mondenă, de peregrinările ştiinţifice pe meridiane ; celălalt, dezvăluindu-şi cu timiditate reflexele propriului său cristal. Trei actori excelenţi (excepţională metamorfoza pe care o parcurge soţia meteorologului — Barbara Vrzesinka), conduşi de un regizor care ştie să ofere fiecărui cadru carate de expresivitate şi virtuţi de simbol, fac, de-a lungul unei ore şi jumătate de proiecţie, strălucirea, mai mult interioară, a unui film complet lipsit de spectacol gratuit Clovnii , film ciudat la prima vedere. O bună parte din timp, spectatorul dornic de catalogări stricte nu poate să ştie în ce „sertar“ să-l aşeze şi cu ce fel de etichetă să-i clasifice. Film artistic? Anchetă socială ? Cine venité? Nelămurirea rezistă pină in final, pentru că Fellini a operat cu o totală (şi perfect adecvată scopului propus) lipsă de rigoare faţă de noţiunea de „gen“, construind un film-parabolă, captivant tocmai prin acest amestec de elemente reale si „făcute". Ca orice reporter de televiziune (producţia a fost destinată iniţial micului ecran) regizorul pleacă, în compania unei echipe de filmare alcătuite din cîteva tipuri de un burlesc autentic, in căutarea ultimilor clovni „adevăraţi“. Circul ca artă a decăzut, oamenii nu mai participă cu însufleţirea de altădată. Clovnul a devenit un personaj trist, umil, ale cărui tribulaţii îi fac acum pe copii să plîngă. Şi aici regizorul redescoperă, cu ochii copilăriei, echivalenţele personajului din arenă, în viaţa de toate zilele. Indivizi pe care viaţa i-a împins în marginea societăţii, clovnii trişti, al căror umor involuntar se loveşte de zidul de indiferenţă al spectatorilor cotidieni cărora acest repertoriu, mereu reluat, nu le mai spune nimic. Dar mai există marii şi adevăraţii clovni, artiştii, care au părăsit rînd pe rînd arena şi pe care Fellini îi caută şi îi regăseşte. In final aceştia sînt adunaţi sub cupola unui circ gol, unde se dezlănţuie o clovnerie enormă şi fascinantă. O înmormîntare, a clovneriei înseşi. Un spectacol a cărui intensitate creşte într-un ritm ameţitor, într-o goană presărată cu cele mai nebuneşti gaguri posibile, ce pare să nu se mai sfîrşească. Şi, brusc, peste această viitoare se lasă liniştea. O linişte tristă. Mai tristă chiar decit toată tristeţea adunată de pe chipurile chinuite ale clovnilor. Un film aparte, capabil să spună multe lucruri extrem de adevărate, lucruri ce trebuie căutate în spatele fardului, draperiilor şi decorurilor somptuoase din carton şi poleială. Octavian Andronic • Filarmonica „George Enescu" anunţă ca dirijorul belgian Edgar Doneaux care, din cauza capriciilor vremii, nu a putut sosi in timp util la Bucureşti pentru susţinerea concertelor din 16 şi 17 martie, vă apărea la pupitrul Orchestrei simfonice vineri (23) şi simbătă (24 martie), cînd vor fi interpretate Suita de balet de Grétry — Motte, Concertul pentru vioară de Max Bruch, avtndu-l ca solist pe Ion Voicu, Simfonia nr. 39 de Mozart şi Uvertura la opera „Maeştrii cântareţi** de Wagner. Diras a fost întotdeauna apreciat drept un estet-savant datorită părerilor sale cu privire la formularea legilor cu caracter ştiinţifi- „Din punct de vedere matematic — spunea fizicianul englez — legile fundamentale ale fizicii trebuie să fie inimoase şi elegante...“ Nu şi-a închipuit, insă, niciodată, că această pasiune — care l-a incitat să descopere o simetrie între mărimile fizice ce apar din ecuaţiile lui Maxwell "-va declanşa ani de căutări şi investigaţii asupra unei particule noi — încă ipotetice — şi anume „monopolul magnetic". După cum este cunoscut, ecuaţiile lui Maxwell descriu fenomene electromagnetice. Din cercetarea lor, Dirac a observat că ecuaţiile prezintă o asimetrie faţă de proprietăţile electrice şi magnetice... încercînd să restabilească simetria, reputatul fizician ajunge la concluzia că, aşa cum sunt particule purtătoare de sarcini electrice elementare pozitive sau negative (electroni, protoni, mezoni etc.), în natură trebuie să existe şi particule purtătoare de sarcini magnetice — avînd numai „polaritatea nord" sau „polaritatea sud“. Similar altor ipoteze îndrăzneţe, şi aceasta a fost, la vremea respectivă, primită cu rezerve. Numai că, iată, în ultimii zece ani, problema a reintrat în actualitate mai multe laboratoare dintr ntreaga Rime studiind teoretic şi experimental fenomenul, căutînd sistematic „monopolul magnetic", atît pe pămînt cit şi pe lună, in adîncul oceanelor, în atmosferă. Care sînt prezumtivele proprietăţi fizice ale acestor particule ? Ca şi electronul, monopolul magnetic trebuie să fie 0 particulă stabilă, cu timpul mediu de existenţă infinit de mare — anihilabil în momentul întîlnirii cu monopolul magnetic de sarcină opusă. Mai recent, profesorul Juliann Schwinger de la Universitatea Harward, laureat al Premiului Nobel, dezvoltândaceste idei, aformulat o nouă teorie privitoare la „modelul magnetic al materiei".— .potrivit • ei, în natură ar există" particule", care concomitent posedă sarcini electrice şi sarcini magnetice, dar cu valori fracţionale (1/3), denumite dyoni. Dovedirea lor ar permite elucidarea unor contradicţii şi lucruri încă neclarificate în domeniile fizicii contemporane. Merită oaite multiplele eforturi intelectuale, fizice și materiale care se depun pentru cercetarea acestui domeniu ? După cum apreciază savanții, da. *1 St ■'dîrtdu-ne Un singur. ..exemplu, dintre multiplele aplicații..posibile ale' „monopolului magnetic" .(gau dy.o-, nulul) le dăm dreptate. Fiindcă monopolul, pe baza proprietăţilor lui, ar putea reprezenta proiectilul ideal pentru acceleratoarele de particule de mare energie, un asemenea accelerator, de numai 4,5 metri lungime, ar putea depăşi ca randament cele mai importante acceleratoare de particule cunoscute azi şi a căror lungime e de ordinul kilometrilor, ar permite — între multe altele — şi transformarea acestui indispensabil instrument de lucru in domeniul fizicii energiilor înalte dintr-un dispozitiv costisitor, în unul foarte ieftin. Roxana Costache-Gîndu „Monopolul magnetic“ - o speranţă pentru fizica energiilor înalte ? începuturile mişcării muncitoreşti şi socialiste din România pină la crearea P.S.D.M.R. (Urmare din pag. 1) eminenţi reprezentanţi ai generaţiei paşoptiste, precum Nicolae Bălcescu, Cezar Bolliac, Mihail Kogălniceanu, C. A. Rosetti ş.a. şi de faptul ca mişcarea muncitorească revoluţionară de la noi s-a dezvoltat in strînsă legătură cu mişcarea muncitorească internaţională. Clasa muncitoare din România s-a afirmat de timpuriu ca o forţă socială de o înaltă combativitate, capabilă să desfăşoare o luptă permanentă şi consecventă pentru realizarea aspiraţiilor de progres social şi naţional, istoriografia noastră marxistă, bazîndu-se pe cele mai diverse categorii de izvoare, evidenţiază forţa şi continuitatea mişcării noastre muncitoreşti - una din cele mai vechi mişcări proletare din lume - consecvenţa revoluţionară, receptivitatea sa la ideile noi, necesitatea şi viabilitatea socialismului pe pămîntul românesc. Primele forme de organizare a mişcării muncitoreşti - asociaţiile profesionale — şi cele dinţii acţiuni de luptă ale proletariatului, cu caracter mai larg, mai organizat - grevele ca şi presa muncitorească sunt realităţi ale deceniilor al 7-lea şi al 8-lea din secolul trecut. O bucată de vreme, mişcarea socialistă de la noi s-a dezvoltat paralel cu mişcarea muncitorească, in anii 1873-1874 au apărut primele cercuri socialiste în centre importante ale ţării, în cadrul cărora s-au remarcat, în diferite etape, numeroşi militanţi ca, de pildei, Eugen Lupţi, V. Gh. Manicea,C. ’ Stănceanu, Nicolae ’ Codrodin, Coti staritlci Dobrogearu-Gherea, Sofia şi Elpo,,Nădejde, C.. Miile etc., însufleţiţi de dragostea pentru ţară şi popor, conştienţi de necesitatea schimbării structurilor social-economice existente, a unor reforme de progres, militanţii socialişti n-au ignorat problemele fundamentale cu care era confruntată societatea românească. Ei şi-au concentrat atenţia asupra ţărănimii, pentru a o ajuta să se ridice la luptă pentru lichidarea proprietăţii moşiereşti, au sprijinit activ lupta pentru cucerirea independenţei de stat a României. De asemenea, mişcarea socialistă a înţeles legitimitatea şi însemnătatea istorică a realizării statului naţional unitar român, ziarul „Dacia viitoare" subliniind că „suntem fiii vechii Dacii şi voim Dacia viitoare". Activitatea cercurilor socialiste - ca expresie a dezvoltării mişcării socialiste din România — a pregătit terenul pentru pătrunderea şi răspîndirea socialismului ştiinţific, a ideilor marxiste, pentru care s-a folosit o gamă largă de mijloace, între care trebuie citate presa („Contemporanul", „Revista socială", „Critica socială", „Emanciparea", „Drepturile omului"), conferinţe, traduceri din operele lui Marx şi Engels, broşuri, studii originale etc. Un merit însemnat în clarificarea problemelor sociale ale ţării, în răspîndirea ideologiei marxiste îi revine lui Constantin Dobrogeanu-Gherea care, paralel cu traduceri făcute din lucrări ale creatorilor socialismului ştiinţific, a realizat o serie de lucrări şi studii proprii, originale, ca, de exemplu, „K. Marx şi economiştii noştri", „Concepţia materialistă a istoriei" „Ce vor socialiştii români ?", „Robia şi socialismul" etc. În studiul „Ce vor socialiştii români ?" erau popularizate principiile socialismului ştiinţific, se tratau probleme privind necesitatea istorică a dictaturii proletariatului, contradicţiile societăţii capitaliste şi inevitabilitatea pieirii ei. Gherea a demonstrat că socialismul în ţara noastră nu este o plantă exotică, că el nu numai că prinde rădăcini, „dar chiar este numaidecit nevoie de dinsul". Studiul are la sfîrşit şi un program de activitate practică a mişcării socialiste, o platformă de revendicări general-democratice, economice şi politice, care a jucat un rol însemnat în consolidarea organizatorică a mişcării socialiste şi în atragerea muncitorilor înaintaţi in mişcare. Treptat se realiza unirea mişcării muncitoreşti cu socialismul ştiinţific, aşa cum o demonstrează cercurile muncitoreşti ca prime organizaţii cu caracter politic ale clasei muncitoare - înfiinţate după 1887 la Bucureşti, Iaşi şi în alte centre ale ţării. Cercurile muncitoreşti au desfăşurat o bogată propagandă pentru înarmarea proletariatului cu învăţătura marxistă, au sprijinit acţiunile revendicative ale muncitorilor, s-au ridicat în apărarea ţăranilor în timpul răscoalei din 1888, au întreţinut legături cu mişcarea revoluţionară din Transilvania. Organizarea politică a clasei muncitoare face un pas mai departe prin transformarea cercului muncitorilor din Bucureşti în Clubul muncitorilor şi prin înfiinţarea, în diverse oraşe ale ţării, a unor cluburi muncitoreşti, care dispuneau de organe de presă proprii. Intensificarea activităţii organizaţiilor cu caracter socialist, dezvoltarea asociaţiilor profesionale bazate pe principii de clasă şi ale internaţionalismului proletar, ridicarea nivelului de organizare politică şi de conştiinţă a proletariatului din România — toate acestea pregăteau terenul pentru întemeierea partidului politic al clasei muncitoare din ţara noastră. Crearea în 1893 a P.S.D.M.R. a încununat, prin urmare, o întreagă etapă de dezvoltare a mişcării noastre muncitoreşti, a reprezentat un moment de seamă în dezvoltarea luptelor sociale, în organizarea clasei muncitoare pe plan naţional, în propagarea ideologiei marxiste, în afirmarea proletariatului pe arena vieţii politice a României. In 1398 a fost publicat in limba română Manifestul Comunist. • Ziarul „Munca", organ al Clubului muncitorilor din Bucureşti, adus o importantă contribuţie la răspîndirea ideilor socialiste, la crearea Partidului Social-Democrat al Muncitorilor din România. A apărut revista „ERA SOCIALISTĂ“ Nr. 6/1973 DIN SUMAR I ÎNALTA RĂSPUNDERE PENTRU DEZVOLTAREA SOCIAL-ECONOMICA A ŢARII : Constantin Florea : O POLITICA INTERNAŢIONALA ACTIVA DE PACE ŞI PRIETENIE ÎNTRE POPOARE ; Ion Stanciu : „PREŢUL" CHELTUIELILOR NEECONOMICOASE ; Oliviu Rusu : ORIENTĂRI IN VALORIFICAREA CREAŢIEI TEHNICE; Stan Măgureanu: MARKETINGUL SI PLANUL NATIONAL UNIC; Gh. Leuchter : UN DOMENIU MODERN AL ESTETICII ; Ion Drăgan : VASILE CONTA : PRECURSOR AL PSIHOLOGIEI MATERIALISTE DIN ROMANIA ; Elena Zamfir : RESPONSABILITATEA COMUNISTA. • Concursul pe bază de buletine cu tema CULTURA ROMÂNĂ — PROMOTOARE A IDEALURILOR PĂCII, UMANISMULUI ŞI RESPECTULUI INTRE POPOARE, organizat de Comitetul Naţional pentru Apărea Păcii se află în plină desfăşurare. , După cum s-a anunţat, ultima dată pentru trimiterea buletinelor este 31 mai 1973. In Bucureşti, buletine pentru concurs mai pot fi procurate la sediul Comitetului Naţional pentru Apărarea Păcii, str. Polonă nr. 19, sector 1, In fiecare zi intre orele 8 si 17. în dezbatere Proiectele de legi privind dezvoltarea construcţiei „I , I M ,r, -,in-- HI H »ill I'l I de locuinţe şi administrarea fondului locativ publică. I n spiritul şi echităţii socialiste Convorbire cu tov. VIRGIL FLOREA, vicepreşedinte al Comitetului Executiv al C. P. M. R. — A? vrea să subliniez de la bun început — ne-a spus interlocutorul nostru — că perfecţionarea legislaţiei locative, ce se preconizează prin proiectele puse în dezbatere, constituie o expresie a preocupărilor constante ale partidului şi statului nostru pentru îmbunătăţirea condiţiilor de locuit ale cetăţenilor. Este relevant, în acest context, că numai în Capitală, in perioada anilor 1958— 1971, s-au construit, prin unităţile din subordinea CPMB, un număr de circa 195 000 de apartamente, dintre care aproape 43 000 proprietate personală. Aceasta înseamnă plastic vorbind, că în Bucureşti s-a mutat în case noi, in răstimpul amintit, o populaţie echivalentă cu cea a aproximativ patru oraşe de mărimea Clujului. Construcţia de locuinţe continuă In ritmuri deosebit de ridicate, incadrîndu-se ca un obiectiv primordial In rîndul măsurilor chibzuite de partid pentru creşterea continua a nivelului de trai al maselor. — De ce a devenit necesară perfecţionarea legislaţiei in acest domeniu ? — Se poate aprecia că viaţa însăşi a atestat oportunitatea unor modificări ale legilor nr. 9 şi 10/1968, actualmente în vigoare, înt scopul unei mai judicioase reflectări a normelor generale de etică şi echitate, proprii societăţii noastre. Fără a-mi propune o prezentare exhaustivă a dificultăţilor de aplicare, a impreciziunilor din legile amintite, voi releva, doar, cîteva domenii în care s-a ivit necesitatea stringentă a perfecţionării acestor acte normative. Astfel, trebuiau stabilite mai exact criteriile ce condiţionează mărimea creditelor acordate de stat şi modalităţile achitării lor de asemenea, se impunea fixarea unui cadru mai riguros in aprecierea gradului de confort al locuinţelor, pentru a se evita interpretările echivoce, neuniforme, care au facilitat — in anumite cazuri — construirea unor locuinţe ale căror spaţiu şi confort erau exagerate în raport cu necesităţile efective ale familiilor in cauză. I l-aş referi, totodată, la faptul că prevederea după care depunerea integrală a banilor constituia o prioritate absolută, era în defavoarea cetăţenilor cu venituri mici şi mijlocii în aceeaşi ordine de idei, e de subliniat câ la acordarea locuinţelor din fondul locativ al statului, legea nu stipula, drept criteriu esenţial, venitul familiei. Unele imperfecţiuni ale legislaţiei au făcut să nu fie precizată, cu suficientă claritate, răspunderea constructorilor, ceea ce s-a repercutat negativ, in anumite situaţii, asupra calităţii locuinţelor. In sfîrşit, lipsa unor criterii ferme privind stabilirea condiţiilor în care se pot face subinchirieri (în cazul locuinţelor proprietate de stat) şi închirieri (în cazul locuinţelor proprietate personală) au favorizat apariţia unor acte de speculă, incompatibile cu normele noastre de etică şi echitate — Referindu-ne la aceste principii, a căror aplicare in viaţă reprezintă o constantă fundamentală a societăţii noastre, cum se reflectă ele în proiectele de legi aflate in dezbatere 1 — Sunt nevoit Să repet că nu-mi propun epuizarea tuturor aspectelor cuprinse — din acest unghi esenţial de vedere — în proiectele amintite. Menţionez că inadvertenţele din reglementările în vigoare au fost înlăturate. Bunăoară, prin noile prevederi, se stabilesc in mod echitabil priorităţile in aprobarea creditelor la construirea de locuinţe proprietate personală, în funcţie de condiţiile de locuit, de venituri — reglementările propuse acordă preferinţe familiilor cu mai mulţi copii — de contribuţia adusă la făurirea valorilor materiale ale societăţii ş.a. In raport cu veniturile, se vor stabili şi avansul minim, termenele de rambursare a creditelor, calculul dobînzii, precum şi cuantumul chiriei. De asemenea, la închirierea locuinţelor din fondul locativ al statului, se va acorda întîietate familiilor cu condiţii grele de locuit, îndeosebi acelora cu mulţi copii. Este deosebit de grăitor faptul că ponderea chiriei în bugetul familial din ţara noastră este printre cele mai scăzute din lume, reprezentînd 7,2 la sută din salariul mediu, faţă de 37 la sută în Franţa, 50 la sută in Mexic etc. S-au stipulat cu exactitate modalităţile de subînchiriere şi închiriere, inchizîndu-se astfel supapele speculei. Prevederile din proiectele de legi se înscriu, aşadar, pe fundalul larg al umanismului caracteristic societăţii noastre. Amplele Investiţii ce se fac în continuare pentru construirea de locuinţe — în actualul cincinal, în Capitală, se prevede realizarea unui număr de aproape 120.000 de apartamente , substanţialul ajutor material şi înlesnirile acordate de stat la construirea de apartamente proprietate personală, vorbesc grăitor despre grija faţă de om, faţă de creşterea nivelului său general de viaţă. Sorin Helban Principalii beneficiari ai nc surrior privind construcţia de locuinţe proprietate personală sunt cetăţenii cu venituri mici şi mijlocii. Simpla lectură a proiectului de lege privind dezvolvarea construcţiei de locuinţe, învederează stăruitoarea preocupare a statului in acest sens. De altfel, şi pină in prezent, numeroşi salariaţi — dintre care mulţi cu cîştiguri modeste — s-au bucurat de ajutorul material al statului, pentru a-şî construi o locuinţă proprietate personală. Este, cred, relevant că în perioada ianuarie 1971 — octombrie 1972, din totalul celor 35 172 de cetăţeni care s-au înscris în vederea construirii unui apartament, peste 25 000, adică mai mult de 69 la sută au venituri pină ln 1500 Ie lunar. Un element pe care aş vrea să-l scot în evidenţă se referă la faptul că printre beneficiarii creditelor se numără mulţi tineri muncitori, care au dorit să păşească în viaţă cu chibzuinţ bunilor gospodari, ancretizez, la întîmplare, cîteva nume Ilie Ruiu, macaragiu la I.U.T. Obor, Gheorghe Pleşa, mecanic la aceeaşi întreprindere, Vasile Roteloiu, matriţei la Uzina de mecanică fină, Maria Dumitru, tricoteză la Industria bumbacului etc. In contextul prevederilor cuprinse în proiectul publicat — care avantajează categoriile de salariaţi cu venituri mici şi mijlocii — va creşte, evident, proporţia acestora pe listele posesorilor de locuinţe construite cu sprijinul statului. Aş dori să menţionez că, în scopul stimulării celor mai merituoşi realizatori de bunuri materiale, proiectul de lege prevede, de asemenea, că acordarea creditelor pentru construirea locuinţelor proprietate personală se va face la propunerea colectivelor de muncă in care solicitanţii îşi desfăşoară activitatea, aprobate, după caz, de comitetele sau consiliile oamenilor muncii, ori de celelalte organe de conducere colectivă, ţinînd seama de aportul solicitanţilor in producţie, de necesitatea asigurării stabilităţii in unitate şi de condiţiile lor de locuit. V. BOJAN director al O.C.L.P.P. Pentru satisfacerea cerinţelor oamenilor muncii • In ambele proiecte, in mod constant, se menţionează venitul de peste sau pină la, 900 iei pe membru de familie. în vederea evitării oricăror neînţelegeri, legea ar trebui să precizeze dacă se are în vedere venitul net sau venitul brut. De asemenea, se cer determinate ciştigurile realizate din muncă care se includ în acest venit (salariul tarifar singur, sau împreună cu toate sporurile şi indemnizaţiile , pensia propriu-zisă sau şi cea suplimentară). Menţiunea se impune, deoarece există nenumărate alte acte normative care au în vedere numai unele din aceste venituri. DIN SCRISORILE SOSITE LA REDACŢIE MARIN O VEDENIE, strungar, Uzina „Semănătoarea“. „Ca orice muncitor tinăr — am 22 de ani — intrat nu de mult in producţie şi, normal, dispunînd de venituri mai mici, apreciez, in mod deosebit, acele reglementări ale legii care ii sprijină pe tineri, în asigurarea unei locuinţe corespunzătoare. Menţionez, în primul rînd, articolele privitoare la construirea de cămine muncitoreşti, destinate cazării tinerilor muncitori şi specialişti ce nu dispun de alte posibilităţi de locuit în localitatea unde lucrează. De altfel, chiar anul acesta, împreună cu alţi colegi ai mei de aceeaşi virstă din uzină, voi beneficia de confortul unui asemenea cămin, de a cărui întreţinere şi administrare se va îngriji — conform proiectului ■— obligatoriu, întreprinderea. Şi celelalte dispoziţii ale legii sunt pătrunse de aceeaşi grijă pentru om. De pildă, dreptul acordat tinerilor muncitori şi specialişti ce se încadrează pentru prima dată in muncă de a beneficia, în continuare, timp de 5 ani, de locuinţe din fondul de stat, indiferent de venit. În încheiere, ţin să-mi exprim satisfacţia pentru acele prevederi, pline de echitate, a căror aplicare va împiedica, în viitor, orice formă de speculă a fondului de locuințe, o practică căreia i-au căzut, ca victime, cu precădere, tinerii. Mă refer, astfel, la obligativitatea, în cazul subînchirierilor, a încheierii de contracte scrise, a respectării tarifelor ilegale, a pedepsirii, chiar cu închisoarea, a celor ce încalcă asemenea dispoziţii". TIONICA I.EPADATU, muncitoare la C.C.T.R. : „Am luat şi eu cunoştinţă, din ziare, de conţinutul proiectelor de lege privind construcţia de locuinţe şi administrarea fondului locativ. Sunt soţie, mamă a doi copii, cea care gospodăreşte veniturile familiei. Dacă vă scriu, o fac pentru a-mi arăta mulţumirea pentru felul în care s-a ţinut cont, la stabilirea chiriei, de veniturile fiecăruia, de posibilităţile materiale ale fiecărei familii. S-a construit mult, se construiește mereu. Și eu am primit, de curând, un apartament confortabil, construit de stat, pentru folosința căruia plătesc , o chirie modestă. Consider ca o prevedere importantă a proiectelor de lege faptul că norma locativă pentru fiecare persoană se măreşte, acum, de la 8 la 10 mp, ceea ce este încă o dovadă a grijii pentru condiţiile în care locuiesc, oamenii muncii. Cunosc multe familii, care, ca urmare a acestor măsuri, beneficiază de o scădere importantă a chiriei. Ca să nu mai vorbesc de sprijinul acordat cu deosebire familiilor cu venituri mici, precum şi celor cu greutăţi materiale, prin reglementarea atribuirii lor, cu precădere, de locuinţe din fondul locativ de stat, precum şi prin înlesnirile în construcţia de locuinţe proprietate personală. Propuneri . Dispoziţiile legii ar trebui să lămureascănoţiunea de membri de familie. Cu alte cuvinte, va trebui precizat dacă se are în vedere doar „familia“ aşa cum e reglementată în legislaţia locativă (art. 15, din Proiectul privind administrarea fondului locativ şi reglementarea raporturilor dintre proprietari şi chiriaşi), adică soţi, copii şi părinţii soţilor, întreţinuţi de aceştia, care locuiesc împreună cu titularul, sauşi acei membri de familie care locuiesc în altă parte şi pentru care titularul e obligat, potrivit Codului familiei, să-i întreţină (copii minori din altă căsătorie, părinţi bătrîni şi bolnavi etc.). • Proiectul de lege privind dezvoltarea construcţiei de locuinţe nu examinează situaţia in care un apartament proprietate de stat este în prezent deţinut de doi ori mai mulţi chiriaşi. In această situaţie, trebuie stabilit dacă posibilitatea cumpărării aparţine tuturor chiriaşilor — şi, ca atare, statul va vinde şi fracţiuni de apartament (1—2 camere cu cata parte din holul şi dependinţele comune) — ori doar unuia dintre chiriaşi.