Jurnalul Sălajului, iunie 2003 (Anul 1, nr. 72-92)

2003-06-11 / nr. 79

Jurnalul Sălajului 11 iunie 2003 eveniment 3 în Jac, cu păcatele lui Costel ■ în satul lui Costel, Jac, părerile sunt împărțite. Ba că „bine a făcut c-o mări acolo, ca să câștige niște bani, că-i băiat bun și ne-a ajuta și pe noi”, ba că „el nu trebuia să ia parte la lucrurile acelea, că nu-l lasă Scriptura și legile bisericii baptiste”. Costel a devenit în satul lui principalul subiect de discuție, și pentru faptul că apare la televizor, dar și pentru faptul că a fost exclus din biserica baptistă. „Abeceul” Iacobini Pe drumul presărat de gropi care vine de la Zalău, Carmen, care este noră în lac, explică că el a fost exclus de la baptiști, dar nu știe prea bine de ce, pentru că ea e de religie ortodoxă. „Zice lumea că a suduit, și că de aia k a dat afară, că așa e la ea. E rețin­ută și mă privește cu suspiciune, dar nici n-ar vrea să spună prea multe, nuc nu se poate abține să tacă. Vorbește despre cele două „abeceuri" pe care Costel le are în lac, despre celelate din Brebi, despre alea din Baia Mare și despre faptul că cele câteva angajate ale lui Costel „abia așteaptă ca el să se întoarcă acasă, ca să le mai dea niște bani”. La unul dintre „abeceurile” lui Costel­­ SC Iacobini SRL­, două-trei femei își plimbau privirile pe pachetele de detergent, pe pungile cu macaroane, pe sticlele de bere și pe celelalte câteva pro­duse așezate pe rafturi, iar la sin­gura masă din local, un bătrânel stătea pe scaun, rezemat într-o curje, și sorbea zgomotos dintr-un pahar cu suc la dozator la o mie de lei. Nu se consumă alcool și nu se fumează în mica prăvălie, pen­tru că­­ am aflat mai târziu religia lui Costel interzice asemenea lucruri. Mătușa Aurica: „Costel mi-a părut tare bun” Niculina, vânzătoarea, ne iscodește pe sub gene și peste rama ochelarilor, și, după ce ne-a „ghicit”, își pune zâmbetul pe față: „Pentru Copo?!”. Femeile încep să-și dea drumul la gură, iar moșul, sătul probabil de pălăvrăgeala lor, se ridică, își trage dopul pe ceafă și iese fără să scoată un cuvânt. Bătrânica de 76 de ani, Aurica Terec, este chiar mătușa lui Costel, și e și ea „la baptiști”. E în temă cu toată povestea, deși n-a putut să-și vadă nepotul la televizor, pentru că în sat nu este cablu. Costel „mi-a părut tare bun până a fost acasă, și mi-i tare drag, dar după aia am auzit că s-a dus acolo și m-am năcăjit, că am zis că n-o fost pentru el”. Intervine o vecină, Viorica Sabău, care are 3 fii în echipa de fotbal a vedetei satului: „Ba bine o făcut c-o mărs acolo, și doamne dă să câștige, că-i un prunc care tot timpu’ o întins mâna, și unde n-o fost un kil de zahăr, ori de orez, ori un litru de ploi, o luat punguța și le-a dat”, îmi explică, apoi, pe un ton mai scăzut, în timp ce-și aranja năfra­ma pe cap: „Amu’, lumea-i lume, și nu te poți uita după ea, că unu’ zice bine, unu' zice rău... Amu’, că acolo-s niște lucruri mai așe..., ce­i?, că doar îi tânăr”. Și o altă femeie îi sare în ajutor și spune că „el n-o mărs acolo să curvărească, ori să facă o fată ră", adăugând, în râsetele celorlalți, „că doar și ceilalți zic «soră, trupul meu te vre», și nu-i nic un ba”. „Să nu” și toate lucrurile neroditoare Femeile mai spun că după religia baptistă n-ai voie să furi, să preacurvești, să bei, să fumezi, să minți, să înjuri, să dansezi, să vorbești de rău, și nu chiar „să juri la tribunal”, chiar dacă ,juri drept”, pentru că, așa cum zice Scriptura, „ce-i al nostru să fie dat". „Să nu’’­­urile au fost confirmate și de Teodor Pripon, prezbiterul de la baptiști, a doua funcție în biserică, după pastor. „Conform bibliei și învățăturilor nu este bine ca el să ia parte acolo și de aceea a fost exclus din biserică. El nu trebuia să ia parte la lucrurile acelea, la atitudinile acelea care nu îl aran­jează ca membru al bisericii, pen­tru că noi am plecat de acolo, de la toate lucrurile care nu sunt corecte. Beție, că deja a luat bău­tură, dezbrăcare, lucruri necuviin­cioase, înjurături, și nu știu în ce măsură a fost cu femei, că asta-i partea lui și numai Dumnezeu o știe; dar noi spunem numa ce am văzut. A luat parte la lucruri neroditoare, iar Scriptura ne învață să nu luăm parte la lucruri neroditoare, că de acolo am venit: de la curvie, bețe, înjurături. Și atunci ce-am făcut, dacă ne întorcem la el. Cam acestea au fost motivele pentru care Costel a fost exclus de comitetul bisericii, compus din 7 membri, cu una­nimitate de voturi. Verișor cu pastorul și primul exclus din biserică Pastorul bisericii, Ioan Pastor, care este, așa cum ne-a spus mama lui, Maria Pastor, chiar „verișor de al doilea” cu Costel, poate și pentru că a fost deranjat acasă la o­ră târzie, a fost expe­ditiv, mulțumindu-se să spună că ,a încălcat și a știrbit principiile de credință ale bisericii noastre prin comportamentul lui inadecvat”. Prezbiterul Teodor Popan ne-a mai spus că el, Costel, este primul care a fost exclus din biserica baptistă, și că aceasta este, de alt­fel, cea mai mare pedeapsă, întoarcerea este posibilă, „dar asta depinde de atitudinea lui, dacă se va pocăi și-și va dovedi pocăința” prin­­ rezolvarea proble­mei lui intime cu Isus Christos, cu recunoașterea că n-a făcut bine, că a greșit că a păcătuit și cu rugăciuni Domnului Isus, că el este jertfa de răscumpărare pen­tru iertarea păcatelor nostre”. Botezat anul trecut, Costel vroia să se însoare cu Eny în sat se vorbește că, anul tre­cut, când, de altfel, a fost botezat în religia baptistă, Costel era pregătit să se însoare cu o „fată din Baia Mare, pe care o cheamă Eny1". Prezbiterul Teodor Pripon, care este și el vecin cu Costel, a confirmat zvonul și este de părere că „n-a făcut bine nici aicea”. „Fata a fost aicea, la magazin, când el a fost plecat în străinătate, și după ce el a vinit de acolo, a și propus nunta. O fost nemulțumiri sau alte probleme, și a abandonat, iar ea a plecat din nou la Baia Mare. Nu s-au mai căsătorit și nu-i corect când faci astfel de lucruri, da’ acuma, dacă el a fost ficior, ca fată, se mai întâmplă astfel de neînțelegeri. Da' dacă apuci să te căsătorești, n-ai voie să te desparți, pentru că ce-a împre­unat Dumnezeu, omul să nu despartă, și chiar dacă cruce e mai grea trebuie s-o ducem”. La casa părintească, cu mama Niculina, Grasu și Fetița , într-o curte îngrijită, cu iarbă și acoperită de viță de vie și de un dud, trebăluia mama lui Costă, Niculina. Nu i-a plăcut că i-am tre­cut pragul, dar am avut noroc că ne însoțea mătușa Aurica. „Eu nu dau detalii, că așa ne-am înțeles, că oricine vine și ne caută să nu zicem nimic. Nu vă supărați”. Mai încercăm, insistăm, dar femeia pare hotărâtă, pentru că n-ar vrea să-i facă rău lui Costă, își freacă mâinile și parcă ar vrea și n-ar vrea să spună. E și ea de religie baptistă, iar Costă este chiar fiul său. „Poate a greșit cu ceva­, dar refuză din nou să mai dea amă­nunte, mulțumindu-se să adauge că­­ i-avem pe foce, că trebuie să închidem gura și să tăcem, că așa-i pe pământ..”. E amărâtă, cum amărâtă a fost pe tot timpul scurtei noastre discuți, l-au râs ochii doar când i-am spus că fiul ă Costă îi seamănă. „Poate ca­ mi seamănă, că așa zic și alți. Amu', doar îs mămica lui...", își cere politicos scuze că nu mai poate să spună nimic, și e de înțeles ati­tudinea­­, pentru că e la mijloc, de o parte cu fiul ă, iar de cealaltă parte cu principiile religiei baptiste și cu gura satului. Doar cei doi câini ai familiei -Grasu și Fetița­­ne-au vorbit pe tot timpul șederii cu lătraturi groase, și ne-au piuit ce­ i 10 puișori de găină, cumpărat în urmă cu două săp­tămâni și care n-au apucat să-l cunoască pe Costel. Marius AVRAM Maya Simionescu: „Orice guvernanți ar trebui să știe că o societate prosperă pe baza cercetării din țara respectivă” . Maya Simionescu este vicepreședinte al Academiei Române. Săptămâna trecută a fost prezentă la Zalău la lucrările sesiunii științifice de biologie celulară, în calitate de președinte a Societății Naționale de Biologie Celulară. Vă prezentăm un interviu realizat cu această ocazie. Reporter. Când a fost înființat Institutul de Biologie și Patologie Celulară „Nicolae Simionescu”, Maya Simionescu. Crearea unui institut a apărut în mintea profesorului Nicolae Simionescu și a mea în 1970. în 1979 am fost invitat de către profesorul Ghe. Palade, premiat cu premiul Nobel în 1974, să lucrăm cu el pentru un an de zile în New York. Am plecat cu mare greutate. Am lucrat lucrat acolo și după foarte scurt timp ne-am dat seama că biologia celu­lară este știința care vine, care va sta la baza tuturor științelor vieți. Nouă ani de zile ne-am luptat cu autoritățle și cu obținerea de fonduri, pentru ca abia în 1979 să se deschidă Institutul de la București. Rep: Faceți o scurtă radiografie a ceea ce reprezintă Institutul pe care îl conducă­? M.S. Activitatea institutului este axată pe o problemă unică, mare, sistemul car­diovascular în condiți normale și patolo­gice. Asta a fost tema care a inclus zeci și zeci de subteme. Ne-am dat seama că Institutul nostru, unde se face cercetare medicală, învățământ și specializare a cercetătorilor, are nevoie de centre mai mici la nivel de țară. în 1980 ne-au fost tă­iate toate fondurile pentru cercetare. înrtr­­o situație disperată am făcut o cerere la Institutul Națonal de Sănătate din S­UA Am competițonat cu cercetători din alte țări ale lumii și am obțnut un grant. Am avut șansa de a lucra cu un grup de cercetători tineri extraordinari. Instiutul era o oază de muncă chiar dacă timp de 12 ani am trăit de pe urmele granturilor obținute din stăinătate. în 1989 s-a înfi­ințat Soietatea Națonală de Biologie Celulară. Ni s-au alăturat oameni care doreau să împărtășească altora cunoștințe noi din domeniul cercetării. Dacă la început existau doar șase-șapte filiale ale SNBC, astăzi numărul lor au ajuns la 12, ceea mai tânără fiind filiala de la Zalău. Aceasta merită cu prisosință să fie în Societatea noastră pentru că am întâlnit aici oameni inimoși, profesioniști, hamici, receptivi la nou dar mai ales la schimburile de experiență. Rep. Cu ce institute de cercetare din alte țări colaborat­? M.S. SNBC face parte din Societatea Europeană de Biologie Celulară. Mult dintre noi suntem membrii ai Societății Americane de Bologie Celulară. Se participă la congresele europene. Am fost profesori din stăină­tate uimii de calitatea științei expuse și de atmosfera umană, nu numai științifică din societatea noastră. Rep: Ai­ lucrat în cercetare și in America. Care sunt diferențele dintre activitatea de cercetare de dincolo de ocean și cea de la noi? M.S. Diferența primară este diferența de fonduri­ în S­UA dacă ai o idee bună, apreciată de cei interesat, ea poate fi finanțată prin sistemul de granturi. Acest sistem am încercat să-l impunem și noi, în România finanțarea cercetării este sub masa critică necesară unui proiect Asta înseamnă risipă. Decât să finanțăm zeci de proiecte cu puțin bani mai bine am susține proiectele cele mai bune, cu idei originale și inovatoare. Orice guvernant ar trebui să știe că o societate prosperă pe baza cercetării din țara respectivă. Știința nu poate fi oprită. Ideea că pot importa știință și rezultatele altora e un pericol, iar în România există o mulțme de oameni inteligenț. Rep. Cum sprijină SNBC tinerii cercetători talentăți? M.S. Academia Română a făcut să crească salariile tinerilor din cercetare la un nivel rezonabil. Tinerii noștri pleacă din țară din două motive: nu au condiți ca să­­și desfășoare activitatea imaginația, tal­entul și dorința de a face ceva, iar al doilea motiv ar fi acela că nu au condiți de viață decente. Dacă la început eram supărată pentru că tinerii noștrii talentaț pleacă, acum încerc să-i înțeleg. Nu există bani suficient pentru dotări în cer­cetare. încercăm să-i implicăm în proiecte româno-americane, româno-europene, dar este foarte greu să competițonezi cu aparatele și laboratorele noastre. Totuși compensăm lipsa lor cu idei. Până la urmă aparatura nu e totul. Știința ade­vărată pleacă de la o idee bună și mare. Rep: Ce i-ati sfătui pe tinerii care doresc să-și facă o carieră în cercetare? M.S: Dacă iubesc cercetarea să con­tinue. Să nu facă nimic care nu le place. Cercetarea îl ia foarte mult timp dar i-l ia frumos. E o experiență totală în care nu te mai pot opri. E la fel ca orice altă meserie. Dacă o faci cu pasiune, te cucerește și e cea mai mare plăcere a vieți. în cercetare numai unul ajunge sus dar noi toti ceilalți cercetători, participăm la asta. Chiar dacă nu ajungi în vârf, e frumos să participi cu partea ta, puțnă, la bunăstarea omenirii. Rep: Cu ce impresii plecat­­ de la Zalău? M.S: Sesiunea de biologie celulară de la Zalău a fost una dintre cele mai bune din punct de vedere științific dar și uman. Avem oameni care ne-au primit cu prietenie, omenie și generozitate. Datorită ca în aceste trei zile am putut să ne ocupăm de știință. Avem o ocazie extra­ordinară să țnem această sesiune în diferite locuri pentru a întării centrul respectiv, pentru a aduna cercetătorii la un loc și pentru a cunoaște locuri și oameni noi. TIaSÎRCA t * I Anunț umanitar Nimic pe lumea aceasta nu se poate realiza fără să jertfești ceva din tine. Astfel, dacă vă înduioșează suferința unei fetițe de numai 9 luni, pe nume Rășinar Dana - Maria, care necesită intervenție chirurgicală pe creier, de urgență, transplantul necesar costând peste 100.000.000 lei, dacă vreți să readuceți bucuria și speranța în sufletul unor părinți îndurerați, dacă vreți să le oferiți posibilitatea de a-și vedea fetița crescând cu zâmbetul pe buze, dacă vreți să dăruiți lumina din inimile voastre, nu ezitați să aju­tați acest copil făcând un act de caritate. Donații se fac în contul ban­car disponibil la B.C.R.: 2511.2 - 15690.1/ROL Cu nădejdea că veți dărui din mărinimia inimilor voastre, pen­tru a fi cu adevărat fericiți, din suflet. Vă mulțumim!

Next