Luceafărul, iulie-decembrie 1959 (Anul 2, nr. 13-24)
1959-07-01 / nr. 13
■ ION BRAD f r al e c meu Din spiţa noastră veche, ţărănească. Lui i-a fost dat, întîiul, să privească. Asemeni unui nuc pe deal săltat. Mult mai departe, dincolo de sat. Vulcan, bătrinul şchiop, ca într-o doară. La vatra lui de vîlvătăi şi pară L-a dus, să-l ţină de urît. — Hai, neamul vostru de ţărani, să-l întărit ! Numai că la oţeluri şi la maşini subtile L-a întrecut băiatul în doar cîteva zile. Şi meşterul cu braţul lui de criţă Trînti, mirat, barosul. — A naibii, frate, spiţă ! De ea, ca într-o joacă, te apropii Şi peste noapte-ntrece toţi meşterii. Ciclopii. Cînd bate-n casa noua, azi, tatăl meu, un cui, E mîndru că-i fâcut de fiul lui. Iar peste cîmp cînd trece superba herghelie Cu coamele de flăcări, cine-ar putea să fie ____________________________________ Mai mindru că siropii de-oţel porniţi să are la meşterit băiatul, pe rînd, pe fiecare. Bunică-sa, cu ochii în vatră arşi, mai spune : — L-am legănat în braţe şi uite ce minune!... Eu, cinci colind prin ţară, cu plete-n vînt, rebele. Şi mă încînt de visuri, de iedera de schele. De zboruri, de cupole, de sorii din oţel. De trandafiri şi stele, mă însoţesc cu el. Am ochii lui ce scormonesc cuptoare Ca un burghiu în soare. El mi-a adus metalul cel nou să-l pun în rime Cu aurul din holde şi vinul din vechime. Iar sunetul, cît este, oricine recunoască-11 La cîntec doar avurăm, noi doi, acelaşi dascăl. Mă reazim dar, frăţeşte, pe umerii-i de stei Ştiind câ-n neclintire nici munţii nu-s ca ei | _________ _________________________ | Poemul culturii Cînd eşti tînâr şi sufletul ţi se deschide către tot ce poate să-l nutrească, să fortifice şi să înalţe, plasă-te ademenit de poemul culturii. Eşti bucuros să părăseşti pentru o zi, pentru mai multe,pentru mai multe săptnîni, lacul obişnuit al aşezării tale şi să cunoşti alte locuri, şesurile peste care au fost asumite covoare imense, dealurile unde forfota muncii a scosla iveală bogăţiile ascunse în pămint, a ridicat uzine, a pus în funcţiune macaraleuriaşe care transportă bucăţi de materie rupte parcă din masa unei planete incandescente, munţii cu pădurile, tunetul mării. Intr-o noapte, undeva, la loc deschis, departe de luminile tremurătoare ale ultimilor locuinţe, te-ai simţit mai intîi învins de măreţia cerului, dar apoi s-a desfăcut in tine un spaţiu atU de larg, încît lumea toată poate să intre înăuntru. Nu ţi-a fost greu atunci să faci cu tine însuţi legămîntul cel mai îndrăzneţ, cel mai curajos şi să doreşti a le consacra unei sarcini nobile şi înalte. Drumurile prin ţară şi peste hotarele ei te pun în legătură cu o mulţime de oameni necunoscuţi şi pe care ii descoperi ca pe fiinţe noi, interesante, uneori atît de asemănătoare cu tine, prieteni posibili ca ai copilăriei, încit distanţele despărţitoare, uneori foarte mari, par puţin lucru. Ai poposit intr-un cătun de la marginea lumii şi ai aflat acolo, printre cele cîteva sute de oameni care trăiesc laolaltă, toate formele vieţii sociale, toate luptele, toate emulaţiile ei. Ai trecut pe străzile oraşelor străine, te-ai amestecat în mulţimea grăbită de nevoile vieţii, ai întirziat într-un parc, într-o piaţă monumentală, admirind fierul răsucit al grilajelor, dantela de piatră a catedralelor, frontoanele palatelor in jurul cărora umbra pare mai rece. Este important să te mişte adeseori, să vezi, să simţi, să înţelegi mai mult decit ce îţi spune în fiecare zi mediul tău apropiat, să devii un om cu inima şi mintea deschisă şi largă. Infringe prejudecata, combate meschinăria, îngustimea şi egoismul, formează-te ca om cu vederi largi asupra lumii, cu suflet generos, cetăţean ,al erei noi, al socialismului. Indrumează-te către acest scop folosind toate izvoarele culturii. Ai nevoie, mai intîi, de o cultură de specialitate. Este o condiţie a muncii moderne. S-a cîrnit uneori împotriva specializării riguroase. Dar problemele, pe care le pune chiar sarcina cea mai modestă în timpul producţiei de azi, sînt atît de numeroase şi se exprijină pe cercetarea atît de întinsă a ştiinţelor. Incit nu vei putea să te birui decit însuşindu-ţi cea mai atentă şi mai migăloasă pregătire de specialitate. S-ar părea că mă gîndesc numai la acei care se formează în vederea profesiunilor numite altădată ,,intelectuale". Dar deosebirea dintre profesiunile Intelectuale“ şi ,,manuale" ne apare astăzi ca rămăşiţă a unei orlnduiri în care munca era înlănţuită şi dispreţuită. Tehnica modernă uşurează, prin fiecare din progresele ei, sforţarea fizică a muncitorului căruia i se cere din ce in ce mai mult, nu atît puterea dea presta efortul manual, cît capacitatea de a-şi conduce şi supraveghia unealta sau maşina, de a le observa şi studia, de a le perfecţiona în vederea uşurării manipulării şi a sporirii randamentului lor. În acest scop muncitorul tehnic are nevoie de o cultură de specialitate, la fel de îngrijită ca a celui care se consacră lucrărilor biologiei, ale istoriei sau ale filologiei. Toate formele muncii tind să dobindească însuşirea calificării, a calificării înalte. Muncitorul format in şcolile superioare va fi un tip social al viitorului şi, de pe acum, figura lui începe să se întrupeze în jurul nostru. Eşti cetăţean chemat să iei parte la conducerea treburilor publice şi pentru aceasta, ai nevoie de toate perspectivele culturii. Altădată, în timpul Revoluţiei franceze, Adunarea Ilegislativă a adoptat proiectul învăţămîntului elementar comun, obligator şi gratuit pentru toţi copiii naţiunii. Toţi aceştia trebuiau formaţi ca cetăţeni, adică indivizi capabili să ia parte la conducerea statului în cadrul sistemului de delegare a puterii prin alegerea reprezentanţilor în adunările naţionale. Viitorii cetăţeni urmau deci să primească deopotrivă acea instrucţie elementară, capabilă să-i înzestreze cu luminile necesare exercitării conştiente a drepturilor şi îndatoririlor politice. Şcoala elementară comună„ obligatorie şi gratuită a fost adoptată apoi, nu fără rezistenţa cercurilor reacţionare, de laede ,,democraţiile" burgheze. Dar vechea şcoală primară de patru ani putea oare să satisfacă toate speranţele puse în ea? Experienţa a arătat că membrii vechilor corpuri electorale constituiau, în democraţiile burgheze, simple mase de manevră ale exploatării politicianiste. Patru ani şi atita instrucţie cită poate fi împărtăşită în timpul lor par astăzi prea puţin pentru a forma un cetăţean. In ţara noastră se generalizează, in acest moment, sub îndrumarea partidului, şcoala elementară de şapte ani, pentru a nu mai vorbi de întinsa operăa completării instrucţiei şi educaţiei publice prin toate instrumentele moderne ale difuzării culturii, cartea, presa, teatrul şi cinematograful, casa de cultură şi reţeaua de biblioteci şi muzee. Cetăţeanul socialist simte nevoia să-şi apropie cultura cea mai întinsă, fiindcă el nu este numai posesorul unui drept politic exercitat prin delegaţie, dar şi muncitorul lar-un domeniu anumit al producţiei sociale, un om care ia parte la creaţia colectivă şi în această calitate, trebuie să dispună nu numai de cea mai înaltă calificare tehnică, dar şi de perspectiva cea mai largă asupra întregii munci săvîrşite în patria sa şi asupra ţintelor celor mai îndepărtate ale acesteia. Creşte deci ca om cult, ca om foarte cult ! Studiază şi caută să înţelegi istoria popoarelor, fiindcă tu însuţi te găseşti într-un moment hotărîtor al istoriei şi nu poţi ignora succesiunea evenimentelor care le-au adus în momentul actual şi ţi-au încredinţat menirea ta de astăzi. Un filozof a spus odată că cine nu cunoaşte istoria este ca un copil, adică o fiinţă fără amintiri, fără experienţă, fără posibilităţi de a răspunde problemelor atît de numeroase ale vieţii. Studiază istoria în toate ramurile ei, înţelege chipul în care s-au urmat orînduirile şi au progresat dreptatea şi libertatea în lume. Studiază marxism-leninismul, temelia teoretică a revoluţiei socialiste, luminează de prin întinsul orizont pe care această învăţătură ţi-l deschide asupra naturii, asupra istoriei, asupra culturii, asupra tuturor problemelor de organizare ale orînduirii noi în care trăieşti. Înţelege cu limpezime şi cu simţ critic toate marile sisteme filozofice ale trecutului, fiindcă vei găsi în ele adevăruri utilizabile şi, fiindcă pricepîndu-le în felul de a se fi înălţat din condiţiile lor de tac şi de timp, vei aprecia mai bine ce necesităţi au format propria ta filozofie. Iubeşte toate formele mari ale artei. Pentru artă se cuvine să simţi nu numai interes, dar şi iubire. Acordă inima ta cu toate firele lumii, dacă din ele răsună un cîntec prin care poţi spori. Utilizez o metaforă muzicală cu o intenţie conştientă. Căci în oricare din operele valabile ale artei se limpezeşte o icoană a lumii, afli ceva despre chipul în care au răsfrrmt realitatea oamenii unor timpuri deosebite, dar totodată fiecare din aceste opere este străbătută de un curent liric, de o emoţie umană ca a cintecului, chemarea unui artist. Ascultă muzică, priveşte imagini, citeşte. N-ar fi jalnic să fi existat în lume Bach şi Mozart, Shakespeare, Tolstoi şi Eminescu şi ei să nu fi însemnat nimic pentru tine ? Dacă aceştia şi alţii deopotrivă cu ei vor deveni o realitate pentru tine, îi vei rechema adeseori ca sfătuitori şi martori ai hotăririlor tale de seamă, înconjoară-te cu imagini, adună o bibliotecă, fiindcă, este bine să ai cartea ta, pentru a putea regăsi o idee sau o impresie veche intr-o dispoziţie nouă. O carte nu rămîne niciodată aceeaşi pentru tine. Evită deci însoţirile intimplătoare, de o singură clipă, cu ea. Dacă este scrisă de un om care are de spus ceva lumii, este ca o fiinţă menită să trăiască o mie de ani, incit este absurd ca tu să nu-i dăruieşti decit un singur moment. Vei găsi mereu in cartea ta cea bună lucrul de care ai nevoie şi, întregindu-te prin ea, ascultă cu nesaţiu poemul culturii de acad. TUDOR VIANU SCHIMBUL de MÎINE de DUMITRU CORBEA Avînt, patos revoluţionar, romantism, curaj... lată cîtevadin componentele caracteristice vârstei celei tinere. Educarea tineretului nostru stă în grija permanentă a forurilor de partid şi de stat. Nu poate exista nici un fel de comparaţie între grija de tineret dintr-o ţară socialistă şi o ţară capitalistă. Acest lucru a reeşit în evidenţă şi la Congresul al XlI-lea al scriitorilor sovietici. în ce spirit caută burghezia să educe tineretul din tăriile ei ? Ce fel de educare? Cum? Cu ce mijloae ? Cine le face această educaţie ? în ce scop ? Care este etica capitalistului ? Capitalistul nu are nici o etică, nici o credinţă. Idealul lui este averea, hainul, luxul şi desfrâul. Cosmopolit şi retrograd, morala lui se reduce în cele din urmă la dictonul latinesc: ubi bene, ubi patria. Şcoala, întregul lor aparat de stat, printre care şi biserica, pe acest drum împing tineretul. Şi rezultatul ,,educaţiei“ nu întîrzie să-şi dea roadele. Sentinţele judiciare din Statele Unite sunt grăitoare în această privinţă. Reprezentanţii trusturilor şi monopolurilor, întocmai ca şi reprezentanţii foştilor şi actualilor fascişti se silesc din răsputeri să-i desbrace pe tineri de sentimente şi mai ales să-i facă să gândească cît mai puţin cu putinţă... Conştiinţă ? Raţiune ? Cultură ? Etică ? Pentru ei sunt prejudecăţi stupide, aşa cum erau pentru Goening, pentru Rozenberg. Sânt nişte himere care încurcă socotelile neo-fascismului în pregătirea unui nou război mondial. Ura contra lagărului socialist, spiritul revanşard cîntăresc mai mult în balanţa educaţiei lor decât spiritul de pace şi coexistenţă, îşi educă tineretul în spirit rasist, naţionalist. Im apus a început să se vorbească iar de „rasa superioară", predestinată să conducă destinele politice şi economice ale omenirii... Pentru atingerea scopurilor propuse, reprezentanţii monopolurilor şi neofasciştii, iau nevoie de un tineret dezumanizat, bestial, amoral, care să nu creadă decât în crimă, hoţie şi să nu se închine decit vițelului de aur... In felulacesta tânărul rămâne gol pe dinăuntru. Rămâne ca o salcie plângătoare pe marginea unei mlaştini, înfrunzită, dar bosteră, putredă... Lupii se erijează în campioni morali pentru apărarea sfintei proprietăţi capitaliste, nu a civilizaţiei, cum spun ei. Ei au introdus barbaria, nu civilizaţia. Civilizaţia n-o apără la cei care construiesc cu înfrigurare baze atomice, ci acei care au trimis primul mesager în univers, primul sputnic, primii sateliţi ai pământului şi primul satelit al soarelui, acei care fac totul să înfrumuseţeze viaţa omului, s-o uşureze, s-o prelungească. Ştim ce fel de civilizaţie ar vrea „aleşii lui dumnezeu" să întroneze iar pe tot pământul. Civilizaţia milioanelor de şomeri pare să cerşească o strachină de ciorbă la cazanul asistenţei sociale conduse de soţiile miliardarilor,alături de preoţi şi Ru-Kliux- Klam-uri... Civilizaţia din colonii, unde ştiinţa de carte este o raritate, unde se mai vind încă robi, cum se vindeau în veacurile trecute pe pămîntul ţării noastre, în Moldova şi în Muntenia. „Civilizatorii" masacrează zilnic vieţi omeneşti, încercând să stăvilească avântul de eliberare şi independenţă din coloniile trezite la viaţă şi demnitate după cel de al doilea război mondial, cînd dinlanţul capitalist s-au desprins un număr însemnat de ţări şi au pornit pe drumul arătat de marea Revoluţie din Octombrie, de Uniunea Sovietică. Tineretul indigen şi întreaga populaţie din colonii să vorbească de „acţiunea civilizatoare“ -a colonia. Hştifor... S-ar îngrozi lumea de cele ce ar auzi. Tineretul din ţara noastră a fost educat de partid, înspirit patriotic, în spirit internaţionalist, în dragoste de muncă şi popor, după exemplul gloriosului comsomol leninist. Toate „ismele" revizioniste au suferit un eşec definitiv. Din burta de lemn a calului troian revizioniştii vorbesc de „integrarea paşnică a capitalismului în socialism" şi preferă, în artă şi literatură, „teze proprii", fiind îndrăgostiţi de culorile sumbre, nu de cele clare şi luminoase, pledând pentru neamestecul partidului în opera măreaţă de educare a tineretului, a oamenilor muncii. Tineretul nostruare un drum glorios. Entuziasmul lui s-a descătuşat în primele zile ale eliberării de sub jugul fascist. Ela luptat,alături de muncitorii din uzine,alaturi de ostaşii sovietici împotriva cotropitorilor. Au luptat pefront, în Moldova, în Ardeal, în Ungaria şi Cehoslovacia. Cot la cot cu ostaşii sovietici ,au luptat tinerii noştri ostaşi. Au luptat cu vitejie. Prima înfrăţire pe cimpul de luptă s-a făcut cu poporul sovietic. S-a sfârşit războiul. Ţaraa răsunat de cântecul tineretului. Au pornit brigăzi după brigăzi în munca de reconstruire. Cîntecu-i lor răsărea din mijlocul pădurilor, munţilor, dărâmăturilor şi zidurilor noi. Tineretul privea viitorul cu încredere, aşa cum li-a educa şi l a învăţat partidul. Acest entuziasm cetăţenesc arde şi astăzi ca o flacără nestinsă în tinerii care muncesc în brigăzi. De unde atâta entuziasm ? De unde atâta avânt şi pasiune ? Ziarele sunt plinede faptele eroice f ale tineretului nostru. Ei pun inimă şi dragoste în tot ce fac. Pun pasiune cînd scot cărbunele din inima pământului; pun pasiune cînd dau metal ţării; pun pasiune cînd dau bătălia pentru recolte bogate ; pun pasiune cind învaţă la şcoală, cînd se duc la universitate. Muncind, tineretul nostru a căpătat încredere în sine, fiind pătruns de sentimentul valorii proprii, de rolul şi misiunea lui însocetatea socalistă. Lui i-a fost mai uş°r să se transforme în procesul muncii. Preţuirea de care se bucură, sentimentul valorii sale, îl face pe tânărul muncitor, constructor, inginer, scriitor, inovator să privească cu încredere viitorul, luînd entuziasm de la alţii şi dînd din entuziasmul propriu celorlalţi. Desvoltarea învăţămiîmtuluî ne prevesteşte educareatînăruilui pentru societatea socialistă şi comunistă, cînd munca nu devine numai o datorie de onoare, dar şi o artă, armonizîndu-se munca fizică cu cea intelectuală,îmllăturîndu-se antagonismele dintre ele. în mod creator, marxist trebuie privită această reformă. Forma de viaţă nouă a cerut-o. Viitorul o cere. Practica vieţii i-a creat condiţiile. Practica vieţii a demonstrat că nici scriitorul nu se poate dezvolta cum trebuie în condiţii de seră, departede popor, izolat, la oraş, dacă nu în „turnul de fildeş“, cel puţin într-o garsonieră, pe o stradă liniştită... Numai gândirea creatoare îl fereşte pe muncitor de a deveni un robot, un rutinat. Tineretul nostru este refractar rutinei. El priveşte munca şi meseria în spirit inovator, în permanentă mişcare şi dezvoltare. Inovaţiile şi propunerile de îmbunătăţire a muncii au un caracter de masă în rândul muncitorilor noştri. Nimic nu poate fi mai eficace în educarea tineretului nostru decit puterea exemplului. Şi avem exemple de urmat destule. Avem de urmat exemplul lui Ilie Pintilie, l-ui Bela Brainer, lui Vasile Roaită... Şirul eroilor clasei muncitoare este lung. Tineretul nostru are exemple de urmat , ale tinerilor luptători comunişti şi utecişti, are de urmat exemplul tinerilor comsomolişti. Cei tineri au urmat şi urmează exemplul înaintaşilor lor. Tânăr a fost şi Ceapaev, tânăr a fost şi Pavel Korceaghin... Zola şi Gleg Coşevoi le-a urmat drumul... Tineretul este tezaurul societăţii de azi şi de mâine. Comunismul nu se poate concepe fără gîndire, fără pasiune, fără tinereţe. Nu degeaba i se spune comunismului că este tinereţea omenirii. Comunismul este făurit din gânduri înalte, din vise care se pot realiza, din îndrăzneală. Priveşte în jurul tău, cititorule, vezi uriaşa transformare, vezi socialismul şi comunismul. Ascultă cântecele brigăzilor... Alături de întregul popor, tineretul nostru cîntă şi munceşte, învaţă şi visează, îndrăzneşte şi făptuieşte minuni. CONST. NICOLIN, OŢELARI