Luceafărul, iulie-decembrie 1975 (Anul 18, nr. 27-52)
1975-07-05 / nr. 27
r în bătălia cu apele Digul de netrecut al solidarităţii umane, al voinţei poporului O singură inimă 11111 E timpul în care ar fi trebuit să ne strîngem recoltele liniştiţi, mulţumiţi de rodul muncii noastre. Sînt zilele în care, după un obicei născut din hărnicia părinţilor noştri, trimitem spre hambarele ţării boabele de aur ale griului. Anul acesta însă, drumul roadelor noastre a fost tăiat de o apă amară, deslănţuită şi iată-ne obligaţi să ne apărăm munca, oraşele, drumurile, cu tărie şi luciditate. Ca şi în alte momente dificile, preşedintele ţării ne-a vorbit ferm, exact, chemîndu-ne să fim cu fapta noastră acolo unde este nevoie de ea, să fim calmi dar foarte hotărîţi. Decretul prezidenţial cu privire la instituirea stării de necesitate pe teritoriul Republicii Socialiste România este un document care conţine în laconismul său expresia imensei energii umane a poporului nostru Cuvintele sale, semnate de către preşedintele Nicolae Ceauşescu, sunt sinteza gîndurilor pe care le trăieşte astăzi fiecare cetăţean al patriei. Citindu-le şi parcurgând apoi ştirile cu privire la evoluţia evenimentelor din diferitele judeţe ale ţării, simţim dintr-odată emoţia şi hotărirea nestrămutată care rie stăpinesc inimile şi minţile. Opunîndu-se furiei apelor, toţi oamenii muncii, fără deosebire de naţionalitate , formează un scut de conştiinţă în apărarea vieţii, bunăstării şi liniştii pămîntului românesc. Ziarele, radioul, televiziunea informează asupra dimensiunilor catastrofice ale revărsărilor. Dar, în acelaşi timp, aflăm că oamenii muncii sunt la datorie, că luptă zi şi noapte, cu toate forţele pentru stăvilirea revărsărilor, pentru remedierea cît mai grabnică a urmărilor inundaţiilor. Cu îndîrjire şi înţelepciune cei din zonele calamitate restabilesc cursul normal al vieţii. în această campanie de apărare a pămîntului, organele şi organizaţiile de partid, militarii forţelor armate, Cei ai Ministerului de Interne, membrii gărzilor patriotice răspund prin fapte pilduitoare, eroice, la îndemnul preşedintelui ţării de a-şi îndeplini Îndatoririle ce le revin în această stare de necesitate. însuşi secretarul general al Partidului Comunist Român a controlat situaţia creată în unele dintre zonele calamitate. Pe un itinerariu de mii de kilometri, tovarăşul Nicolae Ceauşescu s-a aflat în locurile cel mai greu încercate, stabilind măsurile ce se impun cu prioritate pentru ca efectele calamităţilor să fie îndepărtate cît mai urgent. Sunt zile încordate, ore în care ne odihnim mai puţin, emoţiile nu sunt puţine, dar avem motive temeinice să afirmăm că încercările la care ne-a supus din nou furia apei vor fi depăşite. Intr-un emoţionant consens de conştiinţă oamenii ţării îşi apără roadele muncii, oraşele, cîmpiile, casele. Ei vor dovedi încă o dată că, aşa cum s-au angajat, hotărîrile celui de-al XI-lea Congres vor fi îndeplinite. Luceafărul Dragi tovarăşi şi prieteni, Cetăţeni ai Republicii Socialiste România, durarea în cele mai bune condiţii a activităţii productive, îndeplinirea planului în industrie şi în agricultură, astfel încît să nu fie afectată cu nimic dezvoltarea economico-socială a patriei în urma inundaţiilor catastrofale care au avut loc. îmi exprim convingerea că toate organizaţiile de partid, toţi comuniştii, toţi cetăţenii patriei noastre, toate unităţile militare şi toate organele de partid şi de stat îşi vor îndeplini în cele mai bune condiţii răspunderile ce le revin, că, într-o strînsă unitate, întregul partid, întregul nostru popor vor acţiona cu simţ de răspundere, cu toată fermitatea şi hotărîrea pentru lichidarea urmărilor acestor inundaţii catastrofale. Astfel vom demonstra,prin munca şi activitatea noastră, că putem învinge orice greutăţi, că sîntem ferm hotărîţi şi vom asigura înfăptuirea hotărîrilor Congresului al XI-lea, dezvoltarea economică, socială a patriei, ridicarea ţârii noastre pe noi culmi de progres şi civilizaţie. (Din chemarea adresată de tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU întregului popor) Doresc să mă adresez pe această cale tuturor intr-o situaţie gravă, creată ca urmare a ploilor căzute în ultimele două zile. Datorită cantităţii mari de precipitaţii care au căzut — depăşind în unele localităţi 180 de litri pe metru pătrat — cursurile mai tuturor rîurilor şi apelor interioare au crescut brusc, depăşind cu mult cotele de atenţie şi de inundaţie. Ca urmare, s-au produs situaţii grave în multe judeţe ale patriei, au fost inundate zeci de localităţi — comune şi oraşe — unităţi industriale şi agricole. Au avut de suferit grav căile de comunicaţie — drumuri, căi ferate şi liniile de telecomunicaţii, precum şi liniile electrice. Au fost afectate de inundaţii mari suprafeţe agricole. (...) După cum vedeţi, dragi tovarăşi şi prieteni, ne aflăm într-o situaţie care impune măsuri hotărîte din partea tuturor cetăţenilor patriei noastre, din partea fiecărui om al muncii, indiferent de naţionalitate, pentru a asigura desfă A infringe apele Mult încercată ţară la cumpeni de primejdii, Te ridicarăm totuşi în culmile nădejdii, Durîndu-ţi mai statornic şi limpede destinul; Vom şti acum să-nfrîngem şi apelor veninul! Popor al demnităţii şi-al bărbăţiei, iată, Nici astăzi nu ţi-e fruntea a plîngere plecată, E adunată-n sine puterea unei naţii, Să nu ni se clintească din temelii Carpaţii; Să ne rămînă casa, şi vitele, şi griul, Mocirlele greoaie să nu ne-nece rîul. Tot ce-am clădit şi încă vom mai clădi în ţară Să nu ne spurce apa, azi cruntă şi amară. Izbeliştea piezişă, căzută la-ntîmplare, Cel tare-ntotdeauna o trece şi mai tare, Cu punct înalt de sprijin în dragostea de ţară, In inima de veghe — mereu vizionară. Grigore Hagiu V La datorie! Datele comunicate de staţiile meteorologice comparind media precipitaţiilor întregii luni iulie din ultimii 80 de ani cu cantitatea de apă din primele trei zile ale lunii iulie a acestui an sitit impresionante : în trei zile numai cerul a revărsat asupra pămîntului furia dezlănţuită a puhoaielor care puteau fi ploi mănoase şi roditoare ale acestei veri. Ploile violente au umflat, peste valorile de inundaţie riurile Argeş, Dîmboviţa, Ialomiţa, Sabar, Buzău, Tirnava, Mureş, Arieş, Olt, riurile din Banat, Bîrzava şi Caraş, Dunărea, fluviul legendei noastre, venind ameninţătoare şi ea, uriaşă în urma ploilor teribile abătute asupra Austriei şi Ungariei. Chemarea adresată de tovarăşul Nicolae Ceauşescu la posturile de radio şi televiziune cum şi Decretul prezidenţial cu privire la instituirea stării de necesitate au mobilizat şi organizat eforturile spontane ale populaţiei, avînd în frunte pe cei mai buni fii ai săi, comuniştii. Imaginea panoramică a dîrzeniei eroice a oamenilor de pe tot întinsul ţării depăşeşte putinţa noastră de a revela gesturile, actele cele mai adinc semnificative, iniţiativele cele mai prompte. Vom reţine dintre multele Cezar Ivănescu Continuare în pag. a 6-a . Deasupra apelor, învingîndu-le Şi iată tocmai atunci când holdele îşi croiau, trebuiau să-şi croiască drumul spre hambare, cînd combinele intrau sau trebuiau să intre în lanuri şi lumina lor legănată şi aurie să şi-o schimbe în boabe de grîu, boabe în care se rotunjeau şi pulsau zilele-muncă şi dimineţile-muncă şi neştiutele nopţi-muncă ale lucrătorilor ogoarelor, iată asupra ţării s-a abătut această neaşteptată, grea şi absurdă încercare. Ochiul mai reţine, usturat dureros, imaginile răvăşitoare de acum cîţiva ani cînd vrăjmăşia vremii a făcut ca apele să nu mai fie ape, riurile să nu mai fie rîuri, lacurile să nu mai fie lacuri smulgîndu-le nebune şi tulburi din albiile lor, făcîndu-le să muşte şi să mişte malurile, spărgîndu-le băşicat oglinda calmă şi albastră, schimbîndu-le cursul firesc, prieten omului. Şi atunci, ca şi acum, ţara s-a ridicat deasupra apelor, învingîndu-le, îngenunchindu-le, cuminţindu-le şi limpezindu-le. Nicolae Velea Continuare în pag. a 7-a 4 * Mate» întimplările dramatice reittîlnesc oamenii. Ora se dilată şi apa îşi găseşte duşman mai mare decit focul. Sintem cu toţii acolo, constituind o nouă matcă, vie, din braţe şi piepturi ce ştiu să-şi apere munca şi rodul. O forţă, în toate, stăpîneşte furiile şi capriciile. E forţa măteii vii care iubeşte şi ordonă, peste care nu se poate trece. Astăzi, timp de iulie, sîntem aceiaşi, ca în alt timp, de mai, dar mai puternici şi netemători. Apa şi-a luat tributul greu de sudoare şi voinţă : matca braţelor e mult mai înaltă. In Ilfov, Dîmboviţa, Alba, Cluj, casele mai păstrează încă dunga aceea muncită, a noroiului zbicit, din mai 1970. Astăzi, acum, 5 iulie 1975 fapta ia locul gindului, nu este loc pentru amintiri. Oamenii stau drepţi în faţa apei tulburi obligind-o la ascultare. Copiii care în acel ’70, de-abia se năşteau, învaţă acum, de la părinţii strinşi in maluri vii, lecţia puterii şi a vieţii. Vor avea ce povesti şi cui povesti, căci nu există carte mai Sorin Tomşa Continuare în pag. a 7-a Pentru seninul zilei de mîine Drumul se-nclină în dreapta porţilor de unde vin semnele bucuriei şi ale braţelor plecate pe întinderea ochiului văzător, într-o nesfîrşire a griului copt, dornic de soarele dimineţilor şi al amiezelor fără de odihnă. Ziua îşi alungă cerul şi freamătă din deasupra spaimei norului depărtării, al vînturilor grele şi spicele — coaptele, ca nişte suflete oricând gata de freamăt, în horele liniştii se-ntoarnă către pămîntul înmuiat de revărsarea apelor. Drumul urmează spornic, trecînd cu grabnică ducere peste Argeşul tulbure şi oamenii (aceleaşi braţe care au semănat griul de aur dorindu-l cu îmbelşugare) au şi început, cu mic cu mare, lupta cu puhoaiele înălţînd diguri, grăbind recoltatul acolo unde se mai poate socoti bob cu bob şi aici. intre Sabar şi Argeş se poate spune că omul încă-i stăpîn pe holdele şi pe lanurile de porumb. Dorul şi mireasma zilelor de iulie se adaugă neodihnei omului care a smuls bălţilor pămînturi roditoare şi dătătoare de culturi Ştefan Pârvu Continuare în pag. a 6-a Etica revoluţionarului Către jumătatea secolului al XIX-lea in Anglia şi Germania exista un obicei ca tinerele fete să facă anumite chestionare pe care le dădeau celor mai apropiaţi membri ai familiei să le completeze. Era desigur un joc copilăresc, un mijloc înduioşător de a comunica , în ciuda aspectului uneori umoristic aceste chestionare prezentau surprize neaşteptate. Iată, de pildă, răspunsurile date de Karl ÎNTREBĂRI mai Calitatea pe care o apreciaţi cel mult. Trăsătura dv. caracteristică. Ideea dv. de fericire. Ideea dv. de nefericire. Defectul pe care dv. sînteţi înclinat să-l scuzaţi. Defectul care să inspiră cel mai mult aversiune. Antipatia dv. Mîncarea preferată. Ocupaţia preferată. Poeţii dv. preferaţi. Prozatorul dv. preferat. Eroii preferaţi. Eroina preferată. Floarea şi culoarea preferată. Numele preferat. Dictonul preferat. Deviza preferată. Confesiunile acestea sunt confesiunile unui om de acţiune, de creaţie, ale unui revoluţionar. Şi în mic şi în mare ele cuprind idealul vieţii unui erou adevărat care şi-a asumat îndeplinirea pînă la capăt a misiunii sale. Iubea lupta pe care o considera ideea fericirii, iubea în acest sens eroica Spartacus, un luptător pentru care ideea de feri-Marx la chestionarul prezentat de fiica sa, Jennychen, la 1 mai 1865, cînd ea împlinea 21 de ani, vîrsta majoratului în Anglia și cînd Karl Marx se lăsase înduplecat să nu lucreze in acea zi la manuscrisul Capitalului, zi in care sărbători „în mod politic ziua de naştere a fiicei mele închinînd pentru ea şi pentru Asociaţia Internaţională a Muncitorilor“. Confesiunea exprimă sintetizate trăsăturile de caracter ale unei mari personalităţi. RĂSPUNSURI La oameni simplitatea, la bărbaţi forţa, la femei slăbiciunea. Concentrarea asupra unui scop. Lupta. Supunerea. Credulitatea, încrederea acordată uşor. Servilitatea ! Martin Tuffer (poet englez de succes intre anii 1850—1855 pe care Marx îl considera „un pedant caraghios, de o sinistră platitudine“). Peştele Anticar, a sta cu nasul în cărţi ! Shakespeare, Eschil, Goethe, Diderot, Spartacus, Kepler, Gretchen. Laurul şi roşul Laura-Jenny. Nihil humania a me aliemim puto. De omnibus dubitandum, care a fost tot lupta, iubea ca erou pe astronomul Kepler, lupta lui pentru afirmarea ideilor sale, Kepler care dovedi primul că planetele se mișcă pe o elipsă. Și în a-Gabriela Melinescu Continuare în pag. a 6-a Starea de veghe N-avem istorii cu coperţi de aur Dar griul nostru care-aici s-a prins E cel mai vechi şi-ncăpător tezaur In care chipul ţării stă cuprins Avem eroi in fiecare stinca Şi-n fiecare frunză de stejar In goana clipei neatinsă incă Şi-n veşnicia vetrelor cu jar Purtind în piept o stirpe legendară Pentru hotarul stării de stăpini Noi nu ne-am dus poverile-ntr-o doară Nici n-am căzut cu frunţile-n genuni Nu ţinem calea nimănui sub soare Nici nu ne ungem doina cu venin Şi tot ce-al ţării e, la fel ne doare, Cînd îl atinge bruma din senin Şi dacă azi păşim pe drumuri Şi-n casa ţării toate ne râmîn, La suverane porţi ciopleşte semne Partidul nostru Comunist Român. George Ţărnea demne JURNAL DE POET Actualitatea lui Eminescu O pildă vie pentru noi toţi a fost Eminescu de la apariţia sa pînă astăzi şi va fi pînă cînd va fi acest grai şi neam. Poetul de astăzi, cel ce simte că trebuie să bea din lacul ce te-nchină nemuririi trebuie cu necesitate să lucreze în acelaşi sens ca şi Eminescu. Cu necesitate un poet după Eminescu trebuie să aibă sentimentul istoriei, să descopere fiinţa vie a istoriei patriei sale, să dea de acele persoane istorice care au întruchipat la un moment dat, la modul exemplar, geniul acestui neam în care istoria noastră în drumul ei s-a adîncit şi primenit lăuntric pentru biruitorul ei drum pe mai departe. Apoi Un poet trebuie să ştie că fără asimilarea marilor viziuni, cosmogonii şi spiritualităţi ale omenirii, fără biruirea lor, fără alegerea celor organic legate de fiinţa acestui neam, el încă nu şi-a făcut datoria. El trebuie să ştie din ce are lumea, ce este organic ţesut în fiinţa noastră, mai mult, care sunt instituţiile organice şi istorice din fiinţa patriei care slujesc propăşirii poporului nostru cu precădere. El trebuie să încălzească cu fiinţa arzătoare a propriului său talent ziditor numai acolo unde arderea sa poate însemna viaţă pentru semenii săi. El trebuie să ştie că fiecare lucru îşi are vremea lui şi că-i foarte bine ca de tînăr omul să se statornicească, după ce a văzut mersul lumii de departe, în matca strămoşilor ; cu cît te întorci mai devreme acasă şi intri în rînduiala părinţilor, cu atît mai bine. Eminescu a lăsat ca om de geniu al neamului nostru o ţinută în istorie, pe care trebuie s-o purtăm cu toţii de bună voie, dacă vrem să fim roditori, aşa cum Goethe a lăsat un fel de a fi al germanului, aşa cum Pindar un chip elinului. Toţi care au venit după Eminescu la noi ţin seamă de lecţia lui Iorga şi Sadoveanu, Pârvan şi Goga, Blaga şi Coşbuc pînă la cei tineri ce lucrează la redescoperirea izvoarelor patriei noastre. Eminescu apoi ne-a îndemnat să ştim că a fi scriitori tre- Ioan Alexandru Continuare în pag. a 2-a r ! CE ESTE ŞI ÎNCOTRO SE ÎNDREAPTĂ POEZIA ? Doriţi să participaţi la dezbaterea noastră despre poezie? Vă propunem, stimaţi cititori, următoarele întrebări: 1) In ce măsură urmăriţi desfăşurarea fenomenului poetic românesc actual ? Cum apreciaţi reflectarea fenomenului respectiv în revistele literare si in producţia editorială ? 2) Asupra cărora dintre poeţii contemporani se îndreaptă preferinţele dv ? Vă rugăm să indicaţi, eventual, volume şi poezii ce v-au reţinut in chip deosebit atenţia. 3) In ideea că urmăriţi critica dedicată poeziei actuale, vă rugăm să arătaţi în ce măsură aceasta vă ajută la receptarea şi înţelegerea mai profundă a valorilor liricii noastre de azi. Care dintre cronicarii literari de poezie constituie pentru dv. un sprijin real în această direcţie ? 4) In revista „Luceafărul" din 21 iunie a.c. a fost publicată dezbaterea intitulată Ce este şi încotro se îndreaptă poezia ? Ce opinii aveţi in legătură cu aprecierile participanţilor la această dezbatere ? Constantin Dipşe : „Rodul pămîntului" jgjSIM ......