Luceafărul, iulie-decembrie 1975 (Anul 18, nr. 27-52)

1975-07-05 / nr. 27

r în bătălia cu apele Digul de netrecut al solidarităţii umane, al voinţei poporului O singură inimă 11111 E timpul în care ar fi trebuit să ne strîngem recoltele liniştiţi, mulţumiţi de rodul muncii noastre. Sînt zilele în care, după un obicei născut din hărnicia părinţilor noştri, trimitem spre ham­barele ţării boabele de aur ale griului. Anul acesta însă, drumul roadelor noastre a fost tăiat de o apă amară, deslănţuită şi ia­­tă-ne obligaţi să ne apărăm munca, oraşele, drumurile, cu tărie şi luciditate. Ca şi în alte momente dificile, preşedintele ţării ne-a vorbit ferm, exact, chemîndu-ne să fim cu fapta noastră acolo unde este nevoie de ea, să fim calmi dar foarte hotărîţi. Decretul prezidenţial cu privire la instituirea stării de nece­sitate pe teritoriul Republicii Socialiste România este un docu­ment care conţine în laconismul său expresia imensei energii umane a poporului nostru­ Cuvintele sale, semnate de către pre­şedintele Nicolae Ceauşescu, sunt sinteza gîndurilor pe care le trăieşte astăzi fiecare cetăţean al patriei. Citindu-le şi par­curgând apoi ştirile cu privire la evoluţia evenimentelor din diferitele judeţe ale ţării, simţim dintr-odată emoţia şi hotă­­rirea nestrămutată care rie stăpinesc inimile şi minţile. Opu­­nîndu-se furiei apelor, toţi oamenii muncii, fără deosebire de naţionalitate , formează un scut de conştiinţă în apărarea vieţii, bunăstării şi liniştii pămîntului românesc. Ziarele, radioul, televiziunea informează asupra dimensiunilor catastrofice ale revărsărilor. Dar,­­ în acelaşi timp, aflăm că oamenii muncii sunt la datorie, că luptă zi şi noapte, cu toate forţele pentru stăvilirea revărsărilor, pentru remedierea cît mai grabnică a urmărilor inundaţiilor. Cu îndîrjire şi înţelepciune cei din zonele calamitate restabilesc cursul normal al vieţii. în această campanie de apărare a pămîntului, organele şi organizaţiile de partid, militarii forţelor armate, Cei ai Ministerului de Interne, membrii gărzilor patriotice răspund prin fapte pilduitoare, eroice, la îndemnul preşedintelui ţării de a-şi îndeplini Îndato­ririle ce le revin în această stare de necesitate. însuşi secretarul general al Partidului Comunist Român a controlat situaţia creată în unele dintre zonele calamitate. Pe un itinerariu de mii de kilometri, tovarăşul Nicolae Ceauşescu s-a aflat în locurile cel mai greu încercate, stabilind măsurile ce se impun cu prioritate pentru ca efectele calamităţilor să fie îndepărtate cît mai urgent. Sunt zile încordate, ore în care ne odihnim mai puţin, emo­ţiile nu sunt puţine, dar avem motive temeinice să afirmăm că încercările la care ne-a supus din nou furia apei vor fi depăşite. Intr-un emoţionant consens de conştiinţă oamenii ţării îşi apără roadele muncii, oraşele, cîmpiile, casele. Ei vor dovedi încă o dată că, aşa cum s-au angajat, hotărîrile celui de-al XI-lea Congres vor fi îndeplinite. Luceafărul Dragi tovarăşi şi prieteni, Cetăţeni ai Republicii Socialiste România, durarea în cele mai bune condiţii a acti­vităţii productive, îndeplinirea planului în industrie şi în agricultură, astfel încît să nu fie afectată cu nimic dezvoltarea economico-socială a patriei în urma inundaţiilor catastrofale care au avut loc. îmi exprim convingerea că toate organizaţiile de partid, toţi comuniştii, toţi cetăţenii patriei noastre, toate uni­tăţile militare şi toate organele de partid şi de stat îşi vor îndeplini în cele mai bune condiţii răspunderile ce le revin, că, într-o strînsă unitate, întregul partid, întregul nostru popor vor acţiona cu simţ de răspundere, cu toată fermitatea şi hotărîrea pentru lichidarea urmărilor acestor inundaţii catastrofale. Astfel vom demonstra,­prin munca şi activita­tea noastră, că putem învinge orice greutăţi, că sîntem ferm hotărîţi şi vom asigura înfăptuirea hotărîrilor Congre­sului al XI-lea, dezvoltarea economică,­ socială a patriei, ridicarea ţârii noastre pe noi culmi de progres şi civilizaţie. (Din chemarea adresată de tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU întregului popor) Doresc să mă adresez pe această cale tuturor intr-o situaţie gravă, creată ca urmare a ploilor căzute în ultimele două zile. Datorită cantităţii mari de precipitaţii care au căzut — depăşind în unele localităţi 180 de litri pe metru pătrat — cursurile mai tuturor rîurilor şi apelor interioare au crescut brusc, depăşind cu mult cotele de atenţie şi de inundaţie. Ca urmare, s-au produs situaţii grave în multe judeţe ale patriei, au fost inundate zeci de localităţi — comune şi oraşe — unităţi industriale şi agricole. Au avut de suferit grav căile de comunicaţie — drumuri, căi ferate şi liniile de telecomunicaţii, precum şi liniile electrice. Au fost afectate de inundaţii mari suprafeţe agricole. (...) După cum vedeţi, dragi tovarăşi şi prieteni, ne aflăm într-o situaţie care impune măsuri hotărîte din partea tuturor cetăţenilor patriei noastre, din partea fiecărui om al muncii, indiferent de naţionalitate, pentru a asigura desfă­ A infringe apele Mult încercată ţară la cumpeni de primejdii, Te ridicarăm totuşi în culmile nădejdii, Durîndu-ţi mai statornic şi limpede destinul; Vom şti acum să-nfrîngem şi apelor veninul! Popor al demnităţii şi-al bărbăţiei, iată, Nici astăzi nu ţi-e fruntea a plîngere plecată, E adunată-n sine puterea unei naţii, Să nu ni se clintească din temelii Carpaţii; Să ne rămînă casa, şi vitele, şi griul, Mocirlele greoaie să nu ne-nece rîul. Tot ce-am clădit şi încă vom mai clădi în ţară Să nu ne spurce apa, azi cruntă şi amară. Izbeliştea piezişă, căzută la-ntîmplare, Cel tare-ntotdeauna o trece şi mai tare, Cu punct înalt de sprijin în dragostea de ţară, In inima de veghe — mereu vizionară. Grigore Hagiu V La datorie! Datele comunicate de staţiile meteo­rologice comparind media precipitaţii­lor întregii luni iulie din ultimii 80 de ani cu cantitatea de apă din primele trei zile ale lunii iulie a acestui an sitit impresionante : în trei zile numai cerul a revărsat asupra pămîntului furia dez­lănţuită a puhoaielor care puteau fi ploi mănoase şi roditoare ale acestei veri. Ploile violente au umflat, peste valorile de inundaţie riurile Argeş, Dîmboviţa, Ialomiţa, Sabar, Buzău, Tirnava, Mureş, Arieş, Olt, riurile din Banat, Bîrzava şi Caraş, Dunărea, flu­viul legendei noastre, venind amenin­ţătoare şi ea, uriaşă în urma ploilor te­ribile abătute asupra Austriei şi Unga­riei. Chemarea adresată de tovarăşul Nicolae Ceauşescu la posturile de radio şi televiziune cum şi Decretul preziden­ţial cu privire la instituirea stării de necesitate au mobilizat şi organizat e­­forturile spontane ale populaţiei, avînd în frunte pe cei mai buni fii ai săi, co­muniştii. Imaginea panoramică a dîrze­­niei eroice a oamenilor de pe tot în­tinsul ţării depăşeşte putinţa noastră de a revela gesturile, actele cele mai a­­dinc semnificative, iniţiativele cele mai prompte. Vom reţine dintre multele Cezar Ivănescu Continuare în pag. a 6-a . Deasupra apelor, învingîndu-le Şi iată tocmai atunci când holdele îşi croiau, trebuiau să-şi croiască drumul spre hambare, cînd combi­nele intrau sau trebuiau să intre în lanuri şi lumina lor legănată şi au­rie să şi-o schimbe în boabe de grîu, boabe în care se rotunjeau şi pulsau zilele-muncă şi dimineţile-muncă şi neştiutele nopţi-muncă ale lucrători­lor ogoarelor, iată asupra ţării s-a abătut această neaşteptată, grea şi absurdă încercare. Ochiul mai reţine, usturat dure­ros, imaginile răvăşitoare de acum cîţiva ani cînd vrăjmăşia vremii a făcut ca apele să nu mai fie ape, riurile să nu mai fie rîuri, lacurile să nu mai fie lacuri smulgîndu-le nebune şi tulburi din albiile lor, fă­­cîndu-le să muşte şi să mişte malu­rile, spărgîndu-le băşicat oglinda calmă şi albastră, schimbîndu-le cursul firesc, prieten omului. Şi atunci, ca şi acum, ţara s-a ridi­cat deasupra apelor, învingîndu-le, îngenunchindu-le, cuminţindu-le şi limpezindu-le. Nicolae Velea Continuare în pag. a 7-a 4 * Mate» întimplările dramatice rei­ttîlnesc oamenii. Ora se dilată şi apa îşi gă­seşte duşman mai mare decit focul. Sintem­ cu toţii acolo, constituind o nouă matcă, vie, din braţe şi piepturi ce ştiu să-şi apere munca şi rodul. O forţă, în toate, stăpîneşte furiile şi capriciile. E forţa măteii vii care iu­beşte şi ordonă, peste care nu se poate trece. Astăzi, timp de iulie, sîntem aceiaşi, ca în alt timp, de mai, dar mai pu­ternici şi netemători. Apa şi-a luat tributul greu de su­doare şi voinţă : matca braţelor e mult mai înaltă. In Ilfov, Dîmboviţa, Alba, Cluj, ca­sele mai păstrează încă dunga aceea muncită, a noroiului zbicit, din mai 1970. Astăzi, acum, 5 iulie 1975 fapta ia locul gindului, nu este loc pentru a­­mintiri. Oamenii stau drepţi în faţa apei tulburi obligind-o la ascultare. Copiii care în acel ’70, de-abia se năşteau, învaţă acum, de la părinţii strinşi in maluri vii, lecţia puterii şi a vieţii. Vor avea ce povesti şi cui povesti, căci nu există carte mai Sorin Tomşa Continuare în pag. a 7-a Pentru seninul zilei de mîine Drumul se-nclină în dreapta por­ţilor de unde vin semnele bucuriei şi ale braţelor plecate pe întinderea ochiului văzător, într-o nesfîrşire a griului copt, dornic de soarele dimi­neţilor şi al amiezelor fără de odih­nă. Ziua îşi alungă cerul şi freamătă din deasupra spaimei norului depăr­tării, al vînturilor grele şi spicele — coaptele, ca nişte suflete oricând gata de freamăt, în horele liniştii se-n­­toarnă către pămîntul înmuiat de revărsarea apelor. Drumul urmează spornic, trecînd cu grabnică ducere peste Argeşul tulbure şi oamenii (aceleaşi braţe care au semănat griul de­­ aur dorindu-l cu îmbelşugare) au şi început, cu mic cu mare, lupta cu puhoaiele înălţînd diguri, grăbind recoltatul acolo unde se mai poate socoti bob cu bob şi aici. intre Sabar şi Argeş se poate spune că omul încă-i stăpîn pe holdele şi pe lanurile de porumb. Dorul şi mireasma zile­lor de iulie se adaugă neodihnei omului care a smuls bălţilor pămîn­­turi roditoare şi dătătoare de culturi Ştefan Pârvu Continuare în pag. a 6-a Etica revoluţionarului Către jumătatea secolului al XIX-lea in Anglia şi Germania exista un obicei ca ti­nerele fete să facă anumite chestionare pe care le dădeau celor mai apropiaţi membri ai familiei să le completeze. Era desigur un joc copilăresc, un mijloc înduioşător de a comunica , în ciuda aspec­tului uneori­ umoristic aceste chestionare prezentau surprize neaşteptate. Iată, de pildă, răspunsurile date de Karl ÎNTREBĂRI mai Calitatea pe care o apreciaţi cel mult. Trăsătura dv. caracteristică. Ideea dv. de fericire. Ideea dv. de nefericire. Defectul pe care dv. sînteţi înclinat să-l scuzaţi. Defectul care să inspiră cel mai mult aversiune. Antipatia dv. Mîncarea preferată. Ocupaţia preferată. Poeţii dv. preferaţi. Prozatorul dv. preferat.­­ Eroii preferaţi. Eroina preferată. Floarea şi culoarea preferată. Numele preferat. Dictonul preferat. Deviza preferată. Confesiunile acestea sunt confesiunile unui om de acţiune, de creaţie, ale unui revolu­ţionar. Şi în mic şi în mare ele cuprind idealul vieţii unui erou adevărat care şi-a asumat îndeplinirea pînă la capăt a misiunii sale. Iubea lupta pe care o considera ideea fericirii, iubea în acest sens eroi­ca Sparta­cus, un luptător pentru care ideea de feri-Marx la chestionarul prezentat de fiica sa, Jennychen, la 1 mai 1865, cînd ea împlinea 21 de ani, vîrsta majoratului în Anglia și cînd Karl Marx se lăsase înduplecat să nu lucreze in acea zi la manuscrisul Capitalu­lui, zi in care sărbători „în mod politic ziua de naştere a fiicei mele închinînd pentru ea şi pentru Asociaţia Internaţională a Munci­torilor“. Confesiunea exprimă sintetizate trăsătu­rile de caracter ale unei mari personalităţi. RĂSPUNSURI La oameni simplitatea, la bărbaţi for­ţa, la femei slăbiciunea. Concentrarea asupra unui scop. Lupta. Supunerea. Credulitatea, încrederea acordată uşor. Servilitatea ! Martin Tuffer (poet englez de succes intre anii 1850—1855 pe care Marx îl considera „un pedant caraghios, de o sinistră platitudine“). Peştele Anticar, a sta cu nasul în cărţi ! Shakespeare, Eschil, Goethe, Diderot, Spartacus, Kepler, Gretchen. Laurul şi roşul Laura-Jenny. Nihil humania a me aliemim puto. De omnibus dubitandum, care a fost tot lupta, iubea ca erou pe as­tronomul Kepler, lupta lui pentru afirma­rea ideilor sale, Kepler care dovedi primul că planetele se mișcă pe o elipsă. Și în a-Gabriela Melinescu Continuare în pag. a 6-a Starea de veghe N-avem istorii cu coperţi de aur Dar griul nostru care-aici s-a prins E cel mai vechi şi-ncăpător tezaur In care chipul ţării stă cuprins Avem eroi in fiecare stinca Şi-n fiecare frunză de stejar In goana clipei neatinsă incă Şi-n veşnicia vetrelor cu jar Purtind în piept o stirpe legendară Pentru hotarul stării de stăpini Noi nu ne-am dus poverile-ntr-o doară Nici n-am căzut cu frunţile-n genuni Nu ţinem calea nimănui sub soare Nici nu ne ungem doina cu venin Şi tot ce-al ţării e, la fel ne doare, Cînd îl atinge bruma din senin Şi dacă azi păşim pe drumuri Şi-n casa ţării toate ne râmîn, La suverane porţi ciopleşte semne Partidul nostru Comunist Român. George Ţărnea demne JURNAL DE POET Actualitatea lui Eminescu O pildă vie pentru noi toţi a fost Emi­­nescu de la apariţia sa pînă astăzi şi va fi pînă cînd va fi acest grai şi neam. Poetul de astăzi, cel ce simte că trebuie să bea din lacul ce te-n­­chină nemuririi trebuie cu necesitate să lucreze în acelaşi sens ca şi Eminescu. Cu necesitate un poet după Eminescu trebuie să aibă sentimentul istoriei, să descopere fiinţa vie a istoriei patriei sale, să dea de acele persoane istorice care au întruchipat la un moment dat, la modul exemplar, geniul acestui neam în care istoria noastră în drumul ei s-a adîncit şi primenit lăun­tric pentru biruitorul ei drum pe mai de­parte. Apoi Un poet trebuie să ştie că fără asimilarea marilor viziuni, cosmogonii şi spiritualităţi ale omenirii, fără biruirea lor, fără alegerea celor organic legate de fiinţa acestui neam, el încă nu şi-a făcut datoria. El trebuie să ştie din ce are lumea, ce este organic ţesut în fiinţa noastră, mai mult, care sunt instituţiile organice şi istorice din fiinţa patriei care slujesc propăşirii po­porului nostru cu precădere. El trebuie să încălzească cu fiinţa arzătoare a propriului său talent ziditor numai acolo unde arde­rea sa poate însemna viaţă pentru semenii săi. El trebuie să ştie că fiecare lucru îşi are vremea lui şi că-i foarte bine ca de tînăr omul să se statornicească, după ce a văzut mersul lumii de departe, în matca strămoşilor ; cu cît te întorci mai devreme acasă şi intri în rînduiala părinţilor, cu atît mai bine. Eminescu a lăsat ca om de geniu al neamului nostru o ţinută în isto­rie, pe care trebuie s-o purtăm cu toţii de bună voie, dacă vrem să fim roditori, aşa cum Goethe a lăsat un fel de a fi al ger­manului, aşa cum Pindar un chip elinului. Toţi care au venit după Eminescu la noi ţin seamă de lecţia lui Iorga şi Sadoveanu, Pârvan şi Goga, Blaga şi Coşbuc pînă la cei tineri ce lucrează la redescoperirea iz­voarelor patriei noastre. Eminescu apoi ne-a îndemnat să ştim că a fi scriitori tre- Ioan Alexandru Continuare în pag. a 2-a ­r ! CE ESTE ŞI ÎNCOTRO SE ÎNDREAPTĂ POEZIA ? Doriţi să participaţi la dezbaterea noastră despre poezie? Vă propunem, stimaţi cititori, următoarele întrebări: 1) In ce măsură urmăriţi desfăşurarea fenomenului poetic românesc actual ? Cum apreciaţi reflectarea fenomenului respectiv în revistele literare si in producţia edi­torială ? 2) Asupra cărora dintre poeţii contemporani se îndreaptă preferinţele dv ? Vă rugăm să indicaţi, eventual, volume şi poezii ce v-au reţinut in chip deosebit aten­ţia. 3) In ideea că urmăriţi critica dedicată poeziei actuale, vă rugăm să arătaţi în ce mă­sură aceasta vă ajută la receptarea şi înţelegerea mai profundă a valorilor liricii noastre de azi. Care dintre cronicarii literari de poezie constituie pentru dv. un sprijin real în această direcţie ? 4) In revista „Luceafărul" din 21 iunie a.c. a fost publicată dezbaterea intitulată Ce este şi încotro se îndreaptă poezia ? Ce opinii aveţi in legătură cu aprecierile participanţilor la această dezbatere ? Constantin Dipşe : „Rodul pămîntului" jgjSIM ......

Next