Luceafărul, ianuarie-iunie 1982 (Anul 25, nr. 1-26)

1982-01-09 / nr. 1-2

Anul XXV 1 — 2 (1027-1028) Sîmbătă 9 ianuarie 1982 12 pagini 1 leu LIMPEDE Împlinire t­ răim sub puternica impresie pe care ne-a produs-o Me­sajul de Anul Nou transmis de secretarul gene­ral al partidului, preşedintele Republicii, tovarăşul Nicolae Ceauşescu. A fost un mo­ment emoţionant, tradiţional şi plin de semnificaţii. La confluenţa dintre doi ani, o ţară-întreaga, poporul, naţiu­nea română, au avut repre­zentarea vie, dinamică, a propriilor lor demersuri în contemporaneitate şi au avut, şi au — mai ales — repre­zentarea vie a celei mai Înal­te conştiinţe, un lUilvers în­treg de­­munca şi de creaţie — s-ar putea spune — cu fi­delitate exprimat prin însăşi personalitatea de marcă a lu­mii­ noastre contemporane, tovarăşul Nicolae Ceauşescu. Intrăm într-un nou an — spunea secretarul general al partidului — cu un pro­gram de dezvoltare economi­­co-socială elaborat cu parti­ciparea tuturor organismelor democraţiei noastre socialiste, a maselor largi populare, şi care asigură înfăptuirea neabătută a obiectivului stra­tegic, a sarcinii fundamenta­le stabilite de Congresul al XII-lea — realizarea unei noi calităţi a muncii şi vieţii în­tregului popor, trecerea României la un stadiu su­­­perior de dezvoltare. Aşa t­rai cunoaştem şi cum ne-o spune însuşi preşedintele, vom avea de învins şi multe greutăţi. Esenţialul e însă hotărârea cu care acţionăm şi sintem­ mai convinşi decit oricînd că putem şi trebuie să învingem. Sintem­ un po­por liber, trăim în libertate, stăpîni pe destinele noastre. Ne înfăptuim propriile hotă­­riri, acţionăm conform pro­priilor noastre interese şi în­cercăm, prin propria noastră experienţă, prin propriul nostru destin, să aducem la orizontul lumii o speranţă şi o dovadă de pace, un argu­ment de linişte, în spiritul ■consecvent al politicii noastre de cooperare între ţări şi po­poare. Acum, pînă nu este prea tîrziu — spune pre­şedintele nostru şi ne expri­mă în chipul cel mai fidel cu putinţă, cu simplitatea şi profunzimea acelor strălucite demersuri pe care le în­treprinde în lumea de azi pentru înlăturarea norilor grei ai încordării, ai amenin­ţării cu forţa şi pentru re­luarea cursului spre destin­dere şi promovarea unei po­litici noi, democratice, de respect al independenţei na­ţionale, de colaborare şi pace. Doresc să afirm acum, la începutul noului an, spunea tovarăşul Nicolae Ceauşescu, că România socialistă va con­tribui activ la soluţionarea problemelor complexe din viaţa mondială, la lupta pen­tru dezarmare şi pace, pentru apărarea dreptului la viaţă al popoarelor, pentru realizarea unei lumi mai drepte şi mai bune pe planeta noastră. Este un consens categoric şi strălucit în toate. Este un­ consens de inimă şi de con­ştiinţă, care face ca ţara să respire în demnitate şi la lumina propriilor sale idea­luri, cu cea mai aleasă dova­dă de linişte, pace şi putere de creaţie. Vedem, resimţim şi trăim aceasta în toate zile­le şi în toate faptele şi făgăduinţele ţării înseşi, în toate clipele şi zilele sale sărbătoreşti. Un moment din­tre acestea îl reprezintă ani­versarea zilei de naştere a tovarăşei Elena Ceauşescu, om politic şi de stat, om de ştiinţă de renume mondial şi militant activ pentru pace, pennt­ru folosirea rezultatelor ştiinţei in scopu­l umanităţii, al salvgardării omenirii şi al propăşirii pe calea progresu­lui şi civilizaţiei. Poporul român ştie să îşi cinstească şi să-şi iubească eroii , conşti­inţa şi abnegaţia sa în mun­că, în luptă şi creaţie emană de la tot ceea ce prin istorie îl reprezintă mai curat şi mai demn. E un fel al său pro­priu de a se manifesta şi în acest gest al său se cuprinde întregul său suflet şi întreaga sa omenie. Sărbătorirea zilei de naştere a celei ce se află alături de întîiul bărbat al ţării are astfel mobilul şi re­zonanţa unui desăvîrşit gest de respect şi caldă, vie pre­ţuire şi recunoştinţă. Aleasă nu demult ca preşedinte al comitetului naţional român „Oamenii de ştiinţă şi pacea“, gama largă a pre­ocupărilor sale acoperă zone întinse ale existenţei con­temporane, de la şti­inţă şi cercetare, de la ac­tivitatea politică în înalte or­ganisme de partid şi de stat şi pînă la înfăptuirea condi­ţiei lumii, aceea de pace. Sensul este deosebit de cu­prinzător, iar consensul una­nim. Sărbătorim un om cu multiple şi prestigioase acti­vităţi şi dăm timpului social şi politic pe care îl trăim o vie deschidere spre Inimi, ca şi un emoţionant grad da afectivitate, aşa cum ne e şi ne stă în fire, atunci cînd ne cinstim marii oameni şi îi preţuim. Scrisoarea Comite­tului Politic Executiv adresa­tă cu acest prilej tovarăşei Elena Ceauşescu este semni­ficativă şi conţine liniile de bază ale unanimei şi respec­tuoasei noastre aprecieri. Aşadar, un nou an cu mo­mentele lui sărbătoreşti şi cu implicaţiile sale biografice, nu mai puţin lipsite de re­zonanţă politică şi socială şi înscrise, aşa cum este şi fi­resc, în calendarul nostru de munci şi zile, cu înflăcărarea ce-o simţim din inima şi con­ştiinţa întregii ţări, pentru ca acest an să fie încă o treaptă, încă un argument, încă un nou şi puternic impuls in înfăptuirea marii opere socia­liste în care suntem­ angajaţi, încă un an, aşadar, care în toate ale lui este menit să ne exprime. Şi căruia suntem­ hotărîţi să-i dăm o nouă zes­tre de spirit şi cit mai înaltă, mai limpede împlinire. Luceafărul reflex După natură ntr-o pădure, cind « intri, cele dinţii­­ vieţuitoare care-ţi­­ iau urma şi-o duc cât­ departe spre cele mai tăinuite desişuri, sunt gaiţele. Le ghiceşti cum lunecă de pe o creangă pe alta, ca să nu le scape nimic, şi cum se înşiruie apoi, alarmate şi mulţumite totodată de tot ce-au aliat. Uite-i că vine, vine — pare a spune cîte una şi te însoţeş­te tot pe de lături, cînd înain­te, cînd înapoi, pentru ca sa cedeze locul alteia şi ea să se ducă mai departe şi să te aş­tepte într-un luminiş, că vine, vine !■.— ţipă ea, şi pri­mul care tresare, încreme­nind cu urechile lui ascuţita şi aruncate ca doua antene in sus, este iepurele. — Ce e, parcă întreabă ? Bine, bine , vine, dar , cine ? Şi numaideeît, fără să - m­ai­ aştepte răspunsul şi fără să’ mai vrea cituşi de puţin să se dumirească, sare ca împins de un arc şi se face nevăzut. Prin tuneluri de mărăcine a sclipit doar o u­mbră de fulger. Şi după el le iau apoi toate cele­lalte. Graurii care moţă­seră calzi prin culcuşuri de vise şi sticleţii care aşteptau­­ ceva mai jos ca să le pice şi lor cîte-o sămînţă, ghionoaiele care scot mai întîi ciocul de sub aripi şi, după ce pat de două-trei ori în pragul scor­burii, se reped şi ele în zbor, nu prea departe, ci doar până la nişte vecine. Mierlele iau linia de jos, ele zboară mai­­ mult printre frunzele uscate şi căzute, şi chiar şi aşa, dacă vârd vreo alună^*­ vreun smoc de gherghine, se apucă din zbor,, căci cine ştie ce se mai intimplă, pămîntu-i jilav şi ceţos, miroase­ a zăpadă, poate să se schimbe vremea şi atunci hrana cum o mai gă­seşti ? Veveriţele ies doar în gura scorburii şi mustăcesc. Şi-ar putea să fie o alarmă falsă,­ par a gîndi ele, şi totuşi, pentru orice eventualitate, îşi mai trag cîte o coajă de lemn pe deasupra şi se vîră din nou în culcuş. E cam rece — nu ? — şi se acoperă cu coada pînâ P£ste ochi. Ceva din liniştea pădurii s-a frînt brusc sub­ o trosnitură de creangă uscată căzută de-a curmeziş pe pote­ca, iar­ din spatele­ unui stejar a ţîşnit — flacăra aurie, sălba­tecă — o căprioară care trage tot cerul după ea. Şi imediat din dreapta, ca un ropot de ploaie, vijelios şi pieziş, fă­­cind­­ dinadins mai mult zgomot şi aproape intrigînd, provo­­cînd cu dreptatea şi nesăbuin­ţa lui, trece drumul în sens invers, un ţap. Premeditare în fugă sau risc pe cont propriu, ceva care în pădure ţine ori­­cum de instinct, dar şi de altceva care, pare impropriu, e mai mult decît omenesc. Pădurea, în inima ei, e o taină deschisă, se spune, iar atunci cînd te lasă­ să te apropii şi cît de cit să o şi înţelegi, nu mai e mult pînă la parabolă. De la naivitatea cu care ea în­săşi se descrie şi trece parcă printr-o naletă de pictor, na­tura călătoreşte mai departe in noi. A. I. Zăinescu . d O OPERĂ ŞTIINŢIFICĂ DE ÎNALT* PRESTIGIU ezvoltarea industriei chimice In Re­publica Socialistă România pentru care se prevede în continuare un ritm înalt în conformitate cu hotărîrile Congresu­lui al XII-lea al P.C.R. se bazează pe continua creştere organizatorică şi tehnică a capacităţi­lor de creaţie proprie pentru asigurarea simul­tană in toate direcţiile a acestei ramuri. Organizarea centralizată a activităţii de cerce­­tare-proiectare şi dezvoltarea tehnologică in ca­drul Institutului central de chimie are la bază concepţia înaintată a tovarăşei academician doc­tor inginer Elena Ceauşescu, ceea ce în mo­mentul de faţă asigură prin forţele reunite în domeniu un potenţial valoros pentru dezvoltarea în continuare a industriei chimice. După această concepţie şi ca urmare a indi­caţiilor permanente şi activităţii directe desfă­şurată de tovarăşa academician doctor inginer Elena Ceauşescu ca preşedinte al Consiliului Na­ţional pentru Ştiinţă şi Tehnologie, au fost ela­borate în cursul anului 1981 programe speciale de dezvoltare pentru principalele specialităţi ale industriei chimice în vederea asigurării în mai mare măsură a independenţei economice şi a dezvoltării celorlalte ramuri în care chimia se regăseşte din ce in ce mai mult. Au fost abordate pentru prima dată în ţara noastră prin prevederile etapei 1981—1985 dome­nii de înaltă tehnicitate cum sunt: produsele pentru electronică, microelectronică, aeronauti­că, energie nucleară precum şi tehnologiile vii­torului ca biosinteze, catalize enzimatice, surse noi de energie etc. Activitatea ştiinţifică a tovarăşei acad. dr. ing. Elena Ceauşescu a fost orientată spre un dome­niu de mare importanţă pentru economia na­ţională şi anume sinteza elastomerilor. Acest sector de activitate, înfiinţat şi dezvoltat de to­varăşa Elena Ceauşescu, a desfăşurat în per­manenţă cercetări intense cu caracter funda­mental şi aplicativ , căutînd să răspundă ce­rinţelor dezvoltării industriei chimice şi a altor ramuri industriale. Munca s-a materializat în realizarea unor mari instalaţii industriale cum sînt cele de cauciuc poliizoorenic la Brazi şi de terpolimeri elastomeri la Piteşti. în curînd ur­mează să intre in funcţiune o altă importantă instalaţie industrială — cea de cauciuc polibuta­­dienic. In curs de industrializare în actualul cin­cinal sunt şi alte tehnologii ca de exemplu teh­nologiile de sinteză a bloc­copolimerilor, elasto-/­meri termoplastici de mare importanţă pentru e­­conomia naţională deoarece se prelucrează ca materiale plastice şi nu se vulcanizează­ tehno­logiile pentru răşini de hidrocarburi şi altele. S-a reuşit astfel ca de la producerea în Româ­nia a unui singur elastomer să se ajungă la Maria Ionescu director general al Institutului central de chimie Continuare în pag. a 2-a ­ IN ACEST NUMĂR: • PATRIA PĂCII ŞI ZIDIRII • ŢARA VAZUTA DE TINERI SCRIITORI • RE­PORTAJE DE • PATREL BERCEANU • MIRCEA NEDELCIU • ION ANDREIŢA • FIŞE EMINESCIENE DE AL. OPREA • CRONICA LITERARA : „IMNELE TARII ROMANESTI“ DE IOAN ALEXANDRU • POEME DE CEZAR IVANESCU • „PICTOR DE DUMINICA“ DE PETRU VINTILA 0 POEŢI DIN VRANCEA 0 RENAŞTEREA ŞI LITERATURA ROMANA VECHE 0 AR­TICOLE DE STAN VELEA 0 I. C. CHIŢI­­MIA 0 MIHAI MORARU 0 CATALINA VELCULESCU 0 CRONICA EDIŢIILOR DE GHEORGHE SUCIU 0 TINERI POEŢI DE DAN CRISTEA 0 „SPAŢIILE PROZATORU­LUI“ DE VASILE CHIFOR 0 CUMPĂNA DE GEORGE ALBOIU 0 CONFABULE DE IULIAN NEACȘU 0 REVISTA REVISTE­LOR 0 BREVIAR 0 MAPAMOND 0 POE­ZIE CUBANEZA CONTEMPORANA 0 RE­VISTA STRĂINA 0 SPORT DE FANUS NEAGU V Cupolă Sa ai puterea să luminezi simultan grijile ţi bucuriile lui tot aşa cum gutuile aşezate-n ferestre, dintr-o credinţă lăuntrică a femeilor de ţară, luminează deopotrivă încăperea şi calea cum deopotrivă in spadă şi sufletul doamnelor lor s-au sprijinit toţi marii noştri bărbaţi, nu e uşor mai ales cind ştii că sint grijile şi bucuriile patriei a cărei frunte o mingii ca şi cum ai mîngîia fruntea propriului copil ctitorii spre a-şi urma părinţii prin care noi, românii luminăm lumea de parcă-n loc de inimi am avea cuptoare mari in care coacem pîini şi, brusc, ne apare in gind chipul mamei fără de care jertfa n-ar fi­ posibilă, mama nemaicontenind cu treburile casei atit de simple in măreţia lor incit nici nu ne dăm seama cînd patria a devenit o cupolă, de la iarbă pînă la stele. Marin Lupşanu Sănătate, fericire şi pace! ianuarie coboară in cetini cu nin-i ieri, ca o vrajă perpetuă, ianuarie coboară cu argint orbitor, înflorind ninsorile intr-un dulce miez de iarnă. E început de an, semn de durată in lume, semn de durată peste pămintul român Si pentru destinele lui, e semn peste semnul din brazdă nouă și de grîu mai vechi înver­zind cuviincios, este o altă putere in noi, pen­tru toate sărbătorile ce va să vină. în pragul acestui an luminiat de ginduri frumoase, de ginduri de pace, in acest ianua­rie cu semne de belşug, se intilnesc ziua a­­niversară a bărbatului care ne conduce ţara şi ziua , aniversară a tovarăşei sale de viaţă şi de luptă. Alături de ctitorul de viaţă nouă şi independentă, i-a fost linişte şi sprijin, lingă­­Viaţa şi munca şi lupta acestui conducător de destine. Şi cu dreptate a cti­torit alături de tovarăşul său aşa cum din vremuri de demult au­ ctitorit alături de so­ţii lor fem­eile cele de demult cu vorba şi cu grija, şi cu sfatul şi cu calmul, şi-au cumpănit lingă ei. Pentru că ele au fost ne­lipsite de lingă fiii sau soţii lor, au fost ne­lipsite din luptă, au fost nelipsite din sfaturi. Şi-au purtat destinul, nu o dată uşor, nu în­totdeauna simplu, au fost românce lingă so­ţii lor români, şi-au crescut, florile dalbe, ca merii, ca perii in nopţile verii, ca un fir de trandafir. Alături de marele bărbat al Româ­niei contemporane, personalitatea acestei fe­mei, personalitatea sa plurivalentă, cumu­lează un complex de trăsături de mare va­loare datorită cărora s-a impus prin contri­buţii esenţiale in domenii vitale ale societă­ţii noastre. Ecoul pluguşorului nu s-a stins încă şi glasul colindătorilor se mai aude in­­tinzind peste omături şi cetine, sunind citi­­nele, cutioară, pentru cinstea celei care de o viaţă stă alături de marele OM al ţării. Să aibă­­parte de împliniri şi miez de sănătate in acest ianuarie al zilei sale de naştere, să aibă parte de sănătate şi ani buni, in suflet m­ult de lumină. Iar peste urarea de La mulţi şi frumoşi ani!, pe care v-o facem adăugăm o mină de griu colindat pe la toate casele ţă­rii, descintat cu rouă şi cu busuioc in acest ianuarie, sentiment al încrederii. Areta Şandru v COLOCVIILE ”LUCEAFÃRULUI. ! CE ESTE NOU IN PEISAJUL LITERATURII ROMÂNE CONTEMPORANE? Colocviile Luceafărului, care sînt o tribună publică de dezbateri, reprezintă tentativa revistei de a recepta în chip analitic şi valorizator fenomenul literar, de pe poziţii consec­vent marxiste, orientînd pe cititor asupra literaturii române de azi, în acest fel au şi fost primite mesele rotunde şi discuţiile publice sub această titulatură în revista noastră de către cititori. Din scrisorile primite reţinem că asemenea discuţii care se adresează mai ales publicului din afara cercului literar propriu-zis sunt considerate de profesorii de română ca un auxiliar binevenit al predării literaturii române contemporane in şcoli. In acest număr tipărim o dezbatere asupra anului literar 1981 susţinută de cronicarii literari ai revistei Luceafărul , adică un punct de vedere global, sintetizator venit de la cei care au urmărit fenomenul literar în curgerea lui săptămânală. Poziţia pe care se aşează interlocutorii prezenţi în această discuţie şi pe care cititorii i-au întîlnit de-a lungul ani­lor in revistă refuză din capul locului segmentarea literaturii pe decenii şi vede literatura română ca pe un proces amplu al cărui început nu-1 fac nici ultimele romane, nici ultima promoţie de poeţi. In această viziune literatura română de azi are rădăcini adînci în tre­cut iar axiologia ei nu se improvizează de pe o zi pe alta la discreția evenimentelor extraliterare, în paginile 4—5 SCRISOAREA Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R. adresată tovarăşei ELENA CEAUŞESCU Mult stimată tovarăşă ELENA CEAUŞESCU, Ne face o deosebită plăcere ca, la aniversarea zilei dumneavoastră de naştere să vă adresăm, cu cele mai profunde sentimente de preţuire şi stimă, călduroase felicitări, urări de viaţă înde­lungată, de sănătate şi fericire. Folosim acest prilej sărbătoresc pentru a vă exprima înalta apreciere pe care noi toţi, Co­mitetul Central şi întregul nostru partid şi popor o dau îndelungatei şi multilateralei activităţi pe care aţi desfăşurat-o şi o desfăşuraţi, cu înaltă competenţă şi profund spirit revoluţionar, pentru înfăptuirea politicii interne şi externe a partidu­lui şi statului nostru. Este unanim apreciată con­tribuţia de seamă pe care o aduceţi ca membru al Comitetului Politic Executiv şi ca prim-vice­­prim-ministru al guvernului, la elaborarea şi în­făptuirea in viaţă a politicii de construcţie socia­listă, de dezvoltare economico-socială a patriei şi ridicare a nivelului de trai material şi spiritual al întregului nostru popor. Preţuim, de asemenea, în mod deosebit contribuţia de mare valoare pe care o aduceţi ca eminent om de ştiinţă şi sa­vant de renume mondial, în fruntea Consiliului Naţional pentru Ştiinţă şi Tehnologie, precum şi prin activitatea proprie, la dezvoltarea şi înflo­rirea continuă a ştiinţei şi culturii noastre socia­liste, la promovarea susţinută in toate domeniile construcţiei socialiste din patria noastră a cuce­ririlor revoluţiei tehnico-ştiinţifice moderne. Sunt larg recunoscute şi apreciate peste hotare rezul­tatele prodigioasei dumneavoastră activităţi şti­inţifice, hotârirea cu care acţionaţi pentru ca pretutindeni în lume ştiinţa să-şi afirme plenar vocaţia sa de progres şi pace, pentru ca minu­natele înfăptuiri ale geniului uman să nu fie puse în slujba războiului şi distrugerii, ci să servească exclusiv bunăstării şi fericirii oamenilor şi popoa­relor. Alegerea dumneavoastră ca preşedinte al Comitetului naţional român „Oamenii de ştiinţă şi pacea" constituie o garanţie că slujitorii ştiin­ţei din ţara noastră, alături de întregul popor, îşi vor aduce în modul cel mai activ contribuţia la politica de pace, înţelegere şi colaborare a României socialiste, împreună cu întregul nostru partid şi popor, vă dorim ca , alături de mult stimatul şi iubitul nostru tovarăş Nicolae Ceauşescu, secretarul ge­neral al partidului şi preşedintele Republicii So­cialiste România - să trăiţi ani îndelungaţi şi rodnici, să vă bucuraţi de multă sănătate şi putere de muncă pentru a încununa cu noi impliniri şi satisfacţii bogata şi neobosita dum­neavoastră activitate pusă în slujba­ partidului şi poporului, a înfăptuirii înaltelor răspunderi ce v-au fost încredinţate de partid, a transpunerii cu succes în viaţă a istoricelor hotăriri ale Congre­sului al XII-lea, a măreţului Program al partidu­lui de făurire a societăţii socialiste multilateral dezvoltate şi înaintare a României spre comu­nism. Cu toată căldura inimilor noastre, vă adresam în această zi aniversară, mult stimată tovarăşă Elena Ceauşescu, urarea tradiţională : „La mulţi ani !". COMITETUL POLITIC EXECUTIV AL COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMAN O conştiinţă exemplară r­ espectuos omagiu aducem astăzi tova­răşei academician doctor inginer Elena Ceauşescu, preşedinta Comitetului na­ţional român „Oamenii de ştiinţă şi pacea“. Cu vibrantă preţuire aniversîndu-i ziua naş­terii, sărbătorim triumful personalităţii, respec­tul patriei şi al omeniei faţă de valoare. Sărbătorim ziua de aur a strălucitorului des­tin al femeii române, prestigiul ştiinţei, al crea­ţiei româneşti. Militantă comunistă, savant de valoare, tova­răşa Elena Ceauşescu, prin îndelungă cercetare şi studiu în chimie, a înnoit ştiinţa românească, a deschis nouă perspectivă ştiinţei mondiale, contribuind cu însufleţit umanism la colabora­rea fructuoasă, la pacea planetei. Cărţile emi­nentei personalităţi fac parte din marele patri­moniu de gindire al ţării, stînd alături de cărţile cu importante descoperiri ale ştiinţei contempo­rane, in slujba vieţii fiind puse, a fericirii omu­lui, a păcii pe pămint. O mîndrie a României socialiste este tovarăşa Elena Ceauşescu. Cîmpia română a născut-o. Flacără să fie în lupta pentru sublima cauză a libertăţii, a demni­taţii, a civilizării relaţiilor umane prin cultură Flacăra să-i strălucească gîndirea şi sufletul, dă­ruite impulsionării creativităţii în patria noastră Astăzi, cind o paşnică bătălie a muncii lumi­nează România, începutul de an, an nou al spe­ranţelor, an nou al firii noastre, cu neuitată bucurie ieşim în întimpinarea frumuseţii ome­neşti. Florile cintă, muzica timplelor şi inimi-Violeta Zamfirescu Continuare în pag. a 2-a

Next