Lumea, februarie-iunie 1923 (Anul 6, nr. 1295-1400)

1923-03-23 / nr. 1332

SUCCESIUNEA Drcât simpaticii noștrii con­trați de la „Mișcarea“, ar susține sa și la anul tot actualul guvern, va conduce țara, nu ne vor [con­vinge de aceasta nici pe noi, nici publicul. Chiar dacă am admite că gu­vernul își va trece Constituția— și așa cum se procedează este foarte ușor să o facă — nu este însă mai puțin adevărat că gu­vernul este uzat, și mai ales uzat și abuzat de încrederea Su­n­veranului. Votarea Constituției îl va slăbi și mai mult. Nu trebue să uităm că în­­­ anul majorității sunt puternice curente contra unor anumite principii din Constituție. Este în primul loc d. Istrate Micescu cu cei 20 și mai bine de deputați, cari sunt contra naționalizării subsolului. Că acest curent este puternic, dovedește că în Senat guvernul a fost nevoit să amăne discuția articolului res­pectiv pentru mai târziu. Al doilea grup important este acel al deputaților adversari ai restrângerii libertății presei. In ambele chestiuni guvernul nu va putea avea decât două ati­tudini : să înfrunte lupta cu ris­cul de a avea grupurile respec­tive contra lui, sau să purceadă pe calea transacțiilor. Intr'un caz și altul va fi nevoit a f­a­­c­e concesiuni și a-și încărca și mai mult pasi­vul gestiunei lui’ cu multe și va­riate nemulțumiri. Abea după ce va răfui—și greu, socotelile cu propriile sale majo­rități, s­e va întreba la urmă : „De acum înainte ce-i de făcut ?“ Se va uita la constituția votată și nu fără regret își va z­ce pentru atâta lucru numai, n’ar fi trebuit să renunțe la o întreagă legislație!... căci după votarea Constituției, este aproape sigur că guvernul liberal va trebui să plece, înainte de plecare va trebui să se îngrijească de un succesor, care cel puțin să-i garanteze, de­ formă, intangibilitatea Constituției votate. Chestiunea succesiunei va pro­voca și alte mari chestiuni. Ge­neralul Averescu, prin declarațiile lui în doi peri, s-ar arăta dispus să preia succesiunea cu angaja­mente față de noua constituție. Dar, Generalul singur, nu va putea prelua răspunderea situației fără a da loc la și mai grele tul­burări. Pentru a­­ le preveni, Re­gele va cere Generalului asigurări de liniște. Aceste asigurări Gene­ralul Averescu nu le-ar putea da decât înțelegându-se cu Partidul național. Este greu însă de ad­mis ca Partidul național s-ar pu­tea învoi la un guvern de cola­borare, care să respecte actuala constituție. Și orice alt guvern, va face la fel.’ Apropiata succesiune va arăta, cât de exagerat a fost amorul propriu al partidului liberal, de a voi să-și impună constituția de partid. Constituția nu va trăi su­b forma în care eventual va fi votată, în schimb ea îi va fi răpit un timp prețios, în care ar fi putut vota unele reforme cu efecte salutare pentru consolidarea țării. PARTIDUL socialist-naționnal antise­mit «fin igermani-a­tíisol­­vit și socotit ca periculos ---------- statului —------­ In Germania partidul socialist național duce o campanie care a fost socotită ca periculoasă statului și republicei germane. , _ Partidul a fost înființat la 5 la- aduce la cunoștința Suveranului muarie 1919 este condus de Hit­ dorita Uniunei de a avea un co­­leg și face un antisemitism odios. misiunea instituită pentru elabo­ Statele confederate germane au dizolvat toate organizațiile aces­tui partid din diferite provincii. Organizația centrală a făcut recurs contra deciziilor provincii­lor, recurs care s-a judecat de către Curtea de Stat din Lipsca. Procurorul a dovedit că par­tidul a luat parte la asasinarea lui Rathenau, prin instigațiuni. In ziua asasinării lui Rathenau, comitetul de conducere al parti­dului a publicat afișul următor: „Rathenau este mort, Ebert și Scheidemann mai trăesc! Afară cu jidanii din țară!" După câteva ceasuri de deli­berare, Curtea a respins recursul partidului. In deciziune, se arată ca ten­dința partidului este periculoasă statului, și țintește la înjosirea re­publicei. Pentru toate aceste, mo­tive partidul național socialist an­tisemit a fost dizolvat. Examenul studenților basarabeni . Comisiunea examenului de control a studenților basarabeni de la facultatea de științf și-a re­început lucrările. Comisiunea se compune din d-nii profesori Al. Popovici, der nauții fac. de știință, P. Bogdan, I. Sanielevici și H. Vasiliu. Funcționarii și pensionarii publici așteaptă cuvân­tul Suveranului D. N. Schina, președintele „U­­niunei generale a funcționarilor și pensionarilor publici“, a cerut o audiență M. S. Regelui. D-sa va rarea Statutului unic, delegați, de­semnați de Uniune. Deasemenea d-sa va expune Su­veranului situația precară mate­rială în care se află funcționarii publici față de scu­mpetea­ cres­cândă,—apelând la M. La a in­terveni pe lângă guvern de a li se acorda un minimum de exis­tență, cu începere de la 1 Aprilie, punnându-se în concordanță Sta­tutul funcționarilor cu viitorul budget. De la rezultatul acestei audienți, depinde convocarea congresului general al funcționarilor și pen­sionarilor, fixat pentru ziua de 25 Martie. Reducerea salariilor lucrătorilor din Cehoslo­vacia Se știe că Cehoslovacia e una din puținele țări, care printr-o po­litică economică înțeleaptă, a reu­șit să-și urce valuta. Ca urmare a venit ostenirea tra­iului și micșorarea salariilor. Astfel lucrătorilor din toate in­dustriile (metalurgice, lemn, cre­ioane, rafinării de zahăr, fabrici de bere, ceramică, îngrășăminte chimică, chibrituri, hârtie, etc.) li s-au redus salariile în proporții de 10-33 la sută. * LUMEA ü. ‘m /mmnaurni—■>r Curte­ astăți O familie de 35 copi Idealul căsniciei e desigur 2 co­pii. Sunt și familii cu prea mulți copii 10, 12, 15 și chiar mai mult. Exista înainte de războiu o fa­milie de 36 copii în... Franța! Cine ar putea crede că statu depopulării să aibă o familie, fe­ricită desigur pentru stat, dar nu și pentru biata familie. Capul acestei familii era un cultivator din Ypres numit Van­­dée, tată a 22 băeți și 14 fete. In timpul războiului au fost in­corporați douăzeci de băeți, cari au luptat pe toate fronturile. Unsprezece din ei au căzut,pe câmpul „de onoare“, opt fură ră­niți atât de greu încât au rămas toți invalizi iar al douăzecilea, care în momentul mobilizării se găsea la papa Piu­s, ca valet de cameră, a fost și el rănit de patru ori. In octombrie 1917 nefericitul tată și una din fiicele sale rămași sub ocupația germană la Lille, fură împușcați fără nic­i­ un motiv de o patrulă’germană. Cât de cumplit bate Destinul la ușa sărmanilor oameni. ’ X. Un congres al pedagogilor r§uși la Praga La 2 Aprilie se va deschide la Praga un congres al pedagogilor ruși refugiați actualmente în străi­nătate. Comitetul de organizare, com­pus din persoane ce locuesc în Praga, face în prezent pregătirile în vederea congresului, la care vor participa aproximativ 80 de persoane. Se va discuta în congres mai ales situația școlilor ruse deschise în diferite țări ale Europei. Guvernul cehoslovac a promis comitetului congresului tot spri­jinul său. Din toată lumea Urs­kess roman al Paul Boninget Un nou roman al lui Paul Bourget are mare succes de li­brărie. La Gedle—așa este titlul romanului — este scris în felul obicinuit lui Bourget, ticsit de analize psihologice și tratează problema eredității în­­ cazurile de sinucideri. Și în acest roman, Paul Bour­get are pagini multe, cari par­că fac parte dintr-un tratat de psi­­hologie analitică. iul Un socialist massa regală A produs vâlvă în cercurile muncitorești din Anglia faptul că conducătorul socialist­ Macdonald a participat la masa regală. Roberton conducătorul sindicatelor a de­cl­arat că nu e o contrave­­nire a... etichetei socialiste, de­oarece Mac­Donald este șeful o­­poziției din Camera Comunelor și în această calitate trebuia să ia parte la masa regală. Pași mari spre începerea tra­­tatirilor dintre­­ Germania și Franco-Belgiene ----------amănunte-------------------------------­ In coloanele acestui ziar am anunțat acum 10 zile că toat simptomele ne îndreptățesc să credem ca începerea tratati­velor dintre Germani și fran­­co-belgieni, nu va mai întâr­zia mulți. Fără falsă modes­tie, putem să spunem că pre­vederile noastre se confirmă. In timp ce agențiile tele­grafice aduceau știri alar­mante și cari făceau impresia că înțelegerea este mai de­parte ca ori­când, noi, prin studierea amănunțită a fap­telor și a ziarelor germane, și a diferitelor curente din paralmentul german, am ajuns la convingerea ca una se în­tâmplă la suprafață și alta este realitatea profundă. Din aceste informații par­­ticulare, am putut căpăta convingerea că începerea tra­tativelor nu mai poate fi mult amânată și tari pe această convingere, am anunțat-o în ziar, cu mult înainte de agen­țiile telegrafice, mai mult sau mai puțin oficiale, efectiv tratativele așa curând. Fapt Desigur că nu vor începe cert este însă, că sondările sem­i­oficiale au început, dintr’o parte și alta se pregătesc propunerile și contra­propunerile. Un mare ziar german este în măsură a da informații precise asupra punctului de vedere fran­cez și german. In Paris, impresia dominantă este că situația se apropie de limpezire. Persoane bine infor­mate cred a ști că guvernul fran­cez nu va formula condițiuni po­litice. Poincaré așteaptă numai că Germania sa facă primul pas și oficial sau sem­i oficial să ma­nifesteze dorința de a cunoaște cereri­le Franței. Pe de alta parte, știri pre­cise din izvor german, că guvernul din Berlin arată are gata întocmit planul de repa­rații, ceia ce lipsește încă este precizarea sumelor de plată și fixarea lor în cifre. In­ ceea ce privește partea formală a propunerei, Ger­manii sunt deciși a nu face din ea o chestie de prim or­din. Probabil că guvernul german va înainta propunerile lui tuturor aliaților și comisiei de repa­rații. Prin aceasta va împăca amorul propriu al guvernului francez și va da satisfacții în anumit grad și ambiției opiniei publice ger­mane. In privința evacuărei Re­giunei Ruhr, pe care Poincare nu o vede decât după îndepli­nirea obligațiilor din partea Germaniei, guvernul din Ber­lin pregătește și în această chestiune o adaptare la situ­ație a opiniei publice ger­mane. Se anunță din joc sigur că guvernul va cere că pănâ la stabilirea unei înțelegeri, toți germanii arestați sau cei de­portați să fie lăsați liberi, res­pectivi să se poată întoarce la reședințele lor. Din toate acestea putem deduce că se fac pași dintr-o parte și alta pentru începerea tratativelor. IIUElil­l Eil IIII se va deschide când guvernul va decide — S ® statuiisa Universitar — — Șadic&șa «£<a Marii soare.— Istoricul conflictelor stridențașăi.— Un protest a d-lui prof. «K­. I. Tănăsescu.— In chestia desființării comiisiunii Bibliotecii.— Răspunsa!­eS-iasi A. €. € una.— Sporirea a fosafiai­cis hrană a studenților de l­a Căminari. — Membrii Senatului universitar au fost convocați Marți seara în ședința extra­ordinară,­­ pentru se pronunța asupra ultimilor in­­­cidente studențești: îndepărtarea studenților român de relig­iune mosaică, interni și de la clinicile spitalelor externi Efo­riei Sf. Spiridon și a asisten­ților dela laboratoarele cl-lor profesori M. Ciuca și N. De­­leanu,­ precum și molestarea doctoranzilor mediciniști în lo­calul facultății de medicină, și în stradă, cu prilejul examenelor de teză, aprobate printr'o decisie a senatului universitar. Au participat la ședință d-nii senatori: dr. C. Bacaloglu, dr. I. Gh. Tănăsescu, Al. Popovici, P. Bogdan, A. C. Cuza și C. Ta­­fraîi. Au absentat d-nii I. Coroiu, care locuește în Capitală și d. G. Ibrăileanu care e sub­rinci. D. Prin fecior, face isto­rism studien­t. Pro-Rector a făcut membri­lor senatului istoricul amănunțit al incidentelor studențești petre­cute în cursul ultimei lor săptă­mâni, cerând Senatului să se pro­nunțe asupra modalității prin care s’ar putea restabili armonia în sinul studențimei învrăjbite și in­­plicit redeschiderea atât de­ do­rită a cursurilor Universitare. Decisia luată de Senatul universitar In urma __ discuțiunilor urmate, avându-se în vedere că agitațiu­nile de la Universitatea, din Iași * , . . --------­saru numai o verigă a mișcării studențești, produse simultan și în celălalte trei centre universi­tare, văzând ineficacitatea luărei ori­cărei măsuri numai din ini­țiativa organelor directe univer­sitare, membrii senatului au de­cis să se comunice d-lui Mini­stru al instrucțiunii incidentele petrecute, lăsându-i toată latitu­dinea de a decide așa cum va socoti că reclamă interesele țărei și nevoile învățământului univer­sitar. O adresa în acest sens va fi ui­luaiițiată astăzi Ministerului strucțiunii. Studenții de la Căminuri se plân­g că nu le alungă hrana Studenții de la Căminuri, au înaintat Senatului o cerere, că întrucât suma alocată pentru hrana zilnică, a fie­cărui student, în prezent a devenit insuficientă, senatul a decis ca până la re­­deschiderea Universității,­­să se acorde augmentarea cotei zilnice de la 10 la 1­2 tei. Protestar d­-lui dr. Tănă­­sescu ia chestia desfiin­țării comisiunii­ Bibliotecii In această ședință d. profesor 1. Gh. Tănăsescu, a protestat in contra decisiei luate într’o șe­dință anterioară de către majo­ritatea membrilor senatului, de a se desființa comisiunea actuală a bibliotecei, trecând atribuțiunile acestui organ de control, în suma Senatului universitar. D. profesor a comunicat că a­­ceastă măsură subită și nemoti­­­ ita a fost consid­rată de con­siliile facultăților de medecină, științi și litere ca o jignire a­­dusă profesorilor acestor facul­tăți, întrucât fie­care facultate își are delegatul său în comisiunea Bibliotecii Universității. Fac. de medicină pe d. dr. C. Parh­on, fac. de știinfi pe V. Bu­­țureanu, fac. de litere­ pe I. Pe­tr­ovici și fac. de drept pe Dim. Alexandrescu. Toți acești sat d. prof. colegi,— a înche­Tănăsescu,— sânt delegați ai consiliilor profeso­rale respective, ca și membrii senatului universitar, — cu sin­gura deosebire că în senat fie­care facultate are doi reprezen­tanți, pe când în comisiunea Bi­bliotecii, numai câte unul. Lămuririi © dat © «La­t*. Drei. A. €. Cuz­a D. A. C. Cuza a răspuns că această schimbare de conducere a fost cerută, în scopul unei mai strânse legături între instituția bibliotecii și senatul universitar care e organul suveran de con­trol și administrație al Marelui colegiu universitar. O măsură de utifiiata u­­niversitară D. A. C. Cuza, asigură pe d. prof. A. Tănăsescu că inițiativa luată, de a se cere Ministerului această schimbare de conducere, e în afară de orice calcul, sau suspiciune, colegială. Măsura e de utilitate reală u­­niversitară. Pe viitor comisiunea departe de a fi desființată va cola­­­bora laolaltă , cu senatul uni­versitar. Ședința s-a terminat la ora 8 seara, în inevitabile discuțiuni și prognosticuri asupra rezultatului agitațiunilor politice din Capitală. A. Mănăstireanu Declarațiile «i lui I. Borcea D. I. Borcea, fostul ministru al Instrucției sub guvernul Voids, s’a reîntors ori în localitate, ve­nind di­n București, unde a luat parte la întrunirile ale opoziției unite. Fiind întrebat de un cola­borator al nostru asupra situației, d-sa a declarat că lupta opoziției va continua cu toată energia. In primul moment fusese vorba de a se ținea o mare întrunire a opoziției­ în Iași Duminica a­­ceasta, însă s’a renunțat, h­otăr­­ându-se ca întrunirea sâ aiba loc tot în Capitală și în urnă se va începe o acțiune energică în toată țara. ALTERNATIVA de Jacques Cesanne — Germaine, zise d. Chéram­­b»uK, vreau să-ți vorbesc. — Te ascult amicul meu, răs­punse tânăra femee. — Germaine, când ne-am că­sătorit, mă iubeai? — Ce întrebare ! — Răspunde! Doamne, doamne ! uu, te iu­­beam...Nu ași fi făcut nici o ne­bună pentru tine, și cu toate a­­cestea am făcut-o­­ pe acea de a mă mărita cu tine... — Te rog să nu glumești. Eu îți vorbesc serios. — Ei băi»! îți răspund seriei­ Ce vrei ! Căsătoria aceasta a fost hotărâtă de părinții mei, in­ înțe­legere cu ai tăi, ce egpe, trebue să convii și tu, este o piedică destul de serioasă pentru dezvoharea unui sentiment atât de capricios, atât de nesupus oricărei discipla» sp­aniolul. Cu­noști Ies Romanesques, e o co­medie încântătoare și care des­­voltă tema aceasta cu o neîntre­cută măestrie. — Nici­ cel puțin nu-ți plăceam? — Nu îmi displăceai, nici nu îmi plăceai, îmi erai indiferent. — Atunci nu aveai de­cât să zici nu. — Dragul meu, ași fi dorit să te fi văzut ce-ai fi făcut tu în lo­cul meu. Ai fi zis : da, pentru ca să fi lăsat în pace. — Și căsătoria nu a schimbat felul tâu de...a gândi și de a simți? — Căsătoria­­ a stabilit între noi o bună camaraderie, de care mă bucur, pentru că tu ești un băiat bun... — Numai atât ? __ r­a — Minți! — Nu mint de loc, Doamne ! Cât sunt de ciudați bărbații ! Eu îți spun adevărul curat:** tu îmi răspunzi că mint. Dacă te-și fi mințit, atunci ai fi crezut că îți spun adevărul ? Dar, poți să-mi spui, de ce îmi pui astăzi între­bările astea ? > — Ai să o ști, mă mir și am dreptul să mă mir, despre ’ce tu îmi afirmi că s’a petrecut între noi, acum doi ani. In timpul acela, eu aveam o a­­m­antă și răceala ta putea să-mi facă ertată purtarea mea. Ori, în ziua în care tu ai descoperit că eu te înșel, te-ai schimbat sau cel puțin mi-ai părut că te-ai schimbat în totul față de mine... Pentru ca să părăsesc pe ființa aceea, te-ai făcut dulce, apropiată, desmerdătoare...Am crezut atunci că desigur ai început să mă iu­bești din toată inima­, cu toată ființa ta, și că ajunsese și cu ade­vărat fem­eea mea...Pe câtă vreme mai strainic...in­ sfârșit, în timpul acela m’am crezut fericit. Nu mă iubeai,­ spune ? Ea ridică capul. Nu te iubeam,miu, Georges. — Atunci pentru ce ai jucat toată comedia asta ? — Poate din cauză că am în­cercat să mă înșel pe mine. Și apoi, vezi tu, r­u e nici­odată plăcut pentru o femee ca să fie înșelată de bărbatul ei. Mai­ întâi lucrul acesta este destul de du­reros, cân­d ești tânără și nu toc­mai urâtă...Ap­oi, asta poate nărui averea căsniciei. Poți să știi la ce ciudățenii și la ce cheltueli ajungi când­­ ai căzut în mâinile domni­șoarelor acestora ? Apărându-te ele această făptură, eu apăram si­­tuațiunea noastră. — Și eu credeam că mă iu­bești...’ — Ce nebunie aveți totdeauna de a cerca să puneți iubirea, a­­colo unde nu are ce căuta ?... Ne-am­ căsătorit din interes, nu ai să-mi spui că erai nebun după mine când hrai luat. Atunci să rămânem buni prieteni fără a că­uta să ne jucăm de­ r. pustituc­, și să încercăm să scoatem din a­­­ceastă instituțiune neperfectă dar necesară care este căsnicia, toate foloasele, pe cari ea le agață. ș.a.­2iv — Să nu mai încercăm în za­dar, zice rece d. Clerambault, pentru că ne vom despărți. Tânăra femee se îngălbeni puțin. — Ne vom despărți, dar ești nebun Georges ? ’ — Nu sunt nebun, Germaine, și înțeleg că perspectiva aceasta nu e tocmai pe placul tău, pen­­tru că nu­ erai legată de averea noastră, după cum spuneai tu a­­dineaori. Dar ai voit să fii prea dibace, amica mea, și dibăcia se întoarce astăzi în contra ta. Ai un amant, Germaine, nu ai să tă­­găduești, nu e așa ?­Tânăra femee plecă capul! — Da, zise ea. — Și ai dreptate, pentru că am dovezi! Ei bine ! dacă nu m’ai fi despărțit de legătura mea, care fi sigură, nu ne-ar fi ruinat, fără îndoială te-ași fi­ertat în ziua în care ași fi aflat nenorocirea mea. Ori și’când ai fi putut invoca purtarea m­ea pentru a îndreptăți pe a ta. Pe câtă vreme tu mi-ai ertat greșala mea prin purtarea ta, și eu ’am răscumpărat-o prin­­tr’o’iib’re sinceră...Și apoi, mai cu seamă, nu te-ași fi cunoscut cu masca aceasta de femee iubitoare cu care m’ai robit și sub care am să te văd întotdeauna...Te-am iubit și te iubite încă în­deajuns pentru a nu putea îndura ideia ca tu să fi a altuia de­cât a mea dacă... — Dacă ? — Dacă tu vei consimți să te desfaci de dragostea aceasta...Cu condiția aceasta te voi relua. Vom pleca amândoi într’o lungă, lunga călătorie... Să părăsească iubirea ei fru­moasă, sau să renunțe la avere... Iată în ce alternativă era pusă. Ea răpunse: — Lasă-mă să mă gândesc. — Nu e timpul de amânări, de prelungiri de termene, de gândit. Mai mult, am nevoe să fac acea­stă călătorie și pentru afacerile mele. Vom pleca mâine. Trebue să te hotărești acum. — Unde ? — In Ceylon, India, Japonia, America. Frumoasă călătorie. X k A

Next