Lumea, februarie-iunie 1923 (Anul 6, nr. 1295-1400)
1923-03-21 / nr. 1330
Opoziția în stradă Am relatat în ediția specială de ori—amănuntele manifestației organizate de opoziția unită. Guvernul a trebuit să renunțe la planul lui de a opri manifestația de stradă. Din punctul de vedere al mândriei guvernamentale, este o gravă înfrângere. De altfel era și o imposibilitate morală pentru guvern, de a reprima o manifestație de stradă liniștită și unei mulțimi compacte, hotărâtă a face o dovadă liniștită a puterii sale. Dar dacă guvernul n-a putut impedica demonstrația de stradă, opoziția insă s-a dovedit că poate lesne mobiliza forțe cetățenești compacte — fapt ce trebue să cântărească greu în aprecierile Suveranului asupra situației. Un general de rezervă, fost de mai multe ori în capul ministerului de război—deci cunoscător al culiselor din jurul palatului, ne spunea acum câteva zile: „Regele Carol, care și el a fost terorizat de liberali, avea însă tact de a se strecura prin furcile candine ale colectiviștilor —cum li se spunea pe vremuri liberalilor. Când ajungeau lucrurile ca azi, cu demonstrații și cu manifestații de strada, chema pe primul ministru, și-i spunea: „Asta nu! Manifestațiile nu sunt bune. E mai greu să oprești o demonstrație — decât să plece un guvern. — Și primul ministru înțelegea că trebue să demisioneze“—complecta distinsul nostru interlocutor. — Și continuând conversația, acelaș bine inițiat general se întrebă : „De ce oare ar fi altfel acum ?“. Găsim că are perfectă dreptate distinsul nostru informator. Nu ar trebui să se acorde guvernului o încredere mai mare decât opoziției — cănd aceasta este în stare a mobiliza atâtea forțe contra guvernului . Ni s’ar putea spune — Dar bine, Duminica viitoare, guvernul poate aduna și mai multă omenire. Dovada însă nu va convinge pe nimeni—fiindcă la putere fiind, poți foarte ușor turna lumea — cu poliție și jandarmi. Dar acea mulțime nu este acea care s’a adunat Duminică, trecând peste toate barierele ridicate de jandarmi ar fi o mulțime fără entuziasm și mai ales fără unitate de conștiință. Dar mai este și altceva. Nu există considerent politic mai mare decât liniștea internă. Și desigur că în momentul ce Suveranul se va convinge că ar putea decreta această liniște, apelând la o coaliție de partide, nu se poate admite că el ar putea respinge această ofertă! Mai ales când în locul unui singur partid de guvernare, ar veni la putere mai multe partide, care și-ar împărți și răspunderile și avantagiile. Fatal opoziția s-ar micșora, și nu ar fi ca azi, cănd la guvern este un singur partid și alte 4 în opoziție. Acum mi este echilibru, atunci el va fi restabilit. Toate acestea ni le-au sugerat refugiile generalului cu care ne-va întreținut, de fapt însă poți: că ne găsim într’o situație extrem de critică. Guvernul persistă in egoismul lui—și opoziția este nevoită a sta de veghe in stradă. Așa nu poate să continue lucrurile, și ni se pare că cea mai ușoară eșire din încurcătura de astăzi, tot plecarea guvernului este! In jurul alegere! dela Barou Duminică a avut loc consiliului de disciplină alegerea a Baroului avocaților din Iași. In ediția specială de ori, am publicat rezultatul alegerii, care este cel următor: Din 230 votanți, au votat 146 din care au fost anulate 2, astfel că majoritatea era 73, au fost proclamați aleși. Membrii în Uniune, d-nii Lascar Antoniu, C. Climescu, Osw. Teodoreanu, Decan Eug. Herovanu 141 voturi, D. Dimitriu 90, V. Frățiță 87, L. Georgescu 93, N. Gheorghiade 107, A. Herovanu 122, I. Rang 73, I. Leatris 104, L. Filat 107, P. Pogonat 95, C. Simionescu 90, D. Xenopol 90. In consecință au fost aleși 11, declarăndu-se balotaj pentru 1 loc. Cele mai multe voturi dintre nereușiți au avut d-nii C. Manciu 70 voturi și Omer Popovici 64 v. d. C. Toma a avut 50 v. iar d-nii Goldenthal 60 și C. Drăcșuneanu 40. Alegerea pentru locul rămas va avea loc Duminică viitoare. Alegerea a decurs în perfectă liniște. Lupta s-a dat cu foarte multă pasiune. După cum se vede, va mai fi o alegere pentru un total. Pentru acest loc, lupta base va da între d-nii avocați Goldenthal, Omer Popovici, C. Manciu, C. Toma și Con Drăcșineanu. Aflăm că d. Toma a înștiințat pe Decanul baroului că nu mai candidează, intr’un cerc de prietini, d. Omer Popovici, a declarat că se va retrage deasemeni, stăruind la colegii cari l-au votat, să dea voturile d-lui C. Manciu. Pe de altă parte aflăm că unii avocați vor contesta alegerea d-lui Rang, sub cuvânt că n-ar fi întrunit majoritatea absolută. Biroul socotind majoritatea absolută de 73 voturi, a scăzut din numărul votanților cele două voturi anulate. Or, se susține că majoritatea se calculează pe baza voturilor exprimate, nu pe acele valabile. In cazul acesta majoritatea absolută este 74 voturi și d. Rang ar fi trebuit socotit în balotaj. Contestația urmează să fie înaintată Baroului, care va decide asupra valabilităței ei. * In cursul alegerilor a avut loc un incident mult comentat în cercurile de la Palatul Justiției. Se știe că prezidentul biroului total a fost d. N. Apotecher elecîn calitatea sa de fost membru în consiliul de disciplină. In timpul alegerei s-a prezentat la vot d.A. C. Cuza, înscris pe tabloul avocaților din Iași. Venind în sala de vot și constatând că d. N. Apotekier prezidează alegerea, a declarat sentențios: „Nu sunt obicinuit a mă prezintă unui oficiu condus de un jidan. Refuz de a vota”. Prezidentul biroului electoral n’a răspuns nimic—d. avocat Simionescu a observat că toți avocați sunt români și incidentul d-lui Cuza n-are nici un temei. LUMEA curiozistafi Femeia cea mai inteligentă DIN AMERICA Dacă nenorocita Europa degenerează (Doamne, ce proaste generații de băeți și fete cresc acum !), după ce a monopolizat toate șampionatele lumii, se mândrește mult cu o fată, americană bineînțeles, de o inteligență extraordinară. Toată lumea a auzit de Monica, devenită mai celebră ca toate femeile celebre laolaltă. Câți au auzit de existența d-rei Winifred Sankville Stoner? Ziarele au publicat lucruri surprinzătoare despre această minunată fată, care a împlinit de curând douăzeci de ani. D-ra Stoner e frumoasă, sănătoasă, cunoaște 18 limbi, colaborează la un mare număr de ziare și conferințe, ține conferințe la Universități populare, vorbește perfect Esperanto, ba se ocupă mult și cu muzica. Ea a moștenit de la părinți constituție fizică de o rară sănătate. La 5 ani a fost trimisă în Europa și a studiat la Berlin. D-ra Stoner se ocupă mult și cu educația fizică, așa că nu mai prejos, din punctul de vedere al vigoarei trupești, ca toate fetele americane. Miss Stoner dorește să se mărite și zice că vrea să aibă copii, pe cari să-i instruiască ea însăși. Inteligența a moștenit-o de la mama ei, o intelectuală de elită. De altfel nu trebue să ne mire această fată. N’am avut și noi pe Iulia Hașdeu ? Au dreptul și mericanii să aibă una, mai noroacoasă, mai fericită. Nu o băetană ca Monica trebuie să servească drept icoană bietelor fete care citesc „Facla literară“, ci un „băiat“ sănătos și învățat ca domnișoara Sanckville Stoner. X. întrunirea și partidului liberal Ar fi să nu spunem adevărul, ascunzând sentimentul de nedumerire ce abea îl puteau masca mulți fruntași liberali localnici, față de întrunirea în pripă convocată. Lumea s-a adunat în sală — dar parcă nu era a convocatorilor. Cea mai mare parte din public se menținea într’o rezervă —elocventă și cu multă dreptate —zicem noi.— Publicul s’a văzut deodată chemat la o întrunire a partidului liberal, cu o zi înainte de data adunărei. Pe toți îi intriga graba aceasta. Toți își făceau socoteală cam așa: Dacă guvernamentalii au simțit nevoia unei întruniri, de ce n’au pregătit-o mai de mult. Dar o întrunire convocată peste noapte, trădează o grabă cam suspectă. Și această amipită convocare a provocat nedumerirea întregei populației elane și a publicului asistent la întrunire. Intr’o astfel de stare de spirit, este lesne explicabil rolul preponderent al „intrușilor“, n-a lipsit mult, ca să ia ei stăpânisirea întrunirei. Dealtfel acești intruși au și dat intrunirei un colorit antisemit atât de pronunțat, încăt cei doi miniștrii prezenți și cari au vorbit, au fost nevoiți să vorbească sub impulsul sălii — și deci fără entuziasm și mai ales preciziune. Toate acestea au făcut pe mulți fruntași liberali, să se întrebe, de ce aceasta care ne-a folosit atât întrunire, de puțin* Noi explicații asupra seroreactivului dr. Waserman in cazurile de tuberculoză == Am anunțat în acest ziar, că dr. Wasserman descoperitorul reacțiunei cu acelaș nume în diagnosticarea sifilisului, a mai descoperit și un ser cu ajutorul căruia să se poată precis stabili cazurile de tuberculoză. Un doctor vienez dă interesante amănunte în legătură cu acest reactiv. Credem interesant a le reproduce pentru cetitorii noștri. Medicina—scrie doctorul vienez—posedă în proba tuberculinară metoda Koch, un mijloc extrem și fin pentru descoperirea baccilelor ftiziei. De această probă este prea fină ; ea descoperă și baccilii unei tuberculoze încă necomplect vindecată, ca și acei ai unei tuberculoze active. Din punct de vedere practic, acest exces de probe, provoacă încurcături. Căci medicul nu-1 interesează dacă cândva s’a desfășurat în corpul bolnavului un proces de tuberculizare, ci vrea să știe dacă un asemenea proces este actual și provoacă simptomele boalei ce-l preocupă la un pacient. Pentru examinare, d-rul Wasserman utilizează un tetralin-tuberculoză-iezitin-antigen. Serul unui bolnav cu tuberculoză activă, reacționează față de acest antigen într-un mod special. După examinarea acestei reacțiuni, d-rul Wasserman conchide cu preciziune, că serul luat de la un matur sau tratat cu acest antigen copil, și reacționează pozitiv, este o dovadă nu numai că indivizii respectivi au baccili de tuberculoză in ei, dar că numeroase țesături tuberculizate, influențează asupra lor, îmbolnăvindu-i de tuberculoză activă. Rezultatul pozitiv al reacțiunei denotă că ne găsim bolnav de tuberculoză, în fața unui pe cănd rezultatul negativ ne previne de a urmări cu atenție pacientul. Metoda Wasserman de folos mai ales față poate fi de copii amenințați de tuberculoză, pentru a-i putea supune din grijă la un regim de tămăduire și profilacție. Trebue bine precizat că metoda Wasserman nu este un mijloc de vindecare a tuberculozei, ea este numai una de precisă diagnosticare aberculoză activă cazurilor de tuși prin ea se evită toate diagnosticele dubioase. Diagnosticarea precisă și oportună a boalei constitue un mijloc mai mult pentru vindecarea ei — acesta meritul reactivului dr. Wasserman. Informații — D. Ministru G. Mârzescu, în cursul nopței de Duminică și Luni dimineață a primit mai multe telegrame cifrate din Capitală, semnate de d. Nicu Maxim, secretarul general al Ministrului Mancei. — D. General A. Averescu, șeful partidului poporului a convocat telegrafic pe toți șefii organizațiilor județene averescane din țară, precum și foștii miniștri pentru ziua de Mercuri, în vederea unor comunicări, în legătură cu evenimentele politice in curs. — D. Ministru Georgel Mârzescu a părăsit Iașul ori la ora 5.50 p. m. D-sa a plecat în Capitala, pe linia Pașcani. Ictidiscarea extra-școlară K3* UNI cu MUNCA ȘI ALIlI CU CÂȘTIGA PROCEDEE INCIENI9ALE — Cercurile culturale au luat naștere din strădania cu multă bunăvoință a învățătorilor, de a da povețe sătenilor Duminica și sărbătorile.. Ele au fost organizate până la un punct de sine și în urmă numai sprijinite de minister. Cine a urmărit activitatea cercurilor culturale, cunoaște că lupta a fost dusă întâia contra alcoolului, apoi contra risipei, făcând propagandă pentru înființarea băncilor populare. In urmă, activitatea lor s’a îndreptat spre îmbunătățirea agriculturei, a uneltelor și felului de muncă, îmbunătățirea rasei vitelor, higiena satelor, a casei, îngrijirea sănătății, nelipsind povețele și despe partea civică, morală și patriotică. Activitatea acestor cercuri a fost întreruptă odată cu începutul răsboiului și tocmai în Decembrie 1922 a fost reîncepută. M’a bucurat știrea reînceperi activității cercurilor culturale, pentru considerațiuni de ordin cultural, moral și educativ. Mă așteptam ca aceste cercuri să apara reorganizate după experiența altor state, asociind la munca învățătorului în mod obligator, pe toți factorii culturali de la sate. Dar...autoritatea școlară a găsit nemerit să nu depășească vechiul procedeu și să trimită în mod imperativ la lucru numai pe învățători cu avertismentul de a suferi cele mai grele sancțiuni, dacă nu se vor conforma, fără a mai admite și circumstanțe atenuante. „Lucrați bine și de toate — ne-a zis— ca să nu mai strige lumea și după, ca și înainte de răsboi, că nu se vede nimic de pe urma învățătorilor”. Și acum, la lucru d-le învățător, că nu-ți era de ajuns cele 2 ore pe săptămână la cursul elementar, la care se mai adaugă: șăzători, cursuri de adulți, cor bisericesc, predici, teatru școlar, biblioteci poporale, cursuri complimentare, ședințe la comitetul școlar, comitet de construcție, etc. Ca unul ce sunt vechișor în învățământul rural și am trecut prin dușurile apostolatului, de multe ori mă întrebam: oare una din cauzele principale pentru care școala primară nu dă rezultatele așteptate, nu e din pricina activității învățătorului, împărțită în prea multe direcții ? Căci, vorba veche „cine aleargă după doi epuri, nu prinde nici unul*, de unde rezultă, că o îndeletnicire neglijează altă îndeletnicire, g Mi s’a părut aceasta totdeauna prea elementar și nu-mi puteam explica de ce autoritatea școlară trece așa ușor peste principiul de mare valoare al „diviziunii muncii”. Dar... în una din zile răsfoind „Buletinul Oficial al școalelor No. 527 din Dec. 922, la pag. 826 dau peste circulara Onor Casei Școalelor No. XII 922 către Revizorii 25808120 Școlari, în care spune textual: „...dorim să asociem la munca învățătorilor pentru răspândirea culturii și alți factori culturali din sate, cum sunt medicii de plăși, spitale rurale și județene și medicii veterinari. — Casa Școalelor va plăti câte 200 lei de conferință medicilor cari vor lua parte la cercurile culturale și vor ține sătenilor conferințe despre higiena satelor, a casei, despre îngrijirea sănătății omului și a vitelor, creșterea și îngrijirea copiilor, ferirea de boale, etc. Și , reflectând asupra acestor rânduri am dedus, că Onor Casa Școalelor își dă perfect seamă că: „munca trebue plătită", însă altor factori culturali din sate, în afară de acei din învățământ. Căci, ce e drept — e mult mai avantajos pentru stat, să culeagă roade fără sacrificii materiale, — decât să angajeze și alte categorii, cari nu se deplasează, fără remunerație. Onor Casa Școalelor a înțeles perfect, că astăzi, când traiul este atât de greu pentru intelectuali, subvenția pentru un surplus de muncă, este singura resursă dătătoare de energie. O , de ce numai pentru alți factori și nu și pentru învățători ? Este oare învățătorul atât de bine remunerat, încât numai el nu duce lipsă astăzi ? Sau titlurile de „luminător al poporului* și „apostol al neamului* sunt cuvinte cabalistice, cari asigură totul numai rostindu-le ? Cred, că nici una din aceste supozițiuni nu e veridică. Și, dacă adevărata țintă a acestor cercuri este: „salvarea poporului din starea de animalitate, desțelenirea mintală și transformarea muncii lor mizere și nepricepute în râuri de aur și de belșug“, atunci o falangă teribilă trebue constituită pentru izgonirea întunericului de pe pământul românesc, punând toate forțele laolaltă să lupte cu acelaș zel și răsplătind cu aceiași măsură. Orice sacrificiu material, nu e mult pentru atingerea acestui scop înalt, iar diviziunea muncii ne-ar scoate din rangul acelor vietăți inferioare, la cari câte un organ umple o sumă de nevoi. Și astfel treaba se va face cu folos. Nu lăsat bietul învățător, ca acuma, la bunul plac al tuturor nechemaților, cerându-i să birue totul cu cuvântul ca și apostolul din evanghelie. Și când lipsa învățătorilor se constată la câte un cerc, fie chiar la 30 km. depărtare,—căci așa a fi ales autoritatea școlară să institue cercurile la noi in județ—vine aceiași autoritate și dispune reținerea salariului pe o zi în folosul comitetului școlar. Așa se prezintă cazul învățătorilor absenți sanuar a. c. de la cercul cultural din Păun—Buciumi—Iași. Daci, să notăm bine: medicul de plasă—200 lei pentru o conferință; învățătorul— nimic pentru acelaș lucru și reținerea salariului pentru lipsă din cauză de boală sau infaxibiliate de deplasare (loc accidentat, vremea rea, lipsă de numerar pentru hrană și transport, etc.) Dacă sub aceste auspicii cată a se promova cultura poporului, nu trebue inspirație genială ca să vedem, ca adevăratul progres are să mai întârzie încă mult până să poată sosi și la noi. Nu reaua voință—cum se interpretează—împedică pe învățători de a participa la cercuri culturale și de a lucra cu multă febrilitate pentru reușita lor, ci mizeria materială care apare și aici, cu loviturile nemiloase împotriva imperiului moral. Statul, cu cât va căuta să înconjoare cariera învățătorului de toate condițiunile unei vieți oneste și posibile, lui materială asigurând existența atât în intervalul activității sale anevoioase, cât și după îndeplinirea stagiului în învățământ , va avea în primul rând elemente valorase la sate și autoritatea va avea cu atât mai mare cuvânt să reclame de la învățător partea de beneficii la care națiunea aspiră de pe urma menirei sale. Până atunci se săvârșește o ilegalitate. Mihaiu Zosin—învățător Ciurea—Slobozia—Iași — Despre umbrare, babe și galoși. — Mariastătesc, Birjarul.— Bucureștii fără trăsuri.— inele Lui Martie.— Cronica Senzațională a Caralrinei.— Poliția bucureșteană și Robert eie Fäers.— Intre Capșa și Palat. — Fecunditate literară.— Sentimentalismul prohibit. — De astădată fabricanții de galoși și umbrele trebue să fie recunoscători babelor . Atâta ploa* și atât noroiu ca ’n luna Mart, n’au mai văzut Bucureștii de mult ! Nu numai ca deputat guvernamental sau ministru liberaliei a* pă la galoși în aceste zile de început de primăvară, dar și «a simplu muritor inofensivniști să împărtășești aceiași soartă tragică în cetatea lui Bucur. Iar dacă cumva ți-i milă de încălță mintea și picioarele tale oropsite,i vrei să-ți parmîți luxul unei râsuri, Majestatea Sa Birjarul te privește de la înălțimea caprei sale, ofi-4 pas foc de tron, și abea catadixește să murmure între dinți un „ocupat”. Dealtfel domnia tiranică a automedenilor moderni, birjarii va fi în curând răsturnată. Bucureștii vor cu orice preț să devie un oraș modern, și țin să desființeze cu tot dinadinsul trăsurile, înlocuindu-le cu automobile. In curând deci — pe data de 1 Aprilie — o birjă va deveni un obiect istoric o curiozitate antică, pe cari generația viitoare o va privi cu aceiași nedumerire, cu care noi cercetăm o lectică desgropată din mormintele faraonilor. Noroc că cei câțiva muscali vor fi îngăduiți totuși să circule pe străzile Capitalei, și în special la șosea. Nu rău, va puteți închipui dr. Bucureștii fără musicali, corso-ul pe calea Victoriei fără birje, și șoseaua în luna Mai fără șirul lung de trăsuri cu roate de cauciuc ? Ar însemna să se ia capitalei tot ce are mai caracteristic și mai „scump“, în toate zile adverbului. Dar data înțelesăde 1. Aprilie, fixată pentru distrugerea birjarilor ne liniștește în această privință. Deocamdată însă ne aflăm încă în luna Martie, ale cărui ide n’au fost fatale numai pentru marele Cesar, dar și pentru doctorul Carniol. Acest misterios asasinat, care s’a petrecut în împrejurări atăt de romantice, pasionează toate straturile populației, și dama voalată, presupusa ucigașă formează obiectul de discuție al tuturora. De un timp încolo Soarta e darnică cu Bucureștenii. Le oferă mereu câte o mică senzație, să le mai gâdile nervii. După cazul Joubert, răpirea fetiței de treisprezece ani, și regăsirea ei la Constanța, iar acum tenebroasa afacere din Calea Moșilor. Dar să lăsăm descoperirea ei în sama detectivilor, căci variând titlul cunoscutei piese de Flers și Canlavet am putea exclama: Poliția veghiază! Și o fi veghând ea, dar sergenții dorm duși, de parcă în fiecare seară ropotele de ploae i-ar cânta dulce un „nani, nani, puiul mamei”...Și doar până la patronul vardiștilor și al senatorilor— Adormirea Maicei Domnului—nu e mult. Dacă Senatul se bucură și acum de o dulce toropeală, in schimb Camera se agită. Interpelări, discursuri, întreruperi, argumente, serpentine—toate acestea sunt la ordinea zilei. Și la ordinea zilei mai e și mult trâmbițata cădere a guvernului sau măcar remanierea cabinetului. Dar câte zvonuri nu circulă în aerul cețos al Capitalei și în atmosfera îmbăcsită de tutun și da politică a cafenelei Capșa?! Iar gazetarii umblă afetați de colo până colo, prind în treacăt o vorbă,o combină cu un gest, și aleargă îa goană la redacție, în care zumzie parcă un roiu întreg de al t v > r Ä y K