Lumea, octombrie-decembrie 1925 (Anul 8, nr. 2127-2204)
1925-11-26 / nr. 2176
SITMEA INDISCREȚII Intre d-rui Maniu și Stere . Acum câteva zile am relatat, din cercuri apropiate naționale, prima întâlnire dintre d-nii Stere și Argetoianu. Un amic al acestuia din urmă, rezuma astfel impresiile lui: „Intr'un sfert de oră, ambii fruntași se înțeleseră—așa cum șade bine unor oameni inteligenți“. Din aceleași cercuri, am putut afla și prima discuție ce a avut loc între d-nii Maniu și Stere. Șeful partidului național are o considerație neprecupețită, față de șeful țărăniștilor basarabeni. Admiră cultura și mai ales puterea lui de concepție. Intâlnindu-se cu Stere în recentele tratative dela d. C. Argetoianu, nu a economisit declarațiile de admirație. A dat însă a-i înțelege că fiind cimentul partidului țărănist, ar fi indicat să se eclipseze puțin pentru a ușura colaborarea. D. C. Stere, mulumindu-i pentru sentimentele ce-i poartă, a răspuns că nu are nici o ambiție personală. Dacă ar fi urmărit vanități deșarte, ar fi putut ajunge ministru mult înaintea d-lui Alex. Constantinescu. A fost de nenumărate ori rugat în acest sens. Nici de data această, n’are nici o ambiție personală. El, bucuros s’ar da la o parte. II împinge însă partidul. Acesta cu drept cuvânt s’ar putea întreba la un moment dat. Iace bun o tovărășie, în care-i este rezervat rolul Cenușăresei din povești. O treime de mandate, 3 ministere anumite (secundare), acceptarea fără discuție a celorlalți miniștrii și în plus înlăturarea unui om în care țărăniștii basarabeni au toată încrederea!... Pentru ce dar sar mai încumeta țărăniștii să lupte pentru o tovărășie, în care nu li revine decât partea întreagă la obligații și ceva din drepturi. In astfel de condiții, chestiunele de principii, devin probleme principiale. Iată de ce întâlnirea dintre Luntații ambelor partide, pe cât a fost de cordială, pe atât a dovedit distanta de concepții ce există între ei. Bomba d-lui Al. Constantinescu Ministrul de agricultură nu face nici un secret din planurile lui politice. Intr’un cerc de prietini afirma ritos că pregătește o bombă încă în cursul acestei săptămâni. Ce anume pregătește Conu Atecu nu se știe. Se presupune că are de gând să monteze o intrigă între partidele de opoziție—o intrigă ,care să înlăture definitiv posibilitatea colaborării dintre naționali și țărăniști. Adversarul redutabil din Senat Senatul este al d-lui Al. Constantinescu. Acolo își exercită autoritatea și ca opozant și ca ministru. Nu trebue uitat amănuntul că în opoziție fiind, actualul ministru de agricultură era totdeauna ascultat și...respectat. Știa să se facă interesant și în zlele de declin pentru liberali. De aci predilecția ce o arată pentru maturul corp. La Cameră apare rar, și când vine, trece ca un meteor mai ales prin culoare. Pe banca ministerială nu ia loc decât foarte rar. E înlocuit de d. Cipăianu. Această atențiune specială pentru Senat, mai poate avea și altă explicate. Senatul este mai liniștit. Temperamentele de primul rang sunt toate adunate în Cameră. Lupta în i maturul corp este mai puțin grea. Guvernul n’are adversari puternici acolo. De unul singur se cam teme d. Constantinescu. Și ce-i loial din parte-i, este franchețe cu care o recunoaște. Acel adversar abil și temut de ministrul de agricultură, este prof. Costăchescu de la Iași. Dl. Constantinescu apreciază mai ales abilităție, el care se consideră cel mai abil. Or, s'a deprins a vedea în senatorul din Chișinău, originar din Iași, un adversar aprecabil prin abilitățile sale. Un caz recent a făcut pe dl. Constantinescu să fie și mai precaut față de senatorul țărănist. Se discuta legea pentru creiarea Fundației Ferdinand. Opoziția în frunte cu prof. Costăchescu a susținut proect, depunând omagiile ei față de Suveran. Cu aceiaș ocazie, profesorul ieșan a observat în treacăt că guvernul liberal ar fi putut fi m ireverențios față de Rege, economisindu-și o gafă. Nu trebuia să anunțe creiarea Fundaței Ferdinand . Mesajul de dechidere al Parlamentului, mesaj semnat de Rege. S’ar putea interpreta aceasta în sensul că Suveranul însuș a cerut să fie sărbătorit. Or, es e atâta distantă între realitate și ••• Mesaj. Observația justă a senatorului țărănist, a făcut pe dl. Constantinescu să schimbe fețe, fete. —„N’am ce-i face, este amabil. A subliniat just gata ce într’adevăr am făcut-o“ — a fost răspunsul lui Conu Aldea într’un cerc de senatori majoritari. Expoziția pictorilor moldoveni din București Un grup de pictori, zis grupul pictorilor moldoveni din București, expun în salonul „Viața Românească" o serie denu restring nimic din sufletul sau latura moldovenească. Se prezintă sub această denumire, pentru a se face simpatiei publicului, dar nu au curajul să se prezinte sub acelaș titlu în Capitală. Intre ei, sunt două puternice talente G. Patrașcu și Tonitză, care prezintă lucrări slabe, cu multe defecte și nu la înălțimea talentului sau realei lor valoare artistică. G. Patrașcu, maestrul pictor, în tabloul întitulat florii se dă impresia unei grupări de pătlăgele roșii sfriate, sau cu multă bunăvoință, flori de hîrtie roșie, înnegrită de tmp. Intrarea la Curtea Domnească face concurență turnului înclinat din Pisa, poate fi reală, în orice caz e singura pictură bună ca lumină și culoare din înteg ansamblul. Interiorul patriarhal cu un defect de perspectivă prea evident. Aceste tablouri ca produs al oricărui pictor de talent, evidențiază calități de armonie în culoare și tehnică largă, cu o demipastă, dând satisfacție plastică numai cunoscătorilor. In schimb cîteva desemne magistrale, larg tratate, dînd impresia de pictură în grij. Pacal pentru lașul Patriarhal că nu i s’a făcut cinstea ce i se cuvenea, de a vedea măcar una, din operele caracteristice unui puternic temperament artistic ca a d-lui G. Patrașcu. ( N. Tonitza—dacă ar vrea (ca odinioară) să prezinte opere picturale, complect echilibrate, cu multiplele calități artistice de care dispune, ar fi poate primul intre cei mai distinși pictori români. Pentru ce decorativul excesiv ? Să apropiem tabloul de atribuția și destinat a paravanului sau pernei ? Când primează o calitate secundă, opera de artă scade In valoare. Sau planșele suprapuse și colorate a lemnului gravat (sapat) au de scop să imite pictura ? Oare ? Tabloul După convoi, impresionant ca realizare coloristică prin contrastul de galben și negru. Impresia mortului este dată de trei cadavre... vii. Tabloul amintește puțin pe E. Carière, după cum gonguin se alătură involuntar de tabloul reminiscență. Dacă decorativul și convenționalul (maniera) de a face ochii la fel, s’ar atenua, am aprecia mai mult capul de copilă așezat pe trup de păpușă strâmb, sau atitudinea de cucoană, a gingașei felițe riguros schițată dar cu picioarele schiloade. Fie torc, luu are vasuluiuc ColoriSliCă proprie, foarte distinse și originală ca și factura de semnele , schițele luminoase. Der... „Quod licet“... Tonitza, nu-i este permis lui Șt. Dumitrescu și alții. Ințelege năvoința față de diletanți sau începători nu însă față de artiști de cariera, în plină maturtate și desvoltare artistică. Prezența de a forma școală, e fapt s gav n , pentru că prin aceasta conrupe gustul publcului cunoscător, și bunul simț al celui necunosctor. Glorile momentane a pictorașilor de duzină, beneficiază de cei ce scriu critci de artă, ntrebuințând o terminologie de ocazie, numii pentru a salva lipsa de talent, știință și muncă. Prin aceasta produc confuzie, și egalează în ochii publicului talentele cu zugravi. Dr. St. Dumitrescu în tabloul O cruce pe deal, care este o recită a unui vechi și reușit tablou, prezintă fragmentul din dreapta. La război țăranca din planul II-lea este văzută în oglindă, din lipsa perspectivei culorilor. Interiorul țărănesc bine copiat, este rece ca un ou de paște înflorit. Pictorul adoră țăranii, și-l pictează mori sau ciopliți în lemn, colorai la fel, la fată, opinci, mâini, haine, și-l unge cu cafeniu, cenușiu verde, și putreziți. Țăranii moldoveni din Muntenia, trăesc subt pământ, sunt sumbri, probabil neurastenici pentru că n’au văzut niciodată soarele, chiar când sunt pictați în așa numitele peysagii. Pentru Peysaje pictorul St. Dumitrescu a combinat un ton nou, care se chiamă murdăria, și cu care creiază paysaje cu cer pământ și o floră antideluviană. Cu murdăria înlocuește curcubeul culorilor prime, a luminei albe divizată armonios de un alt creator care-și etalează, ca un savant pedant, știința, și atunci indignat dl. S . Dumitrescu îi dă o lecție de sobrietate, sănătoasă și distinsă, dageneratului estet aristocrat al lumei vechi, acoperind cu murdăria lumina, cu savuroasele combinații ale culorilor. Astfel un om nou (creator) ridică în domeniul artei coloritului, propriu pictorilor, un steag nou, pe care se află pictat cu murdăria o pereche de ițari de carton pe fond de apocalips estetic. Pictura aceasta o fi bună pentru București, sau pentru neurastenicii candidați la sinucidere. Este dezastruoasă pentru educa!a estetică și atistică a marelui public pentru care e de preferat fotografia sau cinematograful. Dl. L. Viorescu, divizând culoarea, caută lumina, pricepe frumosul, și în două pânze reușite se impune ca peisagist. Lactura pupii greoaie e lotus plăciută. In general expozița conține un număr mare de rame frumoase și variate care conțin un număr mare de pânze urât și nevariate. Cu excepția celor enumerate ca demne de atenție. Pictorii noldoveni din Ieșu au învățat să picteze Bucuprea bine dar au uitat să știe să vadă. Pentru aceasa le recomand să... recitească pe cei doi mari pictori moldoveni din Moldova, pictor al sufletului și peisagiului moldovensc pe I. Creangă și M. Sadoveanu. I. L. CQSMOV1C1 Picior—lași Un magar asiatic, fuge ca și un automobil In viteză Nu-i vorba de comodul animal de la noi, care rabdă să i se aștearnă pe spinare o drone de harapnice și tot nu-și schimbă pasul. E vorba de o altă lighioană, care are aceleași organe distnctive ca și magarul, da are și dexteritatea fugei, în așa măsură că lasă mai prejos un automobil care n’ar alerga cu 65 km. pe oră. Să nu se creadă că e la mijloc vre’o mistificare. Cunoscutul capitan al celei de a treia expediune asiatică întreprinsă de muzeul de științe naturale din New-York, s’a întors curând din pustiul Gobi, cu un interesant material de specialitate. Andrews povestește că a descoperit în stepele asiatice un Dșigetai,—un magaz sălbatec—care trăește în turme numeroase. Acest animal e ioare puțin pretențios. Trăește zile întregi fără apă și mâncare, intr-o dimineață pe când Andrews călătoria cu automobilul, un exemplar de acesta, a luat-o la goană, alături de autombil. A tot fugit astfel timp de 35 de minnte, ținându -se de automobilul care mergea cu 67 km. pe oră. Intre timp ajunse intr-o regiune mai petroasă. Automobilul mergea cu 55 km. pe oră. Măgarul sălbatec îl lăsă în urmă. Intre timp dădu de o oază și își potoli setea după care o porni mai departe în trup mai domolit. Desigur, americanii se vor gândi să-l pue în valoare pe magazet—fulger, al stepei asiatice- — La fel cu augustul ei soț, Regina Alexandra de curând decedată, a fost.. . o inițiatoare la moda femenină zri~~ — Cea mai frumoasă prințesă, fără ai fi cea mai fericită soție — Regina Alexandra, pe care poporul englez a condus-o la lăcașul de veci—s-a impus atențiunea supușilor săi prin personalitatea-i bine conturată. Una din cele trei prințese cu care modestul rege al Danemarcei, a gratis cat trei importante tronuri imperiale, prințesa Alexandra a Angliei acum 70 ani răspundea la una din silabele Ada lhey, cu care se desemnau prescurtat cele trei grații regale: Alexandra, Dagmar, Thyra. Regina Alexandra, pe vremea când era numai prințesă, era socotită o frumusețe. Jovialul și în acelaș timp diplomatul prinț și apoi Regele Eduard, s-a înamorat de prințesa Alexandra, pe care a și luat-o în căsătorie. Regina Victoria a Angliei, care numai lingușitoare nu putea fi ocolita, atesta fără rezervă că nora ei era zînă, o frumusețe din povești. Căsnicia dintre Regele Eduard și Regina Alexandra a fost o căsnicie din dragoste. Englezii erau încântați de regna lor, nu-i mulțumea însă accentul german, cu care vorbea englezește. Poate de aci, ca și soțul ei regal, avea dezgust pentru discursurile lungi. Regina Alexandra în tinerețe iubea profund pe soțul e. Se menționează un caz caracteristic. Regina Alexandra, îmbolnăvindu-se odată, rugă pe Prințul de Galles, viitorul rege Eduard, să-și mute camera lui de lucru în buduarul ei. Și când se îmbolnăvi el, făcu ea însăși pe îngrijitoare. Această specială grijă a prințesei daneze, față de soțul ei, fiind comună tuturor suroril ar—făcu odată pe Alexandru al 3-lea al Rusiei—un cumnat al ei—să exclame : „Nu cunosc în lume mai bune surori de caritate, ca bicele regelui Danemarcei“. După zilele de fericire consîngenele ei în moda femenină. Imediat după sosirea ei în Anglia, începu activitatea ei subversivă. In primul joc introdusese un obicei inexistent la Curtea engleză . Schimbul toaletelor în cursul zilei. Impusese până la 4 schimbări de rochii, după ocazie, vizită și primblare. Garderoba ei crescu în dimensiuni și continui, luase proporții neuzibte la austera Curte a Marii Britanii. Caracteristic însă, a fost simplicitatea luxului Reginei Alexandra. Când făcea o vizită unuia dintre copii, purta o rochie simplă, încât garda militară greșea adesea, lăsând-o să treacă fără a-i prezenta onorul. O socotea ca o simplă muritoare. Niciodată nu apărea cu decolteul liber. Când apărea în vestmânt de bal, gâtul și pieptul îi erau acoperite de diferite panglici și multe bijuterii, pentru a fi cât mai puțin descoperite. Frizura-i era neschimbată. Se coafa înalt și bogat pentru a-și ascunde fruntea excesiv de mare. Coafura era permanent după modelul frizurii rusești, cu care apare în toate tablourile și fotografiile și care avea speciala calitate de a-i acoperi, după cum am spus—o parte din fruntea-i înaltă. Când apăru pentru prima oară ca prințesă la curtea regală, Regina Victoria îi exprimă regretul pentru frizura care nu-i plăcea. Alexandra care suporta și se supunea tiraniilor reginei Victoria, rezista însă pe chestiunea frizurei. Nu ceda. Pentru a se răzbuna, Regina Victoria interzise doamnelor de la Curte, de a imita frizura prințesei moștenitoare. Numai fiicele prințesei Alexandra au fost îngăduite să imite coafura mamei lor. De altă parte însă, ele erau de o lipsă de eleganță proverbială. Primele bijuterii le-au obținut la logodna lor. O caracterizare Cineva caracteriza pe prințesa moștenitoare : *i„Noroc că Alexandra nu este chemată a juca rolul Victoriei. Toate problemele de stat ar fi fost puse în umbră de cele ale toaletei“. In politică nu se prea amesteca. O singură ură întreținea permanent ura față de Bismark. Se povestește în această direcție un incident caracteristic. Când împăratul Wilhelm I al Germaniei o vizită pe Regina Victoria și o întrebă pe fiica mai mică a prințesei Alexandra, ce ar putea să-i facă plăcerea, Prințesa Alexandra lear fi șoptit copilului : „Capul lui Bismark“ ! Adathy—fură odată întrebate pe când erau încă copile, ce doresc. Alexandra răspunse să fie iubită , Dagmar, să facă bine, Thyra, să fie înțeleaptă. Sfârșitul a arătat că: Thyra a fost nebună, Dagmar a făcut rău și Alexandra neiubită de ,’acel pe care îl iubea. "”"....... Și dragoste,au venit cele de necaz și deziluzii, zilele scandalurilor și suferințelor provocate de viața aventuroasă a soțului său princiar. Cumnata ei Victoria (împărăteasa Friedrich), vorbind de Alexandru, observa cu justeță: „Am cunoscut multe femei care au plăcut tuturora, dar nici una n’a găsit ca dânsa admirație în ochii consângenelor ei, fără a provoca invidie“. In schimb soțul ei n’a ferit-o de motive de gelozie. Multă vreme a știut să și-o ascundă. N’a spus nimănui nimic. Nu s’a plâns nici unei rude sau prietine. Singura prințesă da Teck, deținea ecoul câtorva vagi oftaturi și strpine. Dar când una din favoritele ei, ajunsese să-i rdispute autoritatea asupra lui Eduard, nu se mai simți în stare a duce mai departe povara Italiei*1 critice și plângând de durere, ruga pe Regina Victoria să-i încuviineze să se întoarcă în Danemarca. Regina Victoria a reținu cu cuvintele : „Ce spui ? Să ne părăsești tu, care ne-ai învățat a trăi, încât n’am putea duce mai departe fără tine ?“ De atunci s’a redus la Rolul de mamă burtică îngrijea de copii și de nepot. Fiicele le-a lăsat să-și aleagă barbaii după pofta inimei. In orele libere făcea muzica și picta. După o boală de ureche a trebuit să renunțe la prima și să se mărginească numai la p clură. A fost pe vremuri o sportivă și o prietină a analelor. Dispunea de o întreagă menajerie casnică, pe lângă care se învârteau cârduri de maimuțe, o pereche de tigri, un papagal , o haită de câini. In viața publică era admirată pentru concepțiile ei femeniste (un femenism sănătos) și ca Inițiatoare a modei femenine Când descinsese la Londra, curtea Regală nu știa ce este eleganța. După cum soțul ei indica moda bărbătească, iniția ea. O Ce a văzut în Siria, un print al reporterilor Trimisul special al ziarului „Petit Parisien“, reporterul cu reputație mondială Albert Londres, relatează de la fața locului, fapte care arată că lupta autohtonilor contra francezilor, a intrat într-o perioadă de oboseală. Iată care-i situația în Siria după cele văzute de Londres. Revoluția din Siria este întreținută acum numai de câteva bande, care operează pe câmpl propriu și fără a fi conduse de o unitate de obiectiv. Londres semnalează existența a șase bande. Primar a Ramadanului Shalas. Când a început ostilitățile, acest comandant nu avea nici un ban. In urmă, a fost aprovizionat. Desigur, nu de noi, spune ironic Londres, făcând aluzie desigur la engleji, care ar avea interesul să fie deasupra situației politice din Franța o serie de atari amenințări. Banda aceasta operează în Baalbek. Banda a doua, e a lui Nessil- Bakri și domină Damaskul. E subvenționată de Rockefeler-ul regiunei, apliat să ajungă rege. Al 3-lea e a lui Hassan Khari iar celelalte ale altor 3 frați, ce se dușmănesc între ei, toate bandele la un loc adună vre-o 2500 oameni. Au pustiit și devastat tot ce le-a eșit în cale. Generalul Dupont declară că peste vre’o 10 zile vor fi potolite toate mișcărle de rebeliune. Londres vede posibilitatea unei restabiliri a ordinei numai într’o politică de toleranță—respectându-se mai ales religia celor 2 milioane de credincioși ai Islamului. „Francezii—închee Londres— să nu se amestece în certurile confesionale—ceia ce nu au prea făcut până acum. Sarrail nu poate fi făcut vinovat de situația de azi. Răspunzători sunt înaintașii lui, Gourand și Weygand care luau partea catolicilor (5ooo) împotriva musulmanilor (două milioane). Toate mișcările din Siria se reduc la o chestiune religioasă. Universitare — D. conferențiar Neculai D. Lăbușcă și-a deschis eun cursul de Legislație Agrară și Industrială, cu studenții Facultăței de Științi, de la secția agricolă. D-sa a tratat despre : „Revoluția mecanică și industrială din secolul al 19“,—precum și despre „Necesitatea’legislației muncitorești“. A asistat un numeros public, format din studenți, asistenți șefi de lucrări și conferențiari și profesori de la menționata facultate. UN REGE pasionat colecționar Regele Gustav al Suediei este un pasionat colecționar de piese antice de aur și argint. Cabinetul său de lucru este o bogăție cu valoare monetară și un adevărat muzeu de artă. Dăm o fotografie inedită a regelui Gustav, luată recent în palatul său regal._____ Trecerea evreilor polonezi la catolicism Zilele acestea s’a prezentat arhiscopului Rakowschi, o delegație de rabini evrei, cerându-să intervină într'o chestiune destul de importantă. Mulți evrei trec la catolicism, căsătorindu-se pentru a 2-a oară cu femei catolice, fără a fi divorțat evreicile. După legile evreești, divorțul este numai atunci valabil când acesta se face cu consimțimântul ambelor părți. Evreica care a fost părăsită fără să fie divorțată este condamnată să rămâe „agună“ adică veșnic izolată. In ultimul timp s'a înregistrat în Polonia 7000 cazuri. Rabinii cer arhipiscopului să însemne că clerul catolic să impună prozeliților înaintea botezului, ca aceștia să lichideze mai întâiu cu chestiunile lor familiare. Problema este foarte complicată. Clerul catolic nu vrea să îngreuneze evreilor trecerea la catolicism și pe de altă parte evreicele nu se decid cu ușurință să divorțeze. Acest fapt naște un conflit de interese nu numai în cercurile bisericești dar și în întreaga opinie publică poloneză. -4 A r ► Ai t T r A