Lumea, octombrie-decembrie 1926 (Anul 9, nr. 2435-2509)
1926-10-14 / nr. 2444
fie o zi pe alta Revizuirea agrara Când nu convine un termin se inlocueste cu un altul, pentru a salva notiunea, ideia. Așa este cu exproprierea. De expropriere se tem multi din fuzionații de Duminică. S’a înlocuit deci cuvântul cu revizuire. Se vor revizui nu împroprietăririle, ci legea agrară. Se va face o nouă expropriere a moșiilor arendate. Partidul țărănist a învins. Și este foarte frumos. Nu-și justifica existenta de partid de stânga și țărănist, dacă nu extindea împroprietărirea asupra tuturor țaranilor și dacă nu reducea proprietatea rurală la cea mai simplă expresie, ca să ușureze formarea și consolidarea proprități țărănești. Astfel că revizuirea legii agrare, este de fapt noua expropriere, pentru care partidul țărănist a luptat cu bravură și pe care partidul național o primește cu resemnare. Universitare După votul Marelui Colegiu Universitar, obiectivul atacurilor nu mai este ministrul Petrovici, ci corpul profesoral al Universității elene. — Cum se poate admite o așa supunere“ fără condiții — se întrebă mirat și revoltat o distinsă față bisericească ? Cu toate acestea, acelaș merituos prelat și intelectual de vază nu mai inzistă atât asupra reședinței noii facultăți, ci asupra lipsei de profesori. Să ne ințelegem. Nu lipsesc profesori ci lipsesc profesorii cari s’ar decide să meargă și să șadă în Chișinău, un mediu prea puțin convenabil culturei. Dar atunci, cum vom ajunge — ne întrebăm noi— să facem Basarabia românească, dacă nu vom începe odată prin a lua contact cu acel mediu ? Recunoaștem că pentru moment în Chișinău continuă un sistem vechi, și cu influențe rusești. Dar pentru schimbarea acestui sistem, pentru naționalizarea lui complectă ca forma și fond, se impune să facem ceva. Or, acel ceva implică un început. Și începutul poate fi acesta: crearea facultății de teologie, care să atragă și pe profesorii de merit, hotărât nu numai a instrui studenții ci a se instrui pe ei printr’o ședere continuă și permanentă în Basarabia. Iată de ce socotim că Marele Colegiu Universitar n’a greșit, când a găsit că bine s’a făcut trimițându-se peste Prut, după mii de jandarmi, un mănunchi de profesori universitari. Intre ring și clas a Cernăuți sunt multe stadioane, multe locuri de lawn tennis și se face foarte mult sport. Oamenii cărora li place a se întitula cu ,Kulturträger“, și cu oarecare dreptate— își pot permite luxul de a prefera la un moment dat mingea, cării și stadionul, orasului. Sunt în dreptul lor— fiindcă au atins culmea culturii, de la inălțimea căreia își pot permite orice lux și acel de a obține nota, boxând, în loc de a utilize organele mai direct supuse raiunei . Un om care nu este un Kulturträger când bate pe cineva, care nu este de aceeași părere cu el—se spune că este o brută. Un tip cultural, când bate, te chiamă că protestează, chiar și atunci când protestul se ridică împotriva unui profesor ! In ziua când simpaticul oraș Cernăuți va fi complect garnisit de standuri și stadioane de atletism și sporturi, domnii profesori vor trebui să conceadă că Întrebările lor fade, fără mușchi și desfănare, ar putea fi socotite ca o sfidare a tineretului care nu-și poate perde timpul cu moliciunea culturei gândite, fără oase și fără bicepsi. In acea zi marele examen, supremul bacalaureat, va fi un match, în care profesorii vor trebui să se lase „convinși“ de triumfătorii ringului. In ziua ceia, capetele se vor micșora și mușchii vor crește spre desfătarea noului tip de Kulturträger. Citiți In pag. 4-a , Ultimile Știri Desmățul școlăresc Pentru elevi șide data aceasta fi eleve.». Am luat cunoștiință de observabile juste ale d-lui căpitan Constantinescu din „Lumea” de acum câteva zile în chestia purtării tineretului, și cred că unanimitatea oamenilor cari se gândesc și la ziua de mâine — o excepție făcând o doamnă anonimă, care în numele unei eleve a voit să facă spirit — au aprobat acele rânduri. Iată situația și de la țară, rânduri pe cari le-am publicat acum 8 luni de zile: «Tinerii elberojt di n armată și acei care ca mâine le vor lua locul, au calcă pe urmele părinților lor. Dar când auzi una bună ziua. Acești tineri ocupă trotuarul în grupuri și nu se dau în sărturi să facă loc unui mai bătrân. Dar este un lucru și mai rău. Copiii de săteni, băeți și fete, cari fregventează liceul de cum a pus șapca și pelerina numai găsești dintr’ânșii nici 2 oocari să-ți dea bună ziua. i’Nu odată sătenii bătrâni s’au plâns de timpurile noi. Eu nu m’am sfiit și le-am făcut observațiuni, și rezultatul fu: Te privesc sfidător și își continui drumul. M’am întrebat atucea dacă școala are vre-un rol în această chestiune. Iată deci porniți din două medii diferite și ajuns la aceiași concluzie, rolul școalei. Corpul didactic Insă amărât de greutățilelilnice, cari îl pun în imposibilitate de a îngriji copii lor, nu au n ci o tragere de inimă de a îngriji de educația altor copii. Și a mai contribuit la această stare dureroasă a tineretului o anumită școală a urii. S’a luat drept glume copilărești strigătele permanente, începând de la copii de clasa 4-a a Moarte semenului tău*, uitându-se de [proverbul popular n Cine fură azi un ou, mâine fură un bou* ; și dacă astăzi i-ai permis să scuipi un bătrân și să-i smulgi barba, fie chiar străin zis, — mâine din obișnuință nu-ți vei respecta pe cei aproape de tine. Constatările d-lui căpitan confirmă din nenorocire realitatea tristă. Acuma și două vorbe pentru Doamna anonimă și eleva d-sale. Și la noi în targușor trotuarul e foarte îngust, și deși am 60 de ani și dacă întâlnesc un sătean mai bătrân decât mine, îi fac loc să trească înainte, și dacă întâlnesc chiar un cerșetor încărcat cu traista lui, incă îl respectez și îi fac loc de mai multe ori. Așa că, cred că și tinerele eleve și chiar elevele mai bătrătoare, trebuie să respecte bătrânețele, așa cel puțin m’au învațat pe mine părinții, și cred că nu e rău. Dr. Alex. Manolescu Lăcătușul, mare om politic și barbat de stat destoinic Ministrul de interne Severing, care a demisionat după 6 ani de continuă guvernare, a verificat principiul democrației: bărbații de stat se fac, nu se nasc. In vechea Germanie, wilhelmiană, nu puteau ajunge decât acei născuți. Un adevărat regim oligarhic garantat prin aristocratica obârșie. In republica germană, întăitarea nașterii a făcut loc meritului real. Astfel că după seria de baroni, conți, cavaleri — a venit rândul oamenilor simpli de naștere, ridicați prin puterea propriilor merite. Printre aceștia, cazul recent demisionatului ministru de interne, complectează experiența făcută de Ebert, fostul președinte de republică— atât de mult regretat de toată Germania. Karol Severing a împlinit vrsta de 56 ani. Este din Westfalia și a fost simplu lucrător. A lucrat tot timpul ca lăcătuș. De obicei lăcătușii—observă cu ironie un publicist german—știu a porivi cheia la broască și pot astfel deschide toate ușile. Nu e mare lucru că un astfel de lăcătuș a ajuns un desăvârșit om de stat, un mare om politic. Severing n’a urmat nici un fel de școală, n’a frecventat nici o universitate liberă. . A absolvit școala primară. Vorbind însă cu dânsul, observi numaidecât diversitatea culturei sale. Un autodidact deci, serios, nu diletant. Acest lăcătuș observă acelaș publicist german, este bun scriitor și un stilist admirabil. Ca și toți socialiștii, Severing a trecut de la sindicat (conducerea lui) la gazetărie, și de acolo în fruntea celui mai greu, mai obositor minister. O dovadă mai mult de influența sindicatelor muncitorești germane, care oferă tuturor muncitorilor posiblltatea de a se educa pentru viitoare înalte demnități în stat. Prusia nu a avut un mai bun ministru de interne ca Severing, mai ales dacă ținem s mă de timpurile în care a guvernat acest umil lăcătuș. Ministrul Frangei la bucurești, mutat la Tokio Mișcarea în diplomația franceză pe care am anunțat-o or, cuprinde și pe ministrul Franței la București. D. de Billy va fi mutat, ca avansare la Tokio. Ad-live — D. I. Axinte, prefectul județului Iași, a fost convocat de d. ministru Goga, la o conferință administrativă, in legătură cu unele modificări ce urmeaza a se introduce în actuala lege administrativă. D. prefect a plecat în Capitală cu acceleratul de aseară. - LUME*v Defectele Palatului de Justiție Modul cum a fost lucrat în genere Palatul de Justiție din Iași, evidențiază o sumă de lipsuri de care se plâng funcționarii, avocații și magistrații. O parte a palatului nu vede de loc soarele. Două secții de tribunal și curte, zac în umbră și suportă toate neajunsurile unor apartamente cu atmosferă cavernoasă. In aceste zile de toamnă, când afară este cald și r zplăcut, în cabinetele tribunalului secția "Ili și ale Cursei de Apel s. 11-a, atât funcționarii cât și avocații, nu mai vorbim de magistrați, trebue să stea cu paltoanele pe umeri. S’au făcut intervenții de a se încălzi încăperile. Din nenorocire fondurile lipsind, nu se poate procura țițeiul necesar. Decanul baroului de avocați a repetat intervenția, cerând a se lua măsuri de urgentă. De altfel și ferestrele lasă mult de dorit. In zilele de iarnă, când vântul bate dela nord, hârtiile de pe birouri zboară pe sus. N’ar fi rău ca d. arhitect Berindei să se mai întoarcă din când în când la locul... activității d-sale, pentru a vedea ce se poate face pentru a cruța sănătatea funcționarilor din palatul justiției. In orice caz s’ar impune ca prefectura de județ să intervină energic pentru obținerea țițeiului ca să se încălzească caloriferele. Noi expediții SPRE POLUL SUD — un englez plecat spre polul Sud — In legătură cu expediția spre polul Sud, ce se proedtează pentru 15 Noembrie. „Mouvement geografique“ anunță că englezul John Cope este in cursul unei expediții spre polul Sud. Exploratorul Cope ar fi plecat în Iulie 1920 din Noua Zelanda spre New Harbour pe marea barieră de ghiață. Din acest ținut, Cope a afirmat că va pleca pentru a explora coastele țării Enderby, pământul lui Graham și Charcot până la țara necunoscută a regelui Eduard al 7-lea. Punctul culminant al expediției exploratorului englez, formează ultimul ținut, de unde spunea că va aduce un număr de observațiuni speciale meteorologice și climatologice." John Cope susținea că după înconjurul complect al continentului antarctic, speră că se va întoarce la New Harbour în anul 1925 sau 1926. Până în prezent, însă, nu se știe nimic de soarta expediției lui Cope. Rezultatul acestei expediții se așteaptă cu multă nerăbdare, in loc de BAZAR Femeile și „Crucea Roșie* E cazul să repetăm și despre „ Crucea Roșie* butada cu care Voltaire a eșit întru Întâmpinarea lui D-zeu : dacă această Instituție de asistență n’ar fi existat, ar fi trebuit să o inventeze femeile. Numai astfel și-ar fi deschis posibilitatea unei activități adecuate perfect psihologiei lor specifice. Să nu pară nimănu la curios. Există o psicologie specific femeninâ. Oricât ar spune Jules Lemaitre „că despre femei se poate spune orice, totul e egal de adevărat“. Această psihologie specific femeninâ răspunde minunat idealurilor militare de „ Crucea Roșie“. Cu riscul de a face figură de rii acționari vom repeta că funcțiunea esențială a femeei este maternitatea. In aceste condiții femeea e astfel construită ca să ia mai lesne contact cu suferinzii, cu durerea, și să o înțeleagă deci mai bine. Sortită să nască un durere, e tn măsură să-i aprecieze tragedia. E cazul să spunem: Soufrir c’est compaiir. Sau cum spune Wilde, mila e chestie de imaginație. Cine nu cunoaște suferința nuși poate imagina cum e, când o constată la cei din jur. Senzibilitatea deosebită, înclinațiile spre tandreță, spiritul de protecție pentru cei slabi care încep cu nou-născutul, toate aceste virtuți ale femeei o fac mai aptă de a activa pentru idealurile „Crucea Roșii*. Nu e deci o simplă întâmplare că totdeauna și pretutindenea m Crucea Roșie* a fost deservită mai rodnic de către femei. Primele ei începuturi surd dealtfel legate de numele unei femei. Alături de cei 6 doctori (ale căror nume e firesc să-mi scape cind scriu aceste rânduri), alături de aceștia pe tabela fondatorilor Crucei Roșii, trebue înscris numai decât sumele lui Miss Nightingale și a compatrioatelor ei. Dacă s’ar face o statistică a celor ce au militat pentru această cauză de la înființare până azi, s’ar vedea că numărul femeilor e cu mult mai impunător decât cel al bărbaților.■. Ne-am lua sarcina să dovedim cele de mai sus reamintind aci o seamă din cele mai proeminente figuri femenine ale acestei mișcări. Nu o facem, fiindcă din galanterie ar trebui să nu omitem pe nimenea — mai ales dintre luptătoarele contemporane. Cum această ultimă sarcină n'avem căderea să nu o luăm, trecem sub anonimat cea mai mare parte din activitatea „ Crucei Roșii”, trecând-o pe seama femeilor in genere. Cunoscut fiind amorul propriu al femeilor mai ales în relațiile dintre ele, suntem siguri că ne vom atrage remontranțele celor interesate. Avem insă demult credința că dojana femeni nu nu-i totdeauna chiar așa de insuportabilă *«• EM. SEROH1E iorghiști și fuziunea — Consfătuirele de la Iași și București — Se știe că la Congresul de Duminică, de la București iorghiștii nu au intrat in fuziune. D. Profesor Neculae Iorga și-a chemat partizanii la o consfătuire intimă care va avea loc la București. Vineri după amează. Vor lua parte la această intimă consfătuire toți fruntași iorghiști din țara. Din Iași va pleca d. C. Ifrim, însoțit de 2 prieteni. Înainte de a pleca insă, iorghiștii din localitate vor avea și el o mică consfătuire Intimă. D. Ifrim se va întoarce Duminică la Iași. Pentru cursul săptămânei viitoare va avea loc o adunare a tuturor membrilor eșeni a partidului torghist. Bisericești — Eri cu Expresul de după amiază au plecat în Capitală pentru a participa la Marele congres bisericesc, preoții referinți Valeriu Iordăchescu și C. Dron. Se știe că deschiderea Mărețul congres bisericesc a fost fixată pentru ziua de 14 Octombrie. la spitalul „Socola“ Convorbire cu d. dr. Ballif, medicul primar al spitalului Ziarul nostru a întreprins o anchetă la Ospiciul „Socola” publicând apoi o serie de reportaje în care erau descrise cazurile caracteristice ale diferitelor boale nervoase. Cele relatate desigur, au impresionat cititorii, deoarece ele evidențiau soarta ce și-o erediază cei cari fiind bolnavi, din neglijență nu se tratează, și sunt apoi siliți să suporte grave consecințe. Ca o încheiere a anchetei noastre, descriem astăzi nevoile spitalului „Socola“, redând și o convorbire cu d. Dr. L. Ballif medicul primar al spitalului. Ca bursier al fundației „Rokefeller“, d. dr. L. Ballif a lucrat în străinătate, la marile spitale de boli mintale. Dat fiind competința d-lui d dr. L. Ballif, i s-a încredințat d-sale direcțiunea spitalului, pe tot timpul absenței d-lui profesor dr. Parhon care se află în concediu. • Rugându-i să ne dea unele relații cu privire la nevoile spitalului „Socola“, d. dr. Ballif a bine-voit a ne declarat cele ce urmează. Numărul bolnavilor E necesar să se știe— spune d. dr. Ballif—că numărul bolnavilor din spitalul „Socola“ e în continuă creștere. Astăzi, avem de 5 ori mai mulți bolnavi decât în anul 1918. Mijloacele de întreținere a acestora, sunt însă insuficiente. Posedăm paturi și lingerie pentru 350 bolnavi. In spital Iași avem loo internați, astfel încât pacienții mai liniștiți dorm câte doi într’un pat. Alocația pentru bolnavi Personalul bugetar este pentru 5oo persoane, deci Insuficient față de [‘nevoi. Spitalul a fost considerat desigur în mod greșit—de categoria 11 în prvința alimentației bolnavilor și are o alocație numai de 18 lei pe zi, când spitale similare au fost trecute de clasa 1 cu o alocație de 24 lei pe zi. E ușor de înțeles—spune vorbitorul—că bolnavul alienat are nevoe de o alimentare bună căci nu e bolnav somație (trupește) și rămâne în spital un timp mai îndelungat. Nu se pot face reparații în cea ce privește reparația spitalului, ea necesită câte-va milioane pe care Ministerul Sănătății nu le poate acorda de o dată. Nu s'a acordat însă în anul 1926 nici un ban pentru reparații. Din cele 15 pavilioane numai 5 au fost reparate după război. Restul pavilioanelor au de asemeni nevoe de reparațiuni și subzidiri, care iasă nu se fac. Nădăjduim-ne zice interlocutorul—că Ministerul Sănătății va avea în vedere situația spitalului „Socola” față de necesitățile ja ce se reclamă numărul covârșitor al bolnavilor și va aproba sumele necesare. Un fapt îmbucurător s’a și semnalat. Zilele acestea s’a primit loo paturi noi iar d. dr. Viișoianu directorul direcției sanitare a promis că va trimite și lenjeria a cărei lipsă se resimte mult. Mărirea Ospiciului. Actualele clădiri au devenit neîncăpătoare pentru numărul bolnavilor spitalizați și printr’o adresă, s’a cerut Ministerului de resort, cumpărarea locului de cultură și a clădirilor din vecinătate și care aparțin d-lui Winder industriaș din localitate. Acolo ar fi indicat să se instaleze o colonie agricolă cu bolnavii cronici, care și în prezent se ocupă cu cultivarea unei porțiuni de pământ ce aparține spitalului. In cazul înființării coloniei agricole actualele clădiri ar servi pntru adăpostirea bolnavilor acuți, susceptibili de vindecare în proporția de 50—60 la sută. Dacă inventarul și bugetul „Socolor se vor mări în raport cu cerințele, vom putea fi satis* făcuți—continuă d. dr. Ballif— căci din punct de vedere științific, spitalul „Socola“ ocupă locul de onoare printre spitalele de boli mintale. Zestrea spitalicească La ospiciul „Socola“ sunt laboratoriile clinicelor de Psihatrie și Neurologie și sub conducerea d-lui profesor dr. Parhon, s-a format o școală științifică serioasă, bine cunoscută și apreciată în țară și străinătate. Rezultatele cercetărilor științifice de laborator și cazurile clinice mai importante se publică în revista „Bulletin de Psychatrie, Neurologie și Endocrinologie“ redactată la spital. Profilaxia bolilor mintalei E foarte ușor de arătat profilaxia pentru alcoolism, paralizie generală și pelagră cari se rezumă în combaterea alcoolismului, a sifilisului și a insuficienței alimentației—spune medicul primar al „Socolei”. Mult mai greu e de arătat profilaxia pentru demența precoce, psihoza maniacă, depresivă, demență senilă, epilepsia esențială etc. Profilaxia acestor ultime boli, va merge însă paralel cu evoluția cunoștințelor noastre asupra originei și patogeniei lor — inches d. dr. Beilif. Față de cele expuse de d. dr. Ballif asupra nevoilor spitalului „Socola“ credem că „Miniștrii Iașului" din actualul guvern vor interveni pe lângă Ministerul Sănătății, spre a se acorda sumele necesare. E vorba de sănătatea publică și deci orice întârzieri sunt dăunătoare. Bd. I. % Pan-Europa S’a susținut și a ajuns un adevăr banal faptul, că filosofia este apanagiul capetelor de elită, că ea nu poate deveni niciodată populară. Deși susținerea aceasta prezintă o parte de adevăr, timpurile noastra au început s'o răstoarne și asistăm in epoca în care trăim la opera aceasta de zdruncinare a unei păreri, care devenise aproape o prejudecată. Ideia se lansase rapid sprijinindu-se mai ales pe două argumente principale: unuli se observase că marii gânditori au disprețuit totdeauna mulțimea și deci căutau să evite orice contact cu dânsa. Lucrul nu se prea producea în antichitate când, pe Probleme actuale lângă altă mentalitate existentă, organizația politică înlesnia și chiar forța relațiile sociale. Astăzi deși raporturile sociale s’au înmulțit considerabil, ele n’au putut înlătura o cucerire modernă de talia libertății. Marii gânditori, personalități puternice, s’au afirmat fără a ține seama de mulțime, au fost în majoritatea cazurilor Individualiști. Schopenhauer In „Aforismele“ sale a arătat pe larg cum trebue să fie și să se comporte omul de de geniu, gânditorul ilustru. Dar cine a fost mai individualist ca Schopenhauer . El și-a închegat în liniște sistemul său filosofic, căutând să-l argumenteze cât mai amplu și de la cercetările sale asupra principiului ulim al catoteniei rar și-a «lua. I