Lumea, octombrie-decembrie 1926 (Anul 9, nr. 2435-2509)

1926-10-14 / nr. 2444

fie o zi pe alta Revizuirea agrara Când nu convine un termin se inlocueste cu un altul, pentru a salva notiunea, ideia. Așa este cu exproprierea. De expropriere se tem multi din fu­­zionații de Duminică. S’a înlo­cuit deci cuvântul cu revizuire. Se vor revizui nu împroprietări­rile, ci legea agrară. Se va face o nouă expropriere a moșiilor arendate. Partidul țărănist a învins. Și este foarte frumos. Nu-și justifi­ca existenta de partid de stânga și țărănist, dacă nu extindea împroprietărirea asupra tuturor țaranilor și dacă nu reducea proprietatea rurală la cea mai simplă expresie, ca să ușureze formarea și consolidarea propri­tă­ți țărănești. Astfel că revizuirea legii a­­grare, este de fapt noua expro­priere, pentru care partidul ță­rănist a luptat cu bravură și pe care partidul național o primește cu resemnare. Universitare După votul Marelui Colegiu Universitar, obiectivul atacurilor nu mai este ministrul Petrovici, ci corpul profesoral al Univer­sității elene. — Cum se poate admite o așa­­ supunere“ fără condiții — se întrebă mirat și revoltat o distinsă față bisericească ? Cu toate acestea, acelaș me­rituos prelat și intelectual de vază nu mai inzistă atât asupra reședinței noii facultăți, ci asu­pra lipsei de profesori. Să ne ințelegem. Nu lipsesc profesori ci lipsesc profesorii cari s’ar decide să meargă și să șadă în Chișinău, un mediu prea puțin convenabil culturei. Dar atunci, cum vom ajunge — ne întrebăm noi— să facem Basarabia românească, dacă nu vom începe odată prin a lua contact cu acel mediu ? Recunoaștem că pentru mo­ment în Chișinău continuă un sistem vechi, și cu influențe ru­sești. Dar pentru schimbarea a­­cestui sistem, pentru naționali­zarea lui complectă ca forma și fond, se impune să facem ceva. Or, acel ceva implică un înce­put. Și începutul poate fi acesta: cre­area facultății de teologie, care să atragă și pe profesorii de merit, hotărâ­t nu numai a instrui studenții ci a se instrui pe ei printr’o ședere continuă și permanentă în B­asarabia. Iată de ce socotim­­ că Marele Colegiu Universitar n’a greșit, când a găsit că bine s’a făcut trimițându-se peste Prut, după mii de jandarmi, un mănunchi de profesori universitari. Intre ring și clas­ ­a Cernăuți sunt multe stadi­oane, multe locuri de lawn­ ten­nis și se face foarte mult sport. Oamenii cărora li place a se întitula cu ,Kulturträger“, și cu oarecare dreptate— își pot per­mite luxul de a prefera la un moment dat mingea, căr­ii și stadionul, orasului. Sunt în dreptul lor— fiindcă au atins culmea culturii, de la inălțimea căreia își pot permite orice lux și acel de a obține nota, boxând, în loc de a utilize organele mai direct supuse ra­­­iunei . Un om care nu este un Kul­turträger când bate pe cineva, care nu este de aceeași părere cu el—se spune că este o bru­tă. Un­­ tip cultural, când bate, te chiamă că protestează, chiar și atunci când protestul se ri­dică împotriva unui profesor ! In ziua când simpaticul oraș Cernăuți va fi complect garnisit de standuri și stadioane de at­­letism și sporturi, domnii profe­sori vor trebui să conceadă că Întrebările lor fade, fără mușchi și desfănare, ar putea fi socotite ca o sfidare a tineretului care nu-și poate perde timpul cu mo­liciunea culturei gândite, fără oase și fără bicepsi.­­ In acea zi marele examen, su­premul bacalaureat, va fi un match, în care profesorii vor tre­­bui să se lase „convinși“ de tri­umfătorii ringului. In ziua ceia, capetele se vor micșora și mușchii vor crește spre desfătarea noului tip de Kulturträger. Citiți In pag. 4-a , Ultimile Știri Desmățul școlăresc Pentru elevi și­­­de data aceasta­­­ fi eleve.». Am luat cunoștiință de obser­vabile juste ale d-lui căpitan Constantinescu din „Lumea” de acum câteva zile în chestia pur­tării tineretului, și cred că una­nimitatea oamenilor cari se gân­desc și la ziua de mâine — o excepție făcând o doamnă ano­nimă, care în numele unei eleve a voit să facă spirit — au apro­bat acele rânduri. Iată situația și de la țară, rân­duri pe cari le-am publicat a­­cum 8 luni de zile: «Tinerii el­berojt di n armată și acei care ca mâine le vor lua locul, au calcă pe urmele părinților lor. Dar când auzi un­a bună ziua­. Acești tineri ocupă trotuarul în grupuri și nu se dau în săr­turi să facă loc unui mai bă­trân. Dar este un lucru și mai rău. Copiii de săteni, băeți și fete, cari fregventează liceul de cum a pus șapca și pelerina numai găsești dintr’ânșii nici 2 o­o­cari să-ți dea bună ziua. i’Nu odată sătenii bătrâni s’au plâns de tim­purile noi. Eu nu m’am­ sfiit și le-am făcut observațiuni, și re­zultatul fu: Te privesc sfidător și își continui drumul. M’am întrebat atucea dacă școala are vre-un rol în această chestiune. Iată deci porniți din două me­dii diferite și ajuns la aceiași concluzie, rolul școalei. Corpul didactic Insă amărât de greutățilel­ilnice, cari îl pun în imposibilitate de a îngriji co­pii lor, nu au n ci o tragere de inimă de a îngriji­­ de educația altor copii. Și a mai contribuit la această stare dureroasă a ti­neretului o anumită școală a urii. S’a luat drept glume copi­lărești strigătele permanente, în­cepând de la copii de clasa 4-a a Moarte semenului tău*, uitân­­du-se de [proverbul popular n Cine fură azi un ou, mâine fură un bou* ; și dacă astăzi­­ i-ai permis să scuipi un bătrân și să-i smulgi barba, fie chiar străin zis, — mâine din obiș­nuință nu-ți vei respecta pe cei aproape de tine. Constatările d-lui căpitan con­firmă din nenorocire realitatea tristă. Acuma și două vorbe pentru Doamna anonimă și eleva d-sale. Și la noi în targușor trotuarul e foarte îngust, și deși am 60 de ani și dacă întâlnesc un să­tean mai bătrân decât mine, îi fac loc să trească înainte, și dacă întâlnesc chiar un cerșetor încărcat cu traista lui, incă îl respectez și îi fac loc de mai multe ori. Așa­­ că, cred că și tinerele eleve și chiar elevele mai bătrătoare, trebuie să res­pecte bătrânețele, așa cel puțin m’au învațat pe mine părinții, și cred că nu e rău. Dr. Alex. Manolescu Lăcătușul, mare om politic și barbat de stat destoinic Ministrul de interne Severing, care a demisionat după 6 ani de continuă­­ guvernare, a verifi­cat principiul democrației: băr­bații de stat se fac, nu se nasc. In vechea Germanie, wilhel­­miană, nu puteau ajunge decât acei născuți. Un adevărat regim oligarhic garantat prin aristocra­tica obârșie. In republica germană, întăita­­rea nașterii a făcut loc meritului real. Astfel că după seria de baroni, conți, cavaleri — a venit rândul oamenilor simpli de naș­tere, ridicați prin puterea pro­priilor merite. Printre aceștia, cazul recent demisionatului ministru de inter­ne, complectează experiența fă­cută de Ebert, fostul președinte de republică— atât de mult re­gretat de toată Germania. Karol Severing a împlinit vr­­­sta de 56 ani. Este din Westfa­­lia și a f­ost simplu lucrător. A lucrat tot timpul ca lăcătuș. De obicei lăcătușii—observă cu ironie un publicist german—știu a po­rivi cheia la broască și pot astfel deschide toate ușile. Nu e mare lucru că un astfel de lăcătuș a ajuns un desăvârșit om de stat, un mare om po­litic. Severing n’a urmat nici un fel de școală, n’a frecventat nici o universitate liberă. . A absolvit școala primară. Vorbind însă cu dânsul, observi numai­decât di­versitatea culturei sale. Un au­todidact deci, serios, nu diletant. Acest lăcătuș­­ observă acelaș publicist german, este bun scri­itor și un stilist admirabil. Ca și toți socialiștii, Severing a trecut de la sindicat (con­ducerea lui) la gazetărie, și de acolo în fruntea celui mai greu, mai obositor minister. O dovadă mai mult de influ­ența sindicatelor muncitorești germane, care oferă tuturor mun­citorilor posib­lltatea de a se educa pentru viitoare înalte demnități în stat. Prusia nu a avut un mai bun ministru de interne ca Severing, mai ales dacă ținem s mă de timpurile în care a guvernat acest umil lăcătuș. Ministrul Frangei la bucurești, mutat la Tokio Mișcarea în diplomația fran­ceză pe care am anunțat-o or­, cuprinde și pe ministrul Franței la București. D. de Billy va fi mutat, ca avansare la Tokio. Ad-live — D. I. Axinte, prefectul ju­­dețului Iași, a fost convocat de d. ministru Goga, la o conferință administrativă, in legătură cu unele modificări ce urmeaza a se introduce în actuala lege ad­­ministrativă. D. prefect a plecat în Capi­tală cu acceleratul de aseară. - LUME*v Defectele Pala­tului de Justiție Modul cum a fost lucrat în genere Palatul de Justiție din Iași, evidențiază o sumă de lip­suri de care se plâng funcționa­rii, avocații și magistrații. O parte a­­ palatului nu vede de loc soarele. Două secții de tribunal și curte, zac în umbră și suportă toate neajunsurile u­­nor apartamente cu atmosferă cavernoasă. In aceste zile de toamnă, când afară este cald și r zplăcut, în ca­binetele tribunalului secția "Ili și ale Cursei de Apel s. 11-a, atât funcționarii cât și avocații, nu mai vorbim de magistrați, trebue să stea cu paltoanele pe umeri. S’au făcut intervenții de a se încălzi încăperile. Din nenorocire fondurile lipsind, nu se poate procura țițeiul necesar. Decanul baroului de avocați a repetat intervenția, cerând a se lua măsuri de urgentă. De altfel și ferestrele lasă mult de dorit. In zilele de iarnă, când vântul bate dela nord, hâr­tiile de pe birouri zboară pe sus. N’ar fi rău ca d. arhitect Be­­rindei să se mai întoarcă din când în când la locul... activității d-sale, pentru a vedea ce se poate face pentru a cruța sănă­tatea funcționarilor din palatul justiției. In orice caz s’ar impune ca prefectura de județ să intervină energic pentru obținerea țițeiului ca să se încălzească calorife­rele. Noi expediții SPRE POLUL SUD­ — u­n englez plecat spre polul Sud — In legătură cu expediția spre polul Sud, ce se proedtează pentru 15 Noembrie. „Mouve­ment geografique“ anunță că en­glezul John Cope este in cursul unei expediții spre polul Sud. Exploratorul Cope ar fi ple­cat în Iulie 1920 din Noua Ze­­landa spre New Harbour pe ma­rea barieră de ghiață. Din acest ținut, Cope a afir­mat că va pleca pentru a ex­plora coastele țării Enderby, pă­mântul lui Graham și Charcot până la țara necunoscută a re­gelui Eduard al 7-lea. Punctul culminant al expedi­ției exploratorului englez, for­mează ultimul ținut, de unde spu­nea că va aduce un număr de observațiuni speciale meteorolo­gice și climatologice." John Cope susținea­­ că după înconjurul complect al­­ continen­tului antarctic, speră că­ se va întoarce la New­ Harbour în anul 1925 sau 1926.­­ Până în prezent, însă, nu se știe nimic de soarta expediției lui Cope. Rezultatul acestei expediții se așteaptă cu multă nerăbdare, in loc de BAZAR Femeile și „Crucea R­oșie* E cazul să repetăm și des­pre „ Crucea Roșie* butada cu care Voltaire a eșit întru În­tâmpinarea lui D-zeu : dacă a­­ceastă Instituție de asistență n’ar fi existat, ar fi trebuit să o inventeze femeile. Numai ast­fel și-ar fi deschis posibilita­tea unei activități adecuate per­fect psih­ologiei lor specifice. Să nu pară nimănu la curios. Există o psic­ologie specific femeninâ. Oricât ar spune Ju­les Lemaitre „că despre femei se poate spune orice, totul e egal de adevărat“. Această psi­­h­ologie specific femeninâ răs­punde minunat idealurilor mili­tare de „ Crucea Roșie“. Cu riscul de a face figură de rii acționari vom repeta că func­țiunea esențială a femeei este maternitatea. In aceste condiții femeea e astfel construită ca să ia mai lesne contact cu suferinzii, cu durerea, și să o înțeleagă deci mai bine. Sortită să nască un durere, e tn măsură să-i apre­cieze tragedia. E cazul să spunem: Soufrir c’est compaiir. Sau cum spune Wilde, mila e chestie de imaginație. Cine nu cunoaște suferința nu­­și poate imagina cum e, când o constată la cei din jur. Sen­­zibilitatea deosebită, înclinațiile spre tandreță, s­piritul de protec­ție pentru cei slabi care încep cu nou-născutul, toate aceste vir­tuți ale femeei o fac mai aptă de a activa pentru idealurile „Crucea Roșii*. Nu e deci o simplă întâmplare că totdeauna și pretutindenea m Crucea Roșie* a fost deservită mai rodnic de către femei. Primele ei începu­­turi surd dealtfel legate de nu­mele unei femei. Alături de cei 6 doctori (ale căror nume e firesc să-mi scape cind scriu aceste rânduri), ală­turi de aceștia pe tabela fonda­torilor­­ Crucei Roșii, trebue în­scris numai decât sumele lui Miss Nightingale și a compa­trioatelor ei. Dacă s’ar face o statistică a celor ce au militat pentru această cauză de la înființare până azi, s’ar vedea că numărul femeilor e cu mult mai impunător decât cel al bărbaților.■. Ne-am lua sarcina să dovedim cele de mai sus reamintind aci o seamă din cele mai proeminente figuri fe­­menine ale acestei mișcări. Nu o facem, fiindcă din ga­lanterie ar trebui să nu omitem pe nimenea — mai ales dintre luptătoarele contemporane. Cum această ultimă sarcină n'avem căderea să nu­ o luăm, trecem sub anonimat cea mai mare parte din activitatea „ Cru­ce­i Roșii”, trecând-o pe seama femeilor in genere. Cunoscut fiind amorul propriu al femei­lor mai ales în relațiile dintre ele, suntem siguri că ne vom atrage remontranțele celor in­teresate. Avem insă demult credința că dojana femeni nu nu-i totdeauna chiar așa de insuportabilă *«• EM. SEROH1E iorghiști­ și fuziunea — Consfătuirele de la Iași și București — Se știe că la Congresul de Duminică, de la București ior­­ghiștii nu au intrat in fuziune. D. Profesor Neculae Iorga și-a chemat partizanii la o con­sfătuire intimă care va avea loc la București. Vineri după amează. Vor lua parte la această in­timă consfătuire toți fruntași iorghiști din țara. Din Iași va pleca d. C. Ifrim, însoțit de 2 prieteni. Înainte de a pleca insă, ior­­ghiștii din localitate vor avea și el o mică consfătuire Intimă. D. Ifrim se va întoarce Du­minică la Iași. Pentru cursul­­ săptămânei viitoare va avea loc o adunare a tuturor membrilor eșeni a partidului torghist. Bisericești — Eri cu Expresul de după amiază au plecat în Capitală pentru a participa la Marele congres bisericesc, preoții re­­ferinți Valeriu Iordăchescu și C. Dron. Se știe că deschiderea Măre­țul congres bisericesc a fost fixată pentru ziua de 14 Oc­tombrie. la spitalul „Socola“ Convorbire cu d. dr. Ballif, medicul primar al spitalului Ziarul nostru a întreprins o anchetă la Ospiciul „Socola” publicând apoi o serie de repor­taje în care erau descrise cazu­rile caracteristice ale diferitelor boale nervoase. Cele relatate desigur, au im­presionat cititorii, de­oarece ele evidențiau soarta ce și-o ered­iază cei cari fiind bolnavi, din neglijență nu se tratează, și sunt apoi siliți să suporte grave con­­secințe. Ca o încheiere a anchetei noastre, descriem astăzi nevoile spitalului „Socola“, redând și o convorbire cu d. Dr. L. Ballif medicul primar al spitalului. Ca bursier al fundației „Roke­­feller“, d. dr. L. Ballif a lucrat în străinătate, la marile spitale de boli mintale. Dat fiind competința d-lui d dr. L. Ballif, i s-a încredințat d-sale direcțiunea spitalului, pe tot tim­pul absenței d-lui profesor dr. Parhon care se află în conce­diu. • Rugându-i să ne dea unele re­lații cu privire la nevoile spita­lului „Socola“, d. dr. Ballif a bine-voit a ne declarat cele ce urmează. Numărul bolnavilor E necesar să se știe— spune d. dr. Ballif—că numărul bolna­vilor din spitalul „Socola“ e în continuă creștere. Astăzi, avem de 5 ori mai mulți bolnavi decât în anul 1918. Mijloacele de între­ținere a acestora, sunt însă in­suficiente. Posedăm paturi și lingerie pentru 350 bolnavi. In spital Iași avem loo inter­nați, astfel­­ încât­­ pacienții mai liniștiți dorm câte doi într’un pat. Alocația pentru bolnavi Personalul bugetar este pen­­tru 5oo persoane, deci Insuficient față de [‘nevoi. Spitalul a fost considerat desigur în mod gre­șit—de categoria 11 în pr­vința alimentației bolnavilor și are o alocație numai de 18 lei pe zi, când spitale similare au fost trecute de clasa 1 cu o alocație de 24 lei pe zi. E ușor de înțeles—spune vor­bitorul—că bolnavul alienat are nevoe de o alimentar­e bună căci nu e bolnav somație (trupește) și rămâne în spital un timp mai îndelungat. Nu se pot face reparații în cea ce privește reparația spitalului, ea necesită câte-va milioane pe care Ministerul Să­nătății nu le poate acorda de o dată. Nu s'a acordat însă în anul 1926 nici un ban pentru repa­rații. Din cele 15 pavilioane numai 5 au fost reparate după război. Restul pavilioanelor au de ase­meni nevoe de reparațiuni și subzidiri, care iasă nu se fac. Nădăjd­uim-ne zice interlocu­torul—că Ministerul Sănătății va avea în vedere situația spitalului „Socola” față de necesitățile ja ce se reclamă numărul covârșitor al bolnavilor și va aproba su­mele necesare. Un fapt îmbucurător s’a și semnalat. Zilele acestea s’a primit loo paturi noi iar d. dr. Viișoianu directorul direcției sanitare a promis că va trimite și lenjeria a cărei lipsă se resimte mult. Mărirea Ospiciului. Actualele clădiri au devenit neîncăpătoare pentru numărul bolnavilor spitalizați și printr’o adresă, s’a cerut Ministerului de resort, cumpărarea locului de cultură și a clădirilor din veci­nătate și care aparțin d-lui Wind­­­er industriaș din localitate. Acolo ar fi indicat să se in­staleze o colonie agricolă cu bolnavii cronici, care și în pre­zent se ocupă cu cultivarea unei porțiuni de pământ ce aparține spitalului. In cazul înființării coloniei a­­gricole actualele clădiri ar servi p­ntru adăpostirea bolnavilor acuți, susceptibili de vindecare în proporția de 50—60 la sută.­­ Dacă­­ inventarul și bugetul „Socolor se vor mări în raport cu cerințele, vom putea fi satis* făcuți—continuă d. dr. Ballif— căci din punct de vedere știin­țific, spitalul „Socola“ ocupă lo­cul de onoare printre spitalele de boli mintale. Zestrea spitalicească La ospiciul „Socola“ sunt la­­boratoriile clinicelor de Psih­a­­trie și Neurologie și sub condu­cerea d-lui profesor dr. Parhon, s-a format o școală științifică serioasă, bine cunoscută și apre­ciată în țară și străinătate. Re­zultatele cercetărilor științifice de laborator­­ și cazurile clinice mai importante se publică în revista „Bulletin de Psychatrie, Neurologie și Endocrinologie“ redactată la spital. Profilaxia bolilor mintalei E foarte ușor de arătat profi­laxia pentru alcoolism, paralizie generală și pelagră cari se re­zumă în combaterea alcoolismu­lui, a sifilisului și a insuficienței alimentației—spune medicul pri­mar al „Socolei”. Mult mai greu e de arătat pro­filaxia pentru demența precoce, psihoza maniacă, depresivă, de­mență senilă, epilepsia esen­țială etc. Profilaxia acestor ultime boli, va merge însă paralel cu evolu­ția cunoștințelor noastre asupra originei și patogeniei lor — in­ches d. dr. Beilif. Față de cele expuse de d. dr. Ballif asupra nevoilor spita­lului „Socola“ credem că „Mi­niștrii Iașului" din actualul gu­vern vor interveni pe lângă Mi­nisterul Sănătății, spre a se a­­corda sumele necesare. E vorba de sănătatea publică și deci orice întârzieri sunt dău­nătoare. Bd. I. % Pan-Europa S’a susținut și a ajuns un a­­devăr banal faptul, că filosofia este apanagiul capetelor de elită, că ea nu poate deveni niciodată populară. Deși susținerea a­­ceasta prezintă o parte de ade­văr, timpurile noastra au înce­put s'o răstoarne și asistăm in epoca în care trăim la opera aceasta de zdruncinare a unei păreri, care devenise aproape o prejudecată. Ideia se lansase rapid spriji­­nindu-se m­ai ales pe două ar­gumente principale: unuli se observase că marii gânditori au disprețuit totdeauna mulțimea și deci căutau să evite orice con­tact cu dânsa. Lucrul nu se prea producea în antichitate când, pe Probleme actuale lângă altă mentalitate existentă, organizația politică înlesnia și chiar forța relațiile sociale. Astăzi deși raporturile sociale s’au înmulțit considerabil, ele n’au putut înlătura o cucerire modernă de talia libertății. Marii gânditori, personalități puternice, s’au afirmat fără a ține seama de mulțime, au fost în majori­tatea cazurilor Individualiști. Scho­penhauer In „Aforismele“ sale a arătat pe larg cum trebue să fie și să se comporte omul de de geniu, gânditorul ilustru. Dar cine a fost mai individua­list ca Schopenhauer . El și-a închegat în liniște sistemul său filosofic, căutând să-l argumen­teze cât mai amplu și de la cer­cetările sale asupra principiului ulim al catoteniei rar și-a «lua. I

Next