Lumea, octombrie-decembrie 1930 (Anul 13, nr. 3681-3757)

1930-11-26 / nr. 3729

le 8­ii și lu­i Piscasie . Cu prilejul parastasului dela Florica, de față Hindi între toți fruntașii l­berali și d. Argetoianu, d. C. Dimitriu i-a amintit fraza cu care castelanul de la Breasla a intrat în partidul liberal: „ Această casă mare și cii­­st­­ă, a partidului liberal, vreau să-mi fie ultima mutare politică". Comentându-se atitudinea re­centă a d-lui Argetoianu și sta­rea de disponibilitate în care preferă să se complacă actual­mente, interveni în discute d. Vasile Sasu spunând : — Argetoianu în politică tot­deauna e la penultima lui mutare! Prezentând oaspeților strânși la Forica, apartamentele păs­trate cu pietate în ordinea lor tradițională, d. Vintilă Brătianu dă explicații: —­ Aci e ochianul cu care un­chiul nostru privea spre Bucu­rești, ori de câte ori se retrăgea din Capitală, plictisit de hărțue­­lile politicei mărunte. Trebue să știți că și eu am Instalat un asemenea ochean la Mihăești*. Ceta ce înseamnă că și d. Vin­tilă Brătianu are 1 față de fră­mântările de culise aceiaș ati­tudine de astronom. Le privește de cât mai departe ! Har Acuzații dela Borșe, la jude­cată, au fost puși loți în aceiași oală : au fost toți echiiarh justiția umană s’a arătat, de data asta, mai echitabilă decât cea a împrejurărilor, care îi hă­răzise pârjolului num­ai pe unii, pe cei din cartierele evree..„ mamela D. George Brătianu mutându- și câmpul de activitate politică la București, a tras după d-sa S* ziarul „Mișcarea*. Reorgani­­zându-l într’un cadru mai mare, cu ziariști profesioniști. Primul număr și al douilea promite o gazetă cuviincios fă­cută. Ne-a impresionat i­ deo­sebi un articol în care d. Vale­riu Bulgaru­ caută să precizeze, cu competință, întrucât în rezol­­varea unei crize de finanțe fac­torul moral este necesar și în­trucât e superflu, ^n^gbji enoricul... Un refugiat din Rusia sosit de curând la noi imploră să nu care cumva să fie expediat de unde a venit. Poate, fiindcă el a descins pe solul nostru cu o destinație cu totul alta. C­o­men­tar­ ii. Florin Sion, într’un arti­col recent publicat la noi are aerul să se mândrească, spu­nând : „distinsul meu elev, p­ro­­fesorul Berechet“. Ca totdeauna și de data aceasta profesorii sunt mai generoși cu elevii, de­cât elevii cu „dascălii“ lor,co­menta un ieșan, din cei de altă dată ! Preciziune . D­. Anibal Ciurea, care-i un luptător vehement, in orice ches­tiune la or­dinea zilei, declara u­­nui reporter că D-sa s’ar afla, printre noi, ca un fel de regină a Franței. Ne permiem să-i înfruntăm modestia: nu-1 credem de fel așa de retras din actualitate. toajcă. In Slovacia s’a atentat cu bombe otrăvite la viata unui fi­lantrop. Poate cu drept cuvânt , fiind­că un filantrop face imensă ne­dreptate, stabilind o deosebire tranșantă între nevoiașii din preajma lui și marele contingent al celora din restul lumei. Strigoii? Dacă ar fi pe cheful d-sale, dl. Ar­getoianu,ar cerea să rezolve toate problemele cu un singur re­mediu: pumnul în gură sau ciuiul pe spate. Prima rețetă a lansat-o verbal, a doua în fapt, în împre­jurări știute. 1. Recent dl. Argetoianu are o soluție mai puțin sângeroasă: a precizat-o liberalilor adunați la Florica la parastasul pentru Ionel Brătianu. Anume, dl. Ar­getoianu, are în „program”, re­constituirea vechei proprietăți. Dușmanul exproprierea se a­­rată incorigibil. Și mai ales re­fractor oricărui simț al ridico- Mei 1 S.I. Hoisescu încearcă să pre voinicește­ piciorul in prag, celor «Ie ia centru - UN PROGRAM DE ACTIVITATE - Conferințele directorilor mi­nisteriali s’au terminat. In ul­timele ședințe s’a discutat a­­supra aplicărei unei efective descentralizări. Un ministru a recunoscut cu acest prilej că noui atri­buții s’ar putea da cu greu directoratelor, mai ales din cauza directorilor de servicii din ministere cari se opun din toate puterele. In fața acestei mărturisiri s’au propus diferite măsuri practice pentru aplicarea des­­centralizărei. Cea mai vie discuție a pro­vocat o propunere a d lui Hoisescu, directorul Moldovei. D-sa a arătat că unele atribu­­țiuni acordate directoratului continuă a fi exercitate și de ministere. Pentru ca pe viitor aceste imixtiuni să nu se mai petreacă, d-sa a cerut ca toate ministerele să desființeze pur și simplu birourile a căror sarcină este de a rezolva a­­celeași chestiuni ca și direc­toratele. In felul acesta se va acorda oarecare autonomie directoratelor și va fi numai în căderea lor să rezolve ches­tiunile la care le dă dreptul legea. Ceilalți directori ministeriali s’au aliat imediat propunerea d-lui Hoisescu. Luând apoi cuvântul dl. Mihalache, minis­trul internelor, d-sa a promis că va supune chestiunea în discuție, consiliului de miniș­trii, urmând a fi rezolvată de comun acord de către întreg guvernul.­ Legea administrativă însăr­cinează directoratul cu inspec­tarea administrățiilor județene și comunale, atât pentru veri­ficarea gestiunei financiare cât și pentru a se controla felul în care se aplică legea. In Moldova aceste inspecții sunt făcute de d-nii inspector general administrativ Cucu și D. Stănescu, șef de secție. D-lor au inspectat până acum județele Roman și Tutova, iar în cursul acestei săptămâni­ vor inspecta județele Bacău și Neamț. Până la 31 Decembrie se va verifica activitatea tuturor județelor directoratului Mol­dovei, urmând a se înainta­" rapoarte ministerului de in­­­terne. In acelaș scop dl. Hoisescu, însoțit de d-nii Râșcanu, se­ J nu s’a ridicat mai sărbătorește crefarul general al directora­­tului și Petreanu, șeful servi­ciului financiar, va inspecta în cursul lunei ianuarie, toate administrațiile județene și mu­­nicipa­e din Moldova. Verificarea activităței admi­nistrative a județului și muni­cipiului Iași o va face perso­nal dl. Hoisescu in cursul săp­­tămânei viitoare. „ Și totuși tabele pe dru­muri nu au fost încă re­­"• " duse ■­zziz­­­___ Să vezi și să nu crezi 1 — Constituția stabilind că toate puterile emană de la noțiune și indicând că aceste puteri sunt trei: legislativă, judecătorească și executivă, zvonul public a mai adăugat încă o putere, a patra, presa. Totuși puterile sunt cinci, iar prima putere nu este nici exe­cutiva, nici vreuna din celelalte. Prima putere o formează bi­rourile din forurile superioare de administrație. Iată și dovada .* Consiliul județean a fixat taxe grele pentru a-și creia venituri la capitolul drumurilor. Comercianții s’au agitat, ast­fel că, după șireduinii îndelungi s’au redus taxele de comerț, in­dustrie și proprietăți. Ar fi urmat un chip firesc, du­pă decizia de reducere a consi­liului județean, singurul în drept a-și fixa veniturile, ca lucrurile să se termine, iar contribuabili­lor să li se perceapă impozitele reduse. Dar birourile n’au voit astfel. * Comisiunea drumurilor com­pusă din funcționari ai ministe­relor de interne și comunicații, fără nici un drept, a anulat de­cizia consiliului. Alte demersuri ale Cer­erii de Comerț, iar dr. Ioan Botez a se­­sizat pe dl. M. Manoilescu, mi­nistru de industrie.­­ Dl. Manoilescu și-a însușit teza Camerii de Comerț și a­­ intervenit imediat la interne și comunicații pentru ca funcționarii din comisia drumurilor să fie a­­duși la respectul normelor de drept. Firește că intervenția d-lui Bo­tez, întărită de asentsmul și a­­desiunea hotărâtă a d-lui Ma­noilescu trebuia să ducă la tran­șarea chestiunei. Totuși, deși dl. M. Manoilescu, ministru important în guvern, a încunoștiințat prin scris pe dl. Ioan Botez că reducerea taxelor s-a aprobe­, iar dl. subsecretar Anghelescu deja interne a dat dispoziții in acest sens, totuși abia după două săptămâni dl. senator Anibal Ciurea a primit deja interne adresa de reducere, fapt enunțat de noi, convinși că s’a lichidat și această afacere. • Chestiunea încă nu-l tranșate. Căci ordinul către adminis­trația financiară trebuia trimis prin ministerul de finanțe, singu­rul care obligă organele fiscale. Astfel că dl. administrator Florescu a trimis ordinul inter­nelor spre avizare, ministerului de finanțe.* De unde rezulte că numai în hopuri și șanțuri merge cărul, când birourile nu vor. * Până atunci dl. administrator Florescu a luat măsuri de înca­sare a impozitului pe drumuri la comerciant­, numai până la Limita de 50 la sută a cotelor fixată inutil. Rămân însă avantaja­le redu­­cerea impozitului pe drumuri, ca o eclatantă ilustrație a forței de inerție pe care o reprezintă bi­rocrația ministeriale. Bisericești Paraclisierul Puică de la sarica „Cuvioasa Parasc­lva a fost destituit. bi. a LUMEA Spectacolul,­ B­egly Catler Reprezentația de astă-seară, de la „Trianon“ a comediei „Șoarece de Biserică“ ne pune în fața unei ar­tiste de prim rang, d-șoara Leny Cater. Sigur, ieșenii care—foarte mă­gulitor pentru ei­­—au fost mai de mult priviți ca o curfe­ de casație a bunului gust, o vor Întâmpina cu tot entuziasmul lor. Ne facem o deosebită plăcere a reproduce aci un articol judicios a­­supra aportului d-rei Leny Caler pe scena română, datorit unuia din cei mai talentați confrați bucureșteni. Ne asociem în totul la aprecierile d-lui Dem. Teodorescu — cu atât mai bucuroși că putem pune înainte publicului rânduri scrise așa de fru­mos, într’un domeniu în care abundă obișnuit convenționalul și banalitatea gen, eminamente bucureștean, paul prodan, em. s. * ** Să spunem din capul locului, înainte de a vorbi despre piesă, — tocmai pentru a ierarhiza cum se cuvine valorile compo­­nente —­ că isbânda e toată a d-rei Leny Caler care se așea­ză, cu o vulcanică bruschețe, între marile noastre artiste. A fost o irezistibilă isbucnire de farmec inedit, de spontaneitate miraculoasă, de poezie cinetică, de regiuni sufletești încă nede­­nunțate în teatru... Și niciodată o sală unanimă —în care pre­zida entuziasmul aproape nepro­­tocolar a două regine artiste — ca să aclame această proaspătă și luminoasă intrare în marea reputație. A fost un adevărat asalt furios de bine înzestrat, al unui mare talent răzbunător contra injustiției stupide ce, cu diverse complicități murdare, i se pusese in cale. Isbânda co­vârșitoare a d-rei Leny Caler are — în afară de afirmarea definitivă a unor daruri de care ducea de mult lipsă scena ro­mânească—și învățământul foarte moral și oportun că nici­ o ca­bală, nici o infamie și nici o conjurație nu sunt în stare să ucidă adevăratele chemări, chiar acolo unde practicile și uneltele nedreptății sunt în largul lor­­ in teatru. Cum încarnează d-ra Caler o asemenea făptură Leng de sfială insurectă și de vigoare naivă, e o minune de adevăr și omenesc, o seducătoare și ne­­întâlnita realizare de viață. După Maria Giurgea, teatrul ro­mânesc are, în sfărșit, o inge­nuă de mare comedie și de o excepțională valoare. După d-ra Leny Caler a urmat imediat in ierarhia eroi­lor succesului acesta vertiginos — comandat de d. Popa— in­comparabilul actor de comedie care e d. Timică. E rar, acest comic de înnoită rassa, nu atât prin ceea ce face, cât prin ceea ce refuză să facă sub imboldul rolului și al publicului care-l răsfață. Niciodată Timică nu trece dincolo de linia frumuseții și măsuței comice, — oricare ar fi ispitele1 E o calitate­ ex­traordinară care face din acest modest actor un maestru. DEM. THEODORESCU Școlare Legea cumulului se aplică și directorilor de școli secun­dare. Astfel, dacă un director de școală are și ore suplimentare, ei trebue să opteze între prima funcție și cea de-a doua. Cei care optează pentru func­ție de director de școală, vor face și propunerile respective de suplinitori la orele ce ră­mân vacante. in acest sens, s’a trimis eri o dispoziție directori­lor de școli. Optările vor trebui făcute pâ­nă cel mai târziu la 26 Noem­­brie ori. Niciodată nu i s’a potrivit mai puțin sălii de la etaj a Palatului din str. Cuza Vodă, denum­rea de „Sfat Negustoresc* decât Duminică seara, când și-au dat întâlni­re acolo numai doctori și doctorese. E drept că s’au strecurat o mulțime de studenți dar se spune că erau studenți „în medicină" ; î âi privește numărul destul de mare de militari din asistența, ei au avut satisfacția să se audă timp de o noapte întreagă, che­mați „domnule doctor“ atât de portar cât și de chelneri, care îi luau drep medici Așa încât, cu aproximații militari... jumătate, se poate afirma de o că ceaiul dansant a avut aspectul unui vast consult medical... Comitetul Era de ajuns să treci pragul Sfatului pentru ca să-ți dai­­ ime­diat seamă cine sunt organi­zatorii sau — cu un titlu mai pompos — „membrii comitetului festiv”. La ușa, d*rul Dabija, rupea invitațiile cu îndemânarea cu care distinge de obiceiu rețe­lele colegi­or cari ii precedează în vizitele lui medicale, alaturi de d-sa. dl. dr. Hornșteinu primea prețul în hârtie monedă al bile­tului de intrare, cu mulțumirea medicului cere pre­ț senzația că-­ și pipăie onorarul... Șeful de lucrări, maestrul de ceremonii, era d. dr. Gancevici, care trecea de la o masă la alta, de la un grup la celălalt, îndem­­nându-i să mănânce „mult și bine“ pare că ar fi fost în exer­cițiul profesiunii sale la sanato­riul de la Bârnova iar distinsa d-sa de solie, în grija ce o ma­nifesta pentru fiecare, dădea impresia unei surori de caritate din acele care împrăștie în jur bună voe și tinereță. Dl. dr. Polek era quaestorul seratei, iar doamna, gentilă, îm­­părția jucărele la asistenți: unuia, confetii, celuilalt, baloane, unui al treilea, țigări—și toate astea— gratuit... Au fost atât de gene­­rosi medicii, la serata lor, încât ar fi presupus că și consultul ți l-ar da fără parale­l«« Dl. dr. Huffman din cauza deformațiunii profesionale, poate, a construit în sală un întreg sis­tem nervos din... serpentine... Dansul Deși lipsea aer în sală (pro­babil pentru că oficia orchestra anti-aeriană) perechile cu văr­­suiî, tănguit și fox­ troiiat, în­­tr’una... Se remarcă lesne șuvi­a de păr argintie a d-lui avocat Ghim­pețeanu și argintiul strălucitor al rochiei d-nei dr. Witlner-Rosen­­­hal ; chipul, pare că reprodus din Lebrun, al d-nei Cosmovici care avea un costum de catifea, verde plin de distincțiune și si­lueta înaltă, pare că ar fi harta Moldovei în picioare, a d-lui director Einhorn ••• Un lucru interesant de obser­vat erau și transfigurajiile din timpul dansului: d. prof. Placin­­teanu, străgându-și partenera la piept, părea un fakir inspirat așa era de transportat și de se­rios ; d-na­ Zanft, era așa de măsurat în mișcări de partea ar fi dansat sub ochii maestrului de dans; d-ra colonel „falsat ga” cu nepăsarea Naum unei b­etiste pentru profilaxie; unii sufereau, ceilalți ereu m mistreți, fie­care cu maniera lui de a-și a­­luneca pasul pe parchet. Bufetul Curcan în abundență. I se fă­cea de către d-ra dr. L­amer o disecție de care ar fi rămas in­vidioase... cadavrele de la Institu­tul de Anatomie. Lângă Bulei stătea dî. Admi­nistrator Financiar Florescu, pro­babil pentru a nota pe cei care consumă mai mult spre a-i a­­vea în vedere la impuneri. — V’am adus aici, domnule Administrator—­îi spune dl. dr. Gencevici—­ca să vedeți că din cauza vremurilor triste suntem și noi obligați să ne înecăm a­­mărăciunea in vin... Se servește v­ii. șampanie.» Se încinge o polkă între dl. dr. Gancevici și d-ra dr. Tania Rez­­nie... Ii urmează o sârbă con­dusă cu vervă și antren de d-na avocol lencliu... Veselia-i gene­rală ! Cine se mai gândește că are mâ­ne, spital ?.. De unul sin­­gur, sunt sigur: dl. căpitan dr. Dimitrescu-Ochi care zvârle, spiritual, câte un apropo ateră și câte un păhărel... înăuntru. D-na dr. Polac vine iar ca moș Crăciunul cu un sac de ju­cărele, împarte fetelor corne­ e­e în care să-și strângă autografele dansatorilor cu care s’au a­­muzat. Epilog O masă comună pentru cei care au muncit. Se mănâncă pastrama și se țin discursuri, se toarnă șprițuri și se fac complimente. „Pacientul moare, medicul se smuză...“ O știre Nici un pacient—s’a spus—aseară N’a sucombat în vreun spital... Păi, e firesc ! căci „domnii doctori? Au fost la ...ceaiul medical... J. Llaviu­s Cronică mondenă Aspecte d­e la ceaiul dansant al medicilor Festinul artistic de astă-seară : • Leny Caler, M. Holti­ash­! D-ra Leny Caler a repurtat cu acest rol o biruință defi­nitivă, care a consacrat-o drept cea mai bună artistă­­ingenuă a țărei. DL Romald Bulfinschi al cărui talent complex oferă de fiecare dată o nouă sur­priză celui mai atent urmări­tor, a cre­at magistral rolul bancherului. Seara de azi, la Trianon, va fi un festin de humor sănătos și tandră duioșie. Inepol^ la" coamele " plugului de ARTUR GOROVEI Un tânăr, care pretindea că mă cunoaște, îmi scrisese, mai acum câteva săptămâni, niște rânduri jalnice, îmi spunea că-i fiu de sătean, că a învățat carte, că-i licențiat, și o duce foarte greu, de vreme ce nu găsește nicio ocupație, adică nicio sluj­bă. Făcea apel la „sentimentele“ mele de „bun român“, de „spri­jinitor al țăranimei“, îmi aducea alte multe laude, și mă ruga să-i stau în ajutor, să-l îndrumez spre o carieră. I-am răspuns la scrisoare. I-am spus că eu nu fac ceea ce se numește „politică“; nu sunt înscris în nici un partid; nu sunt nici senator, nici deputat; nu am relațiuni, de nici un fe , ba chiar nici nu cunosc pe ni­meni dintre puternicii cari împăr­­țesc baclavații bugetului, așa că n’am nici un chip și pun un a­­vânt ci să capete­­ o slujbă la stat, la județ, sad la cortin­ă, cum nici ia vreo instituție parti­culară, dacă studiile ce a făcut s’ar potrivi cu serviciile ce i s’ar cere. Un singur luc­ru am putut să-i scriu și eu, ca să aibă un re­zultat de la mine : pot să-i dau un sfir, care ar putea să-i pri­­ească, dacă ar veni să stăm de vorbă, în bojdeca mea. Și a venit, lntr’o zi, la bărbier, am zărit un tânăr care își făcea mâni­ária. El nu r­i’a observat; era foarte preocupat de unghiile lui, și în­tru una îi vorbea zimbind dom­nișoarei, ale cărei instrumente făceau transformări așa de fun­damentale degetelor clientului. Eu, însă, prin oglindă, îi exami­nam cu atenție deosebite, și fă­ceam niște reflecții, care nu l-ar fi încântat pe tânăr, dacă i-ar fi stat în putință să-mi pătrundă gândurile. După figura lui, după chipul cum știa să zimnțească, după ma­nierele lui, îm­i făcusem convin­gerea că domnul e un rural, că e prima generație de pantaloni, și faptul că recurge la arta unei manicuțe, un om ca dânsul, îmi mai facuse și impresia că nu-i cine știe ce sculă. Peste două ceasuri, tânărul a­­cesta stătea la sfat cu mine. Era tocmai acela cu scrisoa­rea. Mi-a destăinuit toată biografia lui. Părinții lui erau țărani cinstiți și cu sufletul curat, își munceau ogorul, își agoniseau hrana, își creșteau copiii și aveau vază în satul lor. El, până la vârsta de șapte ani, a păscut oile și vitele, a fost de folos familiei lui. Pe urmă l-au luat la școală, și în­vățătorul l-a îndemnat, și a în­demnat și pe părinții lui, să-l Străluc­iul ansamblu al tea­trului „Ventura“ reprezintă ,în astă seară pe scena „Trianonu­­lui“, excelenta comedie „Șoa­rece de biserică“ piesă care a repurtat cel mai mare suc­ces, în actuala și trecuta sta­giune din Capitală. Admirabila comedie, inter­­p­etată și mai admirabil de d. Romald Bulfinski și d-ra Leny Caler, se joacă în turneu, după un ciclu de 150 reprezentații continue, date în București. Pentru a releva creaț­ile reușite ce le au în această co­medie, interpreții principali, vom aminti că criticii ziare­lor din Capitală, au fost una­nimi în „a recunoaște reușita creații, or, primeafă la liceu, să fie și ei în rândul celor trei sute din satul acela, cari dau năvală spre școli înalte, ca să capete slujbe la stat. A trecut apoi la Universi­tate ; de un an de zile și-a luat licența, și — propriile lui cu­vinte — trage pe dracul de coa­dă. Tată-său nu poate să-i mai deie nimic. S’a ruinet, pentru el. Și-a vândut vitele, a împrumutat bani dela Casa de Credit, i s’a protestat polița, și dacă nu i-a plăti statul datoriile, cum îi fă­­găduesc oamenii guvernului, tată-său e în stare să-și­ facă sama. A venit să asculte sfatul meu. Vorbindu-mi, avea grijă să-și sucească manile în așa fel, ca să-i observ eu lustrul azuriu al unghiilor. L-am rugat să nu se supere, dacă vorbele pe care le va as­culta, i s’ar păr­ea că pot să-l jignească. Nu le voiu spune cu intenția de a-l ofensa, ii voiu sărouri ceea ce gândesc eu, nu despre dânsul numai, ci despre o sumedenie de semeni de ci lui. Iată cam ce i-am spus eu. După cât se pot aprecia, din cele câteva sferturi de ceas de când te cunosc, dumneata, tinere nu ești un om foarte inteligent. Nu ești un prost, iar nici nu ei trecui de linia care marchează media inteligenții omenești. După chibzuință mea, oamenii s-ar pu­tea împărți în trei grupe: sub­­inteligenții și supraintel­­genții, în mijlocul cărora stă grupul inte­ligenților, și fiindcă aceștia sunt cei mai numeroși, ei își împart toate bunurile pământești, lor ți este dat să izbutească în lume. Inteligența este și ea în func­țiune de alte împrejurări, dacă ași putea să zic așa. Dacă ai fi oricât de inteligent, dar nu vei avea o doză de îndrăzneală, ră­mâi în urmă. Dacă ești inteli­gent, îndrăzneț și mei ai și o spoială de cultură, poți să a­­jungi departe.­­ Și aici am să fac un parantez. Ai putea să mă contrazici, și Citi­ți în pag. 4-a Ultimile știri

Next