Lumea, octombrie-decembrie 1930 (Anul 13, nr. 3681-3757)
1930-11-26 / nr. 3729
le 8ii și lui Piscasie . Cu prilejul parastasului dela Florica, de față Hindi între toți fruntașii lberali și d. Argetoianu, d. C. Dimitriu i-a amintit fraza cu care castelanul de la Breasla a intrat în partidul liberal: „ Această casă mare și ciistă, a partidului liberal, vreau să-mi fie ultima mutare politică". Comentându-se atitudinea recentă a d-lui Argetoianu și starea de disponibilitate în care preferă să se complacă actualmente, interveni în discute d. Vasile Sasu spunând : — Argetoianu în politică totdeauna e la penultima lui mutare! Prezentând oaspeților strânși la Forica, apartamentele păstrate cu pietate în ordinea lor tradițională, d. Vintilă Brătianu dă explicații: — Aci e ochianul cu care unchiul nostru privea spre București, ori de câte ori se retrăgea din Capitală, plictisit de hărțuelile politicei mărunte. Trebue să știți că și eu am Instalat un asemenea ochean la Mihăești*. Ceta ce înseamnă că și d. Vintilă Brătianu are 1 față de frământările de culise aceiaș atitudine de astronom. Le privește de cât mai departe ! Har Acuzații dela Borșe, la judecată, au fost puși loți în aceiași oală : au fost toți echiiarh justiția umană s’a arătat, de data asta, mai echitabilă decât cea a împrejurărilor, care îi hărăzise pârjolului numai pe unii, pe cei din cartierele evree..„ mamela D. George Brătianu mutându- și câmpul de activitate politică la București, a tras după d-sa S* ziarul „Mișcarea*. Reorganizându-l într’un cadru mai mare, cu ziariști profesioniști. Primul număr și al douilea promite o gazetă cuviincios făcută. Ne-a impresionat i deosebi un articol în care d. Valeriu Bulgaru caută să precizeze, cu competință, întrucât în rezolvarea unei crize de finanțe factorul moral este necesar și întrucât e superflu, ^n^gbji enoricul... Un refugiat din Rusia sosit de curând la noi imploră să nu care cumva să fie expediat de unde a venit. Poate, fiindcă el a descins pe solul nostru cu o destinație cu totul alta. Comentar ii. Florin Sion, într’un articol recent publicat la noi are aerul să se mândrească, spunând : „distinsul meu elev, profesorul Berechet“. Ca totdeauna și de data aceasta profesorii sunt mai generoși cu elevii, decât elevii cu „dascălii“ lor,comenta un ieșan, din cei de altă dată ! Preciziune . D. Anibal Ciurea, care-i un luptător vehement, in orice chestiune la ordinea zilei, declara unui reporter că D-sa s’ar afla, printre noi, ca un fel de regină a Franței. Ne permiem să-i înfruntăm modestia: nu-1 credem de fel așa de retras din actualitate. toajcă. In Slovacia s’a atentat cu bombe otrăvite la viata unui filantrop. Poate cu drept cuvânt , fiindcă un filantrop face imensă nedreptate, stabilind o deosebire tranșantă între nevoiașii din preajma lui și marele contingent al celora din restul lumei. Strigoii? Dacă ar fi pe cheful d-sale, dl. Argetoianu,ar cerea să rezolve toate problemele cu un singur remediu: pumnul în gură sau ciuiul pe spate. Prima rețetă a lansat-o verbal, a doua în fapt, în împrejurări știute. 1. Recent dl. Argetoianu are o soluție mai puțin sângeroasă: a precizat-o liberalilor adunați la Florica la parastasul pentru Ionel Brătianu. Anume, dl. Argetoianu, are în „program”, reconstituirea vechei proprietăți. Dușmanul exproprierea se arată incorigibil. Și mai ales refractor oricărui simț al ridico- Mei 1 S.I. Hoisescu încearcă să pre voinicește piciorul in prag, celor «Ie ia centru - UN PROGRAM DE ACTIVITATE - Conferințele directorilor ministeriali s’au terminat. In ultimele ședințe s’a discutat asupra aplicărei unei efective descentralizări. Un ministru a recunoscut cu acest prilej că noui atribuții s’ar putea da cu greu directoratelor, mai ales din cauza directorilor de servicii din ministere cari se opun din toate puterele. In fața acestei mărturisiri s’au propus diferite măsuri practice pentru aplicarea descentralizărei. Cea mai vie discuție a provocat o propunere a d lui Hoisescu, directorul Moldovei. D-sa a arătat că unele atribuțiuni acordate directoratului continuă a fi exercitate și de ministere. Pentru ca pe viitor aceste imixtiuni să nu se mai petreacă, d-sa a cerut ca toate ministerele să desființeze pur și simplu birourile a căror sarcină este de a rezolva aceleași chestiuni ca și directoratele. In felul acesta se va acorda oarecare autonomie directoratelor și va fi numai în căderea lor să rezolve chestiunile la care le dă dreptul legea. Ceilalți directori ministeriali s’au aliat imediat propunerea d-lui Hoisescu. Luând apoi cuvântul dl. Mihalache, ministrul internelor, d-sa a promis că va supune chestiunea în discuție, consiliului de miniștrii, urmând a fi rezolvată de comun acord de către întreg guvernul. Legea administrativă însărcinează directoratul cu inspectarea administrățiilor județene și comunale, atât pentru verificarea gestiunei financiare cât și pentru a se controla felul în care se aplică legea. In Moldova aceste inspecții sunt făcute de d-nii inspector general administrativ Cucu și D. Stănescu, șef de secție. D-lor au inspectat până acum județele Roman și Tutova, iar în cursul acestei săptămâni vor inspecta județele Bacău și Neamț. Până la 31 Decembrie se va verifica activitatea tuturor județelor directoratului Moldovei, urmând a se înainta" rapoarte ministerului de interne. In acelaș scop dl. Hoisescu, însoțit de d-nii Râșcanu, se J nu s’a ridicat mai sărbătorește crefarul general al directoratului și Petreanu, șeful serviciului financiar, va inspecta în cursul lunei ianuarie, toate administrațiile județene și municipae din Moldova. Verificarea activităței administrative a județului și municipiului Iași o va face personal dl. Hoisescu in cursul săptămânei viitoare. „ Și totuși tabele pe drumuri nu au fost încă re"• " duse ■zziz___ Să vezi și să nu crezi 1 — Constituția stabilind că toate puterile emană de la noțiune și indicând că aceste puteri sunt trei: legislativă, judecătorească și executivă, zvonul public a mai adăugat încă o putere, a patra, presa. Totuși puterile sunt cinci, iar prima putere nu este nici executiva, nici vreuna din celelalte. Prima putere o formează birourile din forurile superioare de administrație. Iată și dovada .* Consiliul județean a fixat taxe grele pentru a-și creia venituri la capitolul drumurilor. Comercianții s’au agitat, astfel că, după șireduinii îndelungi s’au redus taxele de comerț, industrie și proprietăți. Ar fi urmat un chip firesc, după decizia de reducere a consiliului județean, singurul în drept a-și fixa veniturile, ca lucrurile să se termine, iar contribuabililor să li se perceapă impozitele reduse. Dar birourile n’au voit astfel. * Comisiunea drumurilor compusă din funcționari ai ministerelor de interne și comunicații, fără nici un drept, a anulat decizia consiliului. Alte demersuri ale Cererii de Comerț, iar dr. Ioan Botez a sesizat pe dl. M. Manoilescu, ministru de industrie. Dl. Manoilescu și-a însușit teza Camerii de Comerț și a intervenit imediat la interne și comunicații pentru ca funcționarii din comisia drumurilor să fie aduși la respectul normelor de drept. Firește că intervenția d-lui Botez, întărită de asentsmul și adesiunea hotărâtă a d-lui Manoilescu trebuia să ducă la tranșarea chestiunei. Totuși, deși dl. M. Manoilescu, ministru important în guvern, a încunoștiințat prin scris pe dl. Ioan Botez că reducerea taxelor s-a aprobe, iar dl. subsecretar Anghelescu deja interne a dat dispoziții in acest sens, totuși abia după două săptămâni dl. senator Anibal Ciurea a primit deja interne adresa de reducere, fapt enunțat de noi, convinși că s’a lichidat și această afacere. • Chestiunea încă nu-l tranșate. Căci ordinul către administrația financiară trebuia trimis prin ministerul de finanțe, singurul care obligă organele fiscale. Astfel că dl. administrator Florescu a trimis ordinul internelor spre avizare, ministerului de finanțe.* De unde rezulte că numai în hopuri și șanțuri merge cărul, când birourile nu vor. * Până atunci dl. administrator Florescu a luat măsuri de încasare a impozitului pe drumuri la comerciant, numai până la Limita de 50 la sută a cotelor fixată inutil. Rămân însă avantajale reducerea impozitului pe drumuri, ca o eclatantă ilustrație a forței de inerție pe care o reprezintă birocrația ministeriale. Bisericești Paraclisierul Puică de la sarica „Cuvioasa Parasclva a fost destituit. bi. a LUMEA Spectacolul, Begly Catler Reprezentația de astă-seară, de la „Trianon“ a comediei „Șoarece de Biserică“ ne pune în fața unei artiste de prim rang, d-șoara Leny Cater. Sigur, ieșenii care—foarte măgulitor pentru ei—au fost mai de mult priviți ca o curfe de casație a bunului gust, o vor Întâmpina cu tot entuziasmul lor. Ne facem o deosebită plăcere a reproduce aci un articol judicios asupra aportului d-rei Leny Caler pe scena română, datorit unuia din cei mai talentați confrați bucureșteni. Ne asociem în totul la aprecierile d-lui Dem. Teodorescu — cu atât mai bucuroși că putem pune înainte publicului rânduri scrise așa de frumos, într’un domeniu în care abundă obișnuit convenționalul și banalitatea gen, eminamente bucureștean, paul prodan, em. s. * ** Să spunem din capul locului, înainte de a vorbi despre piesă, — tocmai pentru a ierarhiza cum se cuvine valorile componente — că isbânda e toată a d-rei Leny Caler care se așează, cu o vulcanică bruschețe, între marile noastre artiste. A fost o irezistibilă isbucnire de farmec inedit, de spontaneitate miraculoasă, de poezie cinetică, de regiuni sufletești încă nedenunțate în teatru... Și niciodată o sală unanimă —în care prezida entuziasmul aproape neprotocolar a două regine artiste — ca să aclame această proaspătă și luminoasă intrare în marea reputație. A fost un adevărat asalt furios de bine înzestrat, al unui mare talent răzbunător contra injustiției stupide ce, cu diverse complicități murdare, i se pusese in cale. Isbânda covârșitoare a d-rei Leny Caler are — în afară de afirmarea definitivă a unor daruri de care ducea de mult lipsă scena românească—și învățământul foarte moral și oportun că nici o cabală, nici o infamie și nici o conjurație nu sunt în stare să ucidă adevăratele chemări, chiar acolo unde practicile și uneltele nedreptății sunt în largul lor in teatru. Cum încarnează d-ra Caler o asemenea făptură Leng de sfială insurectă și de vigoare naivă, e o minune de adevăr și omenesc, o seducătoare și neîntâlnita realizare de viață. După Maria Giurgea, teatrul românesc are, în sfărșit, o ingenuă de mare comedie și de o excepțională valoare. După d-ra Leny Caler a urmat imediat in ierarhia eroilor succesului acesta vertiginos — comandat de d. Popa— incomparabilul actor de comedie care e d. Timică. E rar, acest comic de înnoită rassa, nu atât prin ceea ce face, cât prin ceea ce refuză să facă sub imboldul rolului și al publicului care-l răsfață. Niciodată Timică nu trece dincolo de linia frumuseții și măsuței comice, — oricare ar fi ispitele1 E o calitate extraordinară care face din acest modest actor un maestru. DEM. THEODORESCU Școlare Legea cumulului se aplică și directorilor de școli secundare. Astfel, dacă un director de școală are și ore suplimentare, ei trebue să opteze între prima funcție și cea de-a doua. Cei care optează pentru funcție de director de școală, vor face și propunerile respective de suplinitori la orele ce rămân vacante. in acest sens, s’a trimis eri o dispoziție directorilor de școli. Optările vor trebui făcute până cel mai târziu la 26 Noembrie ori. Niciodată nu i s’a potrivit mai puțin sălii de la etaj a Palatului din str. Cuza Vodă, denumrea de „Sfat Negustoresc* decât Duminică seara, când și-au dat întâlnire acolo numai doctori și doctorese. E drept că s’au strecurat o mulțime de studenți dar se spune că erau studenți „în medicină" ; î âi privește numărul destul de mare de militari din asistența, ei au avut satisfacția să se audă timp de o noapte întreagă, chemați „domnule doctor“ atât de portar cât și de chelneri, care îi luau drep medici Așa încât, cu aproximații militari... jumătate, se poate afirma de o că ceaiul dansant a avut aspectul unui vast consult medical... Comitetul Era de ajuns să treci pragul Sfatului pentru ca să-ți dai imediat seamă cine sunt organizatorii sau — cu un titlu mai pompos — „membrii comitetului festiv”. La ușa, d*rul Dabija, rupea invitațiile cu îndemânarea cu care distinge de obiceiu rețelele colegior cari ii precedează în vizitele lui medicale, alaturi de d-sa. dl. dr. Hornșteinu primea prețul în hârtie monedă al biletului de intrare, cu mulțumirea medicului cere preț senzația că- și pipăie onorarul... Șeful de lucrări, maestrul de ceremonii, era d. dr. Gancevici, care trecea de la o masă la alta, de la un grup la celălalt, îndemnându-i să mănânce „mult și bine“ pare că ar fi fost în exercițiul profesiunii sale la sanatoriul de la Bârnova iar distinsa d-sa de solie, în grija ce o manifesta pentru fiecare, dădea impresia unei surori de caritate din acele care împrăștie în jur bună voe și tinereță. Dl. dr. Polek era quaestorul seratei, iar doamna, gentilă, împărția jucărele la asistenți: unuia, confetii, celuilalt, baloane, unui al treilea, țigări—și toate astea— gratuit... Au fost atât de generosi medicii, la serata lor, încât ar fi presupus că și consultul ți l-ar da fără paralel«« Dl. dr. Huffman din cauza deformațiunii profesionale, poate, a construit în sală un întreg sistem nervos din... serpentine... Dansul Deși lipsea aer în sală (probabil pentru că oficia orchestra anti-aeriană) perechile cu vărsuiî, tănguit și fox troiiat, într’una... Se remarcă lesne șuvia de păr argintie a d-lui avocat Ghimpețeanu și argintiul strălucitor al rochiei d-nei dr. Witlner-Rosenhal ; chipul, pare că reprodus din Lebrun, al d-nei Cosmovici care avea un costum de catifea, verde plin de distincțiune și silueta înaltă, pare că ar fi harta Moldovei în picioare, a d-lui director Einhorn ••• Un lucru interesant de observat erau și transfigurajiile din timpul dansului: d. prof. Placinteanu, străgându-și partenera la piept, părea un fakir inspirat așa era de transportat și de serios ; d-na Zanft, era așa de măsurat în mișcări de partea ar fi dansat sub ochii maestrului de dans; d-ra colonel „falsat ga” cu nepăsarea Naum unei betiste pentru profilaxie; unii sufereau, ceilalți ereu m mistreți, fiecare cu maniera lui de a-și aluneca pasul pe parchet. Bufetul Curcan în abundență. I se făcea de către d-ra dr. Lamer o disecție de care ar fi rămas invidioase... cadavrele de la Institutul de Anatomie. Lângă Bulei stătea dî. Administrator Financiar Florescu, probabil pentru a nota pe cei care consumă mai mult spre a-i avea în vedere la impuneri. — V’am adus aici, domnule Administrator—îi spune dl. dr. Gencevici—ca să vedeți că din cauza vremurilor triste suntem și noi obligați să ne înecăm amărăciunea in vin... Se servește vii. șampanie.» Se încinge o polkă între dl. dr. Gancevici și d-ra dr. Tania Reznie... Ii urmează o sârbă condusă cu vervă și antren de d-na avocol lencliu... Veselia-i generală ! Cine se mai gândește că are mâne, spital ?.. De unul singur, sunt sigur: dl. căpitan dr. Dimitrescu-Ochi care zvârle, spiritual, câte un apropo ateră și câte un păhărel... înăuntru. D-na dr. Polac vine iar ca moș Crăciunul cu un sac de jucărele, împarte fetelor corne ee în care să-și strângă autografele dansatorilor cu care s’au amuzat. Epilog O masă comună pentru cei care au muncit. Se mănâncă pastrama și se țin discursuri, se toarnă șprițuri și se fac complimente. „Pacientul moare, medicul se smuză...“ O știre Nici un pacient—s’a spus—aseară N’a sucombat în vreun spital... Păi, e firesc ! căci „domnii doctori? Au fost la ...ceaiul medical... J. Llavius Cronică mondenă Aspecte de la ceaiul dansant al medicilor Festinul artistic de astă-seară : • Leny Caler, M. Holtiash! D-ra Leny Caler a repurtat cu acest rol o biruință definitivă, care a consacrat-o drept cea mai bună artistăingenuă a țărei. DL Romald Bulfinschi al cărui talent complex oferă de fiecare dată o nouă surpriză celui mai atent urmăritor, a creat magistral rolul bancherului. Seara de azi, la Trianon, va fi un festin de humor sănătos și tandră duioșie. Inepol^ la" coamele " plugului de ARTUR GOROVEI Un tânăr, care pretindea că mă cunoaște, îmi scrisese, mai acum câteva săptămâni, niște rânduri jalnice, îmi spunea că-i fiu de sătean, că a învățat carte, că-i licențiat, și o duce foarte greu, de vreme ce nu găsește nicio ocupație, adică nicio slujbă. Făcea apel la „sentimentele“ mele de „bun român“, de „sprijinitor al țăranimei“, îmi aducea alte multe laude, și mă ruga să-i stau în ajutor, să-l îndrumez spre o carieră. I-am răspuns la scrisoare. I-am spus că eu nu fac ceea ce se numește „politică“; nu sunt înscris în nici un partid; nu sunt nici senator, nici deputat; nu am relațiuni, de nici un fe , ba chiar nici nu cunosc pe nimeni dintre puternicii cari împărțesc baclavații bugetului, așa că n’am nici un chip și pun un avânt ci să capete o slujbă la stat, la județ, sad la cortină, cum nici ia vreo instituție particulară, dacă studiile ce a făcut s’ar potrivi cu serviciile ce i s’ar cere. Un singur lucru am putut să-i scriu și eu, ca să aibă un rezultat de la mine : pot să-i dau un sfir, care ar putea să-i priească, dacă ar veni să stăm de vorbă, în bojdeca mea. Și a venit, lntr’o zi, la bărbier, am zărit un tânăr care își făcea mâniária. El nu ri’a observat; era foarte preocupat de unghiile lui, și întru una îi vorbea zimbind domnișoarei, ale cărei instrumente făceau transformări așa de fundamentale degetelor clientului. Eu, însă, prin oglindă, îi examinam cu atenție deosebite, și făceam niște reflecții, care nu l-ar fi încântat pe tânăr, dacă i-ar fi stat în putință să-mi pătrundă gândurile. După figura lui, după chipul cum știa să zimnțească, după manierele lui, îmi făcusem convingerea că domnul e un rural, că e prima generație de pantaloni, și faptul că recurge la arta unei manicuțe, un om ca dânsul, îmi mai facuse și impresia că nu-i cine știe ce sculă. Peste două ceasuri, tânărul acesta stătea la sfat cu mine. Era tocmai acela cu scrisoarea. Mi-a destăinuit toată biografia lui. Părinții lui erau țărani cinstiți și cu sufletul curat, își munceau ogorul, își agoniseau hrana, își creșteau copiii și aveau vază în satul lor. El, până la vârsta de șapte ani, a păscut oile și vitele, a fost de folos familiei lui. Pe urmă l-au luat la școală, și învățătorul l-a îndemnat, și a îndemnat și pe părinții lui, să-l Străluciul ansamblu al teatrului „Ventura“ reprezintă ,în astă seară pe scena „Trianonului“, excelenta comedie „Șoarece de biserică“ piesă care a repurtat cel mai mare succes, în actuala și trecuta stagiune din Capitală. Admirabila comedie, interpetată și mai admirabil de d. Romald Bulfinski și d-ra Leny Caler, se joacă în turneu, după un ciclu de 150 reprezentații continue, date în București. Pentru a releva creațile reușite ce le au în această comedie, interpreții principali, vom aminti că criticii ziarelor din Capitală, au fost unanimi în „a recunoaște reușita creații, or, primeafă la liceu, să fie și ei în rândul celor trei sute din satul acela, cari dau năvală spre școli înalte, ca să capete slujbe la stat. A trecut apoi la Universitate ; de un an de zile și-a luat licența, și — propriile lui cuvinte — trage pe dracul de coadă. Tată-său nu poate să-i mai deie nimic. S’a ruinet, pentru el. Și-a vândut vitele, a împrumutat bani dela Casa de Credit, i s’a protestat polița, și dacă nu i-a plăti statul datoriile, cum îi făgăduesc oamenii guvernului, tată-său e în stare să-și facă sama. A venit să asculte sfatul meu. Vorbindu-mi, avea grijă să-și sucească manile în așa fel, ca să-i observ eu lustrul azuriu al unghiilor. L-am rugat să nu se supere, dacă vorbele pe care le va asculta, i s’ar părea că pot să-l jignească. Nu le voiu spune cu intenția de a-l ofensa, ii voiu sărouri ceea ce gândesc eu, nu despre dânsul numai, ci despre o sumedenie de semeni de ci lui. Iată cam ce i-am spus eu. După cât se pot aprecia, din cele câteva sferturi de ceas de când te cunosc, dumneata, tinere nu ești un om foarte inteligent. Nu ești un prost, iar nici nu ei trecui de linia care marchează media inteligenții omenești. După chibzuință mea, oamenii s-ar putea împărți în trei grupe: subinteligenții și supraintelgenții, în mijlocul cărora stă grupul inteligenților, și fiindcă aceștia sunt cei mai numeroși, ei își împart toate bunurile pământești, lor ți este dat să izbutească în lume. Inteligența este și ea în funcțiune de alte împrejurări, dacă ași putea să zic așa. Dacă ai fi oricât de inteligent, dar nu vei avea o doză de îndrăzneală, rămâi în urmă. Dacă ești inteligent, îndrăzneț și mei ai și o spoială de cultură, poți să ajungi departe. Și aici am să fac un parantez. Ai putea să mă contrazici, și Citiți în pag. 4-a Ultimile știri