Lumina Satelor, 1923 (Anul 2, nr. 1-52)

1923-06-10 / nr. 22

*0 Anul NI. Sibliu. Duminec? 10 Iunie 1923. Nr. 22­­ ,*socMwota' sft.*» .vlUl Foaie săptămânal­ă pentru popor* PREȚUL ABONAMENTULUI: . MB an.....................................................................Lei 55 — ¥ei o jumătate de an..................................................... 30-— •ntru străinătate.................................................... . 100-— ?-,atru America pe un an...................................dolari 2-— ~= ün r«««ss*s» 1 Leu. —~ REDACȚIA și ADMINISTRAȚIA: Jibiiu, 3trad.cs­­Mitropoliei fîr. 45. Redactor: Preotul Iosif Trifa. ANUNŢURI se primatăc la aoministraţia din tirada Mitropeliei 41 PREŢUL ANUNŢELOR: Un şir mărunt 3 Lei pentru odată, dacă se publică de m­ei multe ori se dă rabatul cuvenit. Scumpetea. In săptămâna trecută a fost multă vorbă în sfatul ţării de la Bucureşti despre scumpetea din ţară. Ca să uşureze această scumpete şi să impedece specula, guvernul a luat acum 2 măsuri: a introdus din nou preţurile maximale şi a făcut o lege contra speculei şi speculanţilor. Dar cei mai mulţi deputaţi şi alţi pricepători sunt de părererea că nici aceste 2 măsuri nu vor putea ieftini cu nimic vieaţa. Pricinile cele adevărate ale scumpetei sunt altele, mai adânci. Pricina cea dintâi este valuta (preţul) Leului. Preţul banilor noştri este slab şi de aceea ne trebue bani tot mai mulţi. Scumpetea va da înapoi numai când preţul banilor, noştri va da înainte Dar Leul Io­nosiri nu­ v­a da inainte până când gospo­dăria ţarii nu se va în­drepta. Avem prea puţină producţie, adecă prea puţină muncă în ţară şi de aceea în loc să vindem noi altora ceva, cumpărăm de la ei. De altă parte, spun alţii, chiar şi statul ajută scumpetea şi specula Tran­sporturile de mărfuri cu trenul sunt scumpe şi anevoiaşe şi acestea scumpesc şi negoaţele. De altă parte, preţul maximal pus pe grâu a împuţinat pănea şi exportul, iar măsurile schimbăcioase şi nestătătoare cu exportul vitelor, vor împuţina vitele­­. N’avem orga­­­­nizaţie, rânduială în­ ţară, a zis un deputat, şi de aceea am ajuns să avem lemne ce putrezesc prin magazine şi cărbuni ce se strică pe la Petroşani, în vremea ce la oraşe nu capeţi un lemn să zvârli după un câne. «Organizaţie ne trebue, nu preţuri maximale». O altă pricină a scumpetei, a zis un deputat, este năravul cel rău şi păcătos al bacşişului. Ca să poţi mişca un negoţ de ici-colea, trebue să ungi roţile mai întâi, iar unsoarea o plătim noi cumpărătorii. Scumpetea şi specula o ajută apoi şi băncile cele mari cari au legături cu guvernele. Politica de partid încă ajută scumpetea şi specula. Un guvern de partid niciodată nu va putea lua măsuri adevărate pentru în­dreptarea relelor pentru că fiecare par­tid îşi are băncile lui şi speculanţii lui. «Numai un guvern de compe­­tinţă­­de oameni pricepuţi şi drepţi­, care să fie bun cu cei buni şi rău ca cei răi va putea ieftini vieaţa şi opri specula» a zis marele nostru învăţat N. Ior­ga. «Trebue schimbat sistemul, adecă trebue o schimbare din temelie a stărilor şi năravurilor din ţara noa­stră ca să poată veni o îndreptare». — Noi însă suntem de părerea că această schimbare nu o va putea face altcineva decât evangheia lui Isus Hristos şi oameni cari cred, cari trăesc şi cari lucră după învăţăturile acestei evanghelii. Să ne cucerim orașele si tara. 9 9 9 — C3-Ia,sia.l VLXi-a.1 pa­stor sufletesc. — In unul din numerile trecute ale ga­zetei noastre (Nr. 16) ara pus o mapă care arăta cum orașele noastre sunt aproape toate In mânile străinilor si de acum­ îna­inte trebue să ie cucerim. In legătură cu această cucerire, Preasfinţitul episcop or­todox din Oradea-Mare, Roman Ciorogariu,­­ scrie într’o gazetă dela Cluj învăţăminte­­ foarte preţioase: «Pe vremea Ungurilor — scrie Prea­­sfinţ­­ul episcop — românul nostru nu cu­teza să şi dea copilul decât la şcolile de preoţi şi dascăli, pentrucă altcum se temea că iî perde mestecându se prin cele oraşe pline de străini. Aş» ?’.* întâmplat că noi nu avem nici meseriaşi destui, nici negu- j stori, nici diregători, nici ingineri, ci num­a ! puţini advocaţi şi doftori. Dar acum vre­­i rauriie s'au schimbat şi porţile tuturor şcoa-­­ lelor s’au deschis larg îna­ntea copiilor noştri. Dar ce vedem că se întâmplă? O mare greşală. Românii noştri nu vreau să- şi dea copiii la şcolile de meserii şi cele comerciale şi tehnice ca să­­ facă mese­riaşi, comercianţi, ingineri, pădurari şi al­­tele, ci toţi aleargă cu cop­iii numai la liceu, adecă vreau să-i facă «domni cu peana». Şi nu e bine aşa, pentru că tagma cea mai nenorocită este azi tocmai a slujbaşilor cari trăesc cu peana de scris. N ci un slujbaş pe cale cinstită nu se poate îmbogăţi, iar după moartea lui, vai şi amar de cei ce rămân să trăiască cu penzia celui mort. Pe lângă asta cei 56 mii de elevi ce i au li­ceele din toată ţara, vor umplea degrabă toate slujbele, aşa că mulţi vor ajunge domni fără slujbă. In vremea ce Românii se înde­sa după slujbe, «străinii ţin în mâna lor industria, co­merciul ţării, storc milioane din bogăţiile ţării şi trăesc ca în sânul lui Avram». Aşa nu mai merge. Noi Românii trebue să ne facem comerciul şi industria noastră, pen­tru că numai prin ele putem cuceri ora­şele şi ne putem face stăpâni peste bo­găţiile ţării. Numai ne calea asta putem înlătura şi primejdia jidovismuluî. Serbia şi Bulgaria n’au năcaz cu jidanii tocmai din pricina că sârbul şi bulgarul e însuşi comerciantul sa­telor şi al oraşelor din ţara lui şi de aceea jidovul nu merge acolo, ci vine la noi, pen­trucă noi n’avem destui comercianţi. Unii vor zice că Românul nostru nu i a plecat din firea lui cătră comerciu şi meserie, dar asta nu e adevărat, pentm că spre pilda Mărginenii noştrii din Ardeal şi Oltenii din Vechiul Regat sunt cei mai buni negustori. De Încheiere, Preasfinţitul Episcop se întoarce cu chemare cătră popor să şi dea copiii la şcolile de comerciu şi meserii. Statul să deschidă în fiecare judeţ câte 3—4 şcoli de meserii şi in judeţele de la graniţă şi mai multe. Cu meseriaşii şi co­mercianţii ieşiţi din aceste şcoli se vor um­plea satele şi oraşele noastre şi vom trece puterea economică a ţării în mânile noa­stre prin noi înşine. «Aceasta va fi a doua cucerire a Ar­dealului prin puterea noastră de vieaţă la care trebue să se închine tot omul — şi dujme»nu!. Numai în cl­pul acesta vom putea închide şi drumul lui Trotzky la ho­­tarăle ţârii noastre. A lui Trotzky şi a tu­turor di­jmanilor cari râvnesc la smulgerea bogăţiilor ţării din mâna noastră»... Înţelepte învăţături. Să le ascultăm spre binele nostru şi ai ţării noastre.­­.­­. 0 scrisoare ne-a venit dela un jidov. — „Bolşevismul nu-i departe, va sosi şi aici“... zice jidovul. — Poşta de ieri ne-a adus o scrisoare recomandată dela un jidov din Cluj. Ascul­taţi Românilor ce scrie jidovul în scri­soarea lui: «Domnule Redactor! După ce în ţara Ro­­mânia-amară (auz, batjocură dela jidovul adus de vânturi în ţară la noi) d­e obiceiu că toţi sunt domni pentru aceea şi pe D-Voastrâ vă întitulez Domnule. Mi-a venit la mână Nrii 16 şi 17 a vestitei Foaiei dv. aşanumita Lumina Satelor care foaie după cum m’am convins e antisemită (Împotriva jidovilor). E destul de ruşinos că un preot care se ţine sfânt, să agite şi să conturbe liniştea ţării. — Ce aveţi tot mereu cu jidovii? Unde trebue cătat mai mari hoţi, pungaşi şi jefuitori, decât preoţimea şi poporul român ? (şi de pe spatele acestui «po­por» «hoţ şi pungaş» te îmbogăţeşti tu obraznicule Sloim)! Vă cunoaşte poporul hăt bine că cine sunteţi! Dvoastră nu sunteţi creştini ci păgâni pentrucă Hristos fiind şi el jidov, nu a predicat nimicirea neamului său (dar cei mai mari dujmani ai lui Hristos oare n’au fost jidovii şi nu ei l-au răstignit pe cruce, măi Iţig)? Atăcaţi pe jidovi că sunt aşa şi aşa, dar d-voastră românii mai cu samă preoţii cum sunteţi? Va veni vremea, că veţi fi spânzuraţi, în primul rând preoţii! (Aşa precum fac jidanii-bolşevici astăzi în Rusia)! Credeţi că mişcarea studenţimei va avea rezultat? Vă înşelaţi! Să fie de 1000 de ori introdus ♦Numerus Clauzus» pentru aceea jidovii vor fi mai vestiţi, mai învăţaţi, mai culţi decât Românii! Acel mai rămas, mai prost a fost românul şi aceea va rămânea­­până când va alerga cu truda şi banul lui în crâjmă şi boltă la tine jidane şi până când stăpânirea românească va da permisele şi afacerile

Next