Lumina Satelor, 1924 (Anul 3, nr. 1-52)

1924-01-13 / nr. 1

Nr. 1 „Beţivul este un mort viu“... Beţivul este un mort viu, un duh rău de bună voia sa, o de­făimare pentru tot neamul ome­nesc... Un duh­toc bea numai atâta cât are sete şi pofta i se alină odată cu trebuinţa sa, dar beţivul trece acest hotar pe care şi dobitoacele o ţin. Beţivul are de suferit aceleaşi patimi ca şi cel îndrăcit. El dease­­menea se clatină în toate părţile, tot aşa cade la pământ, tot aşa zgâeşte ochii, tot aşa bate cu pi­cioarele şi spumegă cu gura... Cine trăeşte întru beţie a căzut sub tirănia Satanei. Beţia este o smintire de bună voie, o boală vrednică de râs, un Satan, pe care omul de bună voie şi-l alege... Dracului li place foarte mult beţi­vul, pentru că nime nu Împlineşte voia lui mai bine decât cel beat... Beţivilor este închis ceriu­ şi pe cari nu se îndreaptă şi aşteaptă osânda de veci. «Beţivii — zice apo­stolul Pavel — nu vor moştenii îm­părăţia lui Dumnezeu» (Corinteni 6, 10). Din învăţăturile sf. loan Gură de aur. Iată, cetitorule, ce păcat gro­zav este beţia şi iată cum 11 duce pe om in robia Satanei. Iscăleşte Hotărârea noastră făcută Împotriva beţiilor şi sudalmelor, cine va huli asupra Duhului sfânt nu are iertare în veci, ci este vi­novat judeţului de veci». (Evanghelia de la Marcu 3, 28). Şi sudalma este o astfel de hulă împotriva Duhului sfânt. «A jura nu ţi învăţa gura ta — zice Înţeleptul Sirah — şi a numi pe cel sfânt nu te obişnui. Ci precum sluga, care adeseori se cercetează multe bătăi ia; aşa şi cel ce jură şi pururea numeşte pe cel sfânt, de picat nu se va curăţi»... «Şi nu se va depărta de casa lui biciul», «că se umplea de rele casa lui» (Sirah 23, 8, 9, 10, 12). «Omul care se obişnueşte cu cuvintele de sudalmă, în toate zilele vieţii sale nu se va înţelepţi» (Sirah 23, 19). LUMINA SATELOR „Sanie, Sanie de ce mă prigoneşti aşa întreabă Domnu! Isus şi pe Sanlui de azi. Chipul de alături erau­ latoarcerea lui Saul şi schim­barea lui din Saul în Pavel şi din prigonitor în apostol al lui Hristos. Iată cum istoriseşte apostolul Pivel această În­toarcere şi chemare a sa la apostolie: *Eu am prigonit Învăţă­tura cea nouă (a lui Isus Hil­­atos) legând şi ducând în tem­niţă bărbaţi şi femei. Am luat chiar şi scrisori de la soborul bătrânilor (udeiici din Ieru­salim) să merg la Damasc ca şi pa cei ce erau acolo să­­ aduc legaţi la Ierusalim. Şi a fost când mergeam eu şi mă apropiam de Damasc, de­odată pe la amiazăzi a stră­lucit împrejurul meu o lumină mare care venia din cer. Şi am căzut la pământ şi am auzit glas zicându-mi: «Sauie, Sadie de ce mă prigoneşti ?» Şi eu am răspuns: cine eşti Doamne. Şi au zis cătră mine: «Eu sunt bus Nazarineanu! pe ca­rele îl prigoneşti». Şi coce erau cu mine lumina au văzut-o şi s’au înfricoşat, dar glasul nu l-au auzit , aşa mai departe ne spun Scripturile cum s’a întors la Domnul din calea petrii sufleteşti. (Cetiţi mai pt larg întoarcerea lui Sau­l în Faptele Apostolilor cap 9, 22, 26. Calateni cap 1). O ce învăţături adâncă este în această istorie, iubite cetitorile. Să luăm aminte că în această isto­risire se cuprinde înţelesul şi taina cea mare de a fi şi a te face un creştin­­ devirat. Şi tu, cetitorule, eşti un Saul de câte ori porţi numai numele de creştin, dar cu faptele tale prigoneşti pe Isus, Fiiul lui Dumnezeu. Beţivii, suduitorii, des­frânaţii, trufaşii, hoţii, mincinoşii, zavistuitorii etc., sunt tot atâţa Sauli ce merg pe drumul Damascului, pe drumul peirii sufleteşti. Drumul Damascului este astizi mai larg ca oricând şi intre­barea Domnului se aude azi mai lămurit ca oricând: «Sauie, Sauie, omule, omule, de ce mă prigoneşti cu păcatele şi fără­delegile tale?» Despre Sau­ ne spun Scrip­turile că s’a schimbat după ce s’a întâlnit cu Isus, după ce­­ a eşit în cale lumina Mântuitorului Hristos Şi ţie cetitorule îţi iese mereu în calea vieţii tale acest Isus Mân­tuitor cu lumina Lui şi cu între­barea Lui: «Sauie, Sauie de ce mă prigoneşti?» In atâtea chipuri şi feliuri, Domnul Isus te opreşte şi pe tine în drumul păcatului şi vrea să te întoarcă şi pe tine şi să te schimbe şi pe tine din Saul în Pavel, la seama omule, că in ziua judecăţii, Domnul Isus îţi va zice: «De atâtea ori am strigat pe tine «fiule, fiule, de ce mă prigoneşti ?» şi tu n’ai vrut să mă asculţi. Tu vei răspunde: «Doamne, când ai strigat aşa pe mine şi eu nu te-am auzi?» Atunci Isus va zice: «Adă ţi aminte ci atunci şi atunci eu ţi-am scos in cale o boală grea, un năcaz mare, prin care voiam să te opresc din calea răului, dară tu nu m’ai ascultat... Adă ţi aminte că pe pă­mânt am avut o casă (biserică) din care am strigat neîncetat să te în­torci din calea răului. Adă-ţi aminte că pe pământ am avut o carte, B­elia, scrisă anumit pentru tine şi sufletul tău şi tu nici habar n’ai avut de această Carte... Despre Saul ne spun Scrip­turile că s’a sch­mbat cu totul du­pă ce s’a Întâlnit cu bus pe drumul Damascului. Ş a schimbat Saul nu numai numele, ci şi-a sch­mbat şi vorbele, şi purtările şi faptele şi umblările. Aceasta este, iubite cetitorule, şi ai taina cea mare, să te schimbi cu totul, şi incepi şi tu o vieaţi nouă după ce te-ai întâlnit în adevăr cu Mântuitorul şi lumina Lui. Cetitorule! Stând în pragul anului nou, se aude mai lămurit ca oricând întrebarea Domnului: «Sa­ule, Saule de ce mă prigoneşti»? Auzi tu această întrebare ? Poate că ai auzi-o, dar diavolul a gătit un mare meşteşug de anul nou: el Îmbată pe oameni cu băutură ca să n’auzi glasul Domnului. Stai treaz omule, stai tresz in pragul anului nou şi atunci vei auz glasul Domnului ce te chiamă dda moarte la vieață și din Intunerec la lumini. .. Tâlcuitor. Biblia despre sudalmă. «Amin zic vouă, că toate pă­catele se vor ierta fiilor omeneşti şi hulele ori câte vor grăi, dar P­ag. 3 „Lumina Satelor“ cercetează şi pe cei din temniţe. «Lumina Satelor» şi-a ţinul de da­torie creştinească să cerceteze cu lumina învăţăturilor ei şi pe acei nefericiţi pe cari păcatul i-a aruncat prin temniţe. Despre câtă mângăere şi câtă îndreptare a dus «Lumina Satelor» sufletelor de acolo, lăsăm să urmeze următoarea scrisoare: «Domnule Redactor! Pe această cale Vă aduc mulţumirile de la inimă ale arestanţilor din această închisoare pentru mult preţioasa D-Voastră gazeta care o trimiteţi în trei exemplare în mod gratuit acestei închisori. Tot pe această cale primiţi Cao­­rată Redacţiune mulţumirile acestei în­chisori pentru darul sufletesc trimis în mod gratuit acestor rătăciţi, care prin ce­tirea, explicarea şi ascultarea conţinutului preţioasei D-Voastre gazete, au devenit şi devin suflete mai blânde şi se aude din gura lor des pronunţarea în formă de rugăciune a cuvântului Domnul Isus Hristos, al Maicii Domnului şi se cu­noaşte foarte vizibil cum aceşti bărbaţi şi femei rătăcite de când au conţinutul luminoasei D-Voastre gazete s’au schim­bat, şi acum se prezintă cerând cărţi de religie, pe care în trecut le batjocoreau şi din foile lor îşi făceau ţigarete cu di­ferite erburi. Se prezintă în număr deplin la sfintele slujbe religioase, la care până aici trebuiau scoşi cu forţa. Au început a perde şi păcătosul obicei de a înjura. Recunoscându-se de noi binele şi ajutorul mult preţioasei D-Voastre gazete, Vă mulţumim din suflet şi Vă rugăm în­trucât e cu putinţă a trimete şi pe anul viitor aceste numere gratuite având in­tenţia de a le lega în volume spre pă­strare la această închisoare. Arad, la 25 Decemvrie 1923. loan Selariu, Directorul închisorii Trib­ Ană. Cefereştii noştri pentru „Lumina Satelor“ In vremea din urmă «Lumina Satelor» începe a avea tot mai mulţi prietini şi sprijinitori şi în lumea ceferiştilor noştri. Pe lângă cei pu­blicaţi în Nrul 10 au mai cerut gazeta pentru desfacere următorii: 1. Petru Lazăr, şef de gară Brănişca, 10 exemplare. 2. Spur­a Ioan, şef de gări Deva, 25 exemplare. 3. Barbu I. Popescu, şef de gară Vinţul de jos, 38 exemplare. 4. Octavian Şerbănescu, şef de gară Zam, 10 exemplare. 5. Vasile Băcilă, şef de gară Sibot, 16 exemplare. 6. Nicu Ion, şef de echipă Şibot, 33 exemplare. 7. Toma Ion, picher Vinţul de jos, 40 exemplare. 8. Ignatie Heel, picher Deva, 75 exemplare. 9. Simer­ian Todor, picher Zam, 48 exemplare. Căile ferate sunt vinele andi ţări pentru că prin ele se mişcă ţara şi oamenii. Ceferistul stând în mij­locul acestei mişcări poate fi şi se poate face cel mai bun sămănător de lumină, de slovă şi carte pen­trucă din mâna lui gazeta şi cartea pleacă in toate părţile ţării. Mul­ţumim celor cari s'au pus în această slujbă frumoasă de ajutorare şi dă răspândire a unei gazete ce duce cu ea lumină din lumina lui Hristos.

Next