Lumina Satelor, 1925 (Anul 4, nr. 1-52)

1924-12-29 / nr. 1

Nr. 1 LUMINA SATELOR 0 evanghelie de anul nou: „Iată 3 ani de când cânt red în acest smochin şi nu aflu“. Iată o evanghelie care ar fi parcă cea mai potrivită pen­tru ziua de anul nou. In pilda smochinului neroditor e pusă viaţa noastră. Şi viaţa omului e în asemănarea unui pom care trebue să facă roade de fapte bune. Mântuitorul a spus că «după roadele lor îi veţi cunoaşte pe oameni». (Matern 7, 15—18). Dragă cetitorule! Şi tu eşti un smochin, un pom, pe care Dumnezeu te a sădit în grădina acestei lumi pentru ca să faci roade de fapte bune. Ia seama că şi tu eşti în chi­pul smochinului din evanghe­lie. De ani de zile, Domnul tot caută rod în pomul vieţii tale şi nu află. Domnul din evanghelie la 3 ani s’a mâ­niat că nu-i rodise smochinul şi a poruncit grădinarului să-l taie. Dumnezeu aşteaptă 30, 40, 60 de ani, aşteaptă o viaţă întreagă să facă rod pomul vieţii noastre şi de cele mai numite ori nimic nu află în el decât frunze goale. Despre sămânţa cea din pilda sămănătorului, ne spune evanghelia că a căzut în trei feliuri de pământ rău şi nu­mai într’unul bun. Aşa e şi cu pomii vieţii oamenilor. Unii sunt pomul cel sălbatic dela Ieremia cap 17 vers 6, «care este într’un pământ pustiu şi fără de apă». Aceştia sunt «pomii cei tomnatici, fără de rod, de două ori uscaţi şi desrădăcinaţi» (ep. Iuda 1,12). Pe aceştia îi aşteaptă securea morţii să­­ taie şi în focul ia­dului să-i arunce. Alţi pomi ai vieţii sunt în chipul smochinului despre care spune o evanghelie că ieşind Isus din Vitania au flămânzit şi văzând un smochin având frunze frumoase s’a apropiat de el să i­a smochine, dar n’a aflat fără numai frunze» (Marcu 11, 13). Isus l’a blăstămat şi îndată s’a uscat. In chipul ace­stui smochin e viaţa acelor oameni în pomii cărora se văd frunze şi flori frumoase de ru­găciuni, de posturi, dar dacă te uiţi mai bine în viaţa lor nu afli roade de fapte bune pentru că florile lor n’au legat. Şi pe aceştia îi aşteaptă us­carea şi tăierea. Al treilea feliuri de pomi ai vieţii sunt cei buni despre cari zice psalmistul că «sunt răsădiţi lângă izvoarele apelor şi rodul său vor da la vremea sa» (ps. 1, 2, 3). Tu cetitorule dintre care eşti? Ia seama că dacă pomul vieţii tale nu rodeşte, ăsta-i semnul că rădăcinile tale nu s’au adâncit în pământul cre­­dinţei şi ramurile tale nu sorb ploaia şi căldura cerului de sus. O, ce daruri mari primeşte pomul vieţii noastre ca să facă rod. Şi totuşi cei mai mulţi oameni sunt «pomni tomna­­teci, fără de rod». Pe aceştia îi aşteaptă osânda: «tot po­mul ce nu face poame bune se taie şi în foc se aruncă» (Mateiu 7, 19). Evanghelia de mai sus ne spune că grădi­narul s’a întrepus pentru smo­chinul cel neroditor ca să nu fie tăiat până va mai cerca să-i dea putere de rodire. Acest grădinar milostiv e Mântuito­rul. El se întrepune şi pentru pomul vieţii noastre. Ii e milă de noi... opreşte securea morţii şi se roagă pentru noi Tată­lui ceresc zicând: Tată şi Doamne mai îngădueşte po­mul acestui om... mai lasă să-l ud cu sângele Meu... mai lasă să-l ud cu dragostea Mea... mai lasă să sap şanţ mai adânc în jurul lui în care să se strângă mai multă credinţă»... O, ce milostiv e acest grădi­nar şi o cate face pentru pomul vieţii noastre şi tu, omule tot numai frunze goale arăţi?? Dragă cetitorule! Stăm în pragul anului nou. Nu ştim ce ne aşteaptă în viitor: bucurii sau întristare, moarte sau viaţă. Un lucru însă îl ştim de bună seamă: pomul vieţii noastre a îmbătrânit cu încă un an. Ce şti, poate că securea morţii stă gata să-l taie. «Iată secu­rea stă la rădăcina pomilor» (Matei 3, 10), «faceţi dar ro­­duri vrednice de pocăinţă» (Mateiu 3, 8). Poate ca mâine Domnul va trimite slugile sale să adune rodul din pomul vieţii tale (Mateiu 21, 34), oare vor avea ce să culeagă? Poate ca mâine «Domnul va scutura roadele» (Isaia 27, 12). Oare va afla roade ori numai frunze goale ?Mai îngădueşte-ne­­-ne şi anul acesta să săpăm mai adânc în jurul pomului şi să ne adâncim mai adânc ră­dăcinile în pământul credinţii. Cu această făgăduinţă să în­­trăm în anul cel noul I. Tâlcu­tor. «Zis’au Isus pilda aceasta: oarecine avea un smo­chin în via lui sădit şi a venit căutând roadă întru el şi nu a aflat. Şi a zis cătră vierul: iată, trei ani sunt de când vin căutând roadă în smochinul acesta, şi nu aflu, taiel pre el; pentrucă şi pământul împresoară în zadar? Iar el răspunzând zise lui: doamne, lasă­­ pre el şi într’acest an, pănă-l voiu săpa împrejur şi voiu pune gunoi. Şi de va face roadă bine, iar de nu îl vei tăia în anul ce vine». {Ev. Luca cap 13 vers 6—9). Oastea noastră creşte... multe foi, dar nici într’una nu aflu atâta mângâiere ca în „Lumina Satelor“. Bunul Dumnezeu să vă ajute ca şi mai departe să lucraţi în via Domnului Isus. Nouă încă să ne ajute ca cu bucurie să putem primi sfaturile şi învăţăturile lui Dumnezeu puse de D-voastră în toate rândurile toii. Do­resc şi eu ca să fiu ostaş în oastea Dom­nului, după cum văd că ce bine m’aş simţi ca să fiu seijul Domnului Isus. Primeşte-mâ dar şi pe m­ne între cei­lalţi membri ai oastei Domnului Isus, rugând pe Atotpu­ternicul Dumnezeu să ne ajute la toţi. Gavril Tileaga din corn. Sohodol- Lazuri, jud. Bihor. Stimate die Redactor şi die părinte ! Cu mare dor În sufletul meu, cetesc fru­moasele învăţături ale D-voastră din „Lu­mina Satelor“ de doi ani de zile. Vă rog să mă priviţi şi pe mine die părinte în oastea Domnului nostru Isus Hristos. Ală­turi , vă trimet şi hotârfirea întărită cu iscălitura mea şi făgâduesc, că voi fi un bun ostaş a lui Isus, Doamne ajută-mi, Amin. Bod­or Teodor, din corn­­ira de sus. Fiţi bineveniţi în Oastea Domnului, iubiţilor ostaşi. Cu anul ace­sta, oastea noastră întră un al 3 tea an de luptă. Toţi ostaşii să ne închinăm Domnului nostru cu rugăciune de mulţumită că ne a ajutat să ajungem până aici şi să o rugăm să ne ducă mai departe la biruinţa. Mult onorată redacţie şi Ştim D-le Părinte ! Cu multă dragoste Vă trimit ace­ste rănduri. Eu de mult mă lupt în mijlo­­cul acestui ocean supus la felurite patimi urăte şi de multe ori am simţit că mă scu­fund în răutăţi. „Lumina Satelor“ mi a venit ca un călăuş sufletesc. Cetindu o cu luare aminte am aflat că într’o „clipă“ poţi fi mântuit, urmând învăţăturile din sf. Evanghelie cu tâlcurile lor. De aceea mă rog la Ibub Hristos să mă primească în oastea Sa spre a mă înarma cu arma care este sf. Cruce lampotriva tuturor relelor. Cu credinţă tare juruiesc a fi un bun ostaş, ca să mă în­vrednicesc şi eu a auzi din gura Sa vor­bele dulci: „Slugă bună şi credincioasă, peste puţin ai fost pus, peste multe te voiu pune“. (Mateiu cap 25, 14—23). Salut cu drag pe toţi cei din oastea lui Isus, căci numai Lui se cuvine cinste şi mărire în vecii vecilor. Amin. Al vostru ostaş: Elisei Dorneann, Sadova, jud. Câmpulung, Bucovina. Domnule Redactori Eu cetesc mai Pag. 3 In pala Bibliei, lângă cuvântul lui Dzen... — răspunsurile ce s’au dat la cele 5 Întrebări din Biblie. — Dăm mai departe răsponsu­­rile cari s’au trimis la cela 5 între­bări di» Biblie puse de prietinul­­nostru­­ Laza din America cu pre­miu de 5 dolari întrebarea a 3a a fost aşa: *Câni au fost toată lumea şi toţi oamenii într’o credinţă şi iubire faţă de alţii şi faţă de Dzeu ?* La acte s­­­tatu mare, cei mai n­uiţi au răspuns că numai pe vremea cârd Noe se afla in corabie a fost toată lumea — şi oamenii şi ani­malile — Intr’o crednţi şi iutire (I Moise cap 8 1—15). Aicii zic: când a toit Noe din corabie si s’a n g»t, in ce e 150 de zile in»in»e de a s* îmbăta tl Moise 8, 15—21). A ţ i an răspuns cu I Moise cap 1, când a făcut Dzen lum a şi p­ om «şi a văzut că toate crru bune» şi omul încă nu păcătui*?. Alt iau răspuns cu viata celor dt.ta cre­st nn Utoris­tă tn Faptele Apostoli­lor 4 32—37 și 5 1—16. U­ul a răspuns cu Isaia 2 1 — 5 Itaia 9, 6—7 iar a tul cu lob 38, 7. Intre bares a 4 a a fo­st: *Care au fost acele 3 făpturi cari au des­coperit voia lui Dzeu oamenilor fără să fi fost îngeri sau oameni?» La aceasta Intr-bare cei mai mu­ți pm răspuns că sf. Trent * frat așa cârd s’a arătat la I loan 5, 7-8 Facere cap 1, 2 si 7, Mateiu 7 13, Moi«» 18, 1. Altii zic: porumbelul şi colbul din corab‘a lui N­e încă au d-acope­rit v oia lui Dzeu. Au­d au zis: co­­rab­a lui Noe, curctbeul şi turnul Bab Ionului încă au fost făpturi gr’iioare Alţii au răspuns cu IV Mo’te 22 28 unde a vorb­­ asina lui B­’aim Alfii au zis: peştele care l’a 'nghi't pe Iona, cuptorul In care au fost aruncaţi cei 3 co­coni ş* groapa leilor In care a fost aruncat Dan M ’ncă au fo*t 3 făp­turi cari au as­ulat ¡1* Dzeu. Alţii au smintit şi marea roşie şi stânca dn Honb. Unii zice că negura, f­igerul şi trămh ta de pe muntele Sinai au fo«t 3 feliuri da f*ptuti pnn care Dzau şi-a d*scoperit voia Lui. Precum se v de, răspurzi­­trrii au răspuns foarte felurit și foarte interesant. O dovadă bună că cunos c b ne Scriptunl* In nu­mărul viitor vom d« și a 5 a și cea din urmă intrtbare.

Next