Lumina Satelor, 1927 (Anul 6, nr. 1-52)

1927-07-24 / nr. 30

Anul VI. Nr. 80 PREŢUL ABONAMENTULUI: la an an _ ___________Lei 160--­Pe o jumătate de an_______„ 80*— Pe 3 luni_______________„ 45-— P­entru străinătate__________„ 300-— Pentru America pe un an _ Dolari 3*— Foaie pentru popor Redactor: Preotul IOSIF TRIFA. REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA: Sibiiu, strada Mitropoliei Nr. 30. ANUNŢURI se primesc la admin, din str. Mitropoliei 30 PREŢUL ANUNŢELOR: Un fir mărunt 8 Lei pentru odată dacă se publică de mai multe ori se dă rabatul cuvenit. Vrem sa cunoaştem adevărul Cetim în gazetele mari din Bucureşti, că toţi jude­cătorii din Sibiiu a cerut voie ,dela dl ministru de justiţie să poată da în ju­decată pe dl Iuliu Maniu pentru calomnie prin decla­raţiile făcute în gazetele din Ardeal şi prin cari în­vinuia pe magistraţi (jude­cători) că n’au lăsat alege­rile libere. Ministerul justi­ţiei le-a dat voie. Gazetele din opoziţie se arată foarte vesele, împreună cu dl Maniu, de acest proces, spu­nând că în chipul acesta se va face lumină şi dl ministru de justiţie „îşi va frânge gâtul“. Cum se tâlcueşte acest proces? Magistrali dela Sibiiu n’au făcut oprire voinţii poporului; n’am auzit plân­geri de acest fel dela ni­meni, — şi har Domnului, ne-am mai învârtit şi noi printre oameni. Şi atunci, se vede, aceşti judecători s’au simţit neîndreptăţiţi de vorbele dlui luliu Maniu. Nu băgăm mâna în foc, că n’ar fi fost şi judecători de la locul lor. Vor fi fost. Şi cei ce au fost, să fie ară­taţi cu numele şi pedepsiţi. Dar nu ne împăcăm nici cu obiceiul rău românesc, ca pentru câţiva răi, să fie învinuiţi toţi cei buni şi cari sunt mult mai mulţi decât ceilalţi. La noi, în tot locul şi din partea tuturora se aruncă vorba prea uşor. Toţi pentru o uscătură spun că nu-i vrednică nimic pădurea toată. Şi asta surpă încre­derea noastră, a unuia în celălalt, şi unde nu e în­credere se dă ţara de mal, ori câţi oameni mari ar avea şi ori câte bogăţii ar purta. Magistrali de la Sibiiu bine au făcut, că au cerut proces. Vrem să cunoaștem adevărul, oricine ar suferi pe urma lui. S’a deschis iar Sfatul Ţării. Dumineca trecută, in 17 Iulie 1927, s’a deschis din nou Sfatul Ţării cu deputaţii şi senatorii cei aleşi acum de curând. Deschiderea până acum o făcea cu mult arsit , insu, Maiestate Sa Regele. De data asta, suferinţele multe ce I- a Indurat bunul nostru Domn, I-au slăbit aşa de mult, ci încă nu s’a putut Infrrma ca sâ poată birui osteneala unor sărbări de deschi­dere. Deaceea, anul acesta, totul a decurs mai simplu. La ceasurile 11 Înainte de amiazi, toţi miniştri, deputaţii şi senatorii, şi ca ei împreună toţi slujbaşii mari ai ţirii s’au dus la biserica sfintei patriarhii din Bucureşti la slujba, prin care s’a cerut dela Dumnezeu trimiterea Duhului celui sfânt, ca sfatul Ţării şi lucre spre binele şi înaintarea Ţării. La jumătate la 12 ore, toţi s’au dus în sala de şedinţe, ca să asculte vorbirea de deschidere (mesagiul) a Maiestăţii Sale Regelui, pe care anul acesta in locul Maie­stăţii Sale, a cetit-o dl prim-mini­stru Ionel Brătianu. Toţi deputaţii şi senatorii au ascultat vorbirea in picioare. Iar după cetire au strigat: Să trăiască Maiestatea Sa Regele şi Regina şi întreaga Casă domnitoare. După acestea deputaţii şi se­natorii au trecut In sala de adunare pentru ei, şi au Început lucrările de validare şi constituire a bi­roului lor. Peste tot se pune mare grabă in Iucririle din şedinţele de acum, deoarece guvernul vrea să nu ţie şedinţe decât numai câteva zile. Vor ţinea tot câte trei şedinţe pe zi.­ ­ O mare greşală. Votul universal, după care a zbierat atâta lumea în cei vre­o sută de ani din urmă, şi despre care socotiau că o să aducă dreptate pe pământ, a dovedit încă odată că, la pomul lăudat să te duci cu sacul spart. Votul universal face ne­dreptăţi destul de mari. Mai întâi, el aduce o pacoste mare. Cei ce vreau să fie deputaţi, ori cei plătiţi de ei să vie pe sate, umblă pe la oameni cu fel de fel de min­ciuni şi de făgâdueli, ca să stoarcă voturi mai multe. Toate partidele fac la fel. Şi în multe locuri oamenii le cred palavrele şi se pun pe vrăj­măşii, pe moarte şi pe viaţă. Al doilea: votul universal nu trimite în sfatul ţării pe cei mai vrednici oameni, ci mai adesea pleavă, cari trag de­geaba plăţile cele mari. Am ţinut seamă de la 1919, cine sunt cei ce ies pe liste. Aproape două părţi din trei sunt oa­meni, cari cu meseria ori cu învăţătura lor nu se pot că­pătui. Şi aceştia vreau să că­­pătuiască ţara ? — Cum se întâmplă de ajung? Uşor. Din nepriceperea alegătorilor. Toţi aceşti oameni ştergi, nu vor­besc adevărul despre ei, despre viaţa lor, nu arată felul cum cred ei să fericiască ţara, ci se pun la adăpostul câte unui om mare, ca dl Brătianu, dl Iorga, Maniu şi alţii că oamenii aceştia mari, toţi înseamnă ceva, şi ţara poate avea încredere în ei în toţi. Şi atunci, pentru aceştia, lumea îşi dă votul uscăturilor. Al treilea: Ba se întâmplă şi lucruri foarte triste, că oa­menii mici, de preţ, oamenii cari pe unde umblă fac fală ţării şi neamului nostru iar în ţară orice lucru de seamă pleacă dela mintea lor mare, zic: oameni de felul dlui Iorga, n’au primit voturi de ajuns să între acolo, unde ţara avea lipsă de mintea lor sănătoa să şi largă. Să nu ne mai mirăm atum­­ că mulţi oameni cu scaun la cap, văzând roadele votului universal, s’au scârbit de el. Mulţi din cei cu carte n’au vrut să meargă la vot, spu­nând că mai bine plătesc pe­deapsa. Dar dacă votul face greşeli, ar fi trebuit ca măcar legea să fi încercat să le îndrepte. Legea ar fi trebuit să aibă­­ undeva scris, că oamenii de felul dlui Iorga, pe care-i pre­­ţueşte azi lumea întreagă, să între cu povaţa lui cuminte şi cu omenia lui fără samăn în sfatul ţării şi fără voturile celor mulţi. Că azi toată ţara îşi dă seama cu mâhnire ce greşală mare s’a făcut, că dl Iorga n’a ajuns în Sfatul Ţării. Nouă, cari nu facem politică de partid, ne pare nespus de rău. Cum stăm cu politica în ţară? Consiliu de miniştri. S’a ţinut un afat al miniştri­lor, in care s’a hotă­rât să ceară parlamentului ca legea armonizării să nu se puie în lucrare, până n’o vor schimba-o, iar legea pescăritu­lui şi alte câteva legi, votate de averescani, să fie desfiinţate. Camera şi senatul. Au Început validările, adecă controlarea alegerilor pentru a ve­dea cine a ieşit In adevăr. Se fac tot cu Învinuiri de ale unora Îm­potriva celorlalţi, ca şi anii trecuţi. Cum stăm cu partidele. Dl Brătianu a cerut dlui Ma­niu să lucre Împreună cu partidul dsale. In cazul acesta­­ ar face mi­nistru împreună cu alţi fruntaşi ai partidului naţional ţăr. Dar n’a vrut să primiască. Partidul dlui Iorga, Avereacu şi a dlui Maniu se târguesc pentru o Înţelegere, cu gfundul de a lucra Împotriva guvernului. Cele două partide, cari n’au ajuns să aibă □ici un deputat, au cerut dlui Ma­niu să nu Intre în sfatul Ţării nici

Next