Lumina Satelor, 1928 (Anul 7, nr. 1-52)

1928-01-01 / nr. 1

Anul VIL SOUG1 Prețul acestui număr cu Calendar de părete Lei 8* Sibiu. Duminecă, 1 Ianuarie 1928 W­mMKHMMMBM Nr l Ceasul vremii... Un an s’a dus iarăşi. Cu un an s’a scurtat tim­pul şi viaţa noastră. Vre­mea îşi are şi ea un ceas al ei. Un ceas uriaş ce merge mereu, mereu îna­inte. In acest ceas al vre­mii este şi timpul vieţii noastre. Ni se pare mult un an de zile, dar în cea­sul vremii, acest timp nu numără nimic. Nici chiar o viaţă întreagă de om nu numără nimic în ceasul vremii. Nici măcar o se­cundă. Peste 10- 20- 80 - 40 de ani, noi toţi ăştia de acum vom fi pământ şi cenuşă. Peste mormântul nostru vremea va curge mai departe. Peste 50—100 de ani ne va acoperi cu to­tul iarba şi uitarea ca şi când n'am fi trăit niciodată. Ce rost are viaţa noa­stră în acest ceas al vre­mii şi al veşniciei? Ea ni s’a dat ca o clipă cu aju­torul cărei să dobândim o veşnicie, o viată veşnică. Viata ni s’a dat ca o clipă pe care să o trăim cu Dom­nul ca pe urmă să intrăm cu El în o viată şi fericire veşnică. Insă, vai, ce nebu­nie se vede azi în lume! Oamenii folosesc această clipă a vieţii ca să-şi câş­tige cu ea osândă şi peire veşnică. Pentru o clipă de plăceri şi patimi lu­meşti perd o fericire veş­nică şi câştigă o osândă veşnică. Dragă cetitorule! Viaţa noastră curge înainte ca apa, ca ceasul, ca vremea. După primăvara copilăriei şi funiei, vine vara bărbă­ţiei, urmează apoi toamna bătrâneţelor şi pe urmă vine iarna morţii. Cu o mică deosebire. Ceasul vieţii noa­stre nu umblă aşa de regu­lat ca ceasul vremii. In orice*,, clipă e amenintat să • se e-^r preascâ in loc. Moartea o­preşte în loc ceasul vieţii noastre când noi nu ne gân­dim şi nu ne aşteptăm. De aceea zicea Mântuitorul: „Priveghiaţi şi staţi gata că nu ştiţi ziua şi ceasul“... (Mateiu 25, 10). Ah! ce nebunie este a trece dintr’un an într’altul fără să ne gândim la sfârşitul vieţii noastre, fără să ne dăm seama că moartea poate opri în fiecare clipă ceasul vieţii noastre... Stând în pragul anului nou, eu te întreb, dragă ce­titorule, cum stai tu cu cele sufleteşti?? Un cuvânt al M. Sale Reginei Marii „Binecuvântează Doamne, iubita noastră Românie“. Io acul trecut, 1927, s’su implicit 60 ani dela proclamarea independenţei primului regat român. Ii­bitul nostrc, un Dotnid­ adormit rege, Ferdinand, ă ţi­nut mult la pritocirea acestei zile mari. A luaat al ie bstfc s* o nedt­i» pectrn steagurile |i eroii războiului dn 77, cari mai trleae. A pilcuit ei a desenat el Însuti medalia. Dar bunul Dimnereu l-a chimat la Sine Irr ir te de aşi vtde» piacul hfăp’uit. Medalia Insă a’a fleet şi ea va fi price! de M. Sa Rigna pe sterguire şi pe peptorile eroilor din 77. Din acest prilej, M. Sa Regina a­­ dresat ministruim de externe, dli i Ti­­tuieicc, o presfri moasă scrisoare tu care Intre alte' e Bre si crmftiocrele eu viate e* d* ti eînntpe Ic sd?«sx timss. po­porului romuri: „Ca una o® am taapărtăşiîda­­i&rile şi fericirile României timp da 35 de ani alături de neuitatul Meu soț Ml socotesc tndreptfit tl sft ro »tose astâzi cu viate pe care iubi­tul Nostru drep­rat le sr fi zis: „Bir®cu»enfes*S Do^—ne, iu­bita Noastră Românie, ca de-a pu­rurea *& tofloreaxcl si sft progreseze I Dea Domnul ca dragostea, sacrificiul, crtdieta fi sperent* ace­lora cari i-au fost mari întemeie­tori sft nu fie lezadar I Ma­­­it bits mea Românie poate fi îcer*dinfât», ei întrefg* câtS ton vs fi dacft dala Dcnancz^o to’i tta zid neclintit spre a sluji frumoasa noastră Patrie cu o dra­goste și mai mare, fiiodift inima Mea a ajuns păstrătoarea vitelor acelora, cu cari am lucrat şi cari prea curând M'au lăsat singură cu amintirile a d­use generaţii“. Ţara şi poporul român pri­meşte aceate preafrumoase colinţa ca inima deschisă şi asigură pe M. Sa Regina de toată dragostea, cre­dinţa şi recunoştinţa unui neam­ Întreg. Ger mare a fost in ţară şi în toată Europa. In zilele de Marţi până Joi, înainte de Crăciun a fost un ger groaznic în toată ţara. Gerul s’a Început cu zăpadă. A nins in toate părţile şi apoi a dat ger şi îngheţ. La noi in ţară Culmea gerului a fost la noi în ziua de Joi înainte de Crăciun. Pe unele locuri gerul a atins 30—35 grade. In părţile muntoase, gerul a fost mai mare. Viscol mare in Bucovina. In Bucovina, pe lângă ger, a fost şi viscol cu zăpadă mare, pe alocuri de câte 2 metri. Trenurile abia au putut străbate cu întârziere de zile întregi. Trenurile au avut mult de suferit. Au circulat cu mari întâr­zieri. De mai ţinea gerul, era cât p’aci să stea pe loc. Crăpau şi ţe­vile încălzitoare. Bucovina şi Mol­dova au suferit şi din cauza zăpe­zilor mari, îngheţarea Dunării. In urma gerului, Dunărea a început să în­gheţe. Vapoarele s’au refugiat re­pede în porturi. Apele au scăzut. Sloiuri au început să curgă. Pe unele focuri, sloiurile de ghiaţă au blocat apele. A ieşit armata cu tu­nurile să sloboadă apele blocate, îngheţul a prins în ghiaţă câteva vapoare. Au alergat în ajutorul lor vapoare zdrobitoare de ghiaţă. Umblarea vapoarelor a fost sistată. O mulţime de morţi. Din toate părţile au sosit ştiri despre oa­meni şi vite cari au îngheţat în gerul cel groaznic. In Europa. Gerul a fost general în toată Europa. Toate ţările din Europa

Next