Lumina Satelor, 1929 (Anul 8, nr. 1-52)
1929-12-08 / nr. 50
PREŢUL ABONAMENTULUI: Pe un an -- ----------------Lei 180'— Pe o jumătate de an_______ 90'— Pe 3 luni_____________ 150'— Pentru străinătate_________ 300'— Pentru America pe an _ Dolari 2'— Foaie pentru popor Redactor: Preotul I. TRIFA. REDACTA ŞI ADMINISTRAŢIA: Sibiu, strada Avram Iancu Nr. 5 Un număr Lei 350 ANUNŢURI primeşte admin. din str. Avram Iancu 5. PREŢUL ANUNŢELOR: Un şir mărunt 6 Lei pentru odată, dacă se publică de mai multe ori se dă rabatul cuvenit. Cine sunt de vină? In satul Panciu de sus fiul Ion Cruceanu vrea să scoată cu orice preţ din casă şi din moşie pe bătrânii lui părinţi, cari cândva i-au dat contract de vânzare pe casă şi pe vie. Fraţii, surorile, neamurile sau pus pe lângă Ion Cruceanu să fie cu inimă, dar el n’a vrut să asculte de nici unul. El ştia, că bătrânii n au unde să se mute, şi voia să-i dea afară în pragul iernii. Sfârşitul a fost o straşnică bătaie între toţi, din care Ion s’a ales cu capul spart şi acum zace în spital. In satul Brezeni de lângă Huşi, plugarul Constantin Prăjică, om harnic şi cinstit, nu era mulţumit de purtările fiului Dumitru. L-a sfătuit, l-a dojenit Degeaba. Mai zilele trecute, neruşinarea fiului aşa i-a căzut de greu bătrânului, că i-a ars o palmă. Atât i-a trebuit. Fiul a smuls un par de la gard şi a început a-i da în cap până l-a doborât în nesimţire. Dar n’a fost mulţumit cu asta şi a pornit a-i mai trage cu parul până şi-a dat sufletul. Multă câine de suflet în amândoi copiii, multă păgânătate. Vinovaţi sânt focului gheneii! Şi nici nu vor avea parte de altceva. Dar întreb eu: nu cumva sunt de vină şi părinţii, că nu i-au crescut cum trebue? Nu i-o fi lăsat de mici să-şi facă de cap ? Când bătea copiii vecinelui, îşi socotea fiul poate viteaz şi-l încurajau să nu se lase, când l-au prins cu ţigara în gură au râs, când l-au văzut pornit pe chefuri cu alţi ţângăi, s’au bucurat şi poate chiar i-or fi dat bani ori bucate, când l-au auzit suduind şi batjocorind, le creştea inima, când a început să nu mai vie acasă decât în zori, se gândiau: „aşa-s tinereţele“. Au uitat, că ziua bună se cunoaşte de dimineaţă, şi că orice greşală din tinereţe se răsbună la bătrâneţe, că ce oameni aceea răsare şi rodeşte ? Pentru învăţătura multora pomenesc iată cuvintele marelui împărat Napoleon: „Dacă vrei să ai copii buni, să începi a-i creşte pe părinţii lui încă cu douăzeci de ani înainte de a se naşte copilul. Iar copiii să nu uite porunca Domnului: „Să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta, ca bine să-ţi fie şi mulţi ani să trăieşti pe pământ“. Părinţilor, începeţi a vă creşte copiii în frica Domnului de când sunt în faşe. Orice amânare vă va aduce durere şi întristare mai târziu. Gh. M. Un festival înălţător. Un preafrumos şi înălţător festival religios au dat şi anul acesta studenţii Academiei teologice „Andreiu Şaguna“ din Sibiu, în ajunul Sfântului Andreiu (30 Noemvrie), întru amintirea marelui mitropolit Andreiu Şaguna, patronul Academiei. De faţă a fost I. P. S. Sa mitropolitul Nicolae, P. S. Sa arhiereul Vasile şi un public foarte număros. Festivalul a fost deschis printr’un preafrumos şi mult cuprinzător cuvânt de deschidere, rostit de dl profesor al Academiei, D. Stăniloaie. A urmat apoi desfăşurarea unui bogat program. Studentul Ioan Badiu a cetit o frumoasă şi bine alcătuită lucrare despre schimbările ce le-a făcut creştinismul în viaţa lumii. Foarte mult au plăcut poeziile declamate de studenţii A. Prunea şi A. Coman. Restul programului l-a dat admirabilul cor al Academiei, de sub iscusita conducere a dlui prof. N. Oancea. Ne-a procurat clipe de neuitată înălţare sufletească. La sfârşit I. P. S. Sa a ţinut o înălţătoare cuvântare în legătură cu amintirea zilei şi cu praznicul naţional de 1 Decemvrie, adresând studenţilor preţioase îndemnuri. A fost un festival ce va rămânea în sufletul celor cari l-au ascultat. 9 In legătură cu „Asociaţia generală a Românilor uniţi“. Gazetele din slujba partidului naţional-ţărănesc, între cari câteva scrise de jidovi, fac multă gălăgie în jurul unei societăţi unite, înfiinţate de curând, dojenindu-ne pe noi pe ortodocşii. Scriu foile că s’a ţinut o mare adunare de mireni [credincioşi] uniţi la Blaj şi sub conducerea feţelor bisericeşti s’a înfiinţat „Asociaţiunea generală a Românilor uniţi“, cu scop „confesional şi naţional“, spunând, că au luat toate măsurile, ca din societatea lor să fie scoasă orice politică de partid şi că nu caută învrăjbire între fraţi, ba va căuta chiar împreună lucrarea cu biserica noastră. Ce program frumos, ce vorbe de aur! Noi am fi cei dintâi, cari ne-am bucura, dacă societatea ar putea lucra aşa cum spune la gazetă. Nu ne încredem însă, până n’om vedea faptele. Cele câteva probe, pe cari ni le-au dat până acum societăţile credincioşilor uniţi, înfipte printre ortodocşi ne arată tocmai contrarul. De aceea aşteptăm faptele, cari ne vor arăta inima lor, şi de aceea respingem cu scârbă dojenile pe cari ni le trimit unele foi, cari cred în vorbe şi nu în fapte. De la unire [1918] încoace, cei mai mari ai uniţilor vorbesc tot de pace, de colaborare, de scoaterea politicei, de bună înţelegere cu biserica ortodoxă, dar fac tot întors de cum spun. Vorbesc aşa cum vorbesc, ca să înşele pe cei ce nu-i cunosc, pe fraţii noştri din Vechiul Regat şi cam apoi se cred în drept să ne dojenească. Va trebui să afle şi ei cândva, că Blajul vorbeşte cum vorbeşte, ca să arate, că noi ortodoxii căutăm vrajbă, fiindcă ne apărăm şi dăm pe faţă uneltirile lor ascunse; când nu mai putem răbda umilirile, la cari ne pun, atunci cu gura se arată oameni de pace. Nu vorbim de popor. Poporul unit nu ştie ce-i uaţia. Slujba e ortodoxă; el atâta ştie, că Blajul le trimite preoţi şi învăţători. Noi vorbim de cei ce conduc poporul unit. Poporul e bun, poporul nu face deosebire. Lupta noastră e împotriva făţărniciei papistaşe, care s’a încuibat la cei mari ai uniţilor. Roma i-a făcut aşa! Dojenile gazetelor ar trebui să se întoarcă tocmai spre Blaj. Dar ce să facem? Ei umblă cu miere, iar noi cu oţet, de bunăseamă muştele nu trag la noi. Dar acum să spunem noi gazetelor şi ce nu ştiu ele. „Asociaţia Generală a Românilor Uniţi" spune, că scoate politica de partid, dar nu politica. Noi spunem că nu o vor scoate nici pe cea de partid, fiindcă mai tot comitetul e ales numai dintre oameni, cari fac cea mai desmăţată politică de partid. Şi lupul îşi schimbă părul când intră în Agra, dar năravul ba. Apoi mai spunem gazetelor, că această asociaţie s'a făcut, ca să astupe dorinţa credincioşilor uniţi de a li se da şi lor drept în conducerea bisericii. Cu această asociaţie, Blajului i-a reuşit să scape pe un timp de asemenea dorinţi. Blajul, după moda papistăşească, nu vrea să dea şi poporului drept de a se amesteca în treburile bisericeşti, cum a dat biserica noastră. Iată cum trebue privită „Asociaţia Generală a Românilor Uniţi“. Şi noi nu vom încerca a o privi altfel, până nu-i vom vedea roadele, căci pomul de pe roade se cunoaşte. Dojenile le lăsăm să zbârnâie şi aşteptăm. Ortodocşii încă nu şi-au perdut răbdarea. Dacă societatea lor în adevăr au pornit-o cu gânduri curate, ca cele mărturisite, îi dorim înflorire. Să nu ne ceară însă nimeni să avem alte păreri decât cele de mai sus, până nu vom avea dovada, că am greşit. Şerban Brâncoveanu —