Lumina Satelor, 1929 (Anul 8, nr. 1-52)

1929-12-08 / nr. 50

PREŢUL ABONAMENTULUI: Pe un an -- --------­--------Lei 180'— Pe o jumătate de an_______ 90'— Pe 3 luni_____________ 1­50'— Pentru străinătate_________ 300'— Pentru America pe an _ Dolari 2'— Foaie pentru popor Redactor: Preotul I. TRIFA. REDAC­TA ŞI ADMINISTRAŢIA: Sibiu, strada Avram Iancu Nr. 5 Un număr Lei 3­50 ANUNŢURI primeşte admin. din str. Avram Iancu 5. PREŢUL ANUNŢELOR:­­ Un şir mărunt 6 Lei pentru odată, dacă se publică de mai multe ori se dă rabatul cuvenit. Cine sunt de vină? In satul Panciu de sus fiul Ion Cruceanu vrea să scoată cu orice preţ din casă şi din mo­şie pe bătrânii lui părinţi, cari cândva i-au dat contract de vân­zare pe casă şi pe vie. Fraţii, surorile, neamurile sau pus pe lângă Ion Cruceanu să fie cu inimă, dar el n’a vrut să asculte de nici unul. El ştia, că bătrânii n au unde să se mute, şi voia să-i dea afară în pragul iernii. Sfârşitul a fost o straşnică bă­taie între toţi, din care Ion s’a ales cu capul spart şi acum zace în spital. In satul Brezeni de lângă Huşi, plugarul Constantin Pră­­jică, om harnic şi cinstit, nu era mulţumit de purtările fiului Du­mitru. L-a sfătuit, l-a dojenit Degeaba. Mai zilele trecute, ne­ruşinarea fiului aşa i-a căzut de greu bătrânului, că i-a ars o palmă. Atât i-a trebuit. Fiul a smuls un par de la gard şi a în­ceput a-i da în cap până l-a do­borât în nesimţire. Dar n’a fost mulţumit cu asta şi a pornit a-i mai trage cu parul până şi-a dat sufletul. Multă câine de suflet în a­­mândoi copiii, multă păgânătate. Vinovaţi sânt focului gheneii! Şi nici nu vor avea parte de altceva. Dar întreb eu: nu cumva sunt de vină şi părinţii, că nu i-au crescut cum trebue? Nu i-o fi lăsat de mici să-şi facă de cap ? Când bătea copiii ve­­cinelui, îşi socotea fiul poate vi­teaz şi-l încurajau să nu se lase, când l-au prins cu ţigara în gură au râs, când l-au văzut pornit pe chefuri cu alţi ţângăi, s’au bucurat şi poate chiar i-or fi dat bani ori bucate, când l-au auzit suduind şi batjocorind, le creştea inima, când a început să nu mai vie acasă decât în zori, se gândiau: „aşa-s tinere­­ţele“. Au uitat, că ziua bună se cunoaşte de dimineaţă, şi că orice greşală din tinereţe se răsbună la bătrâneţe, că ce oa­­meni aceea răsare şi rodeşte ? Pentru învăţătura multora pomenesc iată cuvintele mare­lui împărat Napoleon: „Dacă vrei să ai copii buni, să începi a-i creşte pe părinţii lui încă cu douăzeci de ani înainte de a se naşte copilul. Iar copiii să nu uite porunca Domnului: „Să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta, ca bine să-ţi fie şi mulţi ani să trăieşti pe pământ“. Părinţilor, începeţi a vă creşte copiii în frica Domnului de când sunt în faşe. Orice a­­mânare vă va aduce durere şi întristare mai târziu. Gh. M. Un festival înălţător. Un preafrumos şi înălţător festival religios au dat şi anul acesta studenţii Academiei teo­logice „Andreiu Şaguna“ din Sibiu, în ajunul Sfântului An­dreiu (30 Noemvrie), întru amin­tirea marelui mitropolit Andreiu Şaguna, patronul Academiei. De faţă a fost I. P. S. Sa mitropolitul Nicolae, P. S. Sa arhiereul Vasile şi un public foarte număros. Festivalul a fost deschis printr’un preafrumos şi mult cu­prinzător cuvânt de deschidere, rostit de dl profesor al Acade­miei, D. Stăniloaie. A urmat apoi desfăşurarea unui bogat program. Studentul Ioan Badiu a cetit o frumoasă şi bine alcătuită lucrare despre schimbările ce le-a făcut creşti­nismul în viaţa lumii. Foarte mult au plăcut poeziile decla­mate de studenţii A. Prunea şi A. Coman. Restul programului l-a dat admirabilul cor al Academiei, de sub iscusita conducere a dlui prof. N. Oancea. Ne-a procurat clipe de neuitată înălţare su­fletească. La sfârşit I. P. S. Sa a ţinut o înălţătoare cuvântare în legătură cu amintirea zilei şi cu praznicul naţional de 1 Decem­vrie, adresând studenţilor pre­ţioase îndemnuri. A fost un festival ce va rămânea în sufletul celor cari l-au ascultat. 9 In legătură cu „Asociaţia generală a Românilor uniţi“. Gazetele din slujba parti­dului naţional-ţărănesc, între cari câteva scrise de jidovi, fac multă gălăgie în jurul unei societăţi unite, înfiinţate de curând, doje­­nindu-ne pe noi pe ortodocşii. Scriu foile că s’a ţinut o mare adunare de mireni [cre­dincioşi] uniţi la Blaj şi sub con­ducerea feţelor bisericeşti s’a înfiinţat „Asociaţiunea generală a Românilor uniţi“, cu scop „confesional şi naţional“, spu­nând, că au luat toate măsurile, ca din societatea lor să fie scoasă orice politică de partid şi că nu caută învrăjbire între fraţi, ba va căuta chiar împreună lucrarea cu biserica noastră. Ce program frumos, ce vorbe de aur! Noi am fi cei dintâi, cari ne-am bucura, dacă societatea ar putea lucra aşa cum spune la gazetă. Nu ne încredem însă, până n’om vedea faptele. Cele câteva probe, pe cari ni le-au dat până acum societăţile credincioşilor uniţi, înfipte printre ortodocşi ne arată tocmai contrarul. De aceea aşteptăm faptele, cari ne vor arăta inima lor, şi de aceea respingem cu scârbă dojenile pe cari ni le trimit unele foi, cari cred în vorbe şi nu în fapte. De la unire [1918] încoace, cei mai mari ai uniţilor vorbesc tot de pace, de colaborare, de scoaterea politicei, de bună în­ţelegere cu biserica ortodoxă, dar fac tot întors de cum spun. Vorbesc aşa cum vorbesc, ca să înşele pe cei ce nu-i cunosc, pe fraţii noştri din Vechiul Re­gat şi cam­ apoi se cred în drept să ne dojenească. Va trebui să afle şi ei cândva, că Blajul vor­beşte cum vorbeşte, ca să arate, că noi ortodoxii căutăm vrajbă, fiindcă ne apărăm şi dăm pe faţă uneltirile lor ascunse; când nu mai putem răbda umilirile, la cari ne pun, atunci cu gura se arată oameni de pace. Nu vorbim de popor. Po­porul unit nu ştie ce-i u­aţia. Slujba e ortodoxă; el atâta ştie, că Blajul le trimite preoţi şi în­văţători. Noi vorbim de cei ce conduc poporul unit. Poporul e bun, poporul nu face deosebire. Lupta noastră e împotriva fă­ţărniciei papistaşe, care s’a în­cuibat la cei mari ai uniţilor. Roma i-a făcut aşa! Dojenile gazetelor ar trebui să se în­toarcă tocmai spre Blaj. Dar ce să facem? Ei umblă cu miere, iar noi cu oţet, de bunăseamă muştele nu trag la noi. Dar acum să spunem noi gazetelor şi ce nu ştiu ele. „Aso­ciaţia Generală a Românilor Uniţi" spune, că scoate politica de partid, dar nu politica. Noi spunem că nu o vor scoate nici pe cea de partid, fiindcă mai tot comitetul e ales numai dintre oa­meni, cari fac cea mai desmă­­ţată politică de partid. Şi lupul îşi schimbă părul când intră în Agra, dar năravul ba. Apoi mai spunem gazetelor, că această asociaţie s'a făcut, ca să astupe dorinţa credincio­şilor uniţi de a li se da şi lor drept în conducerea bisericii. Cu această asociaţie, Blajului i-a reuşit să scape pe un timp de asemenea dorinţi. Blajul,­­ după moda papistăşească, nu vrea să dea şi poporului drept de a se amesteca în treburile bisericeşti, cum a dat biserica noastră. Iată cum trebue privită „Aso­ciaţia Generală a Românilor Uniţi“. Şi noi nu vom încerca a o privi altfel, până nu-i vom ve­dea roadele, căci pomul de pe roade se cunoaşte. Dojenile le lăsăm să zbârnâie şi aşteptăm. Ortodocşii încă nu şi-au per­­dut răbdarea. Dacă societatea lor în ade­văr au pornit-o cu gânduri cu­rate, ca cele mărturisite, îi dorim înflorire. Să nu ne ceară însă nimeni să avem alte păreri de­cât cele de mai sus, până nu vom avea dovada, că am greşit. Şerban Brâncoveanu —

Next