Lumina Satelor, 1933 (Anul 12, nr. 1-52)

1933-01-01 / nr. 1

N­. 1 Omul sfinţeşte locul. Cum cuceresc alte popoare terenuri productive — fără războiu. — Ce nu s’ar putea face şi la noi în această privinţă. Mai anii trecuţi am arătat tntr’un articol cum Olandezii ca să-şi sporească terenul de cultură au secat o mare. In locul căreia azi se cultivă cereale, flori şi s’au clădit sate şi oraşe. Un alt popor care a pornit lupta de cucerire de teritoriu fără războiu, este poporul italian. In ziua de 18 Dec. s’a inau­gurat cu mare ceremonie orăşelul Oltoria. Acest orăşel a fost clădit pe locul unde înainte de aceasta se aflau mlaştinile Pontine Aceste mlaştini se aflau cam 60 de k­m. spre sud de Roma şi era regiunea cea mai nesănătoasă din Italia. Astăzi în locul lor se află un frumos orăşel in jurul că­ruia se întind imense terenuri de cultură. La secarea acestor mla­ştini şi la transformarea lor în te­ren cultivabil au lucrat 60 mii lu­crători în tot cursul anului 1932. In vorbirea rostită de dl Mus­solini cu ocazia inaugurării orăşe-­­ lului Littoria a spus: „că Italia a cucerit o nouă provincie, chiar în cuprinsul ţării şi că acesta e răz­boiul care le place fasciştilor“. O altă lucrare de acest fel este secarea lacului Arsa, ale că­rei ape au fost scurse printr’un canal, câştigându-se încă 5 mii hectare teren cultivabil, cât era suprafaţa lacului. Iată ce pot face oamenii har­nici când au conducători vrednici. Doamne — dacă am avea şi noi un Mussolini — câte zeci şi sute de mii de hectare de pă­mânt cultivabil nu s’ar putea câ­ştiga şi în ţara noastră dealungul Dunării, unde ar putea fi coloni­zaţi toţi Moţii şi Maramurăşenii, dintre cari mulţi n’au pământ cul­­t­tivabil nici de un ogor de cartofi. Conferinţa Micei înţelegeri la Belgrad. La Belgrad s’a întrunit în zi­lele de 18 şi 19 Decemvrie con­ferinţa Micei înţelegeri. Cei trei miniştrii de externe ai celor trei ţări: România, Iugoslavia şi Ceho­slovacia întrunindu se în capitala Iugoslaviei au discutat evenimen­tele şi problemele importante de la ordinea zilei, cari privesc aceste trei ţări, precum: Problema dezar­mării, in urma dreptului acordat Germaniei de a se înarma, drept căre­­ vor cere şi Ungaria şi Bul­garia, apoi problemele economice a datoriilor de războiu etc. Asupra tuturor problemelor, cei trei miniştrii de externe au fost de aceeaşi părere şi au hotărât ca Mica înţelegere să-şi desfăşoare şi mai departe munca sa stăruitoare şi neîncetată in vederea şi men­ţinerea păcii în Europa centrală. După terminarea conferinţei ministrul nostru de externe, dl Ti­­tulescu a mai rămas o zi la Bel­grad, în care timp a discutat unele chestiuni cari privesc legăturile dintre ţara noastă şi Iugoslavia. De la Belgrad dl Titulescu a ple­cat la Geneva. Viitoarea întrunire a Micei înţelegeri se va ţinea la Geneva în luna Februarie. In Oastea Domnului au mai intrat: Alexandra I. Tecuciaa cu *o.U Tn dort fi ficele Vasilica fi Niculiţa, Coman A. Gheorghe, Ion I. Simion cu soţia Ma­ria fi fini Alexandra, toţi din comuna Draganefti, sat Mâlu Alb, jud. Tecuci, Călugăr Che­manov Baciu, Ana Mohan, Maria Mohan, Gheorghe Coto­­ro­an, Gavrila Siminie, Veronica Similie, Ion Negru, Samoila Samu, Măriţi Samu fl­­iul Culiţa, şi Ion Berghian, toţi din Alba lulia. Gheorghe Rusa fi soţia Alexandra născ. Bonca fi fica Elisabeta, toţi din comuna Grăniceri—Otiaca, Toader I. Tänäşealä, invalid de războiu, Vasile Călugăru, Maria V. Că­lugăru, Elena Ob. Archir, toţi din comuna General Averescu, Andor St Perneag, C. I. Stoica cu soţia Voica fi sili Ana fi Stevi, Maria Toma fi ileoana I. Anghel fi fica Vena, toţi din Chelăreiu­, judeţul Buzău. Gheorghe Ieremia, Preda Lavrinte, Nicolae Petreacă, toţi din oraşul Buzău. Ioviţă Crăciun din comuna Teiuş, Olte. V. I. din Pleşani, judeţul Botoşani. Toms, Paraschiva, Rave­l­a, Viro­­nica, Denoveva. Domniei fi Serafim Prih­ilpcean, toţi din Horodnicul­ de jos. Dumitru, Larios Ion, Vasile, Pa­­raschiva, Vironica, Eudochia, Spiridon, Constantin, Macrina, Vironica fi lieana Diinici, Lucira fi Victor Crăciun, Aniţa fi Catrina Bogdan, Gheorghe, Dumitru, Gavril, Raveca, Aniţa fi Mariuţa Telega, Eufrosina, Alexandru, Mircea, Pociţa, Ileana fi Eva Seena, Simion şi soţia Ana Popescu, Saveta Bădeliţă, Maria Hrişcă, Nistru, Vironica fi Natalia Brădeliţă, Alexa Vicovan, Const. Cară­dei, Trifan Crist­an, Sanfira Irimescu, Marta Co­varţă, Angilina Balţiu, Domnica Cucuian, Aurelia Cârdei fi Eufrosina Ciurdei, toţi din comuna Bilca. Câţi stupi avem in ţară. Avem în ţară peste un milion de stupi,­­ dar e greu de gă­sit miere curată. După calculele făcute la sec­ţia albinăritu­lui de la Institutul na­ţional Zootehnic , a constatat că în ţara noastră avem peste un milion de stupi. Dintre aceştia însă numai un sfert sunt cultivaţi sistematic. Venitul ce se realizează pe urma albinăritului este de 500 mi­lioane anual, la un capital de 1 miliard Lei ce ar fi investit in al­bine, coşniţe, prisăci (stupării) etc. E un venit destul de frumos după munca puţină, căci albinări­­tul nu cere muncă grea. Să câştigi 50 la sută după un capital pe an, aproape fără muncă ci doar cu puţină grije, nu e de lăpădat. Dacă cultivarea albinăritului ar lua proporţii mai mari, poate am ajunge apoi să avem şi miere curată, căci azi e foarte greu să afli în ţara noastră miere nefalsi­ficată. Avion căzut peste o castă. In localitatea Antony, în apropiere de Paris, un avion militar s’a pră­buşit dela o mare înălţime peste o casă. Cei doi aviatori cari se aflau în avion, au fost ucişi, iar nume­roase persoane cari se aflau in casă, au fost rănite grav. LUMINA SATELOR Pe unde oamenii se culca cu Biblia la cap!... O închisoare cu un singur „răufăcător" — şi oraşe întregi fără crime. In localitatea Cork din Irlanda se află o mare închisoare, care pe vremuri va fi numărat poate sute de închişi, însă care astăzi nu adă­posteşte decât câte un singur rău­făcător, dar şi asta numai din când în când. Nu demult, închisoarea care rămăsese mai multă vreme fără nici un deţinut, a primit în sfârşit unul. Răufăcătorul se făcuse vinovat de crima de a fi spart un geam şi de aceia căpătase câteva zile închisoare. Toţi oamenii din serviciul în­chisorii n’au avut să se ocupe decât de el Grija cea mai mare a acestora era ca nu cumva „pri­zonierul“ să nu se piardă prin ne­număratele cam­ere şi coridoare ale închisorii. Iar cea mai mare neplă­cere a puşcăriaşului a fost faptul că prea a fost îngrijit, încât nu putea rămâne nici o clipă singur. Un lucru asemănător s’a în­tâmplat în oraşul Kalmar din Suedia, care acum câteva săptămâni a sărbătorit împlinirea a zece ani, de când in acest oraş nu s’a săvârşit nici un omor. In aceşti zece ani nu s’au săvârşit decât mici călcări de lege, aşa că închisoarea din Kalmar a rămas de zece ani de zile goală. Drept răsplată pentru ase­menea dovadă de cuminţenie ce­tăţenească, primăria oraşului a or­ganizat o serbare frumoasă la care a luat parte toată populaţia oraşului. S’a cântat şi s’a jucat pe străzi; lumea se bătea cu flori şi se îmbrăţişeau tinerii intre ei, în semn de dragoste şi frăţire. Astea în Irlanda şi Suedia. La noi, în România, numai alcoholul înghiţit cu ocazia sărbătorilor mari, trimite la puşcărie câteva zeci dacă nu sute de cetăţeni din toată ţara. Să nu se uite insă că Irlanda şi Sue­dia sunt ţări unde oamenii „se culcă cu Biblia la cap“, iar gospodarii se ocupă cu fabricarea brânzeturilor şi a caşcavalului şi nu cu fierberea țuicei. Usa răutăţilor. 7­7 Se spune în cărţile cele bă­trâne, că în ţara strămoşilor no­ştri Dacia, care e şi ţara noastră de azi România, erau foarte multe viile, şi foarte dese beţiile. Văzând urmările beţiilor, un împărat al Dacilor, la sfatul preotului celui mare, a dat poruncă in toată ţara să fie stârpită viţa de vie. Ori că porunca nu a fost îm­plinită întocmai, ori că de atunci trecând peste două mii de ani, viţa de vie a încolţit din nou pe pă­mântul României, fapt e că azi ţara noastră iar e bogată în viţă, şi vinurile noastre sunt dintre cele mai bune. Rodul viţei e un dar al pă­mântului şi al cerului şi al hărni­ciei omeneşti. Şi oricât de mult ar fi el, trebue să formeze un iz­vor de bogăţie al ţării, ca şi grâul şi porumbul. Oamenii insă pot schimba orice izvor de sănătate şi de bo­găţie intr'unul de boală şi sărăcie. Aşa se întâmplă in multe ţinuturi ale ţării azi cu rodul viţei. Spune o vorbă înţeleaptă, că din butucul viei cresc trei vlăstare: unul al sănătăţii, altul al veseliei şi al treilea al turbării. Vinul ce se stoarce din rodul viţei, poate fi într’adevăr leac la boală şi la slăbiciune, şi mijloc de înveselire cuminte, precum şi izvor de întu­necare a minţii şi deslănţuire şi creştere a patimilor rele din om. Omul, care prin prea multă băutură îşi aprinde cărbuni pe cap, şi care când „picioarele nu-l mai ţin, tot strigă aduceţi vin“, nu mai este om în toată firea şi e gata la orice lucru rău. Intunecân­­du-i-se lumina minţii, care trebue să-i arate drumul în viaţă, pier­zându-şi conştiinţa de om, e firesc ca el să se schimbe în dobitoc. Aşa că nu-i mirare, că de multe ori umblă în patru picioare şi se tăvăleşte prin toate noroaiele. Za­darnic îi pare rău după ce se tre­zeşte, căci intrându-i veninul în trup, mâne va face tot aşa. Şi prin poarta beţiei vor intra în el şi în casa lui toate răutăţile: cearta şi bătaia în familie, pierzania femeii şi a copiilor, rânduiala în gospo­dărie va fugi departe, sărăcia îşi va face cuib, boala îşi va pune pecetea pe beţiv şi pe copiii năs­cuţi din om beţiv, batjocura satu­lui, izgonirea beţivului dintre oa­menii de omenie. Poate nu ar fi rău, ca pentru a închide această poartă bleste­mată, să se facă o reglementare a beuturilor beţive pentru cei slabi de înger. (Dela sec­te «Astreh). Lupta contra alcoholului. Femeile din America se tem de reintroducerea alcoholului ca de un mare războiu. In America lupta pentru ridi­carea opreliştei băuturilor alcoho­lice se aduce cu înverşunare şi te­melie că „uzii“ vor învinge cresc din ce în ce mai mult. Cea mai mare parte din ce­tăţenii Americei privesc totuşi in­troducerea băuturilor alcoholice ca o mare nenorocire. Lumea se gân­deşte cu groază la numărul crime­lor şi al fărădelegilor care se vor naşte din îndemnul duhului diavo­lului (spirtul). Ziarele străine spun că nu de mult, in timp ce în parlamentul Statelor Unite se ţinea o vie dis­cuţie privitor la introducerea alco­holului, o mulţime mare de femei s’au strâns pe trepţii clădire­ unde se ţine discuţia, şi îngenunchind s’au rugat ca Dumnezeu să nu le ajute „uzilor“ să convingă pe cei­lalţi deputaţi. Deasemenea un număr foarte mare de bărbaţi americani au de­clarat că vor purta un lung timp haine de doliu dacă se va intro­duce alcoholul. Mulţi americani văd în even­tuala biruinţă a „uzilor“ o nenoro­cire mai mare decât aceea a unui război. Pag. 3

Next