Lumina Satelor, 1933 (Anul 12, nr. 1-52)
1933-01-01 / nr. 1
N. 1 Omul sfinţeşte locul. Cum cuceresc alte popoare terenuri productive — fără războiu. — Ce nu s’ar putea face şi la noi în această privinţă. Mai anii trecuţi am arătat tntr’un articol cum Olandezii ca să-şi sporească terenul de cultură au secat o mare. In locul căreia azi se cultivă cereale, flori şi s’au clădit sate şi oraşe. Un alt popor care a pornit lupta de cucerire de teritoriu fără războiu, este poporul italian. In ziua de 18 Dec. s’a inaugurat cu mare ceremonie orăşelul Oltoria. Acest orăşel a fost clădit pe locul unde înainte de aceasta se aflau mlaştinile Pontine Aceste mlaştini se aflau cam 60 de km. spre sud de Roma şi era regiunea cea mai nesănătoasă din Italia. Astăzi în locul lor se află un frumos orăşel in jurul căruia se întind imense terenuri de cultură. La secarea acestor mlaştini şi la transformarea lor în teren cultivabil au lucrat 60 mii lucrători în tot cursul anului 1932. In vorbirea rostită de dl Mussolini cu ocazia inaugurării orăşe- lului Littoria a spus: „că Italia a cucerit o nouă provincie, chiar în cuprinsul ţării şi că acesta e războiul care le place fasciştilor“. O altă lucrare de acest fel este secarea lacului Arsa, ale cărei ape au fost scurse printr’un canal, câştigându-se încă 5 mii hectare teren cultivabil, cât era suprafaţa lacului. Iată ce pot face oamenii harnici când au conducători vrednici. Doamne — dacă am avea şi noi un Mussolini — câte zeci şi sute de mii de hectare de pământ cultivabil nu s’ar putea câştiga şi în ţara noastră dealungul Dunării, unde ar putea fi colonizaţi toţi Moţii şi Maramurăşenii, dintre cari mulţi n’au pământ culttivabil nici de un ogor de cartofi. Conferinţa Micei înţelegeri la Belgrad. La Belgrad s’a întrunit în zilele de 18 şi 19 Decemvrie conferinţa Micei înţelegeri. Cei trei miniştrii de externe ai celor trei ţări: România, Iugoslavia şi Cehoslovacia întrunindu se în capitala Iugoslaviei au discutat evenimentele şi problemele importante de la ordinea zilei, cari privesc aceste trei ţări, precum: Problema dezarmării, in urma dreptului acordat Germaniei de a se înarma, drept căre vor cere şi Ungaria şi Bulgaria, apoi problemele economice a datoriilor de războiu etc. Asupra tuturor problemelor, cei trei miniştrii de externe au fost de aceeaşi părere şi au hotărât ca Mica înţelegere să-şi desfăşoare şi mai departe munca sa stăruitoare şi neîncetată in vederea şi menţinerea păcii în Europa centrală. După terminarea conferinţei ministrul nostru de externe, dl Titulescu a mai rămas o zi la Belgrad, în care timp a discutat unele chestiuni cari privesc legăturile dintre ţara noastă şi Iugoslavia. De la Belgrad dl Titulescu a plecat la Geneva. Viitoarea întrunire a Micei înţelegeri se va ţinea la Geneva în luna Februarie. In Oastea Domnului au mai intrat: Alexandra I. Tecuciaa cu *o.U Tn dort fi ficele Vasilica fi Niculiţa, Coman A. Gheorghe, Ion I. Simion cu soţia Maria fi fini Alexandra, toţi din comuna Draganefti, sat Mâlu Alb, jud. Tecuci, Călugăr Chemanov Baciu, Ana Mohan, Maria Mohan, Gheorghe Cotoroan, Gavrila Siminie, Veronica Similie, Ion Negru, Samoila Samu, Măriţi Samu fliul Culiţa, şi Ion Berghian, toţi din Alba lulia. Gheorghe Rusa fi soţia Alexandra născ. Bonca fi fica Elisabeta, toţi din comuna Grăniceri—Otiaca, Toader I. Tänäşealä, invalid de războiu, Vasile Călugăru, Maria V. Călugăru, Elena Ob. Archir, toţi din comuna General Averescu, Andor St Perneag, C. I. Stoica cu soţia Voica fi sili Ana fi Stevi, Maria Toma fi ileoana I. Anghel fi fica Vena, toţi din Chelăreiu, judeţul Buzău. Gheorghe Ieremia, Preda Lavrinte, Nicolae Petreacă, toţi din oraşul Buzău. Ioviţă Crăciun din comuna Teiuş, Olte. V. I. din Pleşani, judeţul Botoşani. Toms, Paraschiva, Ravela, Vironica, Denoveva. Domniei fi Serafim Prihilpcean, toţi din Horodnicul de jos. Dumitru, Larios Ion, Vasile, Paraschiva, Vironica, Eudochia, Spiridon, Constantin, Macrina, Vironica fi lieana Diinici, Lucira fi Victor Crăciun, Aniţa fi Catrina Bogdan, Gheorghe, Dumitru, Gavril, Raveca, Aniţa fi Mariuţa Telega, Eufrosina, Alexandru, Mircea, Pociţa, Ileana fi Eva Seena, Simion şi soţia Ana Popescu, Saveta Bădeliţă, Maria Hrişcă, Nistru, Vironica fi Natalia Brădeliţă, Alexa Vicovan, Const. Carădei, Trifan Cristan, Sanfira Irimescu, Marta Covarţă, Angilina Balţiu, Domnica Cucuian, Aurelia Cârdei fi Eufrosina Ciurdei, toţi din comuna Bilca. Câţi stupi avem in ţară. Avem în ţară peste un milion de stupi, dar e greu de găsit miere curată. După calculele făcute la secţia albinăritului de la Institutul naţional Zootehnic , a constatat că în ţara noastră avem peste un milion de stupi. Dintre aceştia însă numai un sfert sunt cultivaţi sistematic. Venitul ce se realizează pe urma albinăritului este de 500 milioane anual, la un capital de 1 miliard Lei ce ar fi investit in albine, coşniţe, prisăci (stupării) etc. E un venit destul de frumos după munca puţină, căci albinăritul nu cere muncă grea. Să câştigi 50 la sută după un capital pe an, aproape fără muncă ci doar cu puţină grije, nu e de lăpădat. Dacă cultivarea albinăritului ar lua proporţii mai mari, poate am ajunge apoi să avem şi miere curată, căci azi e foarte greu să afli în ţara noastră miere nefalsificată. Avion căzut peste o castă. In localitatea Antony, în apropiere de Paris, un avion militar s’a prăbuşit dela o mare înălţime peste o casă. Cei doi aviatori cari se aflau în avion, au fost ucişi, iar numeroase persoane cari se aflau in casă, au fost rănite grav. LUMINA SATELOR Pe unde oamenii se culca cu Biblia la cap!... O închisoare cu un singur „răufăcător" — şi oraşe întregi fără crime. In localitatea Cork din Irlanda se află o mare închisoare, care pe vremuri va fi numărat poate sute de închişi, însă care astăzi nu adăposteşte decât câte un singur răufăcător, dar şi asta numai din când în când. Nu demult, închisoarea care rămăsese mai multă vreme fără nici un deţinut, a primit în sfârşit unul. Răufăcătorul se făcuse vinovat de crima de a fi spart un geam şi de aceia căpătase câteva zile închisoare. Toţi oamenii din serviciul închisorii n’au avut să se ocupe decât de el Grija cea mai mare a acestora era ca nu cumva „prizonierul“ să nu se piardă prin nenumăratele camere şi coridoare ale închisorii. Iar cea mai mare neplăcere a puşcăriaşului a fost faptul că prea a fost îngrijit, încât nu putea rămâne nici o clipă singur. Un lucru asemănător s’a întâmplat în oraşul Kalmar din Suedia, care acum câteva săptămâni a sărbătorit împlinirea a zece ani, de când in acest oraş nu s’a săvârşit nici un omor. In aceşti zece ani nu s’au săvârşit decât mici călcări de lege, aşa că închisoarea din Kalmar a rămas de zece ani de zile goală. Drept răsplată pentru asemenea dovadă de cuminţenie cetăţenească, primăria oraşului a organizat o serbare frumoasă la care a luat parte toată populaţia oraşului. S’a cântat şi s’a jucat pe străzi; lumea se bătea cu flori şi se îmbrăţişeau tinerii intre ei, în semn de dragoste şi frăţire. Astea în Irlanda şi Suedia. La noi, în România, numai alcoholul înghiţit cu ocazia sărbătorilor mari, trimite la puşcărie câteva zeci dacă nu sute de cetăţeni din toată ţara. Să nu se uite insă că Irlanda şi Suedia sunt ţări unde oamenii „se culcă cu Biblia la cap“, iar gospodarii se ocupă cu fabricarea brânzeturilor şi a caşcavalului şi nu cu fierberea țuicei. Usa răutăţilor. 77 Se spune în cărţile cele bătrâne, că în ţara strămoşilor noştri Dacia, care e şi ţara noastră de azi România, erau foarte multe viile, şi foarte dese beţiile. Văzând urmările beţiilor, un împărat al Dacilor, la sfatul preotului celui mare, a dat poruncă in toată ţara să fie stârpită viţa de vie. Ori că porunca nu a fost împlinită întocmai, ori că de atunci trecând peste două mii de ani, viţa de vie a încolţit din nou pe pământul României, fapt e că azi ţara noastră iar e bogată în viţă, şi vinurile noastre sunt dintre cele mai bune. Rodul viţei e un dar al pământului şi al cerului şi al hărniciei omeneşti. Şi oricât de mult ar fi el, trebue să formeze un izvor de bogăţie al ţării, ca şi grâul şi porumbul. Oamenii insă pot schimba orice izvor de sănătate şi de bogăţie intr'unul de boală şi sărăcie. Aşa se întâmplă in multe ţinuturi ale ţării azi cu rodul viţei. Spune o vorbă înţeleaptă, că din butucul viei cresc trei vlăstare: unul al sănătăţii, altul al veseliei şi al treilea al turbării. Vinul ce se stoarce din rodul viţei, poate fi într’adevăr leac la boală şi la slăbiciune, şi mijloc de înveselire cuminte, precum şi izvor de întunecare a minţii şi deslănţuire şi creştere a patimilor rele din om. Omul, care prin prea multă băutură îşi aprinde cărbuni pe cap, şi care când „picioarele nu-l mai ţin, tot strigă aduceţi vin“, nu mai este om în toată firea şi e gata la orice lucru rău. Intunecându-i-se lumina minţii, care trebue să-i arate drumul în viaţă, pierzându-şi conştiinţa de om, e firesc ca el să se schimbe în dobitoc. Aşa că nu-i mirare, că de multe ori umblă în patru picioare şi se tăvăleşte prin toate noroaiele. Zadarnic îi pare rău după ce se trezeşte, căci intrându-i veninul în trup, mâne va face tot aşa. Şi prin poarta beţiei vor intra în el şi în casa lui toate răutăţile: cearta şi bătaia în familie, pierzania femeii şi a copiilor, rânduiala în gospodărie va fugi departe, sărăcia îşi va face cuib, boala îşi va pune pecetea pe beţiv şi pe copiii născuţi din om beţiv, batjocura satului, izgonirea beţivului dintre oamenii de omenie. Poate nu ar fi rău, ca pentru a închide această poartă blestemată, să se facă o reglementare a beuturilor beţive pentru cei slabi de înger. (Dela secte «Astreh). Lupta contra alcoholului. Femeile din America se tem de reintroducerea alcoholului ca de un mare războiu. In America lupta pentru ridicarea opreliştei băuturilor alcoholice se aduce cu înverşunare şi temelie că „uzii“ vor învinge cresc din ce în ce mai mult. Cea mai mare parte din cetăţenii Americei privesc totuşi introducerea băuturilor alcoholice ca o mare nenorocire. Lumea se gândeşte cu groază la numărul crimelor şi al fărădelegilor care se vor naşte din îndemnul duhului diavolului (spirtul). Ziarele străine spun că nu de mult, in timp ce în parlamentul Statelor Unite se ţinea o vie discuţie privitor la introducerea alcoholului, o mulţime mare de femei s’au strâns pe trepţii clădire unde se ţine discuţia, şi îngenunchind s’au rugat ca Dumnezeu să nu le ajute „uzilor“ să convingă pe ceilalţi deputaţi. Deasemenea un număr foarte mare de bărbaţi americani au declarat că vor purta un lung timp haine de doliu dacă se va introduce alcoholul. Mulţi americani văd în eventuala biruinţă a „uzilor“ o nenorocire mai mare decât aceea a unui război. Pag. 3