Lumina Satelor, 1933 (Anul 12, nr. 1-52)

1933-06-11 / nr. 24

Pag 2 LUMINA SATELOR Să li se facă dreptate Moţilor! Un neam de eroi în cea mai mare mizerie. — Istoricul proce­sului Moţilor cu Tischler. — Politicianii români, tovarăşi cu Tischler. Fapta căpitanului Emil Ştancu şi moartea lui Tischler Mor a ri­dicat din nou vălul uitării pe care nepăsarea guvernelor noastre l au aruncat peste suferinţele muceni­­ceşci ale Moţilor. Popor de eroi, neam de vi­teji, Moţii, fraţii noştri din Munţii apusen, sunt astăzi cei mai orop­siţi şi mai năcăjiţi români din cu­prinsul ţârii noastre. Pandurii lui Horia, Cloşca şi Crişan, eroicii lup­tători al eroului Avram Ianca, ei crainicii redeşteptării naţionale din Ardeal, cărora Regele Ferdinand le promisese în 1919, la Abrud, dreptate astăzi cerşesc ca şi odi­nioară din poartă în poartă, deşi munţii lor aur poartă. Vina mizeriei de astăzi a mo­ţilor o poartă mai mulţi politiciani plătiţi şi cumpăraţi de Tischler, aca­paratorul pădurilor Moţilor . Iată istoricul procesului Mo­ţilor cu Tischler: Prin 1918 când stăpânii un­guri ai munţilor apuseni se retră­geau în Ungaria, jidovul Tischler Mauriciu a cumpărat deja groful Urmancy pe preţ de nimic o în­tinsă moşie de păduri, care apoi a fost supusă exproprierii prin re­forma agrară. Tischler s’a zbătut atunci să scape cât mai mult dela împro­prietărire, dar Justiţia a dat drep­tate Insă Moţilor. Tischler nu s’a lăsat învins şi prin 1928 cere re­vizuirea exproprierii, inspectorul general Popescu Pera şi inginerul Golgoteanu Însărcinaţi să facă cer­cetarea au fost cumpăraţi de Tisch­ler şi raportul lor spunea că Mo­ţilor Ii s’a dat mai mult decât li se cuvenea. Moşia lui Tischler era scăpată. Moţii insă nu s’au lăsat nici ei învinşi, căci cei mai mulţi fiind după iad, au nevoie de păduri. Au continuat deci procesul, au bă­tut la uşile tuturor miniştrilor din toate guvernele, conduşi mereu de patrioţii Amos Frânai, avocat la Cluj şi căpitanul Emil Stancu. Au primit numai promisiuni de­ drep­tate nu. Tischler şi inspectorul Po­pescu Pera s’au zbătut şi s’au zvârcolit in tot chipul şi au făcut ca procesul să se tot amâne, ce­ea ce a adus la moartea lui Tisch­ler şi la arestarea lui Emil Stancu. Vinovaţi sunt şi o mulţime de politiciani martori în proces dar cari niciodată nu s’au înfăţişat la dezbatere. (în Italia lui Mussolini sau in Germania lui Hitler un asemenea proces s’ar fi isprăvit din primele zile). Să se facă dreptate Moţilor! După zece ani, e vremea şi la noi. Conferinţa Micii înţelegeri. Mica înţelegere şi pactul celor 4. Reluarea legăturilor politice cu Rusia. Potrivit noului statut al Micii Înţelegeri, Consiliul Permanent al celor 3 ţări din Mica Înţelegere, înfiinţat in urma acţiunii dlui Ti­­tulescu, a ţinut prima şedinţă in ziua de 30 Maiu, la Praga. In această şedinţă şi In ce­lelalte două, cei trei miniştri de externe, dnii Tîfulescu, Beneş şi Jeftici au discutat şi au hotărât următoarele: Mica înţelegere nu se împo­triveşte pactului celor patru Pu­teri, căci noul pact se deosebeşte de forma lui dintâi. Cele patru Puteri cari vor semna pactul nu vor avea să se ocupe şi de alte ţări, ci numai de chestiunile dintre ele. Noul pact nu mai împarte statele în state mici şi mari. Deasemenea revizui­rea graniţelor nu priveşte cele trei state aliate. Cele 3 state vor avea un singur reprezentant la Moscova, reprezentându se ca pe o singură mare putere. Consiliul permanent al Micei înţelegeri a mai hotărât să ve­gheze din răsputeri pentru respec­tarea tratatului de la Trianon şi decişi a tratatului de la Versailles, ajutând astfel Franţa şi păzind pa­­­cea Europei. Mica înţelegere nu mai este astfel­­mică“, ci prin rolul ei de­vine o­­mare“ înţelegere. Mica Înţelegere este pentru ştergerea datoriilor de războiu, cari sunt o piedecă in calea rezolvirii crizei de astăzi. Ea cere dease­­menea stabilizarea dolarului şi a lirei, precum şi a altor monede, a căror nestatornicie păgubeşte eco­nomia Europei. Cele discutate la Fragi de cei 3 miniştri de externe, au avut un puternic răsunet la Geneva. Viitoarea sesiune a Consiliu­lui permanent se va ţinea la Bu­cureşti, in Main 1934. ggBBBHBBBBBBH itcfe^iwiirn^wsHBtiiMuwiOBgwBriiiiwiwsiai Prigoana împotriva Studenţimea creştină din Ro­mânia trăieşte de câteva săptămâni zile de zbucium şi frământări su­fleteşti. Liniştea care, da bine de rău, domnea în Universităţi până acum, a fost tulburată de mişcarea studenţilor evrei din România­m­potriva mărfurilor venite din Ger­mania, duşmana jidovilor Autorităţile române în loc să jm­piedece acţiunea studenţilor evrei, au ocrotit-o şi au încurajat-o» pe faţă Aşa stând lucrurile, studenţii români creştini şi-au spus şi ei cu­vântul răspicat, şi n au mai lăsat pe jidani să între la Universitate, studenţilor creştini. La Iaşi şi la Cernăuţi, unde jidă­­nimea covârşeşte numărul studen­ţilor creştini, Românii au cerut în­chiderea porţilor Universităţii pen­tru studenţii evrei. Autorităţile româneşti au por­nit atunci o prigoană aprigă împo­triva studenţilor creştini, arestând o mulţime din ei şi eliminându-i din Universitate. La Iaşi 11 stu­denţi închişi au declarat greva foamei Studenţii creştini arestaţi şi eliminaţi, iar cei evrei încurajaţi de profesori. Aceas­a în ţară ,cre­ştină“. ,Creştină“ ? Mai curând ji­dovească, sau francmasonă ! Nr 24 împotrivirea morarului. Sau protestările severinenilor împotriva planului construirii po­dului peste Dunăre la Ţigănaşi. — Construirea podului s’a amânat Se zice că cineva a încercat odată — nu se ştie din ce pricină — să abată cursul unui râuleţ în aşa fel, ca să nu mai treacă prin satul prin care îşi săpase ai via. Omul cu gândul cel rău, s’a lovit însă — ce­l drept — şi de împotrivirea sătenilor, dar cel care a protestat şi s’a împotrivit cu dâr­­zenia cea mai mare a fost morarul din sat. Căci dacă pentru întregul sat abaterea râuleţului Însemna o nenorocire mai mică sau mai mare, pentru morar iasemna moartea In sărăcie. Gândul dlui ministru Mih­o, de a construi podul peste Dunăre la Ţigănaşi şi nu la T.­Severin, se aseamănă cu gândul omului din poveste, iar protestul severinenilor, cu împotrivirea morarului. Împotriva construirii podului la Ţigănaşi s’a rostit toată presa românească; la fel şi ministrul ar­mate!, ca şi dl prim-ministru Vaida, deasemenea şi dl Titulescu şi Însuşi M. Sa Regele Carol II. Dar mini­strul comunicaţiilor, di Mirio, nu s’a lăsat învins. Noroc insă că podul peste Dunăre n’are o însemnătate numai pentru toată ţara, ci este o che­stiune de viaţă sau de moarte pen­tru oraşul Turnu Severin. Şi s’au împotrivit şi severinenii, cu împo­trivirea omului în contra morţii. Au îmbrăcat oraşul în doliu, s’au pre­gătit să­­ facă slujbă de înmormân­­tare cu pomană, ca la morţi, au făcut socoteli amănunţite şi ingi­nerii severineni, au arătat până la ultimul Leu, că la Ţigănaşi podul ne-ar costa 884 milioane Lei, iar la Turnu-Severin numai 225 mil­­oane Lei, Dunărea fiind mai lată la Ţigănaşi ca la Turnu-Severin. La Ţigănaşi podul ar fi doar la 20 k­m, de graniţa Bulgariei, care uşor l-ar bombarda într’un caz de războiu, pe când T. Se­verin este mai departe. La una din conferinţele de protestare aranjate de severineni a luat parte şi dl Mirto şi văzând că nu-i glumă, a făgăduit că va mai chibzui şi că va face studii pe teren, căci până acum nu -i ho­tărât. Deocamdată construirea po­­­dului s’a amânat. Severinenii şi ţara mai au o licărire de nădejde şi cine ştie... Ah! dacă şi toate marile noa­stre comenzi in străinătate ar îi atât de legate de soartea câte unui oraş ca T.­Severin, desigur n’am avea astăzi contractul .Swenska*, .Skoda* şi artere atât de împovă­rătoare pentru ţară. Dar pe cine-l doare de inte­resele ţării, ca de interesele proprii ? „In Ungaria nu există decât unguri“. Un deputat şvab huiduit în parlamentul maghiar. — Cum sunt tratate minorităţile in Ungaria, şi cum sunt tratate în România ? In şedinţa din 30 Maiu a. c. a Camerei ungare, deputatul şvab Iacob Bleyer, a arătat starea in care se găsesc şvabii din cuprin­sul hotarelor ungureşti. Cu toate drepturile garantate de tratatele de pace, şvabii din Ungaria nu se bucură de nici o libertate şi de nici un drept naţional. Deşi şvabii s’au arătat întotdeauna credincioşi Ungariei, totuşi ei n’au nici măcar dreptul de-a învăţa în propriile lor şcoli Umba maternă Discursul deputatului şvab a produs un scandal nemai­pomenit în camera maghiară. Aproape la fiecare cuvânt a fost întrerupt de strigăte sălbatice şi făcut trădător. Jumătate din deputaţi au părăsit sala, iar pe coridoarele camerei fiecare deputat, roşu de mânie, zbiera împotriva trădătorului care a îndrăznit să spună ceea ce a spus. In legătură cu discursul de­putatului şvab, gazetele maghiare au răspuns că în Ungaria nu există decât unguri, nu şi minoritari. Şi totuşi şvabii şi saşii din România cari se bucură la noi de toate drepturile şi s­­ocotiţi ca naţionalităţi aparte, saşii şi şvabii ne duşmănesc şi oftează după Ungaria, care nu recunoaşte decât unguri. Trebuie că-s cel puţin orbi. Doi luceferi ai muzicii româneşti. ş­­ Muzica românească se mân­dreşte, astăzi, îndeosebi cu doi talentaţi români: George Enescu şi Sabin Drăgoi. George Enescu, artist cu re­nume în toată lumea, este un mare făuritor de melodie românească şi un desăvârşit cântăreţ la vioară şi pian. Sabin Drăgoi, directorul con­servatorului de muzică din Timi­şoara, poate fi socotit izvorul din care­ a curs şi curg cele mai fru­moase şi mai multe melodii ro­mâneşti Unele culese din popor şi prelucrate, foarte multe făurite insă dea dreptul de sufletul său. Pentru meritele sale George Enescu a fost primit de curând in Academia Română, cel mai înalt aşezământ al culturii româneşti, şi la propunerea sa, lucrarea ,303 co­linde culese şi notate“, de Sabin Dragoi, a fost premiată cu premiul Năsturel de 12 mii Lei, cel mai mare premiu al Academiei Române. Dumnezeu să nu-i ţină pe cei doi cântăreţi români, la mulţi ani ! Un perceptor fuge cu 274 mîi L­ei. Săptămâna trecută, perceptorul Vintilă Nistor, din Te­regova, judeţul Severin, s’a pre­ze­ntat administraţiei financiare din Lugoj pentru a face vărsările su­melor încasate pe luna Maiu. După ce i s’a făcut verificarea actelor, urma a vărsa suma de 274 mii Lei la cassă, în loc să se ducă la cassă, care e în localul admini­strației financiare, el s’a dus acasă cu bani cu tot Luat din scurt, perceptorul spune, că i s’au furat banii pe drum.

Next