Lumina Satelor, 1933 (Anul 12, nr. 1-52)
1933-06-11 / nr. 24
Pag 2 LUMINA SATELOR Să li se facă dreptate Moţilor! Un neam de eroi în cea mai mare mizerie. — Istoricul procesului Moţilor cu Tischler. — Politicianii români, tovarăşi cu Tischler. Fapta căpitanului Emil Ştancu şi moartea lui Tischler Mor a ridicat din nou vălul uitării pe care nepăsarea guvernelor noastre l au aruncat peste suferinţele muceniceşci ale Moţilor. Popor de eroi, neam de viteji, Moţii, fraţii noştri din Munţii apusen, sunt astăzi cei mai oropsiţi şi mai năcăjiţi români din cuprinsul ţârii noastre. Pandurii lui Horia, Cloşca şi Crişan, eroicii luptători al eroului Avram Ianca, ei crainicii redeşteptării naţionale din Ardeal, cărora Regele Ferdinand le promisese în 1919, la Abrud, dreptate astăzi cerşesc ca şi odinioară din poartă în poartă, deşi munţii lor aur poartă. Vina mizeriei de astăzi a moţilor o poartă mai mulţi politiciani plătiţi şi cumpăraţi de Tischler, acaparatorul pădurilor Moţilor . Iată istoricul procesului Moţilor cu Tischler: Prin 1918 când stăpânii unguri ai munţilor apuseni se retrăgeau în Ungaria, jidovul Tischler Mauriciu a cumpărat deja groful Urmancy pe preţ de nimic o întinsă moşie de păduri, care apoi a fost supusă exproprierii prin reforma agrară. Tischler s’a zbătut atunci să scape cât mai mult dela împroprietărire, dar Justiţia a dat dreptate Insă Moţilor. Tischler nu s’a lăsat învins şi prin 1928 cere revizuirea exproprierii, inspectorul general Popescu Pera şi inginerul Golgoteanu Însărcinaţi să facă cercetarea au fost cumpăraţi de Tischler şi raportul lor spunea că Moţilor Ii s’a dat mai mult decât li se cuvenea. Moşia lui Tischler era scăpată. Moţii insă nu s’au lăsat nici ei învinşi, căci cei mai mulţi fiind după iad, au nevoie de păduri. Au continuat deci procesul, au bătut la uşile tuturor miniştrilor din toate guvernele, conduşi mereu de patrioţii Amos Frânai, avocat la Cluj şi căpitanul Emil Stancu. Au primit numai promisiuni de dreptate nu. Tischler şi inspectorul Popescu Pera s’au zbătut şi s’au zvârcolit in tot chipul şi au făcut ca procesul să se tot amâne, ceea ce a adus la moartea lui Tischler şi la arestarea lui Emil Stancu. Vinovaţi sunt şi o mulţime de politiciani martori în proces dar cari niciodată nu s’au înfăţişat la dezbatere. (în Italia lui Mussolini sau in Germania lui Hitler un asemenea proces s’ar fi isprăvit din primele zile). Să se facă dreptate Moţilor! După zece ani, e vremea şi la noi. Conferinţa Micii înţelegeri. Mica înţelegere şi pactul celor 4. Reluarea legăturilor politice cu Rusia. Potrivit noului statut al Micii Înţelegeri, Consiliul Permanent al celor 3 ţări din Mica Înţelegere, înfiinţat in urma acţiunii dlui Titulescu, a ţinut prima şedinţă in ziua de 30 Maiu, la Praga. In această şedinţă şi In celelalte două, cei trei miniştri de externe, dnii Tîfulescu, Beneş şi Jeftici au discutat şi au hotărât următoarele: Mica înţelegere nu se împotriveşte pactului celor patru Puteri, căci noul pact se deosebeşte de forma lui dintâi. Cele patru Puteri cari vor semna pactul nu vor avea să se ocupe şi de alte ţări, ci numai de chestiunile dintre ele. Noul pact nu mai împarte statele în state mici şi mari. Deasemenea revizuirea graniţelor nu priveşte cele trei state aliate. Cele 3 state vor avea un singur reprezentant la Moscova, reprezentându se ca pe o singură mare putere. Consiliul permanent al Micei înţelegeri a mai hotărât să vegheze din răsputeri pentru respectarea tratatului de la Trianon şi decişi a tratatului de la Versailles, ajutând astfel Franţa şi păzind pacea Europei. Mica înţelegere nu mai este astfelmică“, ci prin rolul ei devine omare“ înţelegere. Mica Înţelegere este pentru ştergerea datoriilor de războiu, cari sunt o piedecă in calea rezolvirii crizei de astăzi. Ea cere deasemenea stabilizarea dolarului şi a lirei, precum şi a altor monede, a căror nestatornicie păgubeşte economia Europei. Cele discutate la Fragi de cei 3 miniştri de externe, au avut un puternic răsunet la Geneva. Viitoarea sesiune a Consiliului permanent se va ţinea la Bucureşti, in Main 1934. ggBBBHBBBBBBH itcfe^iwiirn^wsHBtiiMuwiOBgwBriiiiwiwsiai Prigoana împotriva Studenţimea creştină din România trăieşte de câteva săptămâni zile de zbucium şi frământări sufleteşti. Liniştea care, da bine de rău, domnea în Universităţi până acum, a fost tulburată de mişcarea studenţilor evrei din Româniampotriva mărfurilor venite din Germania, duşmana jidovilor Autorităţile române în loc să jmpiedece acţiunea studenţilor evrei, au ocrotit-o şi au încurajat-o» pe faţă Aşa stând lucrurile, studenţii români creştini şi-au spus şi ei cuvântul răspicat, şi n au mai lăsat pe jidani să între la Universitate, studenţilor creştini. La Iaşi şi la Cernăuţi, unde jidănimea covârşeşte numărul studenţilor creştini, Românii au cerut închiderea porţilor Universităţii pentru studenţii evrei. Autorităţile româneşti au pornit atunci o prigoană aprigă împotriva studenţilor creştini, arestând o mulţime din ei şi eliminându-i din Universitate. La Iaşi 11 studenţi închişi au declarat greva foamei Studenţii creştini arestaţi şi eliminaţi, iar cei evrei încurajaţi de profesori. Aceasa în ţară ,creştină“. ,Creştină“ ? Mai curând jidovească, sau francmasonă ! Nr 24 împotrivirea morarului. Sau protestările severinenilor împotriva planului construirii podului peste Dunăre la Ţigănaşi. — Construirea podului s’a amânat Se zice că cineva a încercat odată — nu se ştie din ce pricină — să abată cursul unui râuleţ în aşa fel, ca să nu mai treacă prin satul prin care îşi săpase ai via. Omul cu gândul cel rău, s’a lovit însă — cel drept — şi de împotrivirea sătenilor, dar cel care a protestat şi s’a împotrivit cu dârzenia cea mai mare a fost morarul din sat. Căci dacă pentru întregul sat abaterea râuleţului Însemna o nenorocire mai mică sau mai mare, pentru morar iasemna moartea In sărăcie. Gândul dlui ministru Miho, de a construi podul peste Dunăre la Ţigănaşi şi nu la T.Severin, se aseamănă cu gândul omului din poveste, iar protestul severinenilor, cu împotrivirea morarului. Împotriva construirii podului la Ţigănaşi s’a rostit toată presa românească; la fel şi ministrul armate!, ca şi dl prim-ministru Vaida, deasemenea şi dl Titulescu şi Însuşi M. Sa Regele Carol II. Dar ministrul comunicaţiilor, di Mirio, nu s’a lăsat învins. Noroc insă că podul peste Dunăre n’are o însemnătate numai pentru toată ţara, ci este o chestiune de viaţă sau de moarte pentru oraşul Turnu Severin. Şi s’au împotrivit şi severinenii, cu împotrivirea omului în contra morţii. Au îmbrăcat oraşul în doliu, s’au pregătit să facă slujbă de înmormântare cu pomană, ca la morţi, au făcut socoteli amănunţite şi inginerii severineni, au arătat până la ultimul Leu, că la Ţigănaşi podul ne-ar costa 884 milioane Lei, iar la Turnu-Severin numai 225 miloane Lei, Dunărea fiind mai lată la Ţigănaşi ca la Turnu-Severin. La Ţigănaşi podul ar fi doar la 20 km, de graniţa Bulgariei, care uşor l-ar bombarda într’un caz de războiu, pe când T. Severin este mai departe. La una din conferinţele de protestare aranjate de severineni a luat parte şi dl Mirto şi văzând că nu-i glumă, a făgăduit că va mai chibzui şi că va face studii pe teren, căci până acum nu -i hotărât. Deocamdată construirea podului s’a amânat. Severinenii şi ţara mai au o licărire de nădejde şi cine ştie... Ah! dacă şi toate marile noastre comenzi in străinătate ar îi atât de legate de soartea câte unui oraş ca T.Severin, desigur n’am avea astăzi contractul .Swenska*, .Skoda* şi artere atât de împovărătoare pentru ţară. Dar pe cine-l doare de interesele ţării, ca de interesele proprii ? „In Ungaria nu există decât unguri“. Un deputat şvab huiduit în parlamentul maghiar. — Cum sunt tratate minorităţile in Ungaria, şi cum sunt tratate în România ? In şedinţa din 30 Maiu a. c. a Camerei ungare, deputatul şvab Iacob Bleyer, a arătat starea in care se găsesc şvabii din cuprinsul hotarelor ungureşti. Cu toate drepturile garantate de tratatele de pace, şvabii din Ungaria nu se bucură de nici o libertate şi de nici un drept naţional. Deşi şvabii s’au arătat întotdeauna credincioşi Ungariei, totuşi ei n’au nici măcar dreptul de-a învăţa în propriile lor şcoli Umba maternă Discursul deputatului şvab a produs un scandal nemaipomenit în camera maghiară. Aproape la fiecare cuvânt a fost întrerupt de strigăte sălbatice şi făcut trădător. Jumătate din deputaţi au părăsit sala, iar pe coridoarele camerei fiecare deputat, roşu de mânie, zbiera împotriva trădătorului care a îndrăznit să spună ceea ce a spus. In legătură cu discursul deputatului şvab, gazetele maghiare au răspuns că în Ungaria nu există decât unguri, nu şi minoritari. Şi totuşi şvabii şi saşii din România cari se bucură la noi de toate drepturile şi socotiţi ca naţionalităţi aparte, saşii şi şvabii ne duşmănesc şi oftează după Ungaria, care nu recunoaşte decât unguri. Trebuie că-s cel puţin orbi. Doi luceferi ai muzicii româneşti. ş Muzica românească se mândreşte, astăzi, îndeosebi cu doi talentaţi români: George Enescu şi Sabin Drăgoi. George Enescu, artist cu renume în toată lumea, este un mare făuritor de melodie românească şi un desăvârşit cântăreţ la vioară şi pian. Sabin Drăgoi, directorul conservatorului de muzică din Timişoara, poate fi socotit izvorul din care a curs şi curg cele mai frumoase şi mai multe melodii româneşti Unele culese din popor şi prelucrate, foarte multe făurite insă dea dreptul de sufletul său. Pentru meritele sale George Enescu a fost primit de curând in Academia Română, cel mai înalt aşezământ al culturii româneşti, şi la propunerea sa, lucrarea ,303 colinde culese şi notate“, de Sabin Dragoi, a fost premiată cu premiul Năsturel de 12 mii Lei, cel mai mare premiu al Academiei Române. Dumnezeu să nu-i ţină pe cei doi cântăreţi români, la mulţi ani ! Un perceptor fuge cu 274 mîi Lei. Săptămâna trecută, perceptorul Vintilă Nistor, din Teregova, judeţul Severin, s’a prezentat administraţiei financiare din Lugoj pentru a face vărsările sumelor încasate pe luna Maiu. După ce i s’a făcut verificarea actelor, urma a vărsa suma de 274 mii Lei la cassă, în loc să se ducă la cassă, care e în localul administrației financiare, el s’a dus acasă cu bani cu tot Luat din scurt, perceptorul spune, că i s’au furat banii pe drum.