Lumina Satelor, 1937 (Anul 16, nr. 1-52)
1935-01-01 / nr. 1
jHteat nt« Dom a«1«I d*4 ta dapSrtamt da r* atâta* (I Sireh 35, 4). SadactatA da na comitet rab patronajul LF.S. Sala Hltropolitalal NICOLAS al Ardealului. Foaie «ftptimlaali ram popor. .Ma laoitati dar la driva«» la veastrA a r» ara «#»» disift* tiro« (Enel 10. 35. Din pragul Anului Nou. Mulţumim bunului nostru Părinte ceresc, că ne-a învrednicit sâ vedem răsăritul unui An Nou In viaţa lumii, la viaţa ţării şi a neamului nostru, In viaţa fiecăruia dintre noi Anul cel vechiu, care a intrat în sânul veşniciei, 11 însoţim cu amintirile ce ne leagă de el — unele bune, altele neplăcute — aşa cum se împletesc schimfcaeioasele întâmplări din viaţa omeneasca. Din cele bune să luăm îndemn şi putere spre a înfăptui binele, iar din cele rele omul Înţelept va şti să culeagă Învăţaturi, ca să se ferească 9« A « —T— —: -w lî Iii IiilOi UU it«U OU OU Miruiasca răul, când nu-1 poate înlătura din calea sa. Anul cel nou !1 primim cu nădejdi şi cu încredere In Dumnezeu. Noi nu putem pătrunde în tainele viitorului şi astfel nu putem şti ce ascunde în sânul său anul în care am Intrat Fi-va el an de pace ori an de răsboi? Fi-va an care va răsplăti cu roduri bo-Îjate harnica munca a ceor ce lucrează ogoarele ţării ori va fi mai zgârcit In darurile pământului? Fi-va el an aducător de sănătate şi mulţumire în familiile creştinilor noştri ori va fi împreunat cu încercări grele? Nimeni nu poate răspunde astăzi la aceste şi la alte multe întrebări, ce şi le pun oamenii în pragul anului nou. Una însă totuşi o ştie cu siguranţă tot creştinul cu credinţa în inima sa, anume: că la, cârma lumii întregi, la cârma vieţii popoarelor şi a fiecăruia dintre noi, oricât de smerit şi neînsemnat s’ar părea a fi, stă iubirea nemărginita a Părintelui nostru ceresc. Cel ce-şi întăreşte şi luminează sufletul cu această credinţă neclătită, acela priveşte viitorul cu încredere şi cu convingere mângâietoare că şi piedecile, greutăţile şi suferinţele ce le va mai întâlni în calea anului nou, se vor întoarce în cele din urmă spre binele lui. Aceasta nu înseamnă ca tu să renunţi la luptă şi să aştepţi toate de- a gata de la Dumnezeu, ci, dimpotrivă, tu trebue să lucrezi împreună cu Dumnezeu şi să-fi Încordezi toate puterile tale ca să aduci la biruinţă voia cea sfântă a lui Dumnezeu în sufletul tău, în vorbele şi faptele tale, în sânul familiei tale şi în legătură cu semenii tăi. Creştinul adevărat se socoteşte pe sine în tot momentul ostaş gata de luptă împotriva păcatului şi a răului dinlăuntrul său şi dimprejurul său, sub comanda Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos. Aşa învaţă sf. apostol Petru: »Drept aceea, smeriţi-vă sub măna cea tare a lui Dumnezeu, ca să vă înalţe pe voi în vreme. Toată grija voastră aruncând spre dânsul, că acela se grijşte pentru voi, fiţi treji, priveghiaţi; pentrucă protivnicul vostru diavolul, ca un leu răcnind, umblă căutând pe cine sa-1 înghită. Căruia staţi împotrivă întăriţi fiind în credinţă... Iar Dumnezeu a tot harul, care ne-a chemat la slava Sa cea vecinică prin Hristos Isus acela pe voi cari aţi pătimit puţin, să vă facă desăvârşit, să vă întărească, sâ vă facă puternici, să vă întemeieze“ (I Petru 5, 6-11). La lupta aceasta împotriva păcatului este angajată sfânta noastră biserică şi înlăuntrul ei frăţia religioasă „Oastea Domnului“. Oricare oaste, ca să câştige biruinţa trebue să nie bine organizată şi cu sufletul ei înălţat şi înarmat cu toate armele necesare în luptă. Astfel şi „Oastea D o m n u lu i“, ca să câştige izbânzi şi mai mari ca până acum, trebue să fie organizată solid pentru scopurile ei. Sf. Sinod al bisericii noastre, purtând această grijă, a votat Statutele de organizare a „Oastei Domnului“, după cum am dat de ştire în gazeta noastră. In numărul acesta, cel dintâi din anul 1937, tipărim aceste Statute, ca să le cunoască iubiţii noştri fii sufleteşti din „Oastea Domnului“, iar în timpul cel mai apropiat vom da o scrisoare pastorală, care se va ceti în toate bisericile noastre, arătând cum trebue să se purceadă la organizarea „Oastei“ pe baza Statutelor. Astfel Anul Nou, 1937* îl Ine» pem on gânduri şi hotărâri nouă, de «întărire a lucrului^ Domnului prin „Oaste“. 'S* \ ■ Sont convins că toţi ostaşii vor primi ctT raar© bucurie Statutele „O«stei Domnului“ şi se vor înrola în şiruri complete sub steagul de luptă al ei, care e acelaşiu al sfintei noastre biserici. Acesta este ordinul duhovnicesc pentru toţi ostaşii cu începutul anului 1937 . Cu Hristos-Domnul la luptă sfântă, în şiruri închiegate. Mulţumind lui Dumnezeu pentru toate câte ni-a făcut nouă şi rugându-l fierbinte să-şi coboare darul Său cel sfânt peste lucrul bun şi frumos ce l închinam Lui, peste neamul nostru cel credincios şi peste întreaga noastră ţară, fac urările cele mai bune de Anul Nou iubiţilor mei fii sufleteşti din „Oastea Domnului“, cetitorilor foilor noastre „Lumina Satelor“ şi „ Oastea Domnului“ şi tuturor credincioşilor Maicii noastre Biserici. Cu arhiereşti binecuvântări şi cu părintească iubire : NICOLAE «Thirpscop fi mitropolit. Dorire de anul nou. „Noaptea aproape a trecut, se apropie ziua. Să ne desbricăm dar de laptele bituperecului şi să ne îmbrăcăm la armele luminii. Sâ trăim frumos, ca în timpul zilei, nu in chefuri şi in beţii; nu în desfrânari şi in fapte de ruşine; nu in certuri şi în pizmă, ci imbrăcaţi-vă in Domnul Isus Hristos şi nu purtaţi grijă doarea omenească, pentru ca să-i treziţi poftele“ (Rom. 13, 12—14).