Lumina Satelor, 1947 (Anul 26, nr. 1-52)

1947-01-05 / nr. 1-2

Anul 2é Nr. 1—2 Acele turnuri cari se vid pe lângă mere numite faruri au rostul de a călăuzi pe cei ce înoate cu va­porul prin întunerecul nopţii. De aceea pe bună dreptate Sf. Vasee cel Mare a numit turnuri lu­minoase pe toţi sfinţii. Intr’adevăr stadii prin pilda faptelor lor celor bune sânt înălţaţi pe uscatul veşniciei şi altfel ne sunt povăţuite în valu­rile primejdiilor care ne învălue şi nu arareori ne-am pierde în întupe­­recul neştintei cu mintea noastră oarbă dacă lumina faptelor lor bune nu ne-ar anula calea cea adevărată. Căci, deşi ar fi îndeajuns pilda Dom­nului Hristos pentru a merge pe ca­lea cea dreaptă totuşi pentru că sun­tem fiinţe slabe a ţinut să ne ia­ie pilde de viaţă sfântă, mai mici, să­vârşite de oameni ca noi, pentru a ne fi mai uşor de urmat. Când Pa­vel apostolul se dă ca drept pildă de urmat înaintea credincioşilor zicând: „Rogu-vă dar pe voi să fiţi mie ur­mători“ (I Cor. 4, 16), să nu gân­diţi, spune şi Ioan Gură de Aur, că ar vrea să se laude. Na, ci ba să arate , că o faptă bună e foarte uşor de săvârşit de oricine vrea. Cei cari zugrăvesc o icoană mică de pe o arle asemenea le vine mai uşor de­cât dacă ar vrea să zugrăvească una mai mică de pe una mare. De aceea a urma pilda lui Hristos ne­mijlocit înseamnă a zugrăvi o icoană mică de pe una mare care pe mulţi ar putea să-i înspăimânte. Tocmai pentru aceea a vrut Dumnezeu ca să avem pilde de sfinţenie potrivite­­ slăbiciunii noastre. Căutând la faptele sfinţilor cari­­ au fost oameni ca şi noi cu pilda­­ acestora ni se întoarce inima la loc şi aducându-ne aminte de cuvântul­­ lui Hristos care zice : „Cine nu va lua crucea sa şi vină dacă mine nu­­ este vrednic de taine“ (Tit. 10, 31), ne îmbărbătăm spre a urma pilda sfinţilor, tradiţiilor noastre sfinte a poarta toate greutăţile vremurilor pen­tru mărirea lui Dumnezeu şi pentru mântuirea sufletelor noastre. Căci , precum sfinţii cari acum sunt prea-­­ măriţi în cer iar noi îi cinstim pe pământ, din oameni ca noi unii mari păcătoşi, se făcură sfinţi, tot aşa astăzi nu cred să fie intre noi oa­­meni atât de păcătoşi încât să nu poată ajunge sfinţi dacă ar vrea. Când zic că orice păcătos poate să se facă un sfânt, să nu credeţi fraţilor că se poate ajunge la acea-­­­stă culme numai prin puterea noa­stră firească. Trebue să avem cre­ Din tinereţele mele Multe patimi se luptă cu mine. tacă din zorii vieţii mele. Copilul vine pe lume fără alt ajutor decât al părinţilor trupeşti şi al Tatălui Ce­resc. De la sine nu se poate ajuta. Chiar sprijinul părinţilor e prea mic ■ față de multele primejdii ce încon­joară eleata pruncului. De aceea tri­mite Dumnezeu noului venit pe lume an înger păzitor, care să­­ ocro­tească, ferindu-l de toată întâmpla­rea rea. Ispitele se înmulţesc pe măsură ce copilul se ridică de la starea de pruncie la pricepere. El e chemat să lupte cu duşmanii vieţii sale, îm­­potrivindu-se răului ce ameninţă la tot vasul vrata sa. Luptându-se ne­încetat cu asprimea piefii, copilul cre­şte, se împuterniceşte, făcându-se in stare să înfrunte piedicile ce i se ridică in cale. Dar oricât de tare ar fi, tânărul ajunge uneori in îm­prejurări atât de grele, încât simte nevoia ajutorului din afară. Cine poate să-i trimită acest ajutor ? De va fi credincios, îşi va ridica ochii la cer şi va zice cu Psalmistul : „Aju­torul meu de la Dumnezeu“. Lipsit fiind de credinţă, ajunge pradă pă­catelor cari macină puterile sale su­fleteşti şi trupeşti. Viaţa unui tânăr se aseamănă unui şuvoi de apă, care fiind bine îndrumat, face să pornească moara aducătoare de făină. Lăsat la voia întâmplării se năpusteşte peste toate rânduelile cele bune, stricând nu numai vieaţa sa ci şi a aproa­pelui. De aceea Mântuitorul îşi în­dreaptă privirea Sa adeseori spre copii şi tineri. Pe prunci îi fericeşte pentru nevinovăţia lor sufletească şi ni-i dă drept pildă de curăţenie. Iar pe tineri îi îndrăgeşte pentru su­fletul lor dornic după via­ţa cea veş­nică. El însuşi a fost tânăr şi în floarea vârstei ne-a dat pilda Sa de jertfă şi iubire dumnezeiască, nupă­­tându-ne cum să ostenim pe calea cea dreaptă a mântuirii. De aceea cu dreptate este să începem lupta mântuirii încă din ti­ner­ețe, bine ştiind că fără luptă nu putem câştiga biruința. Mântuirea este dar al Domnului nostru Iisus Hristos, dar celor ce se luptă cu is­pitele lumii acesteia. Urmând Dom­nului ascultând de poruncile Sale, ne vom împotrivi păcatelor şi vom avea cel mai puternic sprijin în viața noastră. Fără Hristos viața noastră îmbătrâneşte şi se veşte­jeşte ca o floare ce nu primeşte razele soarelui. Privind atâtea primejdii ce a­­menință viața noastră ar fi să des­­curajem de n’am avea sprijinul Mân­tuitorului nostru. El este căpetenia luptei noastre de mântuire. El în­suşi ne ocroteşte călăuzindu-ne pa­şii pe căile piefii. Cu ajutorul lui suntem tari în războiul duhovni­cesc ce se dă pentru mântuirea su­fletului nostru. Iar dacă patimile sunt mai tari ca noi şi ne trântesc la pământ, tot cu ajutorul Mântuitorului ne ri­dicăm. Odată ridicaţi de lângă pă­mântul păcatelor ne pornncim in lupte noui, ţinând astfel sufletul nostru treaz încât putem zice cu psalmis­­tul­ ,cei răsădiţi in casa Domnului pot înflori şi chiar la bătrâneţe pot fi plini de vlagă“. In Duhul Domnu­lui vom trăi tinereţe fără bătrânefe şi viaţă fără moarte. Ierom Serafim LUMINA SATELOR Program de viaţă pentru noul an Sfinţirea omului »Sfinţiţi în inimile voastre pe Hristos ca Domn* (I Petru 3, iS­­dinţa şi inima liniştită că pentru a împlini o astfel de lucrare măreaţi avem lipsă ca Dumnezeu să fie cu noi şi noi cu Dumnezeu. Şi ce nu poate face omul dacă e întărit de puterea ce vine de sus ? Căci cea de după fire e cu neputinţă, cu harul lui Dumnezeu, nu numai că e cu pu­tinţă dar e şi uşor. De pildă, dacă cineva ar fi mers cu duh proorocesc la Maria Egipteanca în vremea când era e tuturor bărbaţilor din Alexan­dria şi i ar fi zis aşa : »Ascultă tu femee, va veni vre­mea când de bună voe te vei lăpăda de toată desfătarea şi vei duce viaţă de aici încolo în codrii groaznici. Vreme de 47 de ani nu vei vedea faţă de om viu. Trei pâini vei duce cu fine în pustie, cam­ deşi uscate şi mucede, îţi vor fi îndestulată hrana timp de 16 ani. După ce vei termina pâinea, te vei hrăni păscând iarbă ca un animal şi te vei adăpa cu apă de prin lacuri, până când vei ajunge să nu te mai hrăneşti cu nici un fel de mâncare. Afară de acestea, neavând acopere­­mânt unde să te poţi aciuia, nici veşmânt­­ cu care să te acoperi, vei tremura, despuiată, iarna de frig, iar vara te vei topi de căldurile soarelui. Ce să zic de ochii tăi cei ticăloşi. Atât vei fi de nepărtinitoare cu ei încât îi vei pune să plângă dimineaţa şi să plângă seara, pentru nebunia ta de acum, neîngăduindu-le decât un ceas de soma. Şi unde vei dormi? Pe un colţ de stâncă ana pe Mărfi ghimpoase. Iar desfătarea ta va fi zdrobirea pieptului cu pumni, cu pietrit şi aţi sfârteca spatele cu mă­răcini. Acestea îfi prorocesc, şi cre­­de-mă că le vei face". Intrebaţi-vă acum, fraţilor, dacă cineva din noi ar fi putut vorbi In acest chip cu Maria Egipteanca, de răspuns şi crezământ ar fi primit de­ o tânără desfrânată şi blăstămată ca ea ? N’ar fi râs de acela care ar fi căutat s'o facă să creadă aşa cava? Cum, eu să mă închid în codrii, care dacă nu-mi văd pe vruţii mei, amerale de necaz ? Eu să mă muncesc în aga chip, care numai cu un ac de mă îm­pung, mor de durere ? Eu să nu mă­nânc ? Eu să nu beau ? Eu să nu dorm ? Eu să nu grăesc ? Eu să nu râd atâţa ani ? Nu, aceasta nu poate să fie —­va aice­ea. Au tărie de piatră este tăria mea? Au de aramă este trupul meu"? Cov 6, 12). Şi totuşi e adevărat că şi-a ales o astfel de viaţă aspră, şi cu dând lui Dumnezeu, nu numai i se păru cu neputinţă sau grea, ci încă uşoară şi desfătată, precum mărturisi părintelui Zosim, căruia îşi descoperi, aproape de moarte toate a inimei sale. 1 . Mai îndrăzniţi a zice că voi nu puteţi ajunge sfinţi? Vă înşelaţi. Pentru ce? Pentru că în starea de oameni păcătoşi în care suntem acum, nu putem judeca şi pricepe, cum vom fi în starea cea de oameni desăvârşiţi? După cum şi bolnavului, multe lucruri pe care le­­ face sănătosul, i se par cu neputinţă , a fugi, a se lupta etc. Şi totuşi după ce se însănătoşează, le face pe toate : „Nu poţi veni acum după mine. Dar ce adause? Mai pe urmă vei veni (Ioan 13, 36). Adică după cura tâlcu­­eşte Fericitul Augustin: Vei fi sănă­tos, şi vei veni. Altă putere va fi avea atunci, alt duh, altă bărbăţie, când ce­­reşti de mângieri se vor revărsa în Ini­mile voastre, când veţi cunoaşte lu­crurile un întunecat, ca acum, ci lu­minos, deşertăciunea bunătăţilor celor muritoare şi statornicia bunătăţilor ce­lor veşnice. Atunci diavolul nu va mai cuteza să vă ispitească; îngerii vă vo­­sta împrejur, ca să vă apere, Ceriul tot, ca pe’ntrecute se va nevoi a vă părtini, cu un cuvânt, a sluji lui Dum­nezeu e atât de uşor, încât vi se pace ceva firesc. Preot Avram Petlic-Dev« Sf. Vasile cel Mare un far plin de lumină şi purtător de s//n/e»fe^ Irlanda, numită şi Eire, care deşi face parte din imperiul britanic, e totuşi o ţară independentă. Această independenţă şi-a câştigat-o complect în 1938,după îndelungate lupte cu englezii, lupte cari au fost câteodată foarte violente şi sân­geroase. Irlanda care este o insulă aşezată la Apus de Anglia, este o ţară care n’a cunoscut războiul. Aici se trăeşte ca înainte de războiu, fiind un belşug fără margini, căci Irlanda n’a vrut să ia parte la conflictul din Eu­ropa. La Dublin capitala ţării şi ori­unde în Irlanda, găseşti fel de fel de fructe străine, de prin ţările calde, mezeluri veritabile, legume uriaşe. Apoi găseşti magazine pline cu cafea veritabilă cu cafea din Brazilia, pan­tofi eleganţi câţi vrei, sau costume din stofă de lână curată. Apoi cioco­lată din Elveţia, bomboane umplute coniac francez, sardele portugheze, măsline greceşti, tot felul de peşti şi tot felul de bunătăţi, aşa cum şi la noi in România, găseai pretutindeni, înainte de război. Irlanda e şi o ţară creştină foarte religioasă. Dublin e patria călugărilor şi preoţilor irlandezii fiind profund religioşi. Aici se fac pe­­lerinagii anuale, ca acel de Sf. Pa­triciu, patronul Irlandei la care vin sute de mii de credincioși din lumea întreagă. Pa* 3

Next