Lumina Satelor, 1949 (Anul 28, nr. 1-52)

1949-01-15 / nr. 1-2

Anul 28 Nr. 1—2 LUMINA SATELOR 3B2 SS 2 ‘ li.*I'li Milîl!ifîî 1 Ziua de 30 Decemvrie 1948, când s’a împlinit un an dela in­tem­el­rea Republicii Populare Ro­mâne, a fost sărbătorita în toată ţara cu multă însufleţire. Osteni­torii cu braţele şi cu mintea au organizat defilări şi serbări, iar armata deasemenea. In toate bisericile din ţară s’au înălţat rugăciuni pentru prea-­ mărirea lui Dumnezeu şi pentru prosperarea întru toate a popo­rului muncitor de la oraşe şi sate. Cuvântările ţinute cu prilejul zilei de 30 Decemvrie au arătat însemnătatea întemeierii Republi­cii Populare Române şi sporul făcut în curgerea unui an de când fiinţează ea. Ziua de 30 Decemvrie a mai fost apoi aşteptată şi întâmpinată cu întreceri în toate ramurile de muncă. pagina plugarului „Buruiana mănâncă din bli­dul plugarului leneș“. Isa Inain­te de a porni le muncă, ori­care gospodar harnic şi chibzuit îşi alcâtuieşte un plan cât mai potrivit pentru gospodăria sa. Aşa face, spre pildă, plugarul la cap de primăvară. El chibzuieşte la ceea ce are să însă­mânţeze pe ogorul său şi cât să în­sămânţeze pentru ca familia se să se poată bucura de îndestulare în toamna şi în iarna viitoare. Işi face rânduială şi cu privire la uneltele agricole cu care va avea să ducă o muncă spornică. Aşa a făcut şi Guvernul ţării noastre: a alcătuit un plan general e­­con­omic pe anul 1949. Dar planul pri­veşte gospodăria cea mare a ţării şi în toate ramurile ei. In şedinţele Marei Adunări Naţi­onale, cari au început la 27 Dec. 1948, planul acesta a fost apoi aprobat de aleşii întregului popor ostenitor de la sate şi oraşe. Cu acest prilej, dl Ghe­­orghe Gheorghiu-Dej, prim vice-pre­şedinte al Guvernului, a arătat in a­­mananţime rostul planului şi toate amă­nuntele lui. A scos la iveală investi­ţiile mari ce se vor face cu deosebire în marea industrie şi în industria de toate felurile, apoi întru îmbunătăţirea mijloacelor de transport şi de circu­laţie, în ridicarea culturii, în apărarea sănătăţii, etc., toate ţintind să aducă o cât mai bună stare pentru întregul popor al R. P. R. O grijă deosebită se va da şi agriculturi, fiindcă desvoltarea in­dustriei, a fabricilor mari, se leagă strâns de o cât mai bună desvoltare a agriculturii. De aceea, producţia a­gricolă va trebui să sporească cu 40*fa faţă de cea a anului 1948. Aici se va vedea rostul maşin­lor agricole şi a altor îmbunătăţiri aduse şi până acu­m în cultivarea păm­ântului. Se vor înfiinţa încă 20 staţiuni noui de maşini agricole şi tractoare, iar cooperativele săteşti vor fi aprovizionate cu mai multe unelte agricole In ceea ce priveşte gospodăriile ţărăneşti colective, ele vor fi sprijinite de Stat, acolo unde ele iau fiinţă. Dar — a spus dl Gheorghe Gheorghiu-Dej, „sub nici un motiv şi în nici un caz tărânimea nu trebue să fie forţată să treacă la forma gospodăriilor colecti­ve, Ţărănimea săracă şi mijlocaşă tre­bue lămurită cu răbdare asupra avan­tajelor — adică foloaselor — gospo­dăriilor colective“. In această privinţă, Dsa a mai spus: „Ţărănimea săracă şi mijlocaşă trebue lămurită că numai lor le aparţi­ne hotărârea de a trece la noua formă de exploatare a pământului, atunci când vor fi convinşi de superioritatea acestui sistem“ (adică de aceea că munca pământului în felul de mai sus aduce mai mult rod). Împlinirea plenului general eco­nomic pe anul 1949 atârnă de hărni­cia şi râvna tuturor muncitorilor cu braţele şi cu mintea de la oraşe şi sate. Şi bunăstarea fiecăruia atârnă tot de această hărnicie. Planul general economic Dl Gheorghe Gheorghiu-Dej Un deşert schimbat în regiune roditoare „Stepa flămândă“ s - au leg de in Asia Mijlocie, pe lângă Tarkent. Primăvara, vegetal a acestei re­giuni este bogată, dar chiar în luna Mai, din pricină lipsei de apă, iarba se ofilea şi stepa rămânea fără viaţă. Abia toamna târziu, când începeau ploile, turmele de vite şi de oi pu­teau să se Întoarcă iarăşi aici. Poporul uzbec din acele părţi visa întotdeauna să canalizeze apele puternicului râu Sâr-Daria spre „Stepa flămânda*. Acest vis s’a şi împlinit. Apele munt­ului râu sunt folosite acum ca isvoare de putere şi apoi îndrep­tate prin canale spre stepă. Stațiunea electrică din Farhat este una din cele mai puternice din Uniunea Sovietică. In tocurile mai înainte pustii, s-au făcut sămânături, anul trecut, pe o în­tindere de mii de hectare de pământ udat cu apa dusă prin canale. Şi aşa, deşertul se schimbă văzând cu ochii, prin hărnicia şi priceperea omului, dintr‘o regiune săracă într’o fără a belşugului şi bunei stări. Inciti-va abonamentul la gazetă Cum întâmpinăm muncile de primăvară Suntem în vremea iernii, când muncile agricole nu ne iau decât puţin timp şi nu prea multă osteneală. Este o vreme când plugarul are prilej să-şi refacă puterea de muncă după oste­nelile din cealaltă parte a anului. Dar aceasta nu însemnează că plugarul n’ar avea de lucrat prin gospodăria sa, ci numai că munca sa este mai puţin grea decât în vremea verii. Ba tot acum i se îmbie cel mai bun prilej pentru a se pregăti pentru m­uncile agricole de primăvară. Şi în ac­estă privinţă amintim de grija ce trebue pusă faţă de animalele de muncă. Ele cer o îngrijire deosebită în vre­mea iernii, prin hrănire îndestulătoare, prin adăpare la bună vreme, prin cu­răţenie şi ferire de frig. Căci numai aşa le putem scoate din iarnă în plină putere şi le vom putea întrebuinţa cu bun folos în răsturnarea brazdelor şi în alte munci agricole grele. Tot în pregătirea pentru aştep­tarea primăverii intră apoi repararea tuturor uneltelor agricole şi a maşini­lor agricole. Ici zace, poate, un plug neascuţit sau in stare nu prea bună, dincolo avem o grapă ce are nevoie de reparaţii, mai departe stă un car fără o roată in bună stare, etc. Toate acestea cer să fie puse în rânduială în­­vremea iernii, când avem mai multă vreme pentru asemenea lucrări. Şi a­­ceasta, ca primăvara să ne găsească gata de muncă spornică şi ca atunci să nu pierdem vreme cu repararea u­­neltelor agricole. In primăvară, îndată după topirea Zăpezii, fiecare clipă este de mare preţ şi trebuinţe folosită pen­tru munca de pe ogoare. Mult spor face deci plugarul care şi-a rânduit totul încă din iarnă. Tot aici amintim de îngrijirea se­minţelor ce vor fi puse sub brazdă. Ele trebuesc alese cu grijă, ori pro­curate de la centrele de seminţe, ca să fie cele mai bune şi să ne tăgă­duiască cel mai bogat rod. Cultivatorii de pomi şi de vii, trebue să vegheze asupra altoilor şi vitelor. Căci altoii se prind, dacă sunt sănătoşi şi bine îngrijiţi, când sunt să­diţi chiar în primele zile de primăvară. Să hărnicim cu dragoste și cu tragere de inimă în gospodăriile noa­stre agricole, ca să ne putem bucura apoi de rodul unei munci chibzuite. Despre credinţă şi fapte Firul lui Dumnezeu, când s’a po­­gorît din cer pe pământ, făcându-se om, a socotit că trebue să ne dea o învăţătură, sau un dreptar, de cum tre­bue să credem, cum trebue să trăim. Pentru ca să ajungem la fericirea cea veşnică ne a arătat două căi. Una, ca­lea cunoştinţei adevărului şi a doua, facerea faptelor bune. Acest canon de credinţă şi aceste două căi, sunt cele două feţe ale credinţei, sau cum spun teologii, credinţa cunoscătoare de a­­devăr şi credinţa lucrătoare. Una fără cealaltă este o credinţă nedesăvârşita, neîndestulătoare mântuirii, întrucât cre­dinţa cunoscătoare de adevăr, fără cea lucrătoare, este moartă, iar cre­dinţa cea lucrătoare, fără cea cunos­cătoare de adevăr, este oarbă. Cre­ştinul căruia îi lipseşte, fie una, fie cealaltă, este un bolnav neputincios, care nu are putere să umble, sau este ca un orb care fără ochi nu poate să vadă. Sf. Iustin Martirul şi Filoso­ful, în „Cuvântul despre Credinţă“ spune: „Chipul acestei dumnezeeşti învăţături este de multe feluri, împăr­­ţinduse în mai multe capete, pentru învăţătura şi paza poruncilor şi pen­tru cunoştinţa şi închinarea desăvâr­şită“. In deplinătatea ei, credinţe tre­bue să fie totodată şi văzătoare, adică să aibă cunoştinţă de acel adevăr care cuprinde învăţătura credinţei, trebue să facă fapte bune, lucru despre care porunceşte legea credinţei. Creştinul, ca să fie cu adevărat creştin, trebue nea­părat să aibă şi una şi cealaltă, adică şi cunoştinţa, pentru ca să ştie ce crede, şi lucrarea, pentru ca să facă după cum crede. (Tâlcuire din file Ministr. ) BaBmn Pilde Viaţa veşnică. Doi oameni, tă­iau lemne în pădure. Doborând un copac, unul din cei doi oameni care se găsea a fi un om fără credinţă zise: — „Oaie, aşa e şi cu viaţa noa­stră... Trăim, ne sbatem şi la urmă vine moartea şi ne doboară ca pe buşteanul acesa, şi nimic nu s’alege de noi..“. Celălalt om, care era un cre­dincios, îi răspunde: — „Nu i aşa prietene... Abia du­­pă ce-am doborât acest buştean, vom putea să vedem dacă e b­un de clădit sau scorburos şi bun numai de aruncat în foc... Aşa e şi cu noi... Abia după ce murim vede bunul Dumnezeu ce trebuie să facă cu noi: să ne aşeze de-a dreapta lui, întru viaţa cea veşni­că, sau să ne arunce în focul cel ne­stins. Tovarăşul său căzu pe gânduri şi peste puţină vreme se întoarse şi el la credinţă. Focul limbii. La preot a venit într-o zi o femeie să se spovedească şi i-a spus: „­­Părinte, am dat foc...“. Preotul a întrebat-o: — „Ce te-a îndemnat să dai foc casei duşmanulu­i Femeia zise: — .N’am­ umblat cu foc părinte, n’am aprins cu foc de acesta..“. — „Atunci, ce-ai făcut?*. Şi femeia a răspuns: — .Am aprins casele vecinilor cu clevetirea, cu bârfirea şi cu vrajba mea... Şi mare păcat am săvârşit...“ Părintele i-a zis : , ,In adevăr, acest păcat e tot aşa de mare ca uciderea. Se cade să-l ispăşeşti..“ Despre limbă, Sfânta Scriptură zice : ,Iată un foc mic, ce mare pă­dure aprinde!*. Pag. 3

Next