Luminița, 1954 (Anul 5, nr. 4-14)

1954-02-25 / No. 4

AMINTIRI DESPRE STALIN de A. S. ALLILUEVA Ana Sergheevna Allilueva este fiica unui muncitor comunist din Leningrad, care a luptat în ilegalitate și a luat parte la Marea Revoluție din Octombrie. In zilele clocotitoare de atunci, Stalin a locuit, un timp, în casa familiei Alliluev . Ana Sergheevna ne povestește, în paginile vii ale amintirilor sale, crâmpie din viața tovarășului Stalin. Iată una din amintirile sale: SURGHIUNUL ...Stalin ne povestea multe întâmplări din timpul surghiunului( 2) său. — ..lmi aduc aminte — spunea dânsul — de prietenii mei de atunci, ostecii"). Veneau des pe la mine. Stăteam de vorbă, uitând de noaptea polară, care învăluia întinderile ninse din jurul bordeiului meu. Unul din ei mă vizita mai des decât cei­lalți. Se așeza pe un taburet, jos și privea nemișcat lampa ce ardea. Părea că lumina ei îi atrage. Putea să stea o seară întreagă, fără să scoată o vorbă, și dădeam, în răs­timpuri, luleaua mea. Cele câteva fumuri pe care le trăgea adânc în piept, îi făceau multă plăcere. Ne așezam împreuna la masă. Mâncarea noastră era peștele înghețat, pe care îl tăiam în bucăți mărunte". Peștele era prins chiar de Stalin. Il pes­cuia când vremea era caldă, strângându-și astfel rezerve de hrană pentru iarna cea lungă. Totuși, când rezervele se împuținau, pescuitul continua și în timpul iernii. Stalin spărgea ghiața și așeza plasele în apa râului din apropiere. Intr'o zi de iarnă, Stalin a pornit cu mai mulți iacuți3­ să cerceteze năvoadele, așe­zate cu puțin timp înainte. Drumul era lung, năvoadele se găseau la câțiva kilometri de­părtare. Ajunși la râu, oamenii se despărțiră. Stalin se duse la năvoadele sale. In plasa ce­nușie a năvoadelor se sbăteau o mulțime de pești. Stalin își aruncă în spate legătura grea de pești și o porni înapoi spre casă. Deodată începu viscolul. Vârtejuri de ză­padă treceau șuierând pe deasupra năme­ților. Gerul se întărea. Vântul bătea cu furie. Legătura cu pești se făcea din ce în ce mai grea, dar Stalin n'o lăsa de pe umeri. Altă hrană n'avea și nu putea lăsa peștii în drum. Viscolul se întărea, dar Stalin mergea mereu înainte. Trecu un timp, fără ca în fața lui să apară casele sătu­cului în care își petrecea surghiunul. Stalin crezu că a pierdut drumul. Deodată, înaintea lui se auziră mai multe voci și se iviră câteva umbre întunecate. Erau oameni. — Ehei! strigă el, încotro e satul ? Dar umbrele se mistuiră în întunericul ce se lăsa. Stalin auzi doar sgomotul înă­bușit al peștilor înghețați din spatele său, care se ciocneau între ei. Păși cu hotărîre înainte, știind că dacă stă pe loc va fi în­gropat în nămeții albi. In clipa când simți că nu mai are putere să ajungă în sat, auzi un lătrat de câine. Un val de vânt îi aduse în nări miros de fum. Satul era aproape. Stalin ajunse în fața căsuței de la marginea cătunului și intră în odaie. Gazdele săriră în picioare. — Tu ești, Iosif? Oamenii păreau înspăimântați. — Firește. Cine poate să fie ? —­ răs­punse Stalin. — Te-am întâlnit pe drum și ne-am în­spăimântat. Credeam că e duhul apelor. Am luat-o la goană... Deodată se auzi o bufnitură pe dușumea. Căzuse pojghița de ghiață care acoperea fața lui Stalin. Viscolul i-o împodobise cu țurțuri sclipitori și astfel fața îi dispăruse sub pojghița înghețată, iată de ce se spe­riaseră pescarii. Stalin râse cu hohote. — Fricoși mai sunteți! Vedeți bine acum că duhul apelor este o închipuire !... se afară viscolea tot mai tare și noaptea lăsase peste uriașele întinderi de nă­meți... ’ 1) Surghiun — pedeapsă pe care guvernul țarist o dădea luptătorilor revoluționari, trimițându-i în ținuturi îndepărtat­­și aproape pustii. 2) Ostegi — numele vechi al locuitorilor regiunii naționale Hantî-Mansio din U. R. S. S. 3) Iacut — locuitor al vechii Iacuții, (azi Republica Sovietică Socialistă Autonomă Iacută).

Next