Luminița, 1978 (Anul 29, nr. 1-12)

1978-01-01 / No. 1

IMS « fil« I» Bocancii, mănușile, scurta îmblănită, ves­ta, fularul­ înșiră fata de cum intră pe ușă, iar noi știm că din nou a sosit timpul, ca de atîtea alte ori, să însoțească un utilaj pînă departe, în cine știe ce colț de țară. Pe cînd eram mic și nu pricepeam ce înseamnă «utilaj» și în ce fel să-l «însoțească», îmi închipuiam fel de fel de lucruri. Cum că ar pleca într-o excursie cu autocarul, ori ar însoți niște copii care se duc la... patinaj! Ei bine, ați văzut vreodată unul din acele uti­laje pe care le transportă el împreună cu nenea Grigore? Cabina spațială văzută de mine la muzeul tehnic ar părea pe lingă el o mică jucărie. Iar tata, nu cred că e mai puțin mîndru decît un cosmonaut, de misiunea lui, nu,nici gînd. Trecătorii se opresc și se uită cu mirare, neve­­nindu-le să-și creadă ochilor că așa ceva chiar există. E un fel de sferă uriașă, vopsită portoca­liu, și de bunăseamă foarte grea, de vreme ce, deși e trasă de o mașină care ar putea să alerge cu o sută de kilometri pe oră, se mișcă totuși foarte încet, mai încet decît ar merge un om pe jos. Și, de asemenea, din cauza mărimii, nu se deplasează decît noaptea, cînd circulația se rărește. Așa se face că, în prima seară cînd pleacă să însoțească utilajul, tata nu-și ia rămas bun de la noi, iar a doua zi dimineața îmi dau seama că nici nu era nevoie: hainele lui, parcă somnoroase și ostenite acum, stau în cuierul din vestibul, în timp ce el se odihnește. Dar la amiază, cînd ies de la școală, mă duc direct acolo, în marginea orașului, pe Bulevar­dul Cîmpina, unde știu că utilajul stă pe loc, în așteptarea nopții, iar tata a și venit ca să-l schimbe pe nenea Grigore, să se odihnească și el. — Nu știu ce am uitat să-ți spun... zice tata, în continuarea unui lung șir de sfaturi început încă de aseară. Sfaturile lui sînt întotdeauna plăcute. El nu ne spune, Alinei și mie, niciodată ce să nu facem, ci numai ce să facem. De exem­plu, nu zice «Nu traversați strada prin locuri ne­­permise», ci «traversați numai pe unde tre­buie și foarte atenți. Ajutați-o pe mama ori de cîte ori are nevoie. Fă-ți lecțiile împreună cu Alina, duceți cărțile la bibliotecă și luați-vă altele...». Iar după aceea poți să-ți dai seama că nici nu trebuia să ne spună altfel. Avînd atîtea lucruri bune de dus la capăt, chiar să fi vrut să facem ceva rău, n-am fi avut cînd. Oricine Mihaela MONORANU (Continuare în pag. 11) ut/5 HLUOL­UI Q_ [ Lumini mai albe, mai bogată pace Pe acest tărîm mereu înnoitor! — O floare roșie port cu­ aceste gînduri Pentru bărbatul care nu-i suflet din popor. Un gînd frumos, cum e doar fapta muncii, Pe care astăzi patria ne-o cere, Spre a ne fi mai plini de soare pruncii, în comunism să fie a vremii lor putere Ion ȚUGUI Acum, aici, ’nălțăm un timp Pe noi istoria ne-a pus aici stăpîni pe vremea toată și-am înălțat prin timp cetăți nestrămutate niciodată. Acum, aici,’nălțăm un timp ce n-are-n timp asemănare și îl străluminăm cu nimic de glorie nepieritoare. Aici e Marele Înțelept Partidul Comunist — lumina El, vîrful drumului cel drept, El, neînvinsă, rădăcina! Veniți, voi, toți de-același dor, e-un viitor măreț pe zare, e-n voi un munte și-un izvor, din fruntea noastră urcă soare! De nedesprins de la Carpați, de maica-Dunărea bătrînă, noi îi suntem pe veci soldați și­ o stea de soartă ne-ncunună! Radu CÂRNECI Omagiu

Next