Lupta Moldovei, aprilie-iunie 1946 (Anul 2, nr. 122-134)
1946-06-11 / nr. 132
ANUL II—Nr. 132 REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA STR. V. ALECSANDRI NR. 12 * IAȘI TEL NR. 244 6 PAGINI: 300 LEI Organul Comitetului Regional Moldova al Partidului Comunist Român Garamțîa câștig anui Acum ca ISM ceva zile s’a fițL petrecut în IIRA Iași un fapt, jf SmKB9 în ;. păreri să ffră mare Jrin importanța. Gara Mare a orașului a fost redeschisă pentru trafic. Trenurile care până mai înainte plecau și soseau într’o haltă de la marginea orașului au început să deservească normal stafia principală a raului. Când am văzut în gară freamătul călătorilor forfotind de ici-colo și sute de pasageri coborând sau urcând în trenurile aliniate în fața peronului ne-am adus aminte, fără să vrem, de zilele parcă atât de îndepărtate astăzi, ale toamnei anului 1944. Un drum de la Iai la București dura cam de vreo șase ori mai mult decât altă dele drumul de la București la Paris iar o călătorie într-unul dintre acele rare „trenuri fantomă“ comporta toate riscurile unei expediții coloniale. Zile și chiar săptămâni de-a rândul nu se reușea să se svârle nici o punte de legătură între cetatea revărsată între dealuri și restul țării. Astăzi ceea ce vedem ni se pare extrem de natural iar întâmplările din trecutul, totuși apropiat, tind să ne ne apară nimbcate de legendă. Și totuși, câtă imensă cantitate de energie desfășurată, câte milioane de ore de muncă aprigă, aâtă credință, câtă perseverență și cât curaj au fost consumate pentru ca pas cu pas, îmbunătățire lângă îmbunătățire și progres lângă progres această etapă grea să poată fi parcursă. Ceva din vina și voința a zeci de mii de oameni s’a zidit la temelia acestui fapt, care nu mulți dintre noi nici nu-1 acordă vreo importanță deosebită. Am citit doar un simplu fapt. Dar ori încotro ne-am întoarce ochii, spre fabricile astăzi în plină activitate, spre instituțiile reorganizate, spre așazămintale de cultură reînsuflețite spre toate colțurile în care viața Începe să pulseze din ce în ce mai viu, peste tot aceeaș senzația a unei cantități enorme de energie consumate ne va întâmpina. S’a cheltuit în acest ultim an și jumătate un capital de muncă și de idealism cum n’a mai cunoscut niciodată istoria noastră. Greutățile de tot felul ale clipei de față pălesc în comparație cu pașii uriași pe care i-am făcut și care ne situează printre popoarele fruntașe ale Europei în ce privește bunăstarea. Acest uriaș capital pe care noi toți, conștient sau inconștient, l-am investit, se cere astăzi valorificat. N’ar fi crimă mai mare împotriva noastră înșine, împotriva trecutului nostru de suferință și sforțări decât aceea de a lăsa ca o părticică oricât de mică din ceea ce am câștigat să se sosească. Am ținut să subliniem acest lucru în cadrul lămuririlor care ni se impun cu privire la semnnicisia alegerilor care bat la ușă. Noi nu intrăm în aceste alegeri cu manile goale, disponibile pentru toate apelurile ademenitoare care ar putea veni din cele patru vânturi. Poporul aduce în fața urnelor bagajul uriaș al realizărilor de până acum. Vechea lozincă după care oamenii muncii nu au nimic de pierdut, nu mai este valabil. Fiecare dintre noi, de la cel mai de seamă până la cel mai umil cetățean al țării, are astăzi după 15 luni de democrație ceva de pierdut. Și tocmai de aceea, fiecare dintre noi are în acelaș timp și infinit de câștigat. HENRI DONA Vedere din Moscova Vizita d-lui dr. Petru Groza trebue pusă în legătură cu seria campaniilor de lămurire întreprinsă de fruntașii partidelor democrate în țară—și în ceea ce privește Iașul,—este necesar să amintim și vizita nu de mult făcută de tov. Lothar Rădăceanu. Partidele Frontului Unic datorită încrederii de care s-a bucurat Iniauntrul și in afara țării, guvernul a readus Ardealul de Nord, a acordat un regim de reală lit>„creare și egalitate culturală și politică naționalităților conlocuitoare, a creat legături de strânsă prietenie și colaborare economică cu Uniunea Sovietică și țările vecine, a reluat legăturile diplomatice cu Marea Britanie și Statele Unite ale Americii, pregătind astfel condițiunile unei colaborări și in domeniul economic. Partidele democrate din guvernul Dr. Petru Groza au început marea operă de refacere și redresare economică a țării, prin reconstrucția și repunerea în funcțiune a rafinăriilor și fabricilor dăunate de război, prin reorganizarea și reînzestrarea C. F. R.-ului, prin aprovizionarea cu materii prime a industriilor și repunerea în funcțiune a întregui aparat economic al țării. Din platforma-program a Blocului Partidelor Democratice SE SSK Scrisoare studentul român Fără vina și fără voința lui studentul român s’a trezit vedetă politică. Grăbiți să nu piardă o ultimă ocazie înainte de închiderea cursurilor, agenții diversiunilor au încercat din nou să răscolească apele Universităților noastre. Ce vor câștiga reacționarii ele pe urma acestor agitații nu știm, deși putem ușor bănui, ce vor câștiga însă studenții noștri o ștm precis, ceea ce au câștigat și în 1922 și în 1933 și în 1941: amărăciune, desgust, înșelare. Va veni poate un timp și suntem convinși că acest timp nu este de loc îndepărtat, dată fiind creșterea tot mai puternică a curentului democratic în Universitate, când asemenea încercări se vor izbi de zidul unanim al rezistenței studențești, dar pănă atunci întrebarea rămâne stăruitoare : cum de este posibil ? Căci e dureros că acei puțini care se pretează la jocurile electorale ale dușmanilor democrației se mai intitulează totuși studenți români. Ce este studențesc în toate aceste acțiuni huliganice și șovine ? Nu i-am auzit niciodată pe agitatorii d-lui Maniu vorbind despre carte, despre cultură, despre ținută intelectuală, adică despre tot ce formează nobleță calității de student. Nu l-am auzit niciodată vorbind despre sesiunile de examene, despre cămine, cantine, despre tipărirea cursurilor, despre burse despre tot ce formează condiția de viață cotidiană a studențimii. Atunci de ce se numesc aceste agitații, studențești ? Poate pentru că studenții sunt utilizați ca masă de manevră. Sau, ce au românesc toate aceste provocări ? Nu poate fi românească acea atitudine de asmuțire a naționalităților conlocuitoare una impotriva celeilalte astfel încât independența tării și granițele Ardealului să redevie obiect de discuții. Nu poate fi românească acea atitudine care tinde să izoleze pe studenți de marile mase țărănești și muncitorești, adică de imensa majoritate a poporului român. Nu poate fi românească acea atitudine care vrea să facă din România un cal de bătaie al unei viitoare conflagrații, adică să transforme țara intr’un câmp de ruine și de moarte. Incă odată întrebăm: ce este românesc in toate acestea?Poate faptul că se abuzează de dragostea de neam a studenților. Studențimea română are un imens potențial de credință, de idealism, de patriotism. Poporul întreg, in ceasul acesta al răsăriturilor de viață nouă, așteaptă cu nădejde ca acest potențial să fie valorificat spre mai marea glorie a neamului românesc. HORIA SERGESCU rașul a primit Duminica trecută vizita primului ministru dr. P. Groza precum și a altor fruntași ai guvernului. Desigur că tn actuala conjuctură politică internă acest fapt depășește cu mult caracterul unei simple vizite, impunându-se ca un eveniment ce contribue — un piod hotărâtor — la definirea ~ț,linei atitudini de importanță istorică. Deaceia Congresul Frontului Plugarilor ținut Duminică la Iași capătă pe lângă caracterul unui act de dreptate socială — prin împărțirea titlurilor de împroprietărire — și un pronunțat caracter politic actual. In declarațiile d-sale, d. dr. P. Groza a ținut să precizeze din nou atitudinea și poziția guvernului pe care-l prezidează față de problema Monarhiei, Bisericei, proprietății individuale, spulberând in mod categoric manevrele nefaste și intrigile antipatriotice ale partidelor istorice. Dat fiind că suntem în preajma alegerilor, putem considera adunarea plugărească de la Iași — la care s’au făcut importante declarații politice — drept semn de deschidere a campaniei electorale. Ochii întregii țări au privit Duminică 2 Iunie spre Iași unde primul ministru al țării a definit sensul adânc al alegerilor care se apropie, delimitând cu evidență politica pacifistă și constructivă a partidelor ce compun Blocul Democratic de aceea negativistă și demagogică a așa ziselor partide istorice. Iașul a deschis campania electorală Muncitoresc din Iași au primit vizitator. Lothar Rădăceanu, care a pus în evidență—printr’o examinare obiectivă a realităților prezentului și prin întrevederea perspectivelor de viitor — , rolul istoric al proletariatului român în lupta de redresare structurală a țării noastre. Din declarațiile primului ministru care este și președintele Frontului Plugarilor, reese clar că plugărimea română și-a ales ca prim aliat muncitorimea de la oraș, acest fapt fiind pe lângă o chezășie de biruință a intereselor celor două categorii sociale și o garanție pozitivă de victorie a tinerii democrații românești. Este evident pentru oricine că sub semnul acestei unități manifestate de fruntașii guvernului în vizitele făcute la Iași, în țară a fost deschisă— cu sobrietatea cerută de momentul istoric —perioada campaniei electorale. Declarațiile d-lui Dr. Petru Groza Primul ministru a subliniat în declarațiile sale atitudinea guvernului — în speță a Blocului Partidelor Democrate—față de problema Monarhiei, Bisericei, proprietății individuale—probleme agitate continuu în chip demagogic de politicienii istorici. In ceea ce privește Monarhia d. dr. Petru Groza a declarat textual: „Nu este nimeni in țara aceasta care să nu recunoască necesitatea Monarhiei, care să nu se TUDOR MĂGURĂ ”Continuare ta part, 5-a Concluzii pe marginea recentelor vizite ministeriale Semnificația vizitei la Iași a a lui Hr. PETRU GROXH și a celorlalți fruntași ai guvernului . Aspectul politico-social al Congresului Frontului Plugarilor ____ Marți 11 Iunie 1946 Proletari din toate țările uniți-vă: Corespondențe —vechi și noisau despre un istoric- istoric Se’nvrednicește uneori „Liberalul“ să se ocupe in coloanele sale și de treburile din capitala Moldovei. Micul număr de exemplare care se distribuie la noi din acest ziar nu îngădue, Insă, administrației să scoată atunci un tiraj special destinat Iașilor pentru a scuti astfel pe eventualii săi cititori de o probă definitivă despre spiritul de adevar și bună-credința care domină coloanele sale. Dar lucru mai interesant este, că autorul acestor corespondențe care îmbină plate nostalgii după lașul „trecutului“ cu falsuri grotești sau cu elogii la adresa „eroilor“ care au mâzgâlit în timpul nopții cuvântul „spanac“ peste niște chemări la tultură ale Frontului Democrat Universitar, este cunoscutul „istoric“ profesorul epurat Emil Diaconescu. Despre „istoria“ acestui domn s’ar putea scrie multe. Și s’ar vedea atunci că nostalgia „trecutului“ nu este doar o diformație profesională, ci ea ascunde sincere regrete după vremurile de aur ae cruciadei „antonesciene“ când profesorul Diaconescu nu se vedea redus a scrie corespondențe prizărite ci putea să-și desfășure proza în tomuri masive pe hârtie satinată sub auspiciile „Guvernământului Transnistriei“ și criminalului de război Alexianu căruia autorul îi aduce în prefață „cele mai alese mulțumiri“ în locul săgeților veninoase răspândite ici și colo în textele tipărite cu literă măruntă din „Liberalul“, actualul leader brătienist putea să-și exprime în toată voia uța și dușmănia împotriva Uniunii Sovietice și disprețul profund față de orice regim popular și democrat. In fața noastră stă volumul intitulat „Românii din Răsărit- Transnistria“ tipărit la Iași in anul 1942 de către Emil Diaconescu pentru a dovedi „temeiul stăpânirii noastre până la Bug“ și pentru a proslăvi cârmuirea guvernatorului Transnistriei,Alexianu, care „constitue cea mai categorică afirmare a vredniciei românești“. Intinzându-se pe 240 pagini, smeritul lacheu al lui Alexianu dezvoltă pe larg întreg formularul propagandei hitleristo-antonesciene, îmbinând-o cu un balast de date falsificate și înviorând-o prin explozii de ură la adresa Uniunii Sovietice sau imnuri de adorație la adresa „conducătorului“ și acoliților săi, împrumutând limbajul sforăitor al lui Ică Antonescu, Diaconescu scrie cu tupeu și neobrăzare : „Transnistria reprezintă pentru România o chezășie și o întărire a hotarelor ei“ sau pre C. BORGEANU — Continuare in pag. 5-d- 8 M. I. KALININ In cursul zilelor de Marți și Mercuri, mii și mii de cetățeni sovietici, bătrâni și tineri, bărbați și femei au defilat îndurerați prin sala coloanelor a casei sindicale din Moscova, în fața catafalcului pe care a fost depus trupul neînsuflețit al celui ce a fost Mihail Ivanovici Kalinin,oată suflarea Moscovei a venit să aducă ritlul ei salut conducătorului înțelept al Statului Sovietic, fiului iubt respectat al poporului sovietic. In jurul catafalcului străjuiau tovarăși de luptă și de credință din guvernul sovietic și din Comitetul Central al Partidului bolșevic în frunte cu generalissimul atalon. M. I. Kalinin întruchipează prin viața și activitatea lui virtuțile creatoare ale Partidului bolșevic și ale poporului sovietic. Eștt din sânul poporului muncitor născut în satul Verhneaca, dintr’o familie de țărani lipsiți de pământ Kalinin s-a luptat de copil cu greutățile vieții, dar mizeria, obstacolele și prigoana nu l-au descurajat niciodată. In vârtejul luptei necontenite pe care a dus-o zi la zi din vremurile uceniciei de la uzinile ,Putilov“ și până la posturile de comandă din mișcarea revoluțiostă Kalinin a învățat să iubească și să prețuiască viața. Și această iubire el a definit-o ca o trăsătură caracteristică a moralei sovietice : „Poate că în nici-o țară oameni nu iubesc atât viața ca în Uniunea Sovietică. Și tocmai dragostea de viață în statul sovietic a poporului sovietic, face ca cetățeanul statului sovietic să piardă frica de moarte, când această viață îi este amenințată de primejdie și când, pentru păstrarea ei, se încinge o luptă pe viață și pe moarte. Frica de moarte este învinsă de dorința de a păstra viața poporului sovietic și prin aceasta și sieșit. "Dispre înfățișarea morală a poporului nostru. Viața lui Kalinin de frământări, de luptă, de victorie a fost închinată în întregime poporului și partidului șt". Dela 14 ani de când a primit botezul revoluționar Kalinin a activat neîncetat pe linia aceluiași sHtal. In timp ce lucra la uzinele Putilov el deveni unul din cei mai dârzi membri ai „Uniunii de luptă pentru emanciparea clasei muncitoare” fondată de Lenin. In 1914 după ani grei de temniță, Kalinin devine membru al comitetului raional Narva al Partidului bolșevic, capătă apoi un rol conducător în organizația de Petersburg și împreună cu Lenin și Stalin pune bazele ziarului „Pravda“. In zilele lui Octomvrie 1917, Kalinin a fost unul din conducătorii insurecției armate După moartea lui Sverdlov el este ales ca președinte al Comitetului Central executiv al republicei federative ruse în care calitate ia parte activă la războiul civil, cucerindu-și o uriașă popularitate în mijlocul luptătorilor care găuresc prin jertfa lor independența statului sovietic. Din 1919 în fruntea organului suprem al Puterii sovietice, Kalinin a luptat cu dârzenie și devotament pentru întărirea statului sovietic și pentru corecta realizare a politicei lui Lenin și Stalin In Noembrie 1935, Kalinin a fost decorat cu ordinul Lenin pentru aportul său în făurirea și consolidarea primului stat socialist al munctorilor și țăranilor în Martie 1944, în timpul războiului pentru a cărui victorie Kalinin, deși bolnav, a combătut cu toată energia lui, el a primit titlul de „erou al muncii socialiste“. Pe drumul realizărilor poporului sovietic, figura de apostol și de luptător a lui M. S Kalinin rămâne ca un îndreptar luminos. Gorunul.. Nedumerirea nu mi-am clarificat-o decât în timp ce vorbea. Până atunci nu avusesem niciodată prilejul să-l aud vorbind pe primul ministru al țării. N cunoșteam numai din istorisirile acelora care au dus alături de dânsul greul luptei de desrobire a țărănimii române de sub jugul impilației boerești. Dam văzut de nenumărate ori fotografia prin toate ziarele. Aveam formată despre dânsul o imagine pe care o socoteam satisfăcătoare. Duritatea feței lui, ținuta impunătoare și aerul de hotărîre care îi țâșnea din priviri îmi erau familiare. Așteptam vizita sa la Iași, cu liniștea și bucuria revederii unui vechi și drag prieten pe care din întâmplare nu l-am putut cunoaște decât indirect, împotriva tuturor acestor date anterioare, împotriva tuturor acestor ireale legături, ceva a venit să-mi trezească nedumerirea. In acea zi istorică în care Petru Groza a călcat pragul urbei noastre. Din chiar momentul sosirii sale, când ochii mei au căpătat posibilitatea controlului efectiv al acelei imagini ce mi-am făcut-o despre luptătorul și omul de stat care se găsește astăzi In fruntea țării, m’a izbit faptul, că omul din fața mea depășea cu mult imaginea ce mi-o făcusem dinainte. Era ceva în plus față de toate datele pe care le posedam asupra lui. Din prima clipă se creiase în mijlocul celor ce-l așteptau, un curent de viguroasă încredere în viitorul fiecăruia, conștiința sigură că alături de dânsul cei mulți care îl urmează sunt pe drumul cel just. Erau acolo oameni care până la acea clipă nu aveau cele mai bune gânduri nici în privința guvernului țării și cu atât mai puțin în privința conducătorului său. M’am uitat în ochii lor și am văzut o strălucire cu totul rouă. Se simțeau rușinați. Aveau aerul că își recunosc în mod tacit vina de a se fi lăsat atât de aprig înșelați de clevetitorii răuvoitori. N’au schițat decât un gest simplu dar foarte semnificativ. Și-a căutat fiecare din ei drumul pentru a se putea apropia de dânsul și a-i strânge mâna. Sunt sigur că în acel moment au fost sinceri și că prin această strângere de mână căutau să simtă vecinătatea unui adevărat luptător. Vedeți car cât de justificată îmi era nedumerirea. Mă întrebam ce proces s’a întâmplat în sufletele lor, ce a putut să-i impresioneze într’o așa măsură? Nu mult timp după aceea, Petru Groza vorbea mulțimii de țărani și muncitori veniți să-l salute și să-i audă cuvântul. Cu un ton de o rară justețe și de o neînduplecată hotărîre, primul ministru își desfăt. GHIMPU Continuare în pag. 6-a Unde este vorba—de sinceritate— in vederea alegerilor, s’au prezentat in fața țării cu programe de guvernare, Blocul partidelor democratice care alcătuesc guvernul și partidul „istoric“ al d-lui Iuliu Maniu. Unii comentatori cotidieni dau a înțelege că aceste programe au multe puncte comune și că în discuție publică s’ar pune oarecum problema sincerității unuia sau altuia dintre protagoniști. Punându-ne și noi pe această poziție, ne permitem să facem unele observații. Programul Blocului partidelor democratice este o continuare a unei opere începute, un plan de lucru pe linia acestei opere. Multe din punctele înscrise la diferitele paragrafe care se ocupă cu rezolvarea diferitelor probleme sociale, au și fost puse în practică sau sunt pe cale de a fi puse. Programul partidului d-lui Iuliu Maniu, ridică însă grave contraziceri atât cu activitatea lui trecută cât și cu cea mai recentă de colaborare și amiciție cu forțele dictatoriale. De pildă, maniștii preconizează o serie de măsuri pentru îmbunătățirea vieții țăranilor și muncitorilor. Programul lor prevede aceste măsuri, dar iată ce-au făcut când au avut pe mâni guvernarea țării in numele aceluiaș program. Producția de cereale a fost in necontenită scădere pe timpul guvernării lor. De unde in 1928 s'a obținut o recoltă de 314.460 vag. grâu în 1932 ea a scăzut la 151.150 vag. Ziarul „Viitorul’" scrie în 15 August 1933. Fiscul vinde cu toba, pe nimic, recolta țăranilor și agricultorii nu mai găsesc nici un cumpărător pentru produsele lor. Bolile sociale măcinau masa țărănească și analfabetismul își întindea mânele-i întunecate peste plaiurile țării noastre. Țăranii își pierdeau rând pe rând pământurile care intrau in patrimoniile moșierilor și cămătarilor. In sectorul industrial situația devenise la fel de gravă. Numărul întreprinderilor industriale scade de la 3.736 in 1929, la 3.487 in 1933. Personalul întrebuințat se reduce de la 201.184 în 1929 la 152.198, in 1932. Pentru întâia oară in România apare șomajul in timpul guvernării maniste. In timp ce muncitorii mureau de foame cu miile, maniștii făceau comenzi în străinătate de unde încasau comisioane sub formă de mari sume de bani. Blocul Partidelor Democratice au și ele înscrise o serie de măsuri pentru acelaș scop : ridicarea economică și culturală a păturilor țărănești și muncitorești. Care este activitatea de până acum a guvernului în aceste domenii ? Pământul furat pe vremuri de maniști și brătieniști a fost dat îndărăt țăranilor. Echipe de medici și cantități mari de medicamente au fost trimise la sate pentru stărpirea epidemiilor. S'au creeat școli pentru neștiutori de carte. S’au format centre de mașini agicole. S’au împărțit la țară gratuit unelte de muncă etc. S’au făcut toate eforturile pentru punerea din nou in funcțiune a întreprinderilor industriale distruse de război și s’au asigurat condiții omenești de muncă printr’o justă salarizare a muncitorilor. S’a dat de lucru muncitorilor șomeri etc. etc. Prin urmare in timp ce programul Blocului Partidelor Democratice nu este de fapt decât continuarea operei de redresare și refacere a țării, programul partidului d-lui Maniu reprezintă o nouă risipă de demagogie având in urmă o tristă experiență făcută pe spinarea întregului popor. Ne miră clar că unii comentatori ai celor două platforme mai pun in discuție problema sincerității. Faptele trecutului vorbesc mai elocvent decât toate frazele meșteșugite ale bătrânilor noștri politicieni. AL. CALISTRAT