Lupta Sibiului, martie 1952 (Anul 9, nr. 2077-2102)

1952-03-01 / nr. 2077

Pagina 2 „LUPTA SIBIULUI’ VIATA SI OPERA LUI N. V. GOGOL La 4 Martie 1952 se împlinesc 100 de ani de la moartea lui Gogol, unul din cei mai mari scriitori ai lumii, întemeietor împreună cu Pușchin Si Lermontov al realismu­lui critic în literatura rusă clasică. Gogol a redat cu Putere de pă­trundere Şi căldură, viaţa Rusiei din prima jumătate a secolului al XIX-lea. El a înfăţişat marile forţe creatoare şi însuşirile minunate ale poporului rus, prezentând realist pe oamenii din popor şi obiceiurile po­porului. Opera lui este străbătută în acelaş timp de un romantism plin de dragoste de viaţă şi de iubire înflăcărată pentru ţară. Satira lui Gogol, îndreptată împotriva clasei Parazitare a moşierilor şi a asu­pririi aparatului de stat feudalo­­autocrat izvoreşte tocmai din Pa­triotismul său înfocat, din durerea pe care i-o provoacă spectacolul Patriei istovite de suferinţe. Criticul sovietic Meilah spune într'un articol, tradus şi publicat in revista »Probleme de literatură Şi artă* Nr. 1 din 1952: «Tezaurul umanist al clas­eilor se ..fini într’o contradicţie atât de flagrantă cu ideologia decadentei imperialiste, încât criticii burghezi sunt siliţi ori să strige că operele clasicilor sunt «învechite* şi «searbăde*, ori să le falsifice- Ura claselor reacţionare împotriva celor mai valoroase crea­ţii de artă^ din trecut are o istorie îndelungată. Ura lor a fost îndrep­tată Şi împotriva lui Gogol’ Şi cum să nu o urască Pe Gogol imperialiştii din America Si Europa occidentală de astăzi, când opera lui înfierează contrastele dintre bo­găţia vârfurilor privilegiate Şi mize­ria poporului, dispreţul jecmănito­rului faţă de «cei mici şi asupriţi», venalitatea Şi abuzurile celor din aparatul de stat al exploatatorilor, racilele adânci ale orânduirii bazate Pe exploatare? Dar dacă pe Gogol îl urăsc capi­taliştii, în schimb îl Preţuesc Po­poarele. In URSS, centenarul mor­ţii scriitorului este întâmpinat cu tipărirea operelor sale (în limba rusă şi în limbile Popoarelor con­locuitoare) în numeroase ediţii, este întâmpinat cu mii şi mii de spectacole, conferinţe, expoziţii etc. E semni­ficativ de asemenea, că la ultima se­siune a Consiliului Mondial al Păcii, s’a hotărît ca amintirea lui Gogol să fie cinstită într'o serie de ţări din întreaga lume- Iată o hotărîre care spune mult, fiind luată de un organ ce exprimă voinţa, năzuin­ţele şi speratele tuturor popoarelor iubitoare de pace, de un organ ce exprimă astfel, în numele acestora, adânca Preţuire a meritelor genia­lului scriitor rus faţă de cauza li­bertăţii, progresului culturii şi păcii. * Gogol s’a născut acum 143 de ani, în târguşorul Bolşie Sorociniţî, din părinţi cazaci ucrainieni. Tatăl său, Vasili Afanasievici era un mo­şier cu preocupări literare, autor de comedii în limba ucrainiană, ju­cate pe scena unui teatru organizat în casa unei rude. In 1818, N. V. Gogol a fost dat la şcoala judeţeană din Poltava, unde a învăţat aproape doi ani. Apoi a intrat la «Liceul de ştiinţe superioare” din Nejin. împrejurările istorice în care s a format din punct de vedere ideolo­gic şi artistic viitorul scriitor se caracterizează printr’un avânt al conştiinţei naţionale. Războiul Pen­tru Apărarea Patriei din 1812 a dat un imbold Puternic dezvoltării gândirii progresiste în Rusia şi a deşteptat în masse nemulţumirea faţă de despotismul ţarist­it faţă de starea înapoiată corespunzătoare regimului iobăgist. Atmosfera Politică a acestor ani a fost determinată în mare măsură de creşterea mişcării decembriste şi apoi de înfrângerea decembriştilor — primii revoluţionari ruşi care s au ridicat împotriva iobăgiei şi a auto­craţiei. Atmosfera Politică a ace­stor ani se va răsfrânge mai târziu în aproape întreaga operă a mare­lui scriitor realist. Primele încercări literare ale scriitorului datează din epoca liceu­lui- începând din 1823, el colabo­rează la revista liceului, compunând versuri și chiar o tragedie «Tâl­harii ” — opere naive, care vădesc însă un pretimpuriu talent satiric. In 1825, după moartea tatălui său, îl găsim pe Gogol stăpânit de hotărîrea de a-și pune Puterile «în slujba omenirii". Intro scrisoare adresată unei rude, el îi face cu­noscut că se ocupă de doi ani cu «studiul dreptului altor popoare” și cu al «legilor naturale* şi-i jură să nu piardă o clipă din scurta sa viaţă «fără să facă bine.* Setea aceasta de activitate Pentru b nele Public şi atitudinea de aspră con­damnare a nepăsării egoiste mic­­burgheze şi-au^ găsit exp­era în Prima din lucrările sale ce au ajuns până la noi, în poemul «Hans Kii­­chelgarten”. In vara lui 1828, Gogol termină liceul din Nejm­, iar în Decembrie pleacă la Petersburg. Capitala întâmpină cu răceală Pe tânărul entuziast sosit dintr'o Pro­vincie îndepărtată. Visurile acestuia de a «sluji omenirea" pălesc și se spulberă repede, când incepe să cunoască mai îndeaproape marele oraș. Gogol suferă eșecuri în toate domeniile. Scrisorile de recoman­­datie pe care le-a adus cu el nu-i folosesc la nimic. Nu-­i poate găsi niciun serviciu. Viata din Peter­sburg era excesiv de scumpă Pen­tru modestele resurse materiale ale lui Gogol. Scriitorul suferă o amarnică dez­­amăgire şi Pe tărâm literar- Poe­mul »Hans Kirchengarten” Publicat în 1829 sub pseudonimul V. Alov, nu are succes şi e primit cu ironie de criticii ziarelor petersburgheze. Rănit în amorul său propriu, Gogol retrage din librării şi distruge aproape toate exemplarele poemului. In Noembrie 1829, Gogol izbu­teşte să capete un post de mic func­ţionar la departamentul economiei naţionale şi al edificiilor Publice. Nu rămâne însă mult timp aici şi în Aprilie 1830 intră ca impiegat la departamentul domeniilor, unde lucrează aproape un an. In acelaş timp el studiază pictura, frecven­tând, cu regularitate Academia de Arte. Acolo face cunoştinţă cu pic­torii şi cu viaţa lor. Pe care o va descrie mai târziu în «Portretul*­­totodată Gogol reîncepe să se ocu­pe de literatură. De data aceasta nu mai scrie însă Poeme romantice şi visătoare în genul lui »Hans Kü­chelgarten” ci se îndreaptă spre viaţa ţăranilor ucrainieni şi spre folklorul ucrainean care-i erau bine cunoscute. La începutul anului 1830 Publică fără semnătură Prima lui Povestire: «Bisavriuc, sau seara din ajunul lui Ivan Cupala!1. Iar mai târziu un capitol din, romanul isto­ric rămas neterminat «Hatmanul* In Mai 1831, Gogol se întâlneşte cu Puşchin- Intre ei se leagă re­pede o strânsă prietenie. Gogol gă­seşte în Puşchin un frate mai mare Si o călăuză în domeniul literar. Gogol s’a format repede ca scriitor, datorită, într'o mare măsură, aju­torului primit de la Puşchin, care urmărea cu atenţie desvoltarea lui ideologică şi artistică. Legăturile dintre Gogol şi Puşchin sunt un minunat exemplu de colaborare ar­tistică. Pe Puşchin şi Gogol îi apro­pia în Primul rând protestul, co­mun operei amândurora, împotriva orânduirii iobăgiste și lupta co­mună pentru principiile artei legate de realitatea socială. In Septembrie 1831­ scriitorul publică Primul volum al «Serilor în sat la Dicanca”, lucrare care s a bucurat de un mare succes în rân­durile literaţilor progresişti şi ale cercurilor largi de cititori- Puşchin a salutat apariţia «Serilor» astfel: «Iată adevărata veselie, sinceră, ne­silită, fără fasoane. Şi câtă poezie de alocuri! Câtă sensibilitate! Toate acestea sunt atât de neobişnuite în literatura noastră, încât eu încă nu mi-am revenit”... «Serile în sat la Dicanca" redau după părerea lui Belinschi «toată frumuseţia naturii, tot farmecul vieţii de la ţară a oa­menilor simpli, tot ce are Poporul original şi tipic". Prin coloritul ro­mantic al nuvelelor se întrezăreşte însă clar traiul în fond Prea puţin idilic al satului ucrainian din acea vreme- Gogol nu ne arată numai chipul frumoasei Parasca cu nu­vela «Iarmarocul din Sorocintî", ci şi pe «căpetenia» satului, care câr­mueşte ca un satrap, atrăgându-şi de bună dreptate ura consătenilor. Gogol nu ne înfăţişează doar cânte­cele din bandură, jocurile şi şotiile celor tineri, ci şi sărăcia cruntă în care trăiau ţăranii. In 1832 apare Partea a doua a «Serilor în sat la Dicanca” în care e inclusă povestirea «Ivan Feodoro­­vici Sponca Si mătuşa sa” In acea­stă lucrare, Gogol descrie cu o iro­nie nimicitoare traiul trândav şi fără rost al reprezentanţilor mediu­lui Provincial moşieresc. După apariţia „Se­i’or“, Gogol a­­junge un scriitor cunoscut. El se consacră cu pasiune activităţii lite­rare şi pregăteşte pentru tipar po­vestirile care vor forma mai târziu culegerea „Mirgorod“. Pro­fetele şi planurile literare ale lui Gogol erau in vremea aceea foarte vaste. El lucrează, in afară de po­vestiri, la o istorie a Ucrainei. In toamna lui 1834 e numit profesor de istorie Universală la Universita­tea din Petersburg, pe care o pără­seşte în 1835. Tot în 1835 îi apar lui Gogol două cărţi: „Arabescuri“ şi „Mir­gorod“. In „Arabescuri“ găsim printre al­tele „Povestirile din Petersburg“, în care autorul satirizează în primul rând acele forme ale aparatului de stat menite să menţină în mod silnic regimul ţarist- «Povestirile din Pe­tersburg“ îşi îndreaptă ascuţişul cri­­ti­ci împo­riva Prne­­ona unui parvenit, pretins sta­i­or al vite­z­e­or poporu­lui, în realitate asupritorul lui direct alături de moşier. „Povestirile din Petersburg“ biciuesc moravurile cla­selor parazitare, ale căror singure preocupări erau îmbogăţirea, goana după ranguri şi plăceri uşoare. In contrast cu sbirii, parveniţii, leneşii şi desfrânaţii apar în „Arabescuri“ figura micului slujbaş chinuit şi batjocorit şi figura artistului cinstit. Asupra acestor victime ale regimului de exploatare, scriitorul se apleacă în simpatie, arătând că într’o orân­duire în care sentimentele şi rangu­rile se cumpără, omul sărac nu poate fi decât desconsiderat. În „Arabescuri“, Gogol a publicat şi unele articole cu privire la pro­blemele de artă şi istorie. Principala ideie comună a articolelor şi frag­mentelor sale despre artă este ideia caracterului necesar popular al artei şi a specificului fiecărei culturi na­ţionale. In ce priveşte istoria, eroul ei cel mai de seamă şi purtătorul conştiinţei naţionale este, pentru Go­gol, poporul. Gogol găseşte în viaţa poporului şi în trecutul său eroic un câmp larg de inspiraţie. Astfel el înfăţişează cu vigoare chipul lui Taras Bulba, erou legendar al pop­o­r­ui ucrainian. Ura împotriva duşmanilor patriei şi de­votamentul fără margini faţă de cau­za comunii — iată caracteristicile esenţiale ale eroilor povestirii „Taras flujba“ din culegerea „Mirgorod“. Dragostea de patrie este pentru Ta­ras mai puternică decât ataşamentul personal şi legăturile de sânge. Ca­racterul dârz al oamenilor gata să-şi jertfească viaţa pentru independenţa patriei, poezia puternică a libertăţii, figura eroică a bătrânului Taras Bulba şi a fiului său Ostap — poar­tă o pecete adânc populară. In „Taras Bulba“, Gogol arată ce forţe imense zac în popor. Măreţia personaje­or zugrăvite în această po­vestire contrastează puternic cu lu­mea monstruoasă şi măruntă a ne­­trebnicilor flueră-vânt ai Rusiei biro­cratice şi moşiereşti, ale cărei laturi tragice, scriit­o­ul le înfăţişează tot in volumul „Mirgood“. Povestirile „Mo­şierii de altă dată“ şi „Cum s’a certat Ivan Ivanovici cu Ivan M­ichiforovici“ prezintă astfel, sterilitatea şi goli­ciunea morală a vieţii moşiereşti de provincie în orânduirea io­­ăşistă. l­a şi „Serile în sat la Dicanca“, „Mirgo od“ descrie realitatea ucrai­niană Dar această realitate este în­făţişată din multe puncte de vedere altfel decât în „Serile în sat la Di­canca“. In .Mirgorod“, Gogol nu mai apare ca un povestitor de legende populare, ci ca un scriitor satiric ce demască cu vigoare racilele societăţii contemporane. In „Serile în sat la Dicanca“, con­tradicţia tragică între luminosul vis de viaţă sănătoasă şi fenită a po­porului şi trista realitate iobagă era văzută încă în culori romantice. In „Mirgo­od“, zugrăvirea acestei con­tradicţii capătă un realist caracter social. Prin 1835, Gogol se întâlneşte cu Belinschi, care a jucat un rol deose­bit în evo­uţia artistică a scriitorului şi în desvoltarea conţinutului ideo­logic al operelor sale. Belinschi, cel dintâi, a scos în evidenţă însemnă­tatea lui Gogol ca iniţiator al unui nou „curent realist“. După cum ne-a arătat el, Gogol descrie cu o extra­ordinară veracitate, realitatea con­temporană şi zugrăveşte „tabloul vieţii deşarte şi meschine în toată go­liciunea şi urâţenia ei monstruoasă“. In 1836, are loc prima reprezen­taţie a comediei „Revizorul“ care — după cum a mărturisit autorul mai târziu — a fost scrisă cu in­tenţia de a aduna „într’o singură grămadă tot ce era rău în Rusia_, toate nedreptăţile care se comit în locurile şi în împrejurimile unde se cere oamenilor cât mai multă drep­tate“. In „Revizorul“, Gogol a creat personaje reale şi tipice, înfăţişând toată putreziciunea aparatului biro­cratic al Rusiei iobăgiste. In această piesă, prefectul şi funcţionarii din jurul său reprezintă o clică trândavă şi hrăpăreaţă, care se îmbogăţeşte pe socoteala poporului şi a statului. Comedia lui Gogol a stârnit o mare vâlvă şi a iscat discuţii vii. Cercu­ile reacţionare l-au acuzat cu răutate pe autor că a defăimat func­ţionărimea şi au susţinut că oraşul din „Revizorul“ „nu e un oraş ru­sesc“ şi că tot ce se întâmplă în piesă e „neverosimil“ şi bazat pe anecdotă. Cercurile progresiste au primit însă cu totul altfel comedia lui Gogol. Tineretul universitar era încântat. Mulţi studenţi învăţaseră pe de rost scene întregi din piesă. Curând după aceea, la 6 iulie 1836, Gojot, nemulţumit de atmosfera nefavorabilă creată de oficialităţi în jurul piesei sale şi având nevoie de un tratament medical serios, pleacă pentru un timp în străinătate. Scriito­ul se stabileşte mai întâi în Elveţia (unde reia lucrul la ro­manul „Suflete moarte“, început încă din 1835), stă câtva timp la Paris, vreo doi ani la Roma, apoi în di­verse staţiuni climaterice din Ger­mania . .. Dar peste tot unde se duce, Gogol se simte străin. Dorul de pa­trie îl frământă. Atunci se hotărăşte să se întoarcă în Rusia şi în Septembrie 1839 so­seşte la Moscova, întâlnirile cu Be­linschi contribuese să întărească con­­şti­nţa datoriei sale de scriitor, critic al societăţii iobăgiste. In Mai 1840, pleacă din nou în Italia, unde termină primul volum al „Sufletelor moarte“, iar în Oc­tombrie 1840 se întoarce în Rusia ca să-şi publice noua operă. După imense greutăţi provocate de cenzura ţaristă, la sfârşitul lui Mai 1842 apare primul volum din „Su­flete moarte“. Gogol înfăţişează în lucrarea sa, Rusia moşierească, pe proprietarii cruzi ai milioanelor de ţărani iobagi, exploataţi fără milă. Cartea a produs o impresie extra­ordinară,­­ mai puternică încă de­cât „Revizorul“. Elementele progre­siste ale societăţii au primi-o cu entuziasm. Bogatul ei conţinut social a fost menţionat şi de Cernâşevschi în jurnalul său: „Am luat „Suflete moarte“... e măreţ, e într’adevăr măreţ! Nu-i niciun cuvânt de prisos, e uimitor! Şi toată viaţa rusească din diferitele ei sfere este cuprinsă în ele“, flerţen a salutat cu entuziasm „Sufletele moarte“ şi a caracterizat minunat această operă şi marea ei însemnătate socială. „După „Revi­zorul“ — sene el — Gogol şi-a înt­ors privirea spre moşierimea no­bilă şi a expus în văzul tuturor a­­ceastă lume necunoscută, retrasă în culise, departe de drumurile şi ora­şele mari şi îngropată în străfundu­rile satelor, această Rusie a micilor nobili, care cu toate că duc o viaţă tăcută şi par să fie complet absor­biţi de grija pentru pământurile lor, ascund totuşi o corupţie mai pro­fundă decât cea din Vest. Mulţumită lui Gogol i-am văzut, în sfârşit, ie­şind din castelele şi conacurile lor fară mască şi fără podoabe, pururea beţi şi îmbuibaţi, sclavi fără demni­tate ai puterii şi tirani fără cruţare faţă de iobagii lor, storcând vlaga şi sugând sângele poporului cu a­­ceeaşi naturaleţă şi cu aceeaşi nai­vitate cu care copilul suge sânul ma­mei sale. „Sufletele moarte“ au zgu­duit toată Rusia. Rusia contemporană avea absolută nevoie de un astfel de rechizitoriu. E istoricul boalei, scris de o mână de maestru". In această genială operă, Gogol a mai arătat că dincolo de hotarele re­strânsei lumi a nobilimii şi de mon­struoasa cloacă a moşierilor feudali, există o uriaşă Rusie populară şi ţărănească. Prezenţa poporului şi ne­mulţumirea acestuia faţă de starea în care se află, precum şi ecourile ac­ţiunil­or lui spontane contra moşieri­lor, se simt într’o serie întreagă de pasagii ale romanului Gogol pleacă la 5 iunie 1842 la Roma. Aici termină comedia „Căsă­toria“, scrie lucrarea „Plecarea de la teatru după premiera unei comedii“ şi povestirea „Mantaua“. Sănătatea lui Gogol însă, cu toate îngrijirile primite, se înrăutăţeşte. Nemulţumit de felul cum merge lucrul la al doilea volum din „Suflete moarte“, Gogol arde în 1845 manuscrisul primei ver­siuni a acestuia. In Rusia de după 1840 începu­seră deja să se schiţeze tendinţele cu neputinţă de stăvilit ale desvol­­tării capitalismului. Gogol simţea a­­dânc aceste tendinţe şi, cu prilejul şederii sale în străinătate, le-a văzut deosebit de clar consecinţele. De­­aceea a luat faţă de cultura bur­gheză o atitudine făţişă de dispreţ şi duşmănie. Demascând orânduirea moşierească şi birocratică a Rusiei iobăgiste, Gogol se teme totodată şi de triumful burgheziei. Căutând o ieşire din contradicţiile ivite, Gogol n’a putut să le rezolve în mod just, fapt pe care îl vădesc: „Pasagiile alese din corespondenţa cu priete­nii“. Ultimii ani ai vieţii Gogol şi-i petrece la Moscova, din ce în ce mai bolnav şi mai obosit. Gogol a murit în mizerie, la 4 Martie 1852. La moartea marelui scriitor, gu­vernul ţarist a avut grijă să ia toate măsurile ca elementele Pro­­gresate să nu-şi poată manifesta simpatia. I­ S. Turgheniev a fost arestat Pentru că a Publicat un ne­crolog al lui Gogol­ Totuşi, înmor­mântarea acestuia a luat caracterul unei demonstraţii publice. Studenţii i-au purtat pe braţe sicriul, pe care o mulţime imensă l-a urmat. « Pentru desvoltarea literaturii şi Pentru toată mişcarea de eliberare din Rusia, importanţa operelor lui Gogol e imensă. Creaţia lui Gogol a dat o lovitură serioasă vechii orânduiri iobăgiste şi a contribuit la trezirea şi desvoltarea ideilor re­voluţionare. Gogol a contribuit la crearea adevăratei culturi şi lite­raturi democrate a Poporului rus. In aceasta constă marea însemnă­tate a activităţii lui de artist realist. Personajele lui Gogol şi-au pă­strat puterea de demascare până în zilele noastre Si­­ şi-o vor păstra atâta vreme, cât în lume vor mai exista exploatatori şi exploataţi. Lenin a dat de multe ori ca exemplu personajele lui Gogol com- Parându-le cu duşmanii revoluţiei, cu liberalii, cu menşevicii şi alte soiuri de reacţionari. Tovarăşul Stalin s’a folosit şi el de tipurile lui Gogol, ca să combată pe criticii burghezi ai Constituţiei URSS, sau Pe Politicienii mic-burghezi. Ura neîmpăcată a lui Gogol îm­potriva condiţiilor sociale care schi­lodesc moraliceşte omul, protestul său împotriva orânduirii întemeiate pe proprietatea particulară, drago­stea lui fierbinte Pentru Patrie şi Popor îl apropie de noi şi-l fac un contemporan al nostru. Lucările lui­­ Gogol ne ajută în lupta împotriva imperialismului mondial şi a rămăşiţelor capitalis­mului de la noi din ţară, în lupta împotriva celor care, aşa cum spune Gogol în «însemnările unui nebun", «nu vor decât un sigur lucru: bani, bani şi iar bani, şi care pentru bani sunt în stare de orice tică­loşie, de orice crimă, de înrobirea cu orice mijloace a Popoarelor şi de războie atomice şi bacteriologice Ciclu de conferinţe închinat comemorării a o sută de ani dela moartea marelui scriitor şi dramaturg rus N. V. Gogol Comitetul orăşenesc ARLUS din Sibiu organizează un ciclu de conf­erinţe in cinstea comemoră­rii a o sută de ani dela moartea mare­lui scriitor şi dra­maturg N. V. Gogol. Aceste conferinţe se vor ţine între 1—8 Martie a.c. Azi. Sâmbătă după masă la ore­le 17, în sala şcolii elementare Nr. 1 va conferenţia tov. Max Fröhlich d­espre: „Demascarea absolutismului ţarist în opera lui Gogol“. In ziua de 3 Martie orele 17 în sala căminului cultural ,,Ştefan Gheorghiu“, va conferenţia tov. N. N. Mată despre. ..Gogol, cla­sic al dramaturgiei universale“. In ziua de 5 Martie orele 17, în sala căminului cultural ..Ştefan Gheorghiu“, va conferenţia tov. Ionel Cheregi despre: „Opera lui Gogol, armă puternică în lupta pentru pace“. In ziua de 8 Martie la orele 17, în aceeaşi sală va conferenţia tov. N. N. Munteanu despre: „In­fluenţa lui Gogol asupra litera­turii române“. Oamenii muncii din oraşul nos­tru sunt invitaţi să participe la aceste conferinţe în număr cât mai mare. Expoziţia cărţii Librăria Noastră Nr. 1 şi 2 din Sibiu organizează Du­minică 2 Martie a. c. ora 101/2013 o EXPOZIŢIE A CĂRŢII. In cadrul acetei ex­poziţii se va conferenţia des­pre marele scriitor rus Nico­­laa Gogol. Anul IX — Nr. 207? SPECTACOLE Cinematografe Cinema ,.Pacea“ prezintă „Ta­ras Șevcenko“ Cinema „Victoria“ prezintă „Patriotul“ seria II. Cinema „7 Noembrie“ prezintă „Căderea Berlinului“ seria I. Cinema „Timpuri Noui“ pre­zintă „Kazahstanul Sovietic“.

Next