Lupta Sibiului, martie 1952 (Anul 9, nr. 2077-2102)
1952-03-01 / nr. 2077
Pagina 2 „LUPTA SIBIULUI’ VIATA SI OPERA LUI N. V. GOGOL La 4 Martie 1952 se împlinesc 100 de ani de la moartea lui Gogol, unul din cei mai mari scriitori ai lumii, întemeietor împreună cu Pușchin Si Lermontov al realismului critic în literatura rusă clasică. Gogol a redat cu Putere de pătrundere Şi căldură, viaţa Rusiei din prima jumătate a secolului al XIX-lea. El a înfăţişat marile forţe creatoare şi însuşirile minunate ale poporului rus, prezentând realist pe oamenii din popor şi obiceiurile poporului. Opera lui este străbătută în acelaş timp de un romantism plin de dragoste de viaţă şi de iubire înflăcărată pentru ţară. Satira lui Gogol, îndreptată împotriva clasei Parazitare a moşierilor şi a asupririi aparatului de stat feudaloautocrat izvoreşte tocmai din Patriotismul său înfocat, din durerea pe care i-o provoacă spectacolul Patriei istovite de suferinţe. Criticul sovietic Meilah spune într'un articol, tradus şi publicat in revista »Probleme de literatură Şi artă* Nr. 1 din 1952: «Tezaurul umanist al claseilor se ..fini într’o contradicţie atât de flagrantă cu ideologia decadentei imperialiste, încât criticii burghezi sunt siliţi ori să strige că operele clasicilor sunt «învechite* şi «searbăde*, ori să le falsifice- Ura claselor reacţionare împotriva celor mai valoroase creaţii de artă^ din trecut are o istorie îndelungată. Ura lor a fost îndreptată Şi împotriva lui Gogol’ Şi cum să nu o urască Pe Gogol imperialiştii din America Si Europa occidentală de astăzi, când opera lui înfierează contrastele dintre bogăţia vârfurilor privilegiate Şi mizeria poporului, dispreţul jecmănitorului faţă de «cei mici şi asupriţi», venalitatea Şi abuzurile celor din aparatul de stat al exploatatorilor, racilele adânci ale orânduirii bazate Pe exploatare? Dar dacă pe Gogol îl urăsc capitaliştii, în schimb îl Preţuesc Popoarele. In URSS, centenarul morţii scriitorului este întâmpinat cu tipărirea operelor sale (în limba rusă şi în limbile Popoarelor conlocuitoare) în numeroase ediţii, este întâmpinat cu mii şi mii de spectacole, conferinţe, expoziţii etc. E semnificativ de asemenea, că la ultima sesiune a Consiliului Mondial al Păcii, s’a hotărît ca amintirea lui Gogol să fie cinstită într'o serie de ţări din întreaga lume- Iată o hotărîre care spune mult, fiind luată de un organ ce exprimă voinţa, năzuinţele şi speratele tuturor popoarelor iubitoare de pace, de un organ ce exprimă astfel, în numele acestora, adânca Preţuire a meritelor genialului scriitor rus faţă de cauza libertăţii, progresului culturii şi păcii. * Gogol s’a născut acum 143 de ani, în târguşorul Bolşie Sorociniţî, din părinţi cazaci ucrainieni. Tatăl său, Vasili Afanasievici era un moşier cu preocupări literare, autor de comedii în limba ucrainiană, jucate pe scena unui teatru organizat în casa unei rude. In 1818, N. V. Gogol a fost dat la şcoala judeţeană din Poltava, unde a învăţat aproape doi ani. Apoi a intrat la «Liceul de ştiinţe superioare” din Nejin. împrejurările istorice în care s a format din punct de vedere ideologic şi artistic viitorul scriitor se caracterizează printr’un avânt al conştiinţei naţionale. Războiul Pentru Apărarea Patriei din 1812 a dat un imbold Puternic dezvoltării gândirii progresiste în Rusia şi a deşteptat în masse nemulţumirea faţă de despotismul ţaristit faţă de starea înapoiată corespunzătoare regimului iobăgist. Atmosfera Politică a acestor ani a fost determinată în mare măsură de creşterea mişcării decembriste şi apoi de înfrângerea decembriştilor — primii revoluţionari ruşi care s au ridicat împotriva iobăgiei şi a autocraţiei. Atmosfera Politică a acestor ani se va răsfrânge mai târziu în aproape întreaga operă a marelui scriitor realist. Primele încercări literare ale scriitorului datează din epoca liceului- începând din 1823, el colaborează la revista liceului, compunând versuri și chiar o tragedie «Tâlharii ” — opere naive, care vădesc însă un pretimpuriu talent satiric. In 1825, după moartea tatălui său, îl găsim pe Gogol stăpânit de hotărîrea de a-și pune Puterile «în slujba omenirii". Intro scrisoare adresată unei rude, el îi face cunoscut că se ocupă de doi ani cu «studiul dreptului altor popoare” și cu al «legilor naturale* şi-i jură să nu piardă o clipă din scurta sa viaţă «fără să facă bine.* Setea aceasta de activitate Pentru b nele Public şi atitudinea de aspră condamnare a nepăsării egoiste micburgheze şi-au^ găsit expera în Prima din lucrările sale ce au ajuns până la noi, în poemul «Hans Kiichelgarten”. In vara lui 1828, Gogol termină liceul din Nejm, iar în Decembrie pleacă la Petersburg. Capitala întâmpină cu răceală Pe tânărul entuziast sosit dintr'o Provincie îndepărtată. Visurile acestuia de a «sluji omenirea" pălesc și se spulberă repede, când incepe să cunoască mai îndeaproape marele oraș. Gogol suferă eșecuri în toate domeniile. Scrisorile de recomandatie pe care le-a adus cu el nu-i folosesc la nimic. Nu-i poate găsi niciun serviciu. Viata din Petersburg era excesiv de scumpă Pentru modestele resurse materiale ale lui Gogol. Scriitorul suferă o amarnică dezamăgire şi Pe tărâm literar- Poemul »Hans Kirchengarten” Publicat în 1829 sub pseudonimul V. Alov, nu are succes şi e primit cu ironie de criticii ziarelor petersburgheze. Rănit în amorul său propriu, Gogol retrage din librării şi distruge aproape toate exemplarele poemului. In Noembrie 1829, Gogol izbuteşte să capete un post de mic funcţionar la departamentul economiei naţionale şi al edificiilor Publice. Nu rămâne însă mult timp aici şi în Aprilie 1830 intră ca impiegat la departamentul domeniilor, unde lucrează aproape un an. In acelaş timp el studiază pictura, frecventând, cu regularitate Academia de Arte. Acolo face cunoştinţă cu pictorii şi cu viaţa lor. Pe care o va descrie mai târziu în «Portretul*totodată Gogol reîncepe să se ocupe de literatură. De data aceasta nu mai scrie însă Poeme romantice şi visătoare în genul lui »Hans Küchelgarten” ci se îndreaptă spre viaţa ţăranilor ucrainieni şi spre folklorul ucrainean care-i erau bine cunoscute. La începutul anului 1830 Publică fără semnătură Prima lui Povestire: «Bisavriuc, sau seara din ajunul lui Ivan Cupala!1. Iar mai târziu un capitol din, romanul istoric rămas neterminat «Hatmanul* In Mai 1831, Gogol se întâlneşte cu Puşchin- Intre ei se leagă repede o strânsă prietenie. Gogol găseşte în Puşchin un frate mai mare Si o călăuză în domeniul literar. Gogol s’a format repede ca scriitor, datorită, într'o mare măsură, ajutorului primit de la Puşchin, care urmărea cu atenţie desvoltarea lui ideologică şi artistică. Legăturile dintre Gogol şi Puşchin sunt un minunat exemplu de colaborare artistică. Pe Puşchin şi Gogol îi apropia în Primul rând protestul, comun operei amândurora, împotriva orânduirii iobăgiste și lupta comună pentru principiile artei legate de realitatea socială. In Septembrie 1831 scriitorul publică Primul volum al «Serilor în sat la Dicanca”, lucrare care s a bucurat de un mare succes în rândurile literaţilor progresişti şi ale cercurilor largi de cititori- Puşchin a salutat apariţia «Serilor» astfel: «Iată adevărata veselie, sinceră, nesilită, fără fasoane. Şi câtă poezie de alocuri! Câtă sensibilitate! Toate acestea sunt atât de neobişnuite în literatura noastră, încât eu încă nu mi-am revenit”... «Serile în sat la Dicanca" redau după părerea lui Belinschi «toată frumuseţia naturii, tot farmecul vieţii de la ţară a oamenilor simpli, tot ce are Poporul original şi tipic". Prin coloritul romantic al nuvelelor se întrezăreşte însă clar traiul în fond Prea puţin idilic al satului ucrainian din acea vreme- Gogol nu ne arată numai chipul frumoasei Parasca cu nuvela «Iarmarocul din Sorocintî", ci şi pe «căpetenia» satului, care cârmueşte ca un satrap, atrăgându-şi de bună dreptate ura consătenilor. Gogol nu ne înfăţişează doar cântecele din bandură, jocurile şi şotiile celor tineri, ci şi sărăcia cruntă în care trăiau ţăranii. In 1832 apare Partea a doua a «Serilor în sat la Dicanca” în care e inclusă povestirea «Ivan Feodorovici Sponca Si mătuşa sa” In această lucrare, Gogol descrie cu o ironie nimicitoare traiul trândav şi fără rost al reprezentanţilor mediului Provincial moşieresc. După apariţia „Sei’or“, Gogol ajunge un scriitor cunoscut. El se consacră cu pasiune activităţii literare şi pregăteşte pentru tipar povestirile care vor forma mai târziu culegerea „Mirgorod“. Profetele şi planurile literare ale lui Gogol erau in vremea aceea foarte vaste. El lucrează, in afară de povestiri, la o istorie a Ucrainei. In toamna lui 1834 e numit profesor de istorie Universală la Universitatea din Petersburg, pe care o părăseşte în 1835. Tot în 1835 îi apar lui Gogol două cărţi: „Arabescuri“ şi „Mirgorod“. In „Arabescuri“ găsim printre altele „Povestirile din Petersburg“, în care autorul satirizează în primul rând acele forme ale aparatului de stat menite să menţină în mod silnic regimul ţarist- «Povestirile din Petersburg“ îşi îndreaptă ascuţişul critici împoriva Prneona unui parvenit, pretins staior al vitezeor poporului, în realitate asupritorul lui direct alături de moşier. „Povestirile din Petersburg“ biciuesc moravurile claselor parazitare, ale căror singure preocupări erau îmbogăţirea, goana după ranguri şi plăceri uşoare. In contrast cu sbirii, parveniţii, leneşii şi desfrânaţii apar în „Arabescuri“ figura micului slujbaş chinuit şi batjocorit şi figura artistului cinstit. Asupra acestor victime ale regimului de exploatare, scriitorul se apleacă în simpatie, arătând că într’o orânduire în care sentimentele şi rangurile se cumpără, omul sărac nu poate fi decât desconsiderat. În „Arabescuri“, Gogol a publicat şi unele articole cu privire la problemele de artă şi istorie. Principala ideie comună a articolelor şi fragmentelor sale despre artă este ideia caracterului necesar popular al artei şi a specificului fiecărei culturi naţionale. In ce priveşte istoria, eroul ei cel mai de seamă şi purtătorul conştiinţei naţionale este, pentru Gogol, poporul. Gogol găseşte în viaţa poporului şi în trecutul său eroic un câmp larg de inspiraţie. Astfel el înfăţişează cu vigoare chipul lui Taras Bulba, erou legendar al poporui ucrainian. Ura împotriva duşmanilor patriei şi devotamentul fără margini faţă de cauza comunii — iată caracteristicile esenţiale ale eroilor povestirii „Taras flujba“ din culegerea „Mirgorod“. Dragostea de patrie este pentru Taras mai puternică decât ataşamentul personal şi legăturile de sânge. Caracterul dârz al oamenilor gata să-şi jertfească viaţa pentru independenţa patriei, poezia puternică a libertăţii, figura eroică a bătrânului Taras Bulba şi a fiului său Ostap — poartă o pecete adânc populară. In „Taras Bulba“, Gogol arată ce forţe imense zac în popor. Măreţia personajeor zugrăvite în această povestire contrastează puternic cu lumea monstruoasă şi măruntă a netrebnicilor flueră-vânt ai Rusiei birocratice şi moşiereşti, ale cărei laturi tragice, scriitoul le înfăţişează tot in volumul „Mirgood“. Povestirile „Moşierii de altă dată“ şi „Cum s’a certat Ivan Ivanovici cu Ivan Michiforovici“ prezintă astfel, sterilitatea şi goliciunea morală a vieţii moşiereşti de provincie în orânduirea ioăşistă. la şi „Serile în sat la Dicanca“, „Mirgo od“ descrie realitatea ucrainiană Dar această realitate este înfăţişată din multe puncte de vedere altfel decât în „Serile în sat la Dicanca“. In .Mirgorod“, Gogol nu mai apare ca un povestitor de legende populare, ci ca un scriitor satiric ce demască cu vigoare racilele societăţii contemporane. In „Serile în sat la Dicanca“, contradicţia tragică între luminosul vis de viaţă sănătoasă şi fenită a poporului şi trista realitate iobagă era văzută încă în culori romantice. In „Mirgood“, zugrăvirea acestei contradicţii capătă un realist caracter social. Prin 1835, Gogol se întâlneşte cu Belinschi, care a jucat un rol deosebit în evouţia artistică a scriitorului şi în desvoltarea conţinutului ideologic al operelor sale. Belinschi, cel dintâi, a scos în evidenţă însemnătatea lui Gogol ca iniţiator al unui nou „curent realist“. După cum ne-a arătat el, Gogol descrie cu o extraordinară veracitate, realitatea contemporană şi zugrăveşte „tabloul vieţii deşarte şi meschine în toată goliciunea şi urâţenia ei monstruoasă“. In 1836, are loc prima reprezentaţie a comediei „Revizorul“ care — după cum a mărturisit autorul mai târziu — a fost scrisă cu intenţia de a aduna „într’o singură grămadă tot ce era rău în Rusia_, toate nedreptăţile care se comit în locurile şi în împrejurimile unde se cere oamenilor cât mai multă dreptate“. In „Revizorul“, Gogol a creat personaje reale şi tipice, înfăţişând toată putreziciunea aparatului birocratic al Rusiei iobăgiste. In această piesă, prefectul şi funcţionarii din jurul său reprezintă o clică trândavă şi hrăpăreaţă, care se îmbogăţeşte pe socoteala poporului şi a statului. Comedia lui Gogol a stârnit o mare vâlvă şi a iscat discuţii vii. Cercuile reacţionare l-au acuzat cu răutate pe autor că a defăimat funcţionărimea şi au susţinut că oraşul din „Revizorul“ „nu e un oraş rusesc“ şi că tot ce se întâmplă în piesă e „neverosimil“ şi bazat pe anecdotă. Cercurile progresiste au primit însă cu totul altfel comedia lui Gogol. Tineretul universitar era încântat. Mulţi studenţi învăţaseră pe de rost scene întregi din piesă. Curând după aceea, la 6 iulie 1836, Gojot, nemulţumit de atmosfera nefavorabilă creată de oficialităţi în jurul piesei sale şi având nevoie de un tratament medical serios, pleacă pentru un timp în străinătate. Scriitoul se stabileşte mai întâi în Elveţia (unde reia lucrul la romanul „Suflete moarte“, început încă din 1835), stă câtva timp la Paris, vreo doi ani la Roma, apoi în diverse staţiuni climaterice din Germania . .. Dar peste tot unde se duce, Gogol se simte străin. Dorul de patrie îl frământă. Atunci se hotărăşte să se întoarcă în Rusia şi în Septembrie 1839 soseşte la Moscova, întâlnirile cu Belinschi contribuese să întărească conştinţa datoriei sale de scriitor, critic al societăţii iobăgiste. In Mai 1840, pleacă din nou în Italia, unde termină primul volum al „Sufletelor moarte“, iar în Octombrie 1840 se întoarce în Rusia ca să-şi publice noua operă. După imense greutăţi provocate de cenzura ţaristă, la sfârşitul lui Mai 1842 apare primul volum din „Suflete moarte“. Gogol înfăţişează în lucrarea sa, Rusia moşierească, pe proprietarii cruzi ai milioanelor de ţărani iobagi, exploataţi fără milă. Cartea a produs o impresie extraordinară, mai puternică încă decât „Revizorul“. Elementele progresiste ale societăţii au primi-o cu entuziasm. Bogatul ei conţinut social a fost menţionat şi de Cernâşevschi în jurnalul său: „Am luat „Suflete moarte“... e măreţ, e într’adevăr măreţ! Nu-i niciun cuvânt de prisos, e uimitor! Şi toată viaţa rusească din diferitele ei sfere este cuprinsă în ele“, flerţen a salutat cu entuziasm „Sufletele moarte“ şi a caracterizat minunat această operă şi marea ei însemnătate socială. „După „Revizorul“ — sene el — Gogol şi-a întors privirea spre moşierimea nobilă şi a expus în văzul tuturor această lume necunoscută, retrasă în culise, departe de drumurile şi oraşele mari şi îngropată în străfundurile satelor, această Rusie a micilor nobili, care cu toate că duc o viaţă tăcută şi par să fie complet absorbiţi de grija pentru pământurile lor, ascund totuşi o corupţie mai profundă decât cea din Vest. Mulţumită lui Gogol i-am văzut, în sfârşit, ieşind din castelele şi conacurile lor fară mască şi fără podoabe, pururea beţi şi îmbuibaţi, sclavi fără demnitate ai puterii şi tirani fără cruţare faţă de iobagii lor, storcând vlaga şi sugând sângele poporului cu aceeaşi naturaleţă şi cu aceeaşi naivitate cu care copilul suge sânul mamei sale. „Sufletele moarte“ au zguduit toată Rusia. Rusia contemporană avea absolută nevoie de un astfel de rechizitoriu. E istoricul boalei, scris de o mână de maestru". In această genială operă, Gogol a mai arătat că dincolo de hotarele restrânsei lumi a nobilimii şi de monstruoasa cloacă a moşierilor feudali, există o uriaşă Rusie populară şi ţărănească. Prezenţa poporului şi nemulţumirea acestuia faţă de starea în care se află, precum şi ecourile acţiunilor lui spontane contra moşierilor, se simt într’o serie întreagă de pasagii ale romanului Gogol pleacă la 5 iunie 1842 la Roma. Aici termină comedia „Căsătoria“, scrie lucrarea „Plecarea de la teatru după premiera unei comedii“ şi povestirea „Mantaua“. Sănătatea lui Gogol însă, cu toate îngrijirile primite, se înrăutăţeşte. Nemulţumit de felul cum merge lucrul la al doilea volum din „Suflete moarte“, Gogol arde în 1845 manuscrisul primei versiuni a acestuia. In Rusia de după 1840 începuseră deja să se schiţeze tendinţele cu neputinţă de stăvilit ale desvoltării capitalismului. Gogol simţea adânc aceste tendinţe şi, cu prilejul şederii sale în străinătate, le-a văzut deosebit de clar consecinţele. Deaceea a luat faţă de cultura burgheză o atitudine făţişă de dispreţ şi duşmănie. Demascând orânduirea moşierească şi birocratică a Rusiei iobăgiste, Gogol se teme totodată şi de triumful burgheziei. Căutând o ieşire din contradicţiile ivite, Gogol n’a putut să le rezolve în mod just, fapt pe care îl vădesc: „Pasagiile alese din corespondenţa cu prietenii“. Ultimii ani ai vieţii Gogol şi-i petrece la Moscova, din ce în ce mai bolnav şi mai obosit. Gogol a murit în mizerie, la 4 Martie 1852. La moartea marelui scriitor, guvernul ţarist a avut grijă să ia toate măsurile ca elementele Progresate să nu-şi poată manifesta simpatia. I S. Turgheniev a fost arestat Pentru că a Publicat un necrolog al lui Gogol Totuşi, înmormântarea acestuia a luat caracterul unei demonstraţii publice. Studenţii i-au purtat pe braţe sicriul, pe care o mulţime imensă l-a urmat. « Pentru desvoltarea literaturii şi Pentru toată mişcarea de eliberare din Rusia, importanţa operelor lui Gogol e imensă. Creaţia lui Gogol a dat o lovitură serioasă vechii orânduiri iobăgiste şi a contribuit la trezirea şi desvoltarea ideilor revoluţionare. Gogol a contribuit la crearea adevăratei culturi şi literaturi democrate a Poporului rus. In aceasta constă marea însemnătate a activităţii lui de artist realist. Personajele lui Gogol şi-au păstrat puterea de demascare până în zilele noastre Si şi-o vor păstra atâta vreme, cât în lume vor mai exista exploatatori şi exploataţi. Lenin a dat de multe ori ca exemplu personajele lui Gogol com- Parându-le cu duşmanii revoluţiei, cu liberalii, cu menşevicii şi alte soiuri de reacţionari. Tovarăşul Stalin s’a folosit şi el de tipurile lui Gogol, ca să combată pe criticii burghezi ai Constituţiei URSS, sau Pe Politicienii mic-burghezi. Ura neîmpăcată a lui Gogol împotriva condiţiilor sociale care schilodesc moraliceşte omul, protestul său împotriva orânduirii întemeiate pe proprietatea particulară, dragostea lui fierbinte Pentru Patrie şi Popor îl apropie de noi şi-l fac un contemporan al nostru. Lucările lui Gogol ne ajută în lupta împotriva imperialismului mondial şi a rămăşiţelor capitalismului de la noi din ţară, în lupta împotriva celor care, aşa cum spune Gogol în «însemnările unui nebun", «nu vor decât un sigur lucru: bani, bani şi iar bani, şi care pentru bani sunt în stare de orice ticăloşie, de orice crimă, de înrobirea cu orice mijloace a Popoarelor şi de războie atomice şi bacteriologice Ciclu de conferinţe închinat comemorării a o sută de ani dela moartea marelui scriitor şi dramaturg rus N. V. Gogol Comitetul orăşenesc ARLUS din Sibiu organizează un ciclu de conferinţe in cinstea comemorării a o sută de ani dela moartea marelui scriitor şi dramaturg N. V. Gogol. Aceste conferinţe se vor ţine între 1—8 Martie a.c. Azi. Sâmbătă după masă la orele 17, în sala şcolii elementare Nr. 1 va conferenţia tov. Max Fröhlich despre: „Demascarea absolutismului ţarist în opera lui Gogol“. In ziua de 3 Martie orele 17 în sala căminului cultural ,,Ştefan Gheorghiu“, va conferenţia tov. N. N. Mată despre. ..Gogol, clasic al dramaturgiei universale“. In ziua de 5 Martie orele 17, în sala căminului cultural ..Ştefan Gheorghiu“, va conferenţia tov. Ionel Cheregi despre: „Opera lui Gogol, armă puternică în lupta pentru pace“. In ziua de 8 Martie la orele 17, în aceeaşi sală va conferenţia tov. N. N. Munteanu despre: „Influenţa lui Gogol asupra literaturii române“. Oamenii muncii din oraşul nostru sunt invitaţi să participe la aceste conferinţe în număr cât mai mare. Expoziţia cărţii Librăria Noastră Nr. 1 şi 2 din Sibiu organizează Duminică 2 Martie a. c. ora 101/2013 o EXPOZIŢIE A CĂRŢII. In cadrul acetei expoziţii se va conferenţia despre marele scriitor rus Nicolaa Gogol. Anul IX — Nr. 207? SPECTACOLE Cinematografe Cinema ,.Pacea“ prezintă „Taras Șevcenko“ Cinema „Victoria“ prezintă „Patriotul“ seria II. Cinema „7 Noembrie“ prezintă „Căderea Berlinului“ seria I. Cinema „Timpuri Noui“ prezintă „Kazahstanul Sovietic“.