Lupta, iulie 1885 (Anul 2, nr. 76-83)

1885-07-31 / nr. 83

ANUL II. rVo. H3. ABONAMENTE Un an......................12 fr. ^ an.........................7 „ Pentru St­reinState Un an.....................20 fr. *1, an .... 11 ., Administrația in trtr. Podul­ Vech­iu Casele Papadopol. ZIAR LIBERAL-OPOSITIONIST aa. B?* jSk. as. iei MEKCuita -w :* iw e *e. * DIRECTOR POLITIC, G. PANE. Un nmner 10 bani MEECUEI 31 IULIE 1885 ss n : ANENCIERI Un rănd în p. III. 30 b. / \ Un rănd în p. IV. 25 b. S fjî. j Un număr vechiu . 25 b.­­ Manuscriptele nepubli­cate se vor arde. ICA Iaşi 30 Iulie 1885 Se lucrează la ministerul instrucţiei, aceasta este necontestat. Ministru instrucţiune!, publică în Monitorul de la 25 Iulie un plan de reor­ganizare a liceelor, seoalelor de fete şi seoa­­lelor normale primare. Iată pe scurt în ce constă planul de reor­ganizare. Se separă internatele de externate. Liceele Sf. Sava şi Matei Basarab din Bu­cureşti, Liceul din Iaşi şi cel din Craiova, până acum populate de interni şi externi, de acum înainte devin licee frecventate nu­mai de elevi externi câte 400 de fie­care. Statul înfiinţază incă două licee nouă, două licee model, unul în Bucureşti şi altul în Iaşi, desti­­nate numai la interni cu câte 400 elevi din care o parte vor fi bursieri şi restul solvenţi cu plată de cîte 1000 lei pe an. Cele trei şcoli centrale de fete din Bucureşti, Iaşi şi Craiova au actualminte cîte 80 de bursiere, la acest număr se va adăugi la fie­care din aceste şcoli căte 170 eleve solvente cu plata de 1000 lei pe an. In fine, în şcoalele normale primare a statu­lui din Bucureşti, Iaşi, Galaţi şi Bârlad sunt actualminte 340 normalişti bursieri, acest număr ▼a fi crescut încă cu 460 elevi solvenţi cu plata de 300 lei pe an. In privinţa mijloacelor cu care să vor în­treţinea cele două licee-internate de creat, lăsăm cuvîntul ministrului de instrucţie: „Se poate ajunge la acest resultat fără nici o „creştere de cheltueli pentru Stat. „Statul are acum în cele patru internate ale „sale 194 bursieri, cari costă în total 150,000 „lei. Două licee conţinând până la 800 şcolari „ar da loc la sporirea numărului bursierilor până „la 220. Cele 580 locuri disponibile s’ar reserva „pentru internii cu plată, socotiţi a 1,000 lei „pe an fie­care, ceea-ce ar produce în total „588.000 lei, care pe lângă cei 150.000 lei ce „se cheltuesc acum cu cele patru internate, face „un total de 730.000 lei, pe când întreţinerea „ambelor licee în cele mai bune condiţiunî, cu „personalul lor didactic şi administrativ, cu ma­terialul lor, cu totul, nu ar costa de­cît 588­­mii lei.“ Acelaş lucru ministru propune, ca mijloace bă­neşti, şi în privinţa şcoalelor de fete şi de nor­­maliene. Pensiunea elevelor şi a elevilor sol­venţi va trebui să acopere cheltuelile ce se vor ivi. Să discutăm puţin proiectul. Lăsăm de­o­cam­dată chestia pedagogică a internatelor şi a externa­telor de o parte, trecem peste credinţa, falsă după noi, în efectele salutare a concentrare! elevi­lor in două internate. Cu aceleaşi mijloce cu care astăzi cele 4 internate ale statului sunt rele, tot cu ele, ministru crede, că reduse la două, aceste vor deveni excelente. Noi condamnăm ceva mai fundamental, con­damnăm reforma şi spiritul ei. Este ştiut că cu ocazia ori­cărei reforme în instrucţie, statele moderne şi al nostru pănă acum a făcut şi fac sacrificii. Care sunt sacrificiile în actuala re­formă ? Care este D. E. numărul de elevi sărăci care vor profita din ea ? Intru cît invăţămîntul gratuit, singurul de care să poate servi o ţară democratică, să lăţeşte ? La toate acestea pro­­ectul respunde în mod negativ. Statul, după proiect, să face intreprenor de educaţie publică, face un singur sacrificiu, acela de a primi bani de la părinţii copiilor ca a­­poi să-i împărţască la furnisori, profesori etc. Pentru aceasta el să adresază la clientela cea­­ bogată din societate. El zice publicului, în sub­stanţă, următoarele: „văd că instrucţia nu este „respăndită, văd D.E. că numărul liceelor nu „este suficient şi că ar mai trebui două înfi­inţate, văd că numai 240 de fete din ţară fac „studii secundare, văd că numai 340 de viitori „învăţători rurali sunt în şcoalele normale, din „care numai câte 85 absolvenţi esă anual, nu­­„măr cu totul insuficient pentru popularea scoa­bele săteşti; le văd toate acestea şi voesc să „introduc îmbunătăţiri. Inse să ştii, tu public, „că eu stai nu sunt ele loc dispus să fac sa­crificii nici pentru lăţirea învăţămîntului liceal, „nici pentru răspândirea culturei între femei, „nici pentru creşterea numărului învăţătorilor „săteşti. Cei ce voesc dar ca copii şi fetele lor „să aibă instrucţie, nu au de cât să plătească „mie, să’mî plătească 1000 de lei pentru cur­­„sul secundar, 300 de lei cei ce doresc să de­­„vină învăţători de sat, dar eu bine voesc a’mi „lua sarcina de educator plătit, căci cine ştie... „poate să a mi casă şi mie un mic câştig!“... Apoi astfel de reforme sunt uşor de tot de indeplinit. A căuta pur şi simplu să iei de la şcoalele private pe elevii şi elevele ce şi a­­cum învaţă carte, făcându-le acestor şcoli o con­curenţă cam neloială,­a te adresa prin refor­mele tale numai la cei ce pot plăti, cu toate că aceia pot găsi mijloace de a să educa; a continua să laşi în ignoranță pe cei care nu au mijloace, asemenea reformă, o mai repetăm, este ieftină de tot, este, ca tendință, chiar scandaloasă. Aceasta este oare datoria unui guvern, mai ales democratic ? Mai mult, este această ten­dinţă, în ţările chiar aristocratice, adecă a crea licee model pentru elevii bogaţi ? îmbună­tăţirea culturei claselor sarace trebue ea lasată de o parte? Căci asta face proectul. Nu este oare derizoriu cănd existînd actual 198 de e­­levi bursieri, după reforma proectată, numărul lor se va ridica pănă la 220 adecă cu 22 e­­levi mai mult ? Această reformă trebue combătută din toate puterile, ea întroduce un principiu de care chiar ţările despotice şi bătrîne voesc să să desbare ; ea introduce plata în invăţămîntul se­cundar, ea alungă sau restrânge gratuitatea care trebue să fie baza învăţământului nostru. Ea in­troduce plata pănă acolo pănă unde nici o ţară nu a dus’o ! In adevăr, a face ca chiar cei ce să destină la modesta carieră de învăţători să­teşti să’şi plătească cursurile, este ceva enorm. A face să atîrne respândirea instrucţiei în sate de la părinţii cu mijloace care vor bine voi aşi da copii în şcoale normale, este ceva scandalos. Nu să poate un despreţ mai mare pentru cla­sele sarace, nu se poate o derecţie mai făţiş favorabilă claselor bogate sau îndemânatice!.. Ştim că la toate acestea nu să obiectează lipsa de mijloace. Acesta este un pretext, mai cu samă pentru guvernul actual. Să cheltuesc bani pentru toate nemicurile, să aruncă chiar pe fereastră, să consumă­mn diurne şi în secături sume enorme şi cînd îi vorba de în­­văţămînt, toate instinctele reacţionare şi de sgărce­­nie cuprind de o data pe ministrul de instrucţie. El vine cu planuri de reformă din a cărui realizare numai 22 de elevi sărăci au să profite, pe când numărul celor cu mijloace care vor profita este următorul : 580 elevi liceali, 510 "Tete şi 460 elevi normalieni !... Ca să să vadă mai bine spiritul care domină re­forma propusă, adăugim numai un lucru: liceele ce se vor crea în mintea creatorului lor, sunt destinate a fi licee model, a avea materialul cel mai com­plect, profesorii cei mai buni etc. Dar liceele cu externate adecă acele gratuite, vor fi licee nemodele, îngrijite ca vai de ele !.. Se vor lua profesorii cei buni de la acestea pentru a să împodobi cu ei celelalte! Protestăm în contra acestui nou spirit ce ca­ută a să introduce în instrucţiunea publică, spirit ce pănă acum, trebue să mărturisim, ma­­car că s’a succedat tot felul de guverne, conser­vatoare, liberale şi nu lam văzut însă transpirând de la 1859 în­coace !.. A trebuit ca tot co­lectivitatea să deschidă calea aceasta în in­strucţie după cum a deschis’o şi în celelalte ramuri !.. Ne rezumăm: să să creeze şcoli secundare (să să remarce că nu zicem licee), să să în­­mulţască numărul şcoalelor de fete, nu însă centrale, să să sporească numărul normali­­ştilor, de cît toate acestea să să facă gra­tuit, pe socoteala statului. Nu să încape economie meschină cănd e vorba de instrucţie. La fie­care reformă noi avem de principiu a întreba, ce are de câştigat clasa care nu poate cheltui pentru invăţămînt, întru­cât instrucţia are a se lăţi în acele pături care pănă acum au fost inaccesibile ei? Cănd respunsul la acea­stă întrebare este negativ, atunci reforma nu numai că nu trebue a avea loc, dar ea este chiar dăunătoare. Asemenea reformă tinde a sapa mai tare prapastia socială între cei bogaţi şi să­răci, ea scoboară cu atît mai mult nivelul cla­selor laborioase cu cât rădică mai sus pe acela a clasei care poate cheltui 1000 de lei pe an de fie­care copil. O singură observaţie incă. Ministrul de in­strucţie prin proectul său rezolveşte indirect o chestie foarte grea şi importantă, anume felul învăţământului ce trebue dezvoltat. Prin crearea de încă două fire, să pronunţă pentru lăţirea învăţământului actual. Asupra acestui punct ne facem earăşi rezerve catagorice. Astăzi am tratat sumar chestiunea din punct de vedere democratic şi social. In numărul viitor vom discuta chestiunea şcoalelor de fete şi întru­căt este necesitate de înfiinţarea incă a două licee cu programul şi tendinţa celor actuale. ----------------« -4 fr» «---------------­ Nu avem obiceiul a polemiza cu ziarele co­lectiviste, pentru deosebite motive; unele din a­­cele ziare sunt aşa de ignobile încăt nu merită să le cetească cineva, dar încă să mai intre în vorbă cu ele; altele, precum e „Voinţa Naţio­nală“, sunt de o aşa vădită rea credinţă încăt ori­ce discuţie devine inutilă. Iată un exemplu proaspăt în ceia ce pri­veşte categoria din urmă. „Voinţa Naţională“ din 16 iulie să ocupă de chestia tarifelor dru­mului de fer. Iată cum începe revista sa : E în adevăr un lucru de uimit uşurinţa cu care unele ziare de la noi discută cestiunele cele mai serioase, fără a face cea mai mică cer­cetare, fără a’şi procura macar căte­va date po­sitive de icî, de colo, le vezi scriind, criticând c’o seninătate şi c’o aparenţă de siguranţă în afaceri unde scriitorul conştiincios nu poate face un pas fără a consulta tabele, fără a se împie­deca de cifre. Acum de curând bunăoară, mai multe ziare, luăndu-se după „Lupta“ din Iași, au făcut oare-

Next