Lupta, iulie 1885 (Anul 2, nr. 76-83)
1885-07-31 / nr. 83
ANUL II. rVo. H3. ABONAMENTE Un an......................12 fr. ^ an.........................7 „ Pentru StreinState Un an.....................20 fr. *1, an .... 11 ., Administrația in trtr. Podul Vechiu Casele Papadopol. ZIAR LIBERAL-OPOSITIONIST aa. B?* jSk. as. iei MEKCuita -w :* iw e *e. * DIRECTOR POLITIC, G. PANE. Un nmner 10 bani MEECUEI 31 IULIE 1885 ss n : ANENCIERI Un rănd în p. III. 30 b. / \ Un rănd în p. IV. 25 b. S fjî. j Un număr vechiu . 25 b. Manuscriptele nepublicate se vor arde. ICA Iaşi 30 Iulie 1885 Se lucrează la ministerul instrucţiei, aceasta este necontestat. Ministru instrucţiune!, publică în Monitorul de la 25 Iulie un plan de reorganizare a liceelor, seoalelor de fete şi seoalelor normale primare. Iată pe scurt în ce constă planul de reorganizare. Se separă internatele de externate. Liceele Sf. Sava şi Matei Basarab din Bucureşti, Liceul din Iaşi şi cel din Craiova, până acum populate de interni şi externi, de acum înainte devin licee frecventate numai de elevi externi câte 400 de fiecare. Statul înfiinţază incă două licee nouă, două licee model, unul în Bucureşti şi altul în Iaşi, destinate numai la interni cu câte 400 elevi din care o parte vor fi bursieri şi restul solvenţi cu plată de cîte 1000 lei pe an. Cele trei şcoli centrale de fete din Bucureşti, Iaşi şi Craiova au actualminte cîte 80 de bursiere, la acest număr se va adăugi la fiecare din aceste şcoli căte 170 eleve solvente cu plata de 1000 lei pe an. In fine, în şcoalele normale primare a statului din Bucureşti, Iaşi, Galaţi şi Bârlad sunt actualminte 340 normalişti bursieri, acest număr ▼a fi crescut încă cu 460 elevi solvenţi cu plata de 300 lei pe an. In privinţa mijloacelor cu care să vor întreţinea cele două licee-internate de creat, lăsăm cuvîntul ministrului de instrucţie: „Se poate ajunge la acest resultat fără nici o „creştere de cheltueli pentru Stat. „Statul are acum în cele patru internate ale „sale 194 bursieri, cari costă în total 150,000 „lei. Două licee conţinând până la 800 şcolari „ar da loc la sporirea numărului bursierilor până „la 220. Cele 580 locuri disponibile s’ar reserva „pentru internii cu plată, socotiţi a 1,000 lei „pe an fiecare, ceea-ce ar produce în total „588.000 lei, care pe lângă cei 150.000 lei ce „se cheltuesc acum cu cele patru internate, face „un total de 730.000 lei, pe când întreţinerea „ambelor licee în cele mai bune condiţiunî, cu „personalul lor didactic şi administrativ, cu materialul lor, cu totul, nu ar costa decît 588mii lei.“ Acelaş lucru ministru propune, ca mijloace băneşti, şi în privinţa şcoalelor de fete şi de normaliene. Pensiunea elevelor şi a elevilor solvenţi va trebui să acopere cheltuelile ce se vor ivi. Să discutăm puţin proiectul. Lăsăm deocamdată chestia pedagogică a internatelor şi a externatelor de o parte, trecem peste credinţa, falsă după noi, în efectele salutare a concentrare! elevilor in două internate. Cu aceleaşi mijloce cu care astăzi cele 4 internate ale statului sunt rele, tot cu ele, ministru crede, că reduse la două, aceste vor deveni excelente. Noi condamnăm ceva mai fundamental, condamnăm reforma şi spiritul ei. Este ştiut că cu ocazia oricărei reforme în instrucţie, statele moderne şi al nostru pănă acum a făcut şi fac sacrificii. Care sunt sacrificiile în actuala reformă ? Care este D. E. numărul de elevi sărăci care vor profita din ea ? Intru cît invăţămîntul gratuit, singurul de care să poate servi o ţară democratică, să lăţeşte ? La toate acestea proectul respunde în mod negativ. Statul, după proiect, să face intreprenor de educaţie publică, face un singur sacrificiu, acela de a primi bani de la părinţii copiilor ca apoi să-i împărţască la furnisori, profesori etc. Pentru aceasta el să adresază la clientela cea bogată din societate. El zice publicului, în substanţă, următoarele: „văd că instrucţia nu este „respăndită, văd D.E. că numărul liceelor nu „este suficient şi că ar mai trebui două înfiinţate, văd că numai 240 de fete din ţară fac „studii secundare, văd că numai 340 de viitori „învăţători rurali sunt în şcoalele normale, din „care numai câte 85 absolvenţi esă anual, nu„măr cu totul insuficient pentru popularea scoabele săteşti; le văd toate acestea şi voesc să „introduc îmbunătăţiri. Inse să ştii, tu public, „că eu stai nu sunt ele loc dispus să fac sacrificii nici pentru lăţirea învăţămîntului liceal, „nici pentru răspândirea culturei între femei, „nici pentru creşterea numărului învăţătorilor „săteşti. Cei ce voesc dar ca copii şi fetele lor „să aibă instrucţie, nu au de cât să plătească „mie, să’mî plătească 1000 de lei pentru cur„sul secundar, 300 de lei cei ce doresc să de„vină învăţători de sat, dar eu bine voesc a’mi „lua sarcina de educator plătit, căci cine ştie... „poate să a mi casă şi mie un mic câştig!“... Apoi astfel de reforme sunt uşor de tot de indeplinit. A căuta pur şi simplu să iei de la şcoalele private pe elevii şi elevele ce şi acum învaţă carte, făcându-le acestor şcoli o concurenţă cam neloială,a te adresa prin reformele tale numai la cei ce pot plăti, cu toate că aceia pot găsi mijloace de a să educa; a continua să laşi în ignoranță pe cei care nu au mijloace, asemenea reformă, o mai repetăm, este ieftină de tot, este, ca tendință, chiar scandaloasă. Aceasta este oare datoria unui guvern, mai ales democratic ? Mai mult, este această tendinţă, în ţările chiar aristocratice, adecă a crea licee model pentru elevii bogaţi ? îmbunătăţirea culturei claselor sarace trebue ea lasată de o parte? Căci asta face proectul. Nu este oare derizoriu cănd existînd actual 198 de elevi bursieri, după reforma proectată, numărul lor se va ridica pănă la 220 adecă cu 22 elevi mai mult ? Această reformă trebue combătută din toate puterile, ea întroduce un principiu de care chiar ţările despotice şi bătrîne voesc să să desbare ; ea introduce plata în invăţămîntul secundar, ea alungă sau restrânge gratuitatea care trebue să fie baza învăţământului nostru. Ea introduce plata pănă acolo pănă unde nici o ţară nu a dus’o ! In adevăr, a face ca chiar cei ce să destină la modesta carieră de învăţători săteşti să’şi plătească cursurile, este ceva enorm. A face să atîrne respândirea instrucţiei în sate de la părinţii cu mijloace care vor bine voi aşi da copii în şcoale normale, este ceva scandalos. Nu să poate un despreţ mai mare pentru clasele sarace, nu se poate o derecţie mai făţiş favorabilă claselor bogate sau îndemânatice!.. Ştim că la toate acestea nu să obiectează lipsa de mijloace. Acesta este un pretext, mai cu samă pentru guvernul actual. Să cheltuesc bani pentru toate nemicurile, să aruncă chiar pe fereastră, să consumămn diurne şi în secături sume enorme şi cînd îi vorba de învăţămînt, toate instinctele reacţionare şi de sgărcenie cuprind de o data pe ministrul de instrucţie. El vine cu planuri de reformă din a cărui realizare numai 22 de elevi sărăci au să profite, pe când numărul celor cu mijloace care vor profita este următorul : 580 elevi liceali, 510 "Tete şi 460 elevi normalieni !... Ca să să vadă mai bine spiritul care domină reforma propusă, adăugim numai un lucru: liceele ce se vor crea în mintea creatorului lor, sunt destinate a fi licee model, a avea materialul cel mai complect, profesorii cei mai buni etc. Dar liceele cu externate adecă acele gratuite, vor fi licee nemodele, îngrijite ca vai de ele !.. Se vor lua profesorii cei buni de la acestea pentru a să împodobi cu ei celelalte! Protestăm în contra acestui nou spirit ce caută a să introduce în instrucţiunea publică, spirit ce pănă acum, trebue să mărturisim, macar că s’a succedat tot felul de guverne, conservatoare, liberale şi nu lam văzut însă transpirând de la 1859 încoace !.. A trebuit ca tot colectivitatea să deschidă calea aceasta în instrucţie după cum a deschis’o şi în celelalte ramuri !.. Ne rezumăm: să să creeze şcoli secundare (să să remarce că nu zicem licee), să să înmulţască numărul şcoalelor de fete, nu însă centrale, să să sporească numărul normaliştilor, de cît toate acestea să să facă gratuit, pe socoteala statului. Nu să încape economie meschină cănd e vorba de instrucţie. La fiecare reformă noi avem de principiu a întreba, ce are de câştigat clasa care nu poate cheltui pentru invăţămînt, întrucât instrucţia are a se lăţi în acele pături care pănă acum au fost inaccesibile ei? Cănd respunsul la această întrebare este negativ, atunci reforma nu numai că nu trebue a avea loc, dar ea este chiar dăunătoare. Asemenea reformă tinde a sapa mai tare prapastia socială între cei bogaţi şi sărăci, ea scoboară cu atît mai mult nivelul claselor laborioase cu cât rădică mai sus pe acela a clasei care poate cheltui 1000 de lei pe an de fiecare copil. O singură observaţie incă. Ministrul de instrucţie prin proectul său rezolveşte indirect o chestie foarte grea şi importantă, anume felul învăţământului ce trebue dezvoltat. Prin crearea de încă două fire, să pronunţă pentru lăţirea învăţământului actual. Asupra acestui punct ne facem earăşi rezerve catagorice. Astăzi am tratat sumar chestiunea din punct de vedere democratic şi social. In numărul viitor vom discuta chestiunea şcoalelor de fete şi întrucăt este necesitate de înfiinţarea incă a două licee cu programul şi tendinţa celor actuale. ----------------« -4 fr» «--------------- Nu avem obiceiul a polemiza cu ziarele colectiviste, pentru deosebite motive; unele din acele ziare sunt aşa de ignobile încăt nu merită să le cetească cineva, dar încă să mai intre în vorbă cu ele; altele, precum e „Voinţa Naţională“, sunt de o aşa vădită rea credinţă încăt orice discuţie devine inutilă. Iată un exemplu proaspăt în ceia ce priveşte categoria din urmă. „Voinţa Naţională“ din 16 iulie să ocupă de chestia tarifelor drumului de fer. Iată cum începe revista sa : E în adevăr un lucru de uimit uşurinţa cu care unele ziare de la noi discută cestiunele cele mai serioase, fără a face cea mai mică cercetare, fără a’şi procura macar căteva date positive de icî, de colo, le vezi scriind, criticând c’o seninătate şi c’o aparenţă de siguranţă în afaceri unde scriitorul conştiincios nu poate face un pas fără a consulta tabele, fără a se împiedeca de cifre. Acum de curând bunăoară, mai multe ziare, luăndu-se după „Lupta“ din Iași, au făcut oare-