Lupta, octombrie 1885 (Anul 2, nr. 106-117)
1885-10-09 / nr. 109
ANUL II. No. 109 ABONAMENTE Un an................12 fr. \ im .... . 1 „ Pentru StreinState Un an................20 fr. 1 î «-H. - _ • • ■ • 11 „ Administrația in Str. Podul Vechiu Casele Papadopol. Un immer lit bani MERCURI 9 OCTOMVRE 1885 ANENCIERI rănd în p. III. 30 I) rând în p. IV. 25 b. număr vechiu . 25 b. anuscriptele nepublicate se vor arde. a» a tsf:»2- ‘BK HA. fliJSalg DIRECTOR w ® t^î tei: r. t*s h. 9 POLITIC, G. PANE. ■gr® îj c: Iaşi 8 Octomvre 1885 In numărul trecut am aratat cara toate mijloacele întrebuinţate până acum de opoziţie, nu au reuşit nici pot reuşi aşa cum sunt impregiurările. Ce trebue ca opoziţia să faca ? Iată marea chestiune la care ne vom sili a respunde. Pană acum opoziţia a cruţat pe rege; aceasta a fost o mare greşală. Pe câtă vreme regele, de la care atârnă d. Brătianu, va fi la adăpostul atacurilor opoziţiei, pe atâta vreme nimic nu va sili pe şeful statului să asculte reclamaţiile opiniei publice. Căci pentru ce le-ar asculta ? Pe de o parte are un minister care îi este servil, pe de altă parte, are o opoziţie , care îl declară neresponsabil. Ce l’ar face dar să schimbe situaţia ? Pentru ca să cadă d. Brătianu, trebue lovit regele. Numai cănd regele va videa o furtună generală rădicată în contra sa, când va simţi că însuşi temelia tronului să stidue, numai atunci va binevoi a aviza. Cât timp nu va fi pusă regelui chestiunea între d. Brătianu şi între siguranţa tronului, căt timp regele va putea păstră şi pe d. Brătianu şi respectul ţarei, pe atît timp să înşală cineva cînd crede că regele se va separa de Primul său ministru. Şi procedînd asfel vom fi în dreptul nostru. Regele de fapt este responsabil, el îl mănţine pe d. Brătianu şi nimeni altul. De mult opinia publică l’ar fi svărlit pe omuşorul ce să joacă de’ a cancelarul, dacă regele nu i-ar fi dat voe ca să zugrume acea opinie publică. Fiind clar că un singur om ţine pe d. Brătianu Prim ministru, şi încă singurul din ţară care nu trebue să aibă o voinţă a sa după constituţie, asupra acelui om să ne îndreptăm lovitele. Şi să nu să spună că opoziţia nu trebue să rupă cu regele de vreme ce mîne poate membrii ei pot să-i servească de consilieri. Cănd regele va fi împins de împregiurări nu va avea ce să facă, el va primi de consilieri chiar pe cei mai înverşunaţi duşmani ai lui. Deja el ne-a dat o dovadă de acest înalt tact politic forţat. Oare faptul că d. Candiano Popescu a fost adjutant regesc, faptul că conspiratorul de la Ploeşti d. I. Brătianu este Prim ministru, faptul că cel cu fraza „că este un abuz între ţară şi „tron“ este ministru, faptul că autorul „spionului „Prusian“ este ministru şi favoritul curţei, toate acestea nu dovedesc îndeajuns că regele ştie a uita când nu poate face alminterea ? Să-l punem deci în poziţie ca să nu poată face alminterea. In acest scop o campanie în regulă în contra regelui este necesară, fără ea, osteneală zadarnică. Trecem mai departe. Opoziţia trebue să între în faza acţiunei, a acţiune! energice, violente, disperate însurpînduşi, mai dinainte, toată respunderea, primind toate sacrificiile, gata de a suferi ori şi ce. Să dăm un exemplu : Dacă exploatatorii centrului Africei ar fi numai simpli călători, fricoşi ca epuri şi timizi ca căprioarele, nu s’ar fi ajuns la rezultatele ştienţifice de până acum. Dar nu, ei sunt în acelaş timp luptători gata aşi disputa, viaţa. Ei ţin în o mînă carnetul de note, iar în cealaltă, revolverul; ei îşi fac drum nu numai cu daruri ci şi cu sabie pintre populaţiele selbatice. Ei bine...noi opoziţia ne aflăm în ţara noastră in mijlocul selbătăciei colectiviste, acelaşi lucru să facem şi noi. Să nu fim simpli turişti politici cu guetre de orator şi cu pălărie de diplomat, să nu avem drept singură armă condeiul, dar drept pavază o bucată de hârtie pentru a dresa un protest. Cu selbaticiî, cu nelegiuiţii nu să verbalisază. Să nu fugim ca epuri, când un Tilmeanu din tribul Brătenesc să arată, să nu ne mişcăm întru atît cât prin acţiunea noastră să fim siguri că nu riscăm nici un fir de păr din capul nostru, nici un ban din averea noastră. Mai bine în acest caz să rămânem acasă, după cum toţi timizii şi cei ce nu iubesc a să derangia fac exploraţii geografice în cabinetul lor de lucru pe hărţi şi pe mapernonde, admirând la distanţă curagiul unui Livingston, Burke, Spake, Stanley dar ei stând frumuşel la gura sobei cu scufie caldă pe cap şi cu flanele pe trup. Cu curagiul epurelui şi cu persistenţa copiilor nu să restoarnă un guvern în o ţară unde nu e opinie publică şi unde guvernul să menţine prin arbitrar şi forţă. O noua direcţie trebue dată activităţei noastre, un nou uz trebue făcut din drepturile noastre. Câteva exemple vor lămuri sensul vorbelor noastre. Aşa cum e opoziţia astăzi, Camerile servile sunt în stare să voteze ori şi ce din ordinul stăpânului în contra conştiinţei lor, dacă mai au o conştiinţă, dovada dotaţiunei coronei etc. Mine, dacă d. Brăteanu le va ordona să voteze separarea unei bucăţi de teritor, mine o votează. Căci ce riscă aşa numiţii deputaţi şi senatori ? Pielea lor ? Nu. Riscă dispreţul public, cu acesta ei sunt deprinşi. Ei ştiu că după volume cele mai înairtoase sa duc de iau băuturi răcoritoare la Capşu, mînîncă copios la Broft, reintră în localităţile lor liniştiţi. Cum voiţi ca cu o aseminea nulă responsabilitate ei să nu facă orice comedii ? Poate au respundere la alte alegeri? De loc. Poliţia să însărcinează să-i realeagă, aşa că iei un moment nu să găsesc faţă în faţă cu o responsabilitate de fapt. Ei bine ! aceasta trebue să înceteze. Opoziţia trebue să să organiseze asfel încât deputaţii şi senatorii cu pietre şi glod să fie primiţi la eşirea din şedinţă, sau la sosirea pe la casele lor după fiecare vot servil şi infam. Pe la locurile publice, pe la gări, înaintea oamenilor manifestări ostile să întâlnească. Să ştie fiecare colectivist mai de samă, că la eşirea din şedinţă are de dat samă singurului judecător din ţară, opiniei publice indignate. Mai departe. Să facem întruniri înse nu pentru a perora în albastru, ci pentru a propaga rezistenţa legală, violentă faţă cu orice agent guvernamental care şi’areşi din sfera legală, faţa cu orice autoritate publică care ar lucra contra legei. Şi să nu facem asemenea intruniri cu uşele închise , să le deschidem largi şi mari. Să între dacă vor pofti toţi Ulmenii, Tobocii şi Lipienii, să între subcomisari şi sergenţi deghizaţi, înse tuturor acestor mizerabili să li sa anuare crierii cănd vor îndrăzni să ne atace. Am voi să ştim cărui mizerabil îi va mai da mîna să fie agresiv cănd va şti că pielea lui e în joc. Să nu ne abţinem de la alegeri, din contra să mergem la urnă dar să mergem gata a azvîrli pe ferestre pe oricine va îndrăzni să ameninţe pe alegători sau să violeze secretul votului. Să ne formăm o poliţie a noastră care să apere casele cetăţenilor de agenţii poliţieneşti şi să le fae pofta acestora de a mai aduce ca pe ei pe alegători, să-î împedecăm cu forţa şi cu scandal de la asemenea fapte oprite de lege. La fiecare act servil să organizăm manifestări de stradă în frunte cu tot ce-i mai inteligent şi mai curând în rândurile opoziţiei. Lasă să aresteze poliţia pe Kogălniceanu, Lascar Catargiu, Vernescu, Lahovari, Blaremberg, lasă să împrăştie cu baioneta pe tot ce este mai cu vază în ţară, pentru singurul lucru că nu mai pot aceştia tolera ilegalitatea. Consecvenţile acestor acte arbitrare ar fi necalculabile. Cănd opoziţia se va organiza ca în fiecare zi să fie în un colţ al ţărei un scandal legal, când ziariştii vor fi daţi în judecată pentru ultragiu regelui, oamenii politici închişi pentru manifestări publice, cetăţeni cu vază pentru rezistenţa legală şi violentă, cănd guvernul nu va putea să ia o măsură servilă, când oamerile nu vor putea da un vot de complezenţa fără ca scandal şi ciocniri violente să nu să întâmple, fără ca ordinea poliţienească să nu fie tulburată, când toţi noi din opoziţie vom alerga la puntul unde trebue să să facă manifestarea, opuind o barieră deţinătorilor ilegali ai puterei, când toate acestea şi multe altele vor avea loc, atunci am voi să videm dacă regele va putea ţine mai departe urechele astupate şi ochii închişi, am voi să videm dacă Austria şi Germania va mai putea zice că acest guvern îi cel mai bun căci singurul poate menţinea ordinea în ţară. Dar pentru toate acestea să cere ca membrii opoziţiei să facă sacrificiul persoanei şi a averea lor, să fie decişi a merge până în capăt pe calea rezistenţei, alminterea nu să poate face nemic serios. In timpul lui 16 Mai în Franţa, daca republicană nu dezvoltau o energie colosală şi nu riscau persoana lor, astăzi republica nu exista. Fiecare îş aduce aminte listele întregi de ziare date în judecată, milioanele de amenzi şi zecile de ani de închisoare pronunţate de Trib. reacţionare. Fiecare îşi aminteşte cum Gambetta a fost dat în judecată pentru ultragiu către Mareşalul de Mac-Mahon. A fost necalculabil numărul cetăţenilor aruncaţi în prizon pentru ţipete sediţioase, pentru întruniri nelegale şi pentru tot felul de pretexte. Rezultatul a fost că republicanii au învins. Gambetta cel tîrît pe banca corecţională a eşit din această încercare mai mare, mai ca prestigiu. Să gândească la toate acestea şefii opoziţiei, să ştie că prin agenţi plătiţi nu fac nimic, că ei trebue să dea semnalul unei acţiuni puternice, ei, dacă au convingere în dreptatea cauzei lor. La caz contrar să nu să mai vorbească de opoziţie căci ea nu există. Vom reveni. Studenţii Universitari Romăni, întruniţi anul acesta în Brăila, au respins cererea studenţilor Universitari Evrei din capitală de a fi admişi în Congres ; modul cum această cerere a fost răspinsă, recunoscută ; ea fu întimpinată mai întăi cu huidueli şi strigăte electorale şi apoi ruptă în public,in aplausele inimoasei şi patrioticei tinerimi Universitare. Puţinii studenţi, care se inscrisese să vorbească, le fu peste putinţă se zică un cuvânt, din causa vuetelor asurzitoare de „jos pereniinaţiî, afară cu Jidanii...“ etc. Voi fi lasa la o parte fapta aceasta a studenţilor, care vorbeşte de sine, şi mă voia ocupa pur şi simplu numai de chestia evree. Mai întâi, ie întrebarea, pentru ce, cu ce scop se adună studenţii, în fiecare an, în u-