Lupta, ianuarie 1887 (Anul 4, nr. 149-169)

1887-01-28 / nr. 167

ANUL IV No. 16­T ABONAMENTE In țară Un an..............................................30 lei V2 an...................................................15 » 3 luni......................................................8 „ In străinătate Un an..............................................40 lei 72 an...................................................20 „ S luni...................................................10 „ 10 Bani Numerar EDIȚIA ARTEIA E E D A U Ț I A Galea Victoriei, 35. Viața Teatrului Director politic, G. PA NU ANUNCIURI Anunciuri pe pagina III . . 1 leu linia » » » IV . . 25 bani „ A SE AU REIS­A In România la administraţia ziarului. In Franţa, Italia, Austro-Ungaria, şi Anglia la AGENŢIA LIBERA, rue Notre-Dame des Victoi­­res, 50 (place de la Bourse) Paris. In Orient, la EASTERN AGENCT Constantinopol ADMINISTRAȚIA Tip. Med. Gr. Luis, Stx­. Academiei, 24* Civititotea colectivist Cancanuri politice Comisiunea legislativa BOTOŞENENII NEDREPTĂŢIŢI CRO­NICA (II Re Galantuomo) CRONICA PARLAMENTARA Constituţionalismul colectivist Constituţionalismul este o formă deja compromisă în mai toate ţările unde el să practică. La noi m­­ai mult ca opt­imie.­­ Daca el a avut şi a adus vre­un bine, daca el să menţine în ţările cu opinie“publică, ba chiar are un viitor destul de îndelungat, aceasta provine din următoarea cauză : Parlamentarismul şi modul cum să recrută puterea legislativă convine admirabil tendinţei ce au masele de a acapara puterea şi de a să servi cu ,ea în profitul lor, în­ folosul ce­lor mulţi. Parlamentarismul este un admira­bil mijloc ca masele populare să smul­gă puterea din mâna vechei clase dirigente, să o pună pe aceasta în minoritate, ba chiar să’e dicteze ce ele vor voi. El dar a avut un rol pe care în câte­va ţări şi­­l-a îndeplinit, a făcut să treacă puterea din mâna celor pu­ţini în mâna celor mulţi. Operînd această transplantare de forţe constituţionalismul nu a fost lipsit de păcate; şi sub forma popu­lară ca şi sub forma aristocratică burgheză cum fusese în Anglia, el a produs risipă în finanţe, a distribuit favoruri, a fost un mijloc de corup­­ţiune. Un singur lucru numai s’a schimbat: în loc ca favoriţii, îmbogăţiţii, cei ce se folosiră de avantagii să fie o clasă restrânsă, o mână de oameni de la suprafaţa socială, după noua transfor­mare, favorurile, avantagiele, bună­tăţile­ să revarsă asupra claselor mun­citoare, asupra acelor sărace care au mult mai multă nevoe de protegjarea şi încuragjarea statului şi a resurse­lor lui. Din acest punct de vedere, con­stituţionalismul, având de bază sufra­giul universal sau ceva analog, a fost un bine pentru societăţi, el a servit de admirabil instrument de democra­tizare a ideilor, de distrugere a cla­selor şi a prejudeţelor sociale, şi chiar de oare­care îndreptare a neegalită­­ţilor economice sociale. Venind la ţara noastră zicem: Dacă constituţionalismul îşi are un rol şi o misiune de îndeplinit, apoi nu poate fi alta de­cât rolul care e l-a avut şi misiunea care o îndepli­neşte la alte popoare, anume ridica­rea claselor populare şi influenţa lor în cârmuirea afacerilor statului. Este acum întrebarea: ce au făcut toate partidele şi mai cu seamă aşa numiţii liberali din această formă de­ guvern, cum s’a slujit ei cu dânsa şi în ce scop? Nu am nevoe ca să răspund pe larg la această întrebare. Aşa nu­miţii liberali au făcut, din această formă largă, democratică, un instru­ment îngust de clasă. Ce zicem ? Nici chiar de clasă ci pur şi simplu de coterie. Constituţionalismul în mâna lor a devenit un instrument de presiune al unei minorităţi asupra marei majo­rităţi , parlamentarismul s’a prefă­cut la dânşii în un odios instrument pus la dispoziţia unei coterii pentru ca să voteze legi şi să ia măsuri pri­vitoare la membrii acelei coterii şi la cei cu care ei au relaţii de tot felul. Singurul deci folos al acestei forme de guvern a dispărut ; raţiunea de a fi populară nu există. Oamenii de la guvern au lăsat partea cea bună a constituţionalismului şi a desvoltat, a mărit în mod colosal de­fectele sistemei, arătîndu-le în faţa publicului şi trăgind din ele foloase o camarilă, o anti­cameră politică. Iar masa populară, acea masă pen­tru care s’a susţinut necesitatea intro­ducerea acestei forme de guvern în ţară la noi, acea masă serveşte de instrument, de bază pentru clădirea egoistă şi esclusivistă a ceea ce nu­mesc ei constituţionalism. Tendinţa primitivă este deci cu desăvârşire falsificată. Constituţiona­lismul este compromis mai înainte de a se fi desvoltat în toate consecin­­ţile lui, este un sistem născut mort sau mai bine un sistem care a trăit o viaţă artificială şi a servit câtor­va mii de oameni ca să -şi arate nulitatea, egoismul, lăcomia şi spiri­tul lor corupt şi corumpător. Expe­rienţa a căzut de la început. Iată care sunt isprăvile minunate ale strigătorilor de la 48 şi a com­plicilor lor de la 1887. O reacţiune în sensul cel bun este absolut necesară. Trebue să ne adu­cem aminte ce menire are în o ţară această formă de guvern eminaminte populară şi prin urmare să căutăm a o îndrepta pe acea cale. Dar pentru aceasta este absolută nevoe ca falsificatorii sistemului, acei ce trăesc din produsele lui inţiate să dispară de la cârma statului. politică, ministrul învăţământului public s’a exprimat ast­fel: „Î Mi pare rău­ că publicul se lasă aşa uşor a fi influenţat de ştirile resboinice ce să răspândesc. Adânca mea convingere este că pacea va fi menţinută.“ Londra, 7 Februarie.— Morning Post zice că principele d­e Bismarck, în convorbirile sale, manifestă neîncrederea sa în privinţa afirmărilor pacifice ale Franţei. Paris, 7 Februarie. — Ziarul VEvenement, sub iscălitura Th­éocritt povesteşte că a fă­cut la Berlin o vizită bancherului Bleichröder, amicul principelui de Bismarck In convorbirea ce a avut cu bancherul acesta­­î-a zis că Franţa ’şi aminteşte prea mult de tratatul de la Francfort şi nu vrea să primească îndatoririle comerciale ce iz­vorăsc din acest tratat. Franţa, ar fi adăugat d. Bleichröder, vo­­esce printr'un resbel să înlăture tratatul care jignesce interesele ei. Şi, conchizând redactorul ziarului l’Evé­­nement, zice că d. Bleichröder crede că d. J. Fery este persona grata la Berlin și că guvernul german ar vedea cu plăcere să se întoarcă la putere. In cazul acesta soarta de rezbel de sigur ar fi înlăturată. Varșovia, 7 Februarie.­­ Generalul Gurko, guvernator general al Varșoviei a primit or­din de la Ţar d’a începe construcţiunea u­­nuî drum de fer între Varşovia şi Radow. Acest drum trebue terminat înainte de toamna viitoare. Pesta 7 Februarie —Pester Lloyd d’astă­zi anunţă că o apropiere serioasă s’a făcut în­tre principele de Bismarck şi principele Mo­ştenitor, care, animaţi de dorinţa d’a men­ţine pacea vor uni silinţele lor spre a para­­lisa avântul partidului militar. Ziarul Egyetértés este înştiinţat că fortifi­­caţiunile din Budapest vor fi modificate mai ales in scop d’a stabili ui lagăr întărit de o mai mare lintindere. A ‘ mai face câte­va achiziţiuni. D. Carp văzând că ambiţia sa găseşte stavilă în bunul simţ a celorlalţi, este gata a să arunca în braţele guvernului. De cât acum face o ultimă încer­care. Cearcă ca să atragă nu spre gu­vern cu el pe toţi junimiştii. Aceasta este situaţia de moment a partidului de cauciuc, Argus. SERVICIUL TELEGRAFIC AGENŢIA HAVAS Londra, 7 Februarie.—Se comunică din Constantinopol ziarului „Times“ că Poarta se arată foarte preocupată de înarmările Muntenegrului, cu toate des­­minţirile prinţului Nicolae, precum şi de uneltirile agenţilor bulgari în Macedonia, Roma, 7 Februarie.—Ziarele cred a ști că contele Robilant are de gând să-și dea demisia. AGENŢIA LIBERA Viena, 7 Februarie.­­In cercurile oficioase se privesc ştirile de alarmă care au resunat în toată Germania nu ca un act politic, ci ca un mijloc extrem şi admirabil exploatat de principele de Bismarck pentru a influen­ţa pe alegători. Efectul însă a fost desastros pentru toate pieţile financiare, şi mai ales pentru Bursa din Berlin şi un Krach pare inevitabil. Pesta, 7 Februarie. — D. Trefort a primit astăzi în audienţă o delegaţiune a alegăto­rilor din Pesta. Vorbind despre situaţiune. Cancanuri politice Mare agitare printre junimişti. Ne­norocitul grandoman —d. Carp — este cauza discordiei din sânul acelui mi­nuscul grup. Cât timp lucrurile mergeau după ca­pul împăciuitorului Europei totul era minunat. Dar iată că o parte din opozanţii din Cameră declară că ei nu mai pot continua coaliţia cu junimiştii de­cât cu condiţie ca şi aceia să se unească cu opoziţia extra-parlamentară. Iată de altă parte că o parte din junimişti declară că sunt gata să rupă cu grandomanul îndată ce acesta nu va înţelege ca să intre în rândurile opoziţiei. Ameninţat din toate părţile neno­rocita victimă a unui fum de glorie nebună nu ştie ce să facă. A să uni cu opoziţia de care s’a se­parat acum câţi­va ani pentru a servi pe d. I. Brătianu, este a recunoaşte că tot ce a făcut timp de ani întregi a echivalat cu pisare de apă în piuă, este a mărturisi că a vagabondat, a umblat după vânturi şi acum să în­toarce cu urechile în jos de unde a plecat. A persista în parerea de a nu să uni cu opoziţii înseamnă a fi înlăturat, lăsat de o parte de ceilalţi colegi, prin urmare a fi redus a forma un partid din d­nia sa ca şef, iar ca partid ne­măsurata sa ambiţie. In această situaţie desperată omul nostru s’a gândit la ceva care îi carac­terizează toată liniea politică, s’a gân­dit a să apropia iarăşi de guvern, a intra în ministerul d-lui Brătianu căpă­tând oare-care condiţii. Această idee îi este unica scândură de scăpare. D. I. Brătianu este nevoiaş, este cam la aman, are deci necesitate de a BUCURESTI, MIERCURI 28 IANUARIE 1887 Coliziunea legislativă O dovadă că această comisiune pro­pusă a să înfiinţa este un instrument mai mult în mâinele guvernului şi este menită a nu fi de­cât o secţie de mi­nister, este modul cum ea este orga­nizată după proectul de lege. Noi auzind că are a se forma o co­misiune legislativă am crezut că gu­vernul crează o instituţie unde oame­ni independenţi şi serioşi să elaborezi l legi care apoi să fie supuse dezbate­rilor parlamentare. Proectul prevede altă organizare. Du­pă acel proect ministrul ordonă face­rea legilor, dar comisiunea execută. Este un fel de atelier de fabricaţie de legi sub direcţia ministrului. Cu această organizare, comisiunea îşi perde ori­ce însemnătate, ea devi­ne un simplu mijloc de a mai face să trăiască pe lângă ministeruri câţi­va nevopşi sau câţi­va favoriţi. Sunt de ce bani asvârliţî pe fereastră. Botoşenenii nedreptăţiţi Hotărîtor, d. Kogălniceanu a fost rău inspirat când a luat Sâmbătă cuvân­­tul pentru a rosti discursul sau pro­gram. Voind să mulţămească pe toată lumea, a produs nemulţumiri generale. Căutând să menajeze dreapta să nu supere stânga, cercând a trece uşor a­­supra unei chestiuni fără a o negligia cu totul, d. Kogălniceanu nu a apro­fundat nimic, n’a formulat nimic. Mai cu samă bieţii botoşeneni, în favoarea cărora luase cuvântul, au fost aspru nedreptăţiţi. Şi iată cum: Noi, întreaga opoziţie, precum şi guvernul se deprinsesem a vedea în oraşul Botoşani un focar e­­nergic de opoziţie cu resunet în toată ţară. Noi toţi am considerat atât miş­carea din timpul alegerilor comunale cât şi opoziţia care o fac zilnic ca a­­dresată acestui regim şi ca având un caracter general. Noi tot­dea­una am separat chestia locală —chestia Pilăteştilor —de ches­tia generală— lupta în contra acestui guvern, independent de existenţă sau neexistenţa Pilăteştilor. In adevăr, poţi foarte bine aici în capitală să duci o campanie în contra Primarului şi a Prefectului de poliţie fără ca prin aceasta să înţelegi că re­gimul altminterea este bun şi toată opoziţia să îndreaptă numai în contra a doi oameni. Ei bine ! ceea ce fie­care din noi a deosebit, d. Kogălniceanu s’a părut în discursul său că confundă. D-nia sa a avut aerul să spună, ba chiar a spus că adevărat­a cauză a tuturor miş­cărilor din Botoşani este menţinerea acolo la putere a doi oameni — doi Pilaţi. Aceasta înseamnă a deconsidera Bo­toşanii, a lua din însemnătatea cuve­nită unuia din cele mai tari centruri de opoziţie. Aceasta înseamnă a re­duce oraşul Botoşani la o simplă lo­calitate de al cincilea ordin unde toa­tă politica constă în a să combate unii pe alţii oamenii cei mai însemnaţi fără a să preocupa de ce guvern este la putere. Această deconsiderare nu merită Bo­toşanii. Cum? Un oraş unde s’a ales d. Kogălniceanu, unde s’a ales d. A. Lahovari, unde există un centru lu­minat de opoziţie, compus din oameni cu reputaţie în toată ţara, acest oraş să poate el compara cu Tîrgul-Frumos sau Podul-Iloacî unde nemulţumirile dacă sunt, sunt pur locale? Cum? Oameni ca Kalimachi, Ena­­covicî etc. nu au ei alte aspiraţii po­litice de­cât a răsturna influenţa Pi­­lătească din localitate? Cum ? Dacă d. I. Brătianu ar schim­ba pe preşedintele Pilat şi pe poliţaiul Placa, oare opoziţia din Botoşani ar înceta ea de a mai exista şi membrii săi valoroşi ar deveni oare sprijinito­rii regimului? Iată de ce zicem că d. Kogălnicea­nu a avut o inspiraţie nenorocită când a prezentat chestia Botoşenenilor mai cu seamă sub acest asp­ăt. Acum un an opoziţia unită întreagă s’a dus la Botoşani de a ţinut o în­trunire, iar în vre-o altă localitate s’a desfăşurat atâta entusiasm şi atâta de­­saprobare contra regimului actual. Oare când Botoşenenii pofteau pe întreaga opoziţie la dânşii, când acolo au luat cuvântul oameni ca d. D. Bră­tianu, L. Catargiu etc., este pentru a combate influenţa locală a generalu­lui Pilat şi a prezidentului de Tribu­nal sau pentru a combate guvernul ţarei ? Mai mult, crede d. Kogălniceanu că dacă Botoşenenii au făcut mişcarea de la 2 Noembre apoi ei erau preocupaţi numai de nemulţumirile lor locale sau mai presus de toate ceea ce s- a înfu­riat a fost sistemul, a fost detestabi­lul regim care a acoperit întreaga ţară ca o pânză imensă? Ne-am crezut datori ca să explicăm cuvintele d-luî Kogălniceanu şi să­­ s­­tabilim în ochii publicului adevărata faţă a opoziţiei din Botoşani. Poate guvernul să schimbe 20 de Pil­oţi de acolo, poate să le dea Boto­şenenilor tot felul de satisfacţii lo­cale , cât timp acest regim va fi la pu­tere, atât timp Botoşanii vor fi în o­­poziţie, în opoziție crâncenă, în opozi­ție mare și demnă. Ştiri din ţară De la corespondentul nostru particular din Iaşi primim următoarele: O crimă.—Femeia Sofronia Brandelu de 28 ani, româncă din­ Bucovina, trăia cu locuitorul Tănase Hînea din cătu­­na Leţcanii-vechi, corn. Cucuteni, jud. Iaşi, care avea de la femeia cea d’în­­tâiu doi băeţi şi o fetiţă. Femeia Brandelu, avea obiceiu de a bate foarte des pe fetiţă, care n’avea de cât vîr­­sta de 3 şi jum. ani. Ii era urîtă peste măsură, nu pu­tea s’o sufere; ea singură a declarat că Duminică în 18 a curentei a bă­­tut’o cu o bâtă, şi picând jos după ladă un fund a luat şi fundul şi a dat în ea. După ce a bătut’o, s’a suit pe cap-

Next