Lupta, ianuarie 1887 (Anul 4, nr. 149-169)
1887-01-28 / nr. 167
ANUL IV No. 16T ABONAMENTE In țară Un an..............................................30 lei V2 an...................................................15 » 3 luni......................................................8 „ In străinătate Un an..............................................40 lei 72 an...................................................20 „ S luni...................................................10 „ 10 Bani Numerar EDIȚIA ARTEIA E E D A U Ț I A Galea Victoriei, 35. Viața Teatrului Director politic, G. PA NU ANUNCIURI Anunciuri pe pagina III . . 1 leu linia » » » IV . . 25 bani „ A SE AU REISA In România la administraţia ziarului. In Franţa, Italia, Austro-Ungaria, şi Anglia la AGENŢIA LIBERA, rue Notre-Dame des Victoires, 50 (place de la Bourse) Paris. In Orient, la EASTERN AGENCT Constantinopol ADMINISTRAȚIA Tip. Med. Gr. Luis, Stx. Academiei, 24* Civititotea colectivist Cancanuri politice Comisiunea legislativa BOTOŞENENII NEDREPTĂŢIŢI CRONICA (II Re Galantuomo) CRONICA PARLAMENTARA Constituţionalismul colectivist Constituţionalismul este o formă deja compromisă în mai toate ţările unde el să practică. La noi mai mult ca optimie. Daca el a avut şi a adus vreun bine, daca el să menţine în ţările cu opinie“publică, ba chiar are un viitor destul de îndelungat, aceasta provine din următoarea cauză : Parlamentarismul şi modul cum să recrută puterea legislativă convine admirabil tendinţei ce au masele de a acapara puterea şi de a să servi cu ,ea în profitul lor, în folosul celor mulţi. Parlamentarismul este un admirabil mijloc ca masele populare să smulgă puterea din mâna vechei clase dirigente, să o pună pe aceasta în minoritate, ba chiar să’e dicteze ce ele vor voi. El dar a avut un rol pe care în câteva ţări şil-a îndeplinit, a făcut să treacă puterea din mâna celor puţini în mâna celor mulţi. Operînd această transplantare de forţe constituţionalismul nu a fost lipsit de păcate; şi sub forma populară ca şi sub forma aristocratică burgheză cum fusese în Anglia, el a produs risipă în finanţe, a distribuit favoruri, a fost un mijloc de corupţiune. Un singur lucru numai s’a schimbat: în loc ca favoriţii, îmbogăţiţii, cei ce se folosiră de avantagii să fie o clasă restrânsă, o mână de oameni de la suprafaţa socială, după noua transformare, favorurile, avantagiele, bunătăţile să revarsă asupra claselor muncitoare, asupra acelor sărace care au mult mai multă nevoe de protegjarea şi încuragjarea statului şi a resurselor lui. Din acest punct de vedere, constituţionalismul, având de bază sufragiul universal sau ceva analog, a fost un bine pentru societăţi, el a servit de admirabil instrument de democratizare a ideilor, de distrugere a claselor şi a prejudeţelor sociale, şi chiar de oarecare îndreptare a neegalităţilor economice sociale. Venind la ţara noastră zicem: Dacă constituţionalismul îşi are un rol şi o misiune de îndeplinit, apoi nu poate fi alta decât rolul care e l-a avut şi misiunea care o îndeplineşte la alte popoare, anume ridicarea claselor populare şi influenţa lor în cârmuirea afacerilor statului. Este acum întrebarea: ce au făcut toate partidele şi mai cu seamă aşa numiţii liberali din această formă de guvern, cum s’a slujit ei cu dânsa şi în ce scop? Nu am nevoe ca să răspund pe larg la această întrebare. Aşa numiţii liberali au făcut, din această formă largă, democratică, un instrument îngust de clasă. Ce zicem ? Nici chiar de clasă ci pur şi simplu de coterie. Constituţionalismul în mâna lor a devenit un instrument de presiune al unei minorităţi asupra marei majorităţi , parlamentarismul s’a prefăcut la dânşii în un odios instrument pus la dispoziţia unei coterii pentru ca să voteze legi şi să ia măsuri privitoare la membrii acelei coterii şi la cei cu care ei au relaţii de tot felul. Singurul deci folos al acestei forme de guvern a dispărut ; raţiunea de a fi populară nu există. Oamenii de la guvern au lăsat partea cea bună a constituţionalismului şi a desvoltat, a mărit în mod colosal defectele sistemei, arătîndu-le în faţa publicului şi trăgind din ele foloase o camarilă, o anticameră politică. Iar masa populară, acea masă pentru care s’a susţinut necesitatea introducerea acestei forme de guvern în ţară la noi, acea masă serveşte de instrument, de bază pentru clădirea egoistă şi esclusivistă a ceea ce numesc ei constituţionalism. Tendinţa primitivă este deci cu desăvârşire falsificată. Constituţionalismul este compromis mai înainte de a se fi desvoltat în toate consecinţile lui, este un sistem născut mort sau mai bine un sistem care a trăit o viaţă artificială şi a servit câtorva mii de oameni ca să -şi arate nulitatea, egoismul, lăcomia şi spiritul lor corupt şi corumpător. Experienţa a căzut de la început. Iată care sunt isprăvile minunate ale strigătorilor de la 48 şi a complicilor lor de la 1887. O reacţiune în sensul cel bun este absolut necesară. Trebue să ne aducem aminte ce menire are în o ţară această formă de guvern eminaminte populară şi prin urmare să căutăm a o îndrepta pe acea cale. Dar pentru aceasta este absolută nevoe ca falsificatorii sistemului, acei ce trăesc din produsele lui inţiate să dispară de la cârma statului. politică, ministrul învăţământului public s’a exprimat astfel: „Î Mi pare rău că publicul se lasă aşa uşor a fi influenţat de ştirile resboinice ce să răspândesc. Adânca mea convingere este că pacea va fi menţinută.“ Londra, 7 Februarie.— Morning Post zice că principele de Bismarck, în convorbirile sale, manifestă neîncrederea sa în privinţa afirmărilor pacifice ale Franţei. Paris, 7 Februarie. — Ziarul VEvenement, sub iscălitura Théocritt povesteşte că a făcut la Berlin o vizită bancherului Bleichröder, amicul principelui de Bismarck In convorbirea ce a avut cu bancherul acestaî-a zis că Franţa ’şi aminteşte prea mult de tratatul de la Francfort şi nu vrea să primească îndatoririle comerciale ce izvorăsc din acest tratat. Franţa, ar fi adăugat d. Bleichröder, voesce printr'un resbel să înlăture tratatul care jignesce interesele ei. Şi, conchizând redactorul ziarului l’Evénement, zice că d. Bleichröder crede că d. J. Fery este persona grata la Berlin și că guvernul german ar vedea cu plăcere să se întoarcă la putere. In cazul acesta soarta de rezbel de sigur ar fi înlăturată. Varșovia, 7 Februarie. Generalul Gurko, guvernator general al Varșoviei a primit ordin de la Ţar d’a începe construcţiunea unuî drum de fer între Varşovia şi Radow. Acest drum trebue terminat înainte de toamna viitoare. Pesta 7 Februarie —Pester Lloyd d’astăzi anunţă că o apropiere serioasă s’a făcut între principele de Bismarck şi principele Moştenitor, care, animaţi de dorinţa d’a menţine pacea vor uni silinţele lor spre a paralisa avântul partidului militar. Ziarul Egyetértés este înştiinţat că fortificaţiunile din Budapest vor fi modificate mai ales in scop d’a stabili ui lagăr întărit de o mai mare lintindere. A ‘ mai face câteva achiziţiuni. D. Carp văzând că ambiţia sa găseşte stavilă în bunul simţ a celorlalţi, este gata a să arunca în braţele guvernului. De cât acum face o ultimă încercare. Cearcă ca să atragă nu spre guvern cu el pe toţi junimiştii. Aceasta este situaţia de moment a partidului de cauciuc, Argus. SERVICIUL TELEGRAFIC AGENŢIA HAVAS Londra, 7 Februarie.—Se comunică din Constantinopol ziarului „Times“ că Poarta se arată foarte preocupată de înarmările Muntenegrului, cu toate desminţirile prinţului Nicolae, precum şi de uneltirile agenţilor bulgari în Macedonia, Roma, 7 Februarie.—Ziarele cred a ști că contele Robilant are de gând să-și dea demisia. AGENŢIA LIBERA Viena, 7 Februarie.In cercurile oficioase se privesc ştirile de alarmă care au resunat în toată Germania nu ca un act politic, ci ca un mijloc extrem şi admirabil exploatat de principele de Bismarck pentru a influenţa pe alegători. Efectul însă a fost desastros pentru toate pieţile financiare, şi mai ales pentru Bursa din Berlin şi un Krach pare inevitabil. Pesta, 7 Februarie. — D. Trefort a primit astăzi în audienţă o delegaţiune a alegătorilor din Pesta. Vorbind despre situaţiune. Cancanuri politice Mare agitare printre junimişti. Nenorocitul grandoman —d. Carp — este cauza discordiei din sânul acelui minuscul grup. Cât timp lucrurile mergeau după capul împăciuitorului Europei totul era minunat. Dar iată că o parte din opozanţii din Cameră declară că ei nu mai pot continua coaliţia cu junimiştii decât cu condiţie ca şi aceia să se unească cu opoziţia extra-parlamentară. Iată de altă parte că o parte din junimişti declară că sunt gata să rupă cu grandomanul îndată ce acesta nu va înţelege ca să intre în rândurile opoziţiei. Ameninţat din toate părţile nenorocita victimă a unui fum de glorie nebună nu ştie ce să facă. A să uni cu opoziţia de care s’a separat acum câţiva ani pentru a servi pe d. I. Brătianu, este a recunoaşte că tot ce a făcut timp de ani întregi a echivalat cu pisare de apă în piuă, este a mărturisi că a vagabondat, a umblat după vânturi şi acum să întoarce cu urechile în jos de unde a plecat. A persista în parerea de a nu să uni cu opoziţii înseamnă a fi înlăturat, lăsat de o parte de ceilalţi colegi, prin urmare a fi redus a forma un partid din dnia sa ca şef, iar ca partid nemăsurata sa ambiţie. In această situaţie desperată omul nostru s’a gândit la ceva care îi caracterizează toată liniea politică, s’a gândit a să apropia iarăşi de guvern, a intra în ministerul d-lui Brătianu căpătând oare-care condiţii. Această idee îi este unica scândură de scăpare. D. I. Brătianu este nevoiaş, este cam la aman, are deci necesitate de a BUCURESTI, MIERCURI 28 IANUARIE 1887 Coliziunea legislativă O dovadă că această comisiune propusă a să înfiinţa este un instrument mai mult în mâinele guvernului şi este menită a nu fi decât o secţie de minister, este modul cum ea este organizată după proectul de lege. Noi auzind că are a se forma o comisiune legislativă am crezut că guvernul crează o instituţie unde oameni independenţi şi serioşi să elaborezi l legi care apoi să fie supuse dezbaterilor parlamentare. Proectul prevede altă organizare. După acel proect ministrul ordonă facerea legilor, dar comisiunea execută. Este un fel de atelier de fabricaţie de legi sub direcţia ministrului. Cu această organizare, comisiunea îşi perde orice însemnătate, ea devine un simplu mijloc de a mai face să trăiască pe lângă ministeruri câţiva nevopşi sau câţiva favoriţi. Sunt de ce bani asvârliţî pe fereastră. Botoşenenii nedreptăţiţi Hotărîtor, d. Kogălniceanu a fost rău inspirat când a luat Sâmbătă cuvântul pentru a rosti discursul sau program. Voind să mulţămească pe toată lumea, a produs nemulţumiri generale. Căutând să menajeze dreapta să nu supere stânga, cercând a trece uşor asupra unei chestiuni fără a o negligia cu totul, d. Kogălniceanu nu a aprofundat nimic, n’a formulat nimic. Mai cu samă bieţii botoşeneni, în favoarea cărora luase cuvântul, au fost aspru nedreptăţiţi. Şi iată cum: Noi, întreaga opoziţie, precum şi guvernul se deprinsesem a vedea în oraşul Botoşani un focar energic de opoziţie cu resunet în toată ţară. Noi toţi am considerat atât mişcarea din timpul alegerilor comunale cât şi opoziţia care o fac zilnic ca adresată acestui regim şi ca având un caracter general. Noi totdeauna am separat chestia locală —chestia Pilăteştilor —de chestia generală— lupta în contra acestui guvern, independent de existenţă sau neexistenţa Pilăteştilor. In adevăr, poţi foarte bine aici în capitală să duci o campanie în contra Primarului şi a Prefectului de poliţie fără ca prin aceasta să înţelegi că regimul altminterea este bun şi toată opoziţia să îndreaptă numai în contra a doi oameni. Ei bine ! ceea ce fiecare din noi a deosebit, d. Kogălniceanu s’a părut în discursul său că confundă. D-nia sa a avut aerul să spună, ba chiar a spus că adevărata cauză a tuturor mişcărilor din Botoşani este menţinerea acolo la putere a doi oameni — doi Pilaţi. Aceasta înseamnă a deconsidera Botoşanii, a lua din însemnătatea cuvenită unuia din cele mai tari centruri de opoziţie. Aceasta înseamnă a reduce oraşul Botoşani la o simplă localitate de al cincilea ordin unde toată politica constă în a să combate unii pe alţii oamenii cei mai însemnaţi fără a să preocupa de ce guvern este la putere. Această deconsiderare nu merită Botoşanii. Cum? Un oraş unde s’a ales d. Kogălniceanu, unde s’a ales d. A. Lahovari, unde există un centru luminat de opoziţie, compus din oameni cu reputaţie în toată ţara, acest oraş să poate el compara cu Tîrgul-Frumos sau Podul-Iloacî unde nemulţumirile dacă sunt, sunt pur locale? Cum? Oameni ca Kalimachi, Enacovicî etc. nu au ei alte aspiraţii politice decât a răsturna influenţa Pilătească din localitate? Cum ? Dacă d. I. Brătianu ar schimba pe preşedintele Pilat şi pe poliţaiul Placa, oare opoziţia din Botoşani ar înceta ea de a mai exista şi membrii săi valoroşi ar deveni oare sprijinitorii regimului? Iată de ce zicem că d. Kogălniceanu a avut o inspiraţie nenorocită când a prezentat chestia Botoşenenilor mai cu seamă sub acest aspăt. Acum un an opoziţia unită întreagă s’a dus la Botoşani de a ţinut o întrunire, iar în vre-o altă localitate s’a desfăşurat atâta entusiasm şi atâta desaprobare contra regimului actual. Oare când Botoşenenii pofteau pe întreaga opoziţie la dânşii, când acolo au luat cuvântul oameni ca d. D. Brătianu, L. Catargiu etc., este pentru a combate influenţa locală a generalului Pilat şi a prezidentului de Tribunal sau pentru a combate guvernul ţarei ? Mai mult, crede d. Kogălniceanu că dacă Botoşenenii au făcut mişcarea de la 2 Noembre apoi ei erau preocupaţi numai de nemulţumirile lor locale sau mai presus de toate ceea ce s- a înfuriat a fost sistemul, a fost detestabilul regim care a acoperit întreaga ţară ca o pânză imensă? Ne-am crezut datori ca să explicăm cuvintele d-luî Kogălniceanu şi să stabilim în ochii publicului adevărata faţă a opoziţiei din Botoşani. Poate guvernul să schimbe 20 de Piloţi de acolo, poate să le dea Botoşenenilor tot felul de satisfacţii locale , cât timp acest regim va fi la putere, atât timp Botoşanii vor fi în opoziţie, în opoziție crâncenă, în opoziție mare și demnă. Ştiri din ţară De la corespondentul nostru particular din Iaşi primim următoarele: O crimă.—Femeia Sofronia Brandelu de 28 ani, româncă din Bucovina, trăia cu locuitorul Tănase Hînea din cătuna Leţcanii-vechi, corn. Cucuteni, jud. Iaşi, care avea de la femeia cea d’întâiu doi băeţi şi o fetiţă. Femeia Brandelu, avea obiceiu de a bate foarte des pe fetiţă, care n’avea de cât vîrsta de 3 şi jum. ani. Ii era urîtă peste măsură, nu putea s’o sufere; ea singură a declarat că Duminică în 18 a curentei a bătut’o cu o bâtă, şi picând jos după ladă un fund a luat şi fundul şi a dat în ea. După ce a bătut’o, s’a suit pe cap-