Lupta, iulie 1887 (Anul 4, nr. 289-313)

1887-07-31 / nr. 313

ANUL IV.—No. 313 15 Bani Numărul Asmcnii Inundiuri pe pagina III ... 1 leu linia­r , „ IV ... 25 bani „ A. SE ADRESA. In Romania, la administrația ziarului. In Franţa, Italia, Austro-Ungaria al Anglia la AGENTIA LIBERA, une Notre-Dame des Victoires, SO (place de la Bourse) Paria. In Orient, la EASTERN AGENCT Constantinopol REDACŢIA 19. — Strada Ştirbei-Vodă. — 19. Director­ politic, T­. PANU ADMINISTRAŢIA EDIŢIA APITfiliA BUCURESCI, VINERI 31 IULIE 1887. Bucureşti. —Strada Nouă No. 5.—Bucureşti PARTIDELE LA NOI PLECAREA PRINŢULUI COBURG b uioabia PENTRU „NAŢIUNEA“ PUŢIN DAR BUN Cestiunea talpra înaintea Europei CURIERUL BAILOR Scandalurile Parisului PARTIDELE LA NOI Am arătat în un număr trecut ra­ţiunea de a fi a partidelor în alte ţări şi fie­care a putut să vadă pen­tru ce, la începutul vieţei constituţio­nale, au fost două partide numai şi pentru ce astă­zi aceasta nu mai poate fi, pentru ce existenţa numai a două partide în o ţară democratică este im­posibilă în starea actuală de lucruri. Dar la noi, ce grupări politice pot avea loc, câte partide sunt şi câte au avut şi au chiar raţiunea de a fi cu elementele de cari pentru mo­ment dispune rara ? Iată o chestiune la care trebue să răspund :__ Cu^Sufiîica care să face la noi, cu domeniul strâns şi uniform social pe crire politica, atât a guvernului cât şi a opoziţiei, II îmbrăţişează în lup­tele şi activitatea ei, eu nu stau mult la îndoială şi zic că la noi în ţară pănă acum nu a avut raţiune de a fi de­cât două partide, adică două grupări de oameni, nedeosebiţi tare prin idei, cari să se succedeze una altiea la guvern. Şi când zic două partide o fac si­lit, căci aşi voi să zic că mai la urmă ar fi putut să fie un singur partid. Dacă în starea rudimentară politică este nevoe de două partide şi nu de unul numai, este pentru ca bietul public, marea majoritate de burtă-verde, de oameni ce nu pot aprofunda situațiile, este zic ca ce­tățenii să aibă din când în când ilu­zia unei schimbări de guvern şi de venirea altuia. Şi fiind­că mijlocul cel mai bun de a-i da această iluzie este când să schimbă nu numai persoa­nele dar chiar şi eticheta, apoi exis­tenţa a două lagăre cari au aerul înaintea publicului de a fi duşmane, de a se lupta de moarte, de a în­vinge sau de a fi învinse, este ab­solut necesară. '~Tît starea actuală chiar, toată lumea care face politică — cu tare puţine excepţii — să poate la noi perfect classa numai in două ta­bere. Calupurile noastre politice cu atât sunt mai largi cu cât repre­zintă mai puţin nişte idei determi­nate. Eu merg mai departe şi zic că cu toată existenţa a nu mai şti­i câte grupuri, la noi, în realitate, există u­­nul singur, in care guvern, opozi­ţie, conservatori, liberali pot perfect încăpea. Apoi când e vorba de opoziţie, un om de bună credinţă şi serios nu poate nici­odată susţinea că ea este divizată şi fracţionată în gru­puri incompatibile unele cu altele. Din contra eu constat o foarte mare armonie dacă mă ridic la un punt de vedere larg şi ştiinţific, din care trebue să considere cine­va exis­tenţa grupurilor când voeşte să le facă analiza şi filosofia lor politică. Aşa, ce deosebire este între d. D. Brătianu şi d. VernescU ? Să’mi răs­pundă cineva. Şi totuşi aceşti doi oameni stau în capul a două grupuri deosebite. Mai mult. Ce deosebire fundamentală este între partidul ac­tual conservator cu d. Catargiu în frunte şi între d. D. Brătianu ? Nici una. D. D. Brătianu este conserva­tor ca şi d. L. Catargiu, ia’i şi îi dis­cută ideile, ia’i şi îi pune în evidenţă toate credinţele sociale şi vei vedea că are fundamentul ori­cărui conser­vator. Am zis înadins partidul actual conservator, căci numai nişte oameni de rea credinţă pot să mai atribue conservatorilor actuali ideile lor de acum 20 de ani, idei pe care ei de­clară că le-au lepădat, adaugând că au intrat în curentul principiilor în­scrise în Constituţie. Până la proba contrară nu pot deci să ’i acuz de reacţionarism, nici să-i fac strigoi. II numesc pur şi simplu conserva­tori ca şi pe d. Vernescu care s’a unit cu d. Lascar Catargiu, ca şi pe d. D. Brătianu care s’a unit cu d. Ver­nescu, ca pe toţi, pe toţi împreună cari în chestiele sociale, în chestia religioasă, în cea privitoare la rega­litate ,gândesc într’un fel, cu toate deosebitele aparente pe cari să si­lesc să ’şi dea fie care, pentru a’şi păstra personalitatea lor şi a mo­tiva existenţa unui grup politic în jurul lor. Să luăm pe junimişti şi pe d-niî Maior­escu şi Carp. Aceştia sunt con­servatori ca şi d. Lahovari sau ge­neral Florescu. Căci, este ridicul ca cine­va să facă grup aparte, numai fiind­că în loc de sub-prefectură ar dori să fie denumirea de cantoane, iar în loc de comune de 500 de su­flete ar dori să fie comune de 2000 de suflete­­.. Dacă d-nii Maiorescu şi Carp şi-aţ­ creat un program este ca să-­şî cre­eze fie­care o personalitate şi să-’şî formeze un grup, este pentru ca prin mijlocul acesta să poată ajunge la putere mai repede şi înaintea al­tor colegi de ai lor conservatori, este pentru a nu fi confundaţi cu restul conservatorilor şi a nu figura ca capo­rali acolo unde d-nu L. Catargiu este şef. Dacă conservatorii ar fi voit să îndepărteze pe d-nu L. Catargiu şi să recunoască de şef pe d-nu Carp, de sigur că grupul junimist nu s’ar fi născut, iar programul cel cu cantoa­­nele nu ar fi văzut naşterea lui stră­lucită. D-nu Carp s’ar fi mulţumit a fi şeful conservatorilor cu programul cel vechiu. Programul junimiştilor este numai un pretext pentru ca câţi­va oameni să se afirme de o parte, el îmi a­­duce aminte de următoarea anec­dotă populară: Un ţigan întâlneşte pe un Român. —Cumetre, ii zise ţiganul, iapa care ’ţi-a murit astă iarnă, mai tră­­eşte ea? —Bine măi țigane, răspunse Ro­mânul , cum să trăiască dacă a murit ? — Ei..., răspunse ţiganul, te întreb ca să fie vorbă!... ia te rog dă-­mi o lulea de tutun !... Programul junimist este luleaua de tutun a ţiganului. Românul din a­­necdotă este opinia publică, ţara !... Să mă erte cetitorii că am repe­tat şi eu o anecdotă, alta nu voia mai istorisi căci mă tem să nu cad în balul d-lui I. Brătianu!... Aceasta este starea grupurilor din opoziţie, ele nu să deosibesc prin i­­dei, cel puţin în chestiele funda­mentale. Şi când în ţară este asemenea stare politică, să mai găsesc oameni care să pretindă că opoziţia are pro­grame deosebite, că nu are unitate de vederi, că nu e omogenă!... Acest lucru s-ar putea zice par­tidelor din Franţa, Belgia, Germa­nia. Dar a o zice partidelor din Ro­mânia este o culme!... Nu am sfârşit cu partidele noas­tre ; voi­ continua mâine, G. PANU Plecarea prinţului Coburg In Bulgaria Serviciul special al „Luptei“ Orşova, 10 August.—Ştirea după care nişte emigraţi bulgari refugiaţi în Româ­nia ar încerca să oprească vaporul ce va duce pe prinţul Ferdinand, nu pare de loc întemeiată. Prinţul este aşteptat din­­tr'un moment într'altul pentru a se îm­barca. Orşova, 16 August. — Prinţul de Co­burg a sosit la 11 şi 40; el va pleca în timpul nopţei în Bulgaria. Viena, 10 August. — „Noua Presă Li­beră“ zice că prinţul de Coburg nu ’şi va face iluzii. Vrăjmăşia Rusiei şi nepăsa­rea absolută a celor­l­alte puteri îl aş­teaptă. (Agenţia Havas) Pesta, 11 August.— Principele Ferdi­nand a trecut pe aici ori la orele 1 şi 40 ducându-se la Orşova. O mare mulţime era la gară, însă nu a avut locWSlf o mani­­festaţiune de­oare­ce principl^^ha' s'a a­­rătat la portieră şi perdelele vagonului stil au fost lăsate tot timpul cât trenul a stat în gară. Pesta, 10 August. —Mai multe ziare de aici publică depeşi din Giurgiu şi din turnu- Severin în care se pretinde că un profet de atentat contra principelui Ferdinand de Coburg­ar a fost descoperit la Rus­duh. p Aceste depeşi atribue acestei descoperiri întârzierea ce principele a adus plecării sale. Nimic nu este confirmat, până acum, în această privință. Rusoink , 10 August. — Desminteţi zgomotul complotului ce s’a răspândit. Nu este de asemenea exact că s’ar fi făcut a­­restări. »— Orșova, 11 August.—Principele Fer­dinand de Coburg va sosi azi dimi­neaţă. Se va sui pe Orient care îl aş­teaptă aci şi va merge la Turnu- Se­verin, unde regenţii şi miniştrii îl vor aş­tepta pe pactul princiar. D. Nacevici s’a imbarcat deja pe Cl­int. (Agenţia Liberă.) PENTRU „NAŢIUNEA“ D. N. Vrăbiescu, li­enţiat în drept şi ad­vocat, domiciliat pe strad­a Regală şi act­ual­­mente ocupând ameţitorul post de delegat al comitetului de doi-spre­zece de la ziarul Naţiunea, nici una, nici două în No­ de eri »i acestui ziar ne combate. Şi ştiţi pentru ce ne combate ? S'o spu­nem lămurit, ne combate fi­ud­ că am dat de gol pe d. Dimitru Brătianu şi am ară­tat, verde şi fără ascunsături, tot ce s’a petrecut între d sa şi d. L. Catargiu, după mergerea acestuia la Sinaia.] Dar ce e mai nostim încă, e că d. Vră­biescu are şi pretenţia de a dovedi că noi n’am priceput notiţa apărută în Naţiunea şi prin care se dezminţea articolul nostru cu destăinuirile celor petrecute la Sinaia şi apoi în urmă între cei trei şefi ai opo­­ziţiunei. Ia să mai reproducem odată notiţa Na­­ţiunei, pentru ca să vază publicul dacă în­­tr’adever d. Vrăbiescu poate scăpa de a­­cuzaţiunea cum că e mărginit cum se cade. Iat’o:­ „ Un articol apărut mai deună­zi în ziarul „Lupta" a dat ocaziune foilor ofi­cioase a face tot felul de comentarii asu­pra vizitei d-lui Lascar Catargiu la Cas­telul Pileş. Judecând după cele ce se zice în a­­cel articol cu privire la d. Dumitru Brătianu, putem afirma astăzi că infor­­maţiunile reporterului „Luptei“ au fost de astă-dată cu totul eronate. Ei bine, noi am susţinut cum că această notiţă desminţea întreg articolul nostru, iar d. Vrăbiescu susţine în Naţiunea de omi că noi am priceput rău, de­oare­ce nu se desminţea de­cât părţile privitoare la d. Dumitru Brătianu. Apoi de, aşa o fi avut de gând ca să scrie d. Vrăbiescu, dar cine strică dacă n’a izbutit? Cine strică dacă omul nu ştie să ţie condeiul în mână? Pentru or ce om cu creeri în cap iată ce înţeles are notiţa Naţiunei: „Judecând „după cele zise în privinţa d-lui Dumitru „Brătianu, cari sunt lucruri neadevărate, „ne putem face idee şi despre adevărul co­­„prins în rest.“ Dacă d-na Vrăbiescu, sau acel care a scris notiţa, ar fi voit să dezmintă numai părţile privitoare la d-na Dumitru Brătianu trebuia să zică: „In ceea ce priveşte pe d-na Dumitru Brătianu informaţiunile Lup­tei sunt cu totul ne­ exacte.“ Aşa ar fi fost corect şi Înţeles. Ast­fel însă cum tălmăceşte lucrul de­legatul Comitetului de 12, adică declarând că dezminţirea s’a dat numai în ce pri­veşte pe d-na D. Brătianu şi legând’o cu cuvântul „de astă dată“ rezultă înţelesul următor, foarte puţin plăcut pentru patro­nul Naţiunei şi foarte compromiţător pen­tru d-l delegat: ,,Tot ceea­ ce s’a spus despre d. Dumi­­­tru Brătianu în Lupta de astă-dată este „neexact.“ Deci: „Tot ceea­ ce s’a spus rou „despre d-sa până la articolul cu pricina „este exact.“ Aşa’i că e logic ? Odată această mică lecţiune făcută d-lui Vrăbiescu, lecţiune de care sperăm că, în interesul viitorului partidului din care f.­ce parte, va şti să profite cu altă ocaziune. să mai adăugăm încă câte­va cuvinte : 1) Noi menţinem în totul declaraţiunile noastre şi în ceea­ ce priveşte pe d. Dumi­tru Brătianu şi nu dăm cel mai mic creţ zământ unei dezminţiri fără înţeles, venită a treia zi după înfierbinţeală şi numai din partea patronului Naţiunei. 2) Noi nu suntem ziar de coterie nici nu ne facem ridicoli pozând a oame­nii­­adânci politici, pentru a ne permite ca să nu spunem publicului tot adevărul în toate certi unele, prin urmare n’avem nici un motiv că să menajăm pe ori cine ar fi. Acestea zise să ne mai oprim oare asupra cuvintelor d-lui Vrăbiescu cum că Lupta ar fi fost necuviincioasă. In răspunsul ce a dat Naţiunei ? Noi credem că de astă dată sâ ’l iertăm pe bietul d. Vrăbiescu, fiind­că a dovedit că nu prea ştie să priceapă şi suntem în­credinţaţi că nici cuvântul necuviincios nu ’l-a înţeles. Alt­fel ar trebui sa -l tratăm ca pe un ziarist colectivist.... PUŢIN DAR BUN A guverna o ţară 12 ani de zile şi la urmă a te alege drept întreg capital po­litic cu Stătescu, Sturza şi Radu Mihai, este tot ce poate fi mai pă­rtos lucru. Acesta este cazul d-lui I. Brătianu ! A fi puternic, a fi calificat de linguşi­tori cu titlul de marele­ om, omul provi­denţial, marele vizir şi altele şi la urmă să cazi în starea de copilărie ca să-ţi bată pe pântece Stătescu şi să te ducă de nas Radu Mihai este iarăşi foarte trist lucru ! Dar, după 12 ani de tovărăşie cu Carada, a avea la îndemână câte­va milioane de bani albi pentru câte­va zile negre este foarte bun lucru!.... Acesta în adevăr este bilanţul d-lui Brătianu: la politică, Stătescu, Radu Mihaiu şi Sturdza . In economiea politică Carada cu mi­lioanele , iar ca câştig moral şi intelectual per­spectiva casei sale de la Florica, tran­sformată în casă de sănătate, în casă pentru bătrâni decrepiţi, pentru min­­ţele răsuflate. Natural că dacă este să comparăm care tovărăşie­­i-a folosit nu mai mult ci ’i-a folosit in mod absolut, apoi de sigur că este cea cu Carada. Şi dacă este să spunem care tovără­şie ’i-a făcut mai mult râu, care ’i-a zdruncinat chiar puţina minte ce o avea primul ministru, trebue să spunem că aceia este tovărăşia cu Stătescu şi Radu Mihaiu ! Mai întâi este de mirare cum poate ci­ne­va trăi în societatea unuia ca Stătescu! Cum poate în adevăr cine­va suferi o fi­inţă fanfaroană, grosieră, o nulitate au­rită, un om de poze, de gesturi şi care respiră prin toţi porii­­trupului lui cea mai pronunţată repulziune. Ştiţi că condamnaţii la moarte stau până la execuţie cu căte un gardian sau doi în cameră, gardiani cari nui pără­sesc un minut. Dacă Stătescu ar fi fost gardian, şi în alte ţări nici putea să ajungă mai mult, noi credem că condamnaţii la moarte ar fi cerut să fie executaţi cât de curând, ar fi renunţat la cererea de graţiare nu­mai şi numai să scape de mutra nesu­ferită a gardianului Stătescu! Ne închipuim pe bieţii oameni de pre cum sunt Nacu, Ferechide, Aurelian. Ei trebue să fie foarte plictisiţi cănd este consiliu de miniştrii. Acei oameni neo­fensivi, sunt nevoiţi să suporteze pre­zenţa lui Stătescu. Şi ca şi cum nu ar fi de ajuns aceasta, el, victimele, mai tre­­buesc să înghită şi pe ignobilul Sturza, pe omul reptilă, omul cel mai fanatic, mai ignorant şi mai arogant din ţară. De­sigur că bietul bătrân—putem a­­cuma să­­ plângem, de vreme ce e că­zut în mintea copiilor,— bietul bătrân tre­bue să aibă frică mai înainte de ori­cine de Stătescu și de Radu Mihaiu. Cel în­tâi poate să’i zdruncine cu totul siste­mul nervos, atingăndu'l cu mâna lui de animal cu*sânge rede, iar cel al doilea poate este în stare să 'l prepare, cum zice francezul, „un mauvais coup“ !... Noi credem că, în starea de decrepi­tudine morală în care să află fostul­­bă­trân sinistru, el să teme serios de cele trei dihănii din jurul lui. Așa să explică poate de ce d-na Brătianu nu concediază pe Radu Mihaiu, de ce suportă pe Sturza și de ce suferă influenţa lui Stătescu. Este cazul de a întreba dacă bătrâ­nul căzut în senilitate nu suferă un fel de sechestrare morală, dacă nu este pâră la oare­care punct internat la Flo­rica. Stăpânirea acestor oameni asupra bă­trânului este complectă, absorbantă. Fos­tul om superior să teme de dânşii, în lipsa lor să plânge de ei, dar cum unul din ei îşi arată repulziva lor figură, bă­trânul pune ochii în pământ şi tace. Noi propunem o anchetă medicală, în­tovărăşită de căţi­va oameni independenţi din ţar­ă, pentru a să examina cazul Primu­lui ministru şi a să vedea dacă trei indivizi nu abuzează de starea de slăbiciune a fa­cultăţilor intelectuale ale unui om făcut ca să fabrice ţuică şi să strecoare brânză la Florica, iar nu ca să guverneze des­­poticeşte o ţară. Ancheta medicală socială este cu atât mai necesară cu cât însuşi colectiviştii au un curios fel de a spune că d. I. Brătianu este bine. Aşa, unul din cei trei numiţi gardieni ai Primului-ministru vorbind cu un om politic şi acesta întrebându-l asupra să­nătăţii d-lui I. Brătianu, gardianul în chestiune Îi răspunse: „Astă­zi este „foarte bine, am vorbit mult cu el“. Apoi dacă colectiviştii au ajuns a să felicita când găsesc câte o dată bine pe Primul-ministru, oare nu este datoria ţa­rei ca să se deştepte, regele nu are o­­bligaţie ca să vadă cum este lucrul ? Cum? Ţara aceasta adică este menită să rămână pe mâinile lui Stătescu şi Radu Mihaiu. O anchetă medicală să impune. Gestiunea bulgară înaintea Europei Constantinopol, 9 August După nişte in­formaţiuni sigure, prin­ţul de Coburg trebue să sosească azi Marţi, pe la 4 ore după amiazi, la Orşova unde va fi primit de Regenţi şi o parte din ministerul bulgar, din

Next