Lupta, septembrie 1887 (Anul 4, nr. 338-359)
1887-09-26 / nr. 357
A ANUL IV—No 357 Iu ţară Jţr. Un an...................................................40 lel Va an...................................................20 „ 3 ludi.................................... • • 10 » In strfelnfttate Un an...................................................50 lei '/i ..........................................................25 s 3 Inni...................................................15 „ 15 Rani Numeral REDACŢIA 19, — Strada Ştirbeî-Vodă, — 19 ACTIVITATEA LEGISLATIVĂ O SOCOTEALA. CRONICA. PROSPATURI SCANDALUL DIN CRAIOVA SERVICIUL TELEGRAFIC AGENŢIA HAVAS Moscova, 6 Octombrie. — Gazetta de Moscova arată propunerile turceşti în privinţa Bulgariei şi constată că ele au fost în înţelegere cu prinţul de Bismarck, care prin urmare, le va sprijini. Paris, 6 Octombre.—Franţa şi Spania s’au învoit pentru a respecta statu quo in Maroc. Berlin, 6 Octombre.—Consiliul federal a adoptat propunerea rusesscă în privinţa noilor măsuri pentru Spandau pe baza legii contra aspiraţiunilor democraţiei sociale cari sunt periculoase pentru binele public. Cattaro, 6 Octombre.—Prinţii englezi s’au întors erî de la Cetinie, însoţiţi de prinţul Nikita, care a înapoiat astfel vizita Ducelui d’Edimburg, Berlin, 6 Octombre. —Generalul Conte Kirchbach, fost general comandante al V-lea corp de armată, a murit. ÂNTI^LA BUCURESTI, SAMBATA 28 SEPTEMBRE 1,887 Anummi Anunciuri pe pagina III . - „ IV 1 left linia 25 bani . A. SE ADRESA In Romania, la administraţia ziarului. In Franţa, Italia, Austro-Ungaria si Anglia la AGENTIA LIBERA, rue Notre Dsims des Vietsires, 50 (pian de la Bauraw) Paris. In Orient, la SASTIRN AfIENCY Constantinopol ADMINISTRAŢIA Bucureşti. —Strada Nouă No. 5.—Bucureşti Activitatea legislativă Un semn doveditor de ingerința din ce în ce mai mare a statului în chestiele sociale peste tot locul, este rolul covârșitor pe care Camerile legiuitoarel-au luat, cum această putere suverană să amestecă din ce în ce în mai multe detaliuri. Este un lucru cunoscut că Camerile, câte erau, acum 50 de ani nu votau nici a patra parte din legile pe care astăzi Camera cea mai sobră sau mai leneşe votează. Aşa Camera comunelor în Anglia, acum 50 de ani, vota foarte, foarte puţine legi, politica exterioară, luptele între partizi absorbeaţi mai cu seamă activitatea legislativă. Mişcarea şi spiritul democratic a dat impulzia de legiferare, chestiunele numeroase ce s-au ivit de curând şi au fost mai cu seamă suscitate de presă, nevoele maselor populare au dezvoltat spiritul de legislaţie în ţările libere. Natural că, din puntul meu de vedere, această mişcare este bună când legile să fac in vederea majorităţei poporului, a nevoilor simţite în societate. Apoi, calea legislativă este cea mai bună supapă in contra revoluţiilor când ea este bine întrebuinţată, înainte de calea legislativă reformele mari radicale se faceau mai numai pe calea revoluţiei. Această formă de activitate să înţelege că în unele împrejurări are reale avantaje. De cât, pe calea revoluţiei reformele să fac deodată toate şi pentru odată. După ce starea de revoluţie încetează, Încetează mai totdeauna şi activitatea novatrice, ba de multe ori după ea vine o perioadă de reacţiune. Legislaţia şi calea legislativă din contra prezintă o activitate de toate zilele, reformele şi inovaţiile să pot face în mod continuu. Legislaţia pentru un popor luminat este calea cea mai bună de a remedia la toate inconvenientele, de a răspunde la toate nevoile. Cu toate acestea, dacă voește să se întrebe cineva până unde noi putem să mergem pe calea legislativă și care este termenul de odihnă care să poate întrevedea,, atunci, eu iată ce cred: Calea legislativă nu are sfîrșit, este lungă ca şi viaţa poporului Român. Presupun o desvoltare normală. Totuşi este o limită, un termen de odihnă pe care îl pot întrevedea şi cu mine ori şi cine. Iată-l: Mersul, pe calea reformelor legislative, va continua a avea loc la noi tot mai departe până când vom atinge următorul punct: până când puterea legislativă şi diversele atribuţii care formează autoritatea statului, vor ajunge a fi complect în mâna poporului, în mâna imensei majorităţi, în mâna masei cetăţeneşti. Până atunci, cu toată rezistenţa clasei dirigente, cu toate teoriele economice reacţionare şi clasice, cu toate ţipetele in contra intervenţiei statului, puterea legislativă va continua, cu mici răstimpuri sau chiar mişcări contrare, a legifera înainte, a să ocupa şi a regulamenta diversele manifestaţii ale activităţei politice, economice, financiare ale statului şi ale societăţei. La noi până acum legislaţia nu a jucat rolul ce trebue să-l joace. Când massele populare se vor deştepta, când colegiele ce sunt încă „o minciună“ vor deveni „o realitate“ atunci activitatea legislativă va intra pe calea cea largă şi adevărată. Până acum puterea legislativă, afară de câteva chestiuni, este meschină, ea să întrebuinţează în folosul unei clase restrânse, a unei coterii sociale. Este destul să spunem că un Statescu îşi face, când e advocat, legi pentru procesele ce le apără sau un alt om influent face să să voteze o lege pentru a Scuti pe ginerile său de ejangenuri de căpitan, ca să se vadă la «ce remeschin" este redusă arma cea mai pumica a democraţiilor moderne. Cum am zis-o şi altă dată, cine îşi închipue că massele electorale ajunse la conştiinţa de sine vor continua a servi intrigile din coternele actuale politice acela este un naiv. Aşa, crede cineva că ţăranii, mici şi nevoeşî proprietarăşi sau muncitor cu braţele, vor continua vecinie de a trimete ca reprezentanţi ai lor în Cameră pe d. Marghiloman, sau un alt mare proprietar? îşi face iluzie cineva până a crede că alegătorii puşi actualminte pe scara cea mai joasă socială să vor duce ca să dea voturile lor acelora cari îi ţin în asemenea situaţie, stăpînilor peste viaţa economică a ţarei ? Astăzi asemenea monstruozităţi să pot vedea, astăzi să vede zilnic că oamenii aleşi în colegiul al treilea, adică aleşi chipurile de ţărani, sunt acei cari au cuvinte mai aspre pentru ţărănime, sunt acei cari îi exploatează mai tare ca arendaşi, ca proprietari sau cari îi condamnă mai fără milă ca judecători. Această fază tristă este trecătoare, din fericire. Rămâne celor ce să interesează de asemenea tristă situaţie şi caută a o remedia, ca să o facă cât să poate mai scurtă. Legislaţia este una din formele activităţii unui guvern popular, toate popoarele guvernate popular nu pot să nu capete cel mai mare interes de acest fel de activitate, fiindcă ea este calea naturală pentru îmbunătăţirea stării lor morale şi materiale. Şi dacă guvernul actual are vreo vină capitală este de sigur aceea că el a descreditat cu totul puterea legislativă, fabricând legi de interese meschine şi făcându-le să fie votate de nişte adevărate manechine. Lucrul desigur să va îndrepta însă cu greu. G. Panu, Berlin, 6 Octombrie. — „Gazeta Germaniei de Nord“, constată că vizita d-lui Crispi stabileşte acordul deplin al celor doui oameni de stat în ferma rezoluţiune de a menţine pacea, de acord cu Austria, pentru a evita pe cât să poate un război european şi a să apăra în comun, în cas de nevoc. Această sarcină, — zice organul oficios — nu este subordonată nici unei Gestiuni de amănunte pendinte, dar ea este rezultatul intereselor generale ale celor două popoare cari, după stabilirea unităţii lor naţionale, voesc să se devoteze îngrijirilor bunurilor dobândite. Sofia, 6 Octombrie.— D. Radoslavoff a cerut o audienţă de la prinţul Ferdinand pentru a-i exprima credinţa şi devotamentul său. Mitropolitul Clement, reprezentantul partidului Zanhoff, D. Zanoff, partizan al d-lui Karaveloff și colonelul Nicolaeiff, partizan al d-lui Radoslavoff, au avut mai multe întrevederi în aceste zile din urmă. Scopul probabil al acestor întrevederi ar fi înțelegerea pentru alegeri. AGENŢIA LIBERA Paris, 6 Octombre.—Cu ocaziunia călătoriei sale la Dunkerque, marele duce Nicolae a zis că Franţa nu trebue să, se lase a fî mijeşit de vexaţiune Germaniei deoarece Ţarul este cu totul devotat Franţei. Daci războiul va izbucni intre Franţa şi Germania, a adăugat marele duce, şi dacă Rusia nu va interveni, el însuşi împreună cu numeroşi Ruşi se vor angaja in armata franceză. prezentăm la alegeri ca la o adevărată luptă, voesc ei să luăm formal angajamentul a ne supune verdictului naţiunii, oricare ar fi, şi eşind ei victorioşi să recunoaştem formal că ei sunt populari cu ţara ? O voesc aceasta ? Pentru a primi provocarea pe acest teren să bine-voească a face un lucru, să lase regele cu guvernul sau alegerile libere... Şi atunci să va vedea îndată cu cine este opiniunea publică, multă puţină cât este. In această ipoteză noi ara paria că nu ies 10 colectivişti din urnă, că toţi corifeii, în frunte cu I. Brătianu, ar rămânea în fundul uraeî cu un număr ridicol de voturi!... Deci, dacă guvernul îşi închipue că noi prezentându-ne la alegeri admitem fără rezervă terenul de luptă şi asumăm urmările, să înşeală. Noi mergem la luptă, de cât facem mai dinainte cele mai esprese rezerve şi o denunţăm chiar de pe acum ca deloială, ca nedreaptă, ca tâlhărească. LUPTA va fi nu dreapta, ci tâlhărească Alegerile viitoare încep a fi la ordinea zilei în pressa de toate nuanţele. Este bine deci să ne explicăm noi ceştia-i- alţi pentru ca să nu se facă confuzie. Mai întâiii declarăm şi noi că e bine ca opoziţia să se preainte la alegeri. Dar adăogâm imediat că acestei participări la alegeri nu’i dăm mare însemnătate, am putea chiar zice că nu’i dăm nici o însemnătate. Să nu ne facem iluzii; opoziţia va fi bătută la alegeri, şi, dacă guvernul va voi, ea va fi aşa de bătută încât nu ştim dacă vor putea scăpa de naufragiu electoral zece membrii din opoziţie. Cine îşi întemeiază speranţele pe alegerile viitoare acela e un naiv; cine făgădueşte ţarei victoria la alegerile viitoare este un şarlatan sau un neghiob. Prin urmare, să nu cădem la cursa pe care ne-o întinde guvernul şi reptilele lui, aceea de a lua în serios alegerile viitoare, de a declara cu emfaz că ţara în curînd se va pronunţa, că ea îşi va da verdictul ei, şi alte păpuşerii de această natură. Limbagiul acesta umflat, de convenţie, umplut cu şarlatanie calculată convine pressei guvernamentale. Când cineva are la spetele lui toată poliţia şi forţa publică din ţară, când cineva are între culise un buget mare şi mii de mijloace de corupţie, acel cineva poate în public, pe scenă să vorbească cu seriozitate de alegeri şi să arunce fraze bombaste de verdictul naţiunei, de comiţiile electorale şi suveranitatea lor etc. El poate chiar provoca la duel electoral pe adversarul său, făcând pe seriosul practicant constituţional şi pe scrupulosul respectator al verdictului naţiunei. Când însă cineva e în opoziţie, când ştie ce mijloace au să se pună în mişcare, ce violenţe, ce presiune, ce acte de arbitraj şi de corupţie au să aibă loc cu ocazia alegerilor, este o naivitate de a le da importanţă, de a vorbi de ele ca de ceva serios, şi de a poza în faţa ţarei ca un campion care îşi pune toată speranţa în mod loial pe o crudă şi câteodată sîngeroasă păpuşenie. Deci să ne prezentăm la alegeri, să ne pregătim pentru ele, decât să preparăm mai înainte opinia publică la eşecul ce-i vom suferi, iar în atitudinea noastră să nu să vadă altceva decât spiritul de condescendenţă, de slăbiciune dacă voiţi a unor oameni cam deşi înşelaţi, batjocoriţi, bătuţi şi violentaţi în nenumărate rânduri, mai primesc încă odată ca să se facă de râs luând parte la o crudă şi barbară parodie constituţională. A !... voesc aceşti păcătoşi ca să ne O SOCOTEALĂ Gazetele colectiviste sunt nostime de tot. Acuma, după ce guvernul a fost bătut la alegerea consiliului de disciplină a advocaţilor din Bucureşti, declară că naţionalii-liberali n'au luptat de loc la alegere şi că, dacă opoziţiunea a eşit învingătoare, pricina e că n’a avut adversari. Intr’adevăr că e uimitoare îndrăzneala colectiviştilor de a spune minciuni. Oamenii aceştia s’au deprins atât de mult cu succesele în cât, o dată cu capul, nu s’ar hotărâ ca să mărturisească că au putut fi bătuţi. La dreptul vorbind, nici că ar fi trebuinţă ca să maî ne încercăm a dovedi aceea ce toate lumea ştie, ca să ne mai ostenim a silui nişte uşi deschise. Totuşi însă e bine ca să lămurim cestiunea. Să nu mai vorbim de lucruri spuse de atâtea ori şi să nu mai aducem înainte dovezile date de alţii înaintea noastră. Să nu - i vorbim deci, de întrunirea de la Hotel de France unde candidatura d-lui Stătescu a fost pusă în mod oficial, nici de sforţările colectiviştilor, nici de adunările de la d. Radu Mihaiu, să aducem alte dovezi de fapte. Să ştie că întreaga presă opoziţionistă, la timp de cel puţin două săptămâni, a afirmat că candidatura ministrului justiţiei este pusă de către colectivişti şi că toate mijloacele sunt întrebuințate pentru ca ea să izbutească. Pentru ce dar, gazetele colectiviste, precum afirmă astăzî că partizanii guvernului n’au luat parte la luptă, n’au declarat-o şi înainte de alegeri că nu vor lua parte ? Ca să protesteze că n’au voit să ia în băgare de seamă spusele ziarelor protivnice, nu pot astăzî, fiindcă am dat atenţie declarărilor acestor ziare făcute a doua zi de alegere. Lucrul e simplu. Altă dovadă : Dacă colectiviştii n'au luptat de loc de astă dată, pentru ce lista opoziţionistă n’a eşit cu unanimitate şi cine a putut da d-lui Aristid Pascal 76 voturi, d-lui Meitani 91, d-l Disescu 86 etc. Tot opoziţioniştii ? Lucrul nu este cu putinţă, deoarece pe lista guvernamentală au figurat persoane prea militante ca d-nii Meitani, Disescu şi Vlădescu, cari pe oriunde poposesc espectorează tot stokul de injurii şi atacuri de cari dispun. Aceleaşi ziare afirmă că colectiviştii poate ar fi izbutit, dar s-au abţinut o mulţime de advocaţi ai statului şi de alţi prieteni ai guvernului şi aceasta e pricina. Să facem dar puţină socoteală. Pe lista advocaţilor, cu dreptul actual de a vota, sunt înscrişi 260 advocaţi; dintre aceştia au luat parte la vot 210, iar candidatul colectivist a întrunit 76. Vrea să zică n’au luat parte la vot 50 de advocaţi. Printre aceştia figurează următorii advocaţi opoziţionişti care ar fi votat, desigur, lista cu d. Vernescu în cap şi anume: D. D. Giani, Costaforu, Varlam, Alecu Balş, Gr. Pâncescu. Prin urmare, cu aceste voturi d. Vernescu ar fi avut 130. Dacă am admite—lucru imposibil de altfel—că toţi cei l’alţî 45 ar fi votat cu d. Aristid Pascal, acesta tot n’ar fi întrunit mai mult de 121 voturi. Iată dar că, după cea mai fantezistă socoteală făcută în favoarea colectiviştilor, dânşii tot n’au majoritatea în corpul advocaţilor Bucureşteni. Cu acest prilej să mai relevăm o spusă a unui ziar colectivist. Acesta, căutând o consolaţie pentru înfrângerea suferită Dumineca trecută, ameninţă opoziţiunea cu alegerile viitoare şi spune: va râde mai bine cel ce va râde la urmă. Nici că ne îndoim că la alegerile viitoare guvernul va putea râde de ţară cum a mai râs încă de atâtea ori până astăzî. Numai două mici observaţii: 1. Dumineca trecută s’a demonstrat că, la singura alegere unde n’a figurat poliţia cu Ulmeanu, Toboc şi ceilalţi opoziţiunea a izbutit; 2. Să nu se prea bizue colectiviştii de la foaia guvernamentală pe alegerile viitoare spre a ne declara că urma alege. Urma nu va fi la alegerile viitoare, căci nici ţara Românească nici lumea întreagă nu se va sfirşi cu dânsele. Urma va fi ceva mai târziu, peste alţi câţiva ani, cari vor trece după aceste alegeri. Să aibă dar puţintică răbdare obscurii redactori ai Telegrafului, cărora nimenea în ţara Românească nu le ştie de nume, spre a vedea cine va şti să rîdă maî bine. Consiliul general fie instructiio Şedinţa din 22 Septembrie 1887. Prezenţi 31 membrii. Preşedinte P. S. S. Episcopul Inochentie Buzău, delegatul ministrului, D. C. C. Dobrescu, cere ca mai înainte de votarea în total a programei de studii a şcoalei normale de institutori să se prescrie lucrarea consiliului general şi să se voteze în şedinţa următoare de la 23 curent. Consiliul primeşte această propunere. D. F. Caian, citeşte raportul comisiunel pentru programa şcoalelor primare rurale, precum şi organizarea cursurilor de Duminică în comunele rurale. După o mică discuţiune între d-nii B. I. Radu, C. Meisner, C. Leonardescu, G. Tocilescu, C. C. Dobrescu şi Caian se începe votarea programei şcoalelor rurale. La clasa I se votează limba română cu o mică modificare Celelalte materii, precum şi clasele a II, III, IV se votează, după mici discuţiuni, mai fără modificări însemnate. Orele de clasă vor fi în fiecare zi de la 9—12 şi de la 2—4 p. m. Lucrul de mână se va preda în şcoalele de fete numai o oră de la 3—4 p. m. Anul şcolar va începe de la 1 Septembre şi se va termina la 1 Iulie. Examenele ca la oraşe şi vacanţele asemenea. Programa în total se decide a se vota odată, în seara de 23 Saptembre, cu a şcoalei normale. Discuţiunea asupra organizăreî cursurilor de Duminică se amână pe Joi 24 curent. Şedinţa de la 23 Septembrie 1887. Presenţi 29 membrii. Preşedinte P. S. S. Episcopul Inocentie-Bazea. D-1 G. Tocilescu, după citirea sumarului, propune a să suspenda şedinţa pentru câteva minute, spre a să consulta membrii în privinţa votărei programelor în total. De aceea cere ca d-nii stenografi să se retragă pentru câteva momente. D-1 Caian, combate această propunere. D-dul C. Leonardescu şi C. C. Dobrescu, sprijinesc propunerea d-luî Tocilescu. D-l V. Şeicariu, membru în consiliul permanent, întreabă dacă îi este permis a rămânea, căci după cuvintele d-lui Tocilescu d-sa crede că trebue să se retragă. Majoritatea cosiliului şi preşedintele roagă pe d-l Şeicariu a rămâne. Să suspendă şedinţa pentru a să consulta membrii. (Să ştie scandalul provocat de d. C. Dumitrescu, membru în consiliul permanent, în timpul şedinţei secrete şi despre care am vorbit în numărul de ere).