Lupta, septembrie 1887 (Anul 4, nr. 338-359)

1887-09-26 / nr. 357

A ANUL IV—No 357 Iu ţară Jţr. Un an...................................................40 lel Va an...................................................20 „ 3 ludi.................................... • • 10 » In strfelnfttate Un an...................................................50 lei '/i ..........................................................25 s 3 Inni...................................................15 „ 15 Rani Numeral REDACŢIA 19, — Strada Ştirbeî-Vodă, — 19 ACTIVITATEA LEGISLATIVĂ O SOCOTEALA­­. CRONICA. PROSPATURI SCANDALUL DIN CRAIOVA SERVICIUL TELEGRAFIC AGENŢIA HAVAS Moscova, 6 Octombrie. — Gazetta de Moscova arată propunerile turceşti în privinţa Bulgariei şi con­stată că ele au fost în înţelegere cu prinţul de Bis­marck, care prin urmare, le va sprijini. Paris, 6 Octombre.—Franţa şi Spania s’au învoit pentru a respecta statu quo in Maroc. Berlin, 6 Octombre.—Consiliul federal a adoptat propunerea rusesscă în privinţa n­oilor măsuri pentru Spandau pe baza legii contra aspiraţiunilor democra­ţiei sociale cari sunt periculoase pentru binele public. Cattaro, 6 Octombre.—Prinţii englezi s’au întors erî de la Cetinie, însoţiţi de prinţul Nikita, care a înapoiat ast­fel vizita Ducelui d’Edimburg, Berlin, 6 Octombre. —Generalul Conte Kirch­bach, fost general comandante al V-lea corp de armată, a murit. ÂNTI^LA BUCURESTI, SAMBATA 28 SEPTEMBRE 1,887 Anummi Anunciuri pe pagina III . - „ IV 1 left linia 25 bani . A. SE ADRESA In Romania, la administraţia ziarului. In Franţa, Italia, Austro-Ungaria si Anglia la AGENTIA LIBERA, rue Notre Dsims des Vietsires, 50 (pian de la Bauraw) Paris. In Orient, la SA­STIRN AfIENCY Constantinopol ADMINISTRAŢIA Bucureşti. —Strada Nouă No. 5.—Bucureşti Activitatea legislativă Un semn doveditor de ingerința din ce în ce mai mare a statului în chestiele sociale peste tot locul, este rolul covârșitor pe care Came­­rile legiuitoare­­l-au luat, cum această putere suverană să amestecă din ce în ce în mai multe detaliuri. Este un lucru cunoscut că Came­­rile, câte erau, acum 50 de ani nu votau nici a patra parte din legile pe care astă­zi Camera cea mai so­bră sau mai leneşe votează. Aşa Camera comunelor în Anglia, acum 50 de ani, vota foarte, foarte puţine legi, politica exterioară, lup­tele între partizi absorbeaţi mai cu seamă activitatea legislativă. Mişcarea şi spiritul democratic a dat impulzia de legiferare, chestiu­­nele numeroase ce s-au ivit de cu­rând şi au fost mai cu seamă sus­citate de presă, nevoele maselor populare au dezvoltat spiritul de le­gislaţie în ţările libere. Natural că, din puntul meu de ve­dere, această mişcare este bună când legile să fac in vederea majorităţei poporului, a nevoilor simţite în so­cietate. Apoi, calea legislativă este cea mai bună supapă in contra revoluţiilor când ea este bine întrebuinţată, înainte de calea legislativă refor­mele mari radicale se faceau mai numai pe calea revoluţiei. Această formă de activitate să înţelege că în unele împrejurări are reale avan­­taje. De cât, pe calea revoluţiei re­formele să fac de­odată toate şi pen­tru odată. După ce starea de revo­luţie încetează, Încetează mai tot­­dea­una şi activitatea novatrice, ba de multe ori după ea vine o peri­oadă de reacţiune. Legislaţia şi calea legislativă din contra prezintă o activitate de toate zilele, reformele şi inovaţiile să pot face în mod continuu. Legislaţia pen­tru un popor luminat este calea cea mai bună de a remedia la toate in­convenientele, de a răspunde la toate nevoile. Cu toate acestea, dacă voește să se întrebe cine­va până unde noi putem să mergem pe calea legisla­tivă și care este termenul de odihnă care să poate întrevedea,, atunci, eu iată ce cred: Calea legislativă nu are sfîrșit, este lungă ca şi viaţa poporului Ro­mân. Presupun o desvoltare nor­mală. Totuşi este o limită, un termen de odihnă pe care îl pot întrevedea şi cu mine ori şi cine. Iată-l: Mersul, pe calea reformelor legis­lative, va continua a avea loc la noi tot mai departe până când vom atinge următorul punct: până când puterea legislativă şi diversele atribu­ţii care formează autoritatea statului, vor ajunge a fi complect în mâna poporului, în mâna imensei majorităţi, în mâna masei cetăţeneşti. Până atunci, cu toată rezistenţa clasei dirigente, cu toate teoriele e­­conomice reacţionare şi clasice, cu toate ţipetele in contra intervenţiei statului, puterea legislativă va con­tinua, cu mici răstimpuri sau chiar mişcări contrare, a legifera înainte, a să ocupa şi a regulamenta diver­sele manifestaţii ale activităţei poli­tice, economice, financiare ale statu­lui şi ale societăţei. La noi până acum legislaţia nu a jucat rolul ce trebue să-l joace. Când massele populare se vor deştepta, când colegiele ce sunt încă „o min­ciună“ vor deveni „o realitate“ a­­tunci activitatea legislativă va intra pe calea cea largă şi adevărată. Până acum puterea legislativă, a­­fară de câte­va chestiuni, este mes­chină, ea să întrebuinţează în folo­sul unei clase restrânse, a unei co­terii sociale. Este destul să spunem că un Statescu îşi face, când e ad­vocat, legi pentru procesele ce le a­­pără sau un alt om influ­ent face să să voteze o lege pentru­ a Scuti pe ginerile său de ejangenuri de căpitan, ca să se vadă la «ce re­meschin" este redusă arma cea mai pu­mica a de­mocraţiilor moderne.­­ Cum am zis-o şi altă dată, cine îşi închipue că massele electorale a­­junse la conştiinţa de sine vor con­tinua a servi intrigile din coternele actuale politice acela este un naiv. Aşa, crede cine­va că ţăranii, mici şi nevoeşî proprietarăşi sau munci­tor cu braţele, vor continua vecinie de a trimete ca reprezentanţi ai lor în Cameră pe d. Marghiloman, sau un alt mare proprietar? îşi face ilu­zie cine­va până a crede că alegă­torii puşi actualminte pe scara cea mai joasă socială să vor duce ca să dea voturile lor acelora cari îi ţin în asemenea situaţie, stăpînilor peste viaţa economică a ţarei ? Astăzi asemenea monstruozităţi să pot vedea, astăzi să vede zilnic că oamenii aleşi în colegiul al treilea, adică aleşi chipurile de ţărani, sunt acei cari au cuvinte mai aspre pen­tru ţărănime, sunt acei cari îi ex­ploatează mai tare ca arendaşi, ca proprietari sau cari îi condamnă mai fără milă ca judecători. Această fază tristă este trecătoare, din fericire. Rămâne celor ce să in­teresează de asemenea tristă situaţie şi caută a o remedia, ca să o facă cât să poate mai scurtă. Legislaţia este una din formele activităţii unui guvern popular, toate popoarele guvernate popular nu pot să nu capete cel mai mare interes de acest fel de activitate, fiind­că ea este calea naturală pentru îmbună­tăţirea stării lor morale şi mate­riale. Şi dacă guvernul actual are vre­o vină capitală este de sigur aceea că el a descreditat cu totul puterea le­gislativă, fabricând legi de interese meschine şi făcându-le să fie votate de nişte adevărate manechine. Lucrul de­sigur să va îndrepta însă cu greu. G. Panu, Berlin, 6 Octombrie. — „Gazeta Ger­maniei de Nord“, constată că vizita d-lui Crispi stabileşte acordul deplin al celor doui oameni de stat în ferma rezoluţiune de a menţine pacea, de acord cu Austria, pentru a evita pe cât să poate un război­ european şi a să apăra în comun, în cas de nevoc. Această sarcină, — zice organul oficios — nu este subordonată nici unei Gestiuni de amănunte pendinte, dar ea este rezultatul intereselor generale ale celor două popoare cari, după stabilirea unităţii lor naţionale, voesc să se devoteze îngrijirilor bunurilor dobândite. Sofia, 6 Octombrie.— D. Radoslavoff a cerut o audienţă de la prinţul Ferdinand pentru a-i exprima credinţa şi devotamen­tul său. Mitropolitul Clement, reprezentantul par­tidului Zanhoff, D. Zanoff, partizan al d-lui Karaveloff și colonelul Nicolaeiff, par­tizan al d-lui Radoslavoff, au avut mai multe întrevederi în aceste zile din urmă. Scopul probabil al acestor întrevederi ar fi înțelegerea pentru alegeri. AGENŢIA LIBERA Paris, 6 Octombre.—Cu ocaziunia călătoriei sale la Dunkerque, marele duce Nicolae a zis că Franţa nu trebue să, se lase a fî mijeşit de vexaţiun­­e Germaniei de­oare­ce Ţarul este cu totul devotat Franţei. Daci războiul va izbucni intre Franţa şi Germania, a adăugat marele duce, şi dacă Rusia nu va interveni, el însuşi împreună cu numeroşi Ruşi se vor angaja in armata franceză. prezentăm la alegeri ca la o adevărată luptă, voesc ei să luăm formal angaja­mentul a ne supune verdictului naţi­unii, ori­care ar fi, şi eşind ei victorioşi să recunoaştem formal că ei sunt po­pulari cu ţara ? O voesc aceasta ? Pentru a primi provocarea pe acest teren să bine-voească a face un lucru, să lase regele cu guvernul sau alegerile libere... Şi atunci să va vedea îndată cu cine este opiniunea publică, multă puţină cât este. In această ipoteză noi ara paria că nu ies 10 colectivişti din urnă, că toţi corifeii, în frunte cu I. Brătianu, ar rămâ­nea în fundul uraeî cu un număr ridi­col de voturi!... Deci, dacă guvernul îşi închipue că noi prezentându-ne la alegeri admitem fără rezervă terenul de luptă şi asumăm ur­mările, să înşeală. Noi mergem la luptă, de cât facem mai d­inainte cele mai esprese rezerve şi o denunţăm chiar de pe acum ca de­­loială, ca nedreaptă, ca tâlhărească. LUPTA va fi nu dreapta, ci tâlhărească Alegerile viitoare încep a fi la ordinea zilei în pressa de toate nuanţele. Este bine deci să ne explicăm noi ceştia-i- alţi pentru ca să nu se facă confuzie. Mai întâiii declarăm şi noi că e bine ca opoziţia să se­ preainte la alegeri. Dar adăogâm imediat că acestei participări la alegeri nu’i dăm mare însemnătate, am putea chiar zice că nu’i dăm nici o în­semnătate. Să nu ne facem iluzii; opoziţia va fi bătută la alegeri, şi, dacă guvernul va voi, ea va fi aşa de bătută în­cât nu ştim dacă vor putea scăpa de naufragiu electoral zece membrii din opoziţie. Cine îşi întemeiază speranţele pe ale­gerile viitoare acela e un naiv; cine fă­­gădueşte ţarei victoria la alegerile vii­toare este un şarlatan sau un neghiob. Prin urmare, să nu cădem la cursa pe care ne-o întinde guvernul şi reptilele lui, aceea de a lua în serios alegerile viitoare, de a declara cu emfaz că ţara în curînd se va pronunţa, că ea îşi va da verdictul ei, şi alte păpuşerii de această natură. Limbagiul acesta umflat, de convenţie, umplut cu şarlatanie calculată convine pressei guvernamentale. Când cine­va are la spetele lui toată poliţia şi forţa pu­blică din ţară, când cine­va are între culise un buget mare şi mii de mij­loace de corupţie, acel cine­va poate în public, pe scenă să vorbească cu seriozitate de alegeri şi să arunce fraze bombaste de verdictul naţiunei, de co­­miţiile electorale şi suveranitatea lor etc. El poate chiar provoca la duel electoral pe adversarul său, făcând pe seriosul practicant constituţional şi pe scrupulo­sul respectator al verdictului naţiunei. Când însă cine­va e în opoziţie, când ştie ce mijloace au să se pună în miş­care, ce violenţe, ce presiune, ce acte de arbitraj şi de corupţie au să aibă loc cu ocazia alegerilor, este o naivitate de a le da importanţă, de a vorbi de ele ca de ceva serios, şi de a poza în faţa ţarei ca un campion care îşi pune toată speranţa în mod loial pe o crudă şi câte­odată sîngeroasă păpuşenie. Deci să ne prezentăm la alegeri, să ne pregătim pentru ele, de­cât să preparăm mai înainte opinia publică la eşecul ce-i vom suferi, iar în atitudinea noastră să nu să vadă alt­ce­va de­cât spiritul de condescendenţă, de slăbiciune dacă voiţi a unor oameni cam­ de­şi înşelaţi, bat­jocoriţi, bătuţi şi violentaţi în nenumă­rate rânduri, mai primesc încă odată ca să se facă de râs luând parte la o crudă şi barbară parodie constituţională. A !... voesc aceşti păcătoşi ca să ne O SOCOTEALĂ Gazetele colectiviste sunt nostime de tot. Acuma, după ce guvernul a fost bă­­tut la alegerea consiliului de disciplină a advocaţilor din Bucureşti, declară că naţionalii-liberali n'au luptat de loc la a­­legere şi că, dacă opoziţiunea a eşit în­vingătoare, pricina e că n’a avut ad­versari. Intr’adevăr că e uimitoare îndrăzneala colectiviştilor de a spune minciuni. Oa­menii aceştia s’au deprins atât de mult cu succesele în cât, o dată cu capul, nu s’ar hotărâ ca să mărturisească că au putut fi bătuţi. La dreptul vorbind, nici că ar fi tre­buinţă ca să maî ne încercăm a dovedi aceea ce toate lumea ştie, ca să ne mai ostenim a silui nişte uşi deschise. Totuşi însă e bine ca să lămurim cestiunea. Să nu mai vorbim de lucruri spuse de atâtea ori şi să nu mai aducem îna­inte dovezile date de alţii înaintea noas­tră. Să nu - i vorbim deci, de întruni­rea de la Hotel de France unde candi­datura d-lui Stătescu a fost pusă în mod oficial, nici de sforţările colectiviş­tilor, nici de adunările de la d. Radu Mihaiu, să aducem alte dovezi de fapte. Să ştie că întreaga presă opoziţionistă, la timp de cel puţin două săptămâni, a afirmat că candidatura ministrului jus­tiţiei este pusă de către colectivişti şi că toate mijloacele sunt întrebuințate pentru ca ea să izbutească. Pentru ce dar, gazetele colectiviste, precum afirmă astă­zî că partizanii gu­vernului n’au luat parte la luptă, n’au declarat-o şi­ înainte de alegeri că nu vor lua parte ? Ca să protesteze că n’au voit să ia în băgare de seamă spusele ziarelor pro­­tivnice, nu pot astă­zî, fiind­că am dat a­­tenţie declarărilor acestor ziare făcute a doua zi de alegere. Lucrul e simplu. Altă dovadă : Dacă colectiviştii n'au luptat de loc de astă dată, pentru ce lista opoziţionistă n’a eşit cu unanimitate şi cine a putut da d-lui Aristid Pascal 76 voturi, d-lui Meitani 91, d-l Disescu 86 etc. Tot opoziţioniştii ? Lucrul nu este cu putinţă, de­oare­ce pe lista guvernamen­tală au figurat persoane prea militante ca d-nii Meitani, Disescu şi Vlădescu, cari pe ori­unde poposesc espectorează tot stokul de injurii şi atacuri de cari dispun. Aceleaşi ziare afirmă că colectiviştii poate ar fi izbutit, dar s-au abţinut o mulţime de advocaţi ai statului şi de alţi prieteni ai guvernului şi aceasta e pricina. Să facem dar puţină socoteală. Pe lista advocaţilor, cu dreptul actual de a vota, sunt înscrişi 260 advocaţi; dintre aceştia au luat parte la vot 210, iar candidatul colectivist a întrunit 76. Vrea să zică n’au luat parte la vot 50 de advocaţi. Printre aceştia figurează ur­mătorii advocaţi opoziţionişti care ar fi votat, de­sigur, lista cu d. Vernescu în cap şi anume: D. D. Giani, Costaforu, Varlam, Alecu Balş, Gr. Pâncescu. Prin urmare, cu aceste voturi d. Vernescu ar fi avut 130. Dacă am admite—lucru im­posibil de alt­fel—­că toţi cei l’alţî 45 ar fi votat cu d. Aristid Pascal, acesta tot n’ar fi întrunit mai mult de 121 voturi. Iată dar că, după cea mai fantezistă socoteală făcută în favoarea colectivişti­lor, dânşii tot n’au majoritatea în cor­pul advocaţilor Bucureşteni. Cu acest prilej să mai relevăm o spusă a unui ziar colectivist. Acesta, căutând o consolaţie pentru înfrângerea suferită Dumineca trecută, ameninţă opoziţiunea cu alegerile viitoare şi spune: va râde mai bine cel ce va râde la urmă. Nici că ne îndoim că la alegerile vii­toare guvernul va putea râde de ţară cum a mai râs încă de atâtea ori până astă­zî. Numai două mici observaţii: 1. Dumineca trecută s’a demonstrat că, la singura alegere unde n’a figurat poliţia cu Ulmeanu, Toboc şi ceilalţi opoziţiunea a izbutit; 2. Să nu se prea bizue colectiviştii de la foaia guvernamentală pe alegerile vii­toare spre a ne declara că­ urma alege. Urma nu va fi la alegerile viitoare, căci nici ţara Românească nici lumea în­treagă nu se va sfirşi cu dânsele. Urma va fi ce­va mai târziu, peste alţi câţi­va ani, cari vor trece după aceste alegeri. Să aibă dar puţintică răbdare obscurii redactori ai Telegrafului, cărora nimenea în ţara Românească nu le ştie de nume, spre a vedea cine va şti să rîdă maî bine. Consiliul general fie instructiio Şe­dinţa din 22 Septembrie 1887. Prezenţi 31 membrii. Preşedinte P. S. S. Episcopul Inochentie Buzău, delegatul mi­nistrului, D. C. C. Dobrescu, cere ca mai înainte de votarea în total a programei de studii a şcoalei normale de institutori să se pres­crie lucrarea consiliului general şi să se voteze în şedinţa următoare de la 23 curent. Consiliul primeşte această propunere. D. F. Caian, citeşte raportul comisiunel pen­tru programa şcoalelor primare rurale, precum şi organizarea cursurilor de Du­minică în comunele rurale. După o mică discuţiune între d-nii B. I. Radu, C. Meisner, C. Leonardescu, G. Tocilescu, C. C. Dobrescu şi Caian se în­cepe votarea programei şcoalelor rurale. La clasa I se votează limba română cu o mică modificare Cele­l­alte materii, pre­cum şi clasele a II, III, IV se votează, după mici discuţi­uni, mai fără modificări însemnate. Orele de clasă vor fi în fie­care zi de la 9—12 şi de la 2—4 p. m. Lu­crul de mână se va preda în şcoalele de fete numai o oră de la 3—4 p. m. Anul şcolar va începe de la 1 Septembre şi se va termina la 1 Iulie. Examenele ca la o­­raşe şi vacanţele asemenea. Programa în total se decide a se vota odată, în seara de 23 Saptembre, cu a şcoalei normale. Discuţiunea asupra organizăreî cursuri­lor de Duminică se amână pe Joi 24 curent. Şedinţa de la 23 Septembrie 1887. Presenţi 29 membrii. Preşedinte P. S. S. Episcopul Inocentie-Bazea. D-1 G. Tocilescu, după citirea sumaru­lui, propune a să suspenda şedinţa pentru câte­va minute, spre a să consulta mem­brii în privinţa votărei programelor în to­tal. De aceea cere ca d-nii stenografi să se retragă pentru câte­va momente. D-1 Caian, combate această propunere. D-dul C. Leonardescu şi C. C. Dobrescu, sprijinesc propunerea d-luî Tocilescu. D-l V. Şeicariu, membru în consiliul permanent, întreabă dacă îi este permis a rămânea, căci după cuvintele d-lui Toci­lescu d-sa crede că trebue să se retragă. Majoritatea cosiliului şi preşedintele roagă pe d-l Şeicariu a rămâne. Să suspendă şedinţa pentru a să consulta membrii. (Să ştie scandalul provocat de d. C. Dumitrescu, membru în consiliul per­manent, în timpul şedinţei secrete şi des­pre care am vorbit în numărul de ere).

Next