Lupta, octombrie 1887 (Anul 4, nr. 361-385)

1887-10-28 / nr. 382

á­llni . 25­­ . 15 . ANUL IT—No. 382 Un an ABQWAMEWTM Im țară . 40 lei Vs an........................... . . ,, 20 „ 3 lunî In străinătate . 10 „ Un an , 50 lei Va an , 15 Bani Numărul REDACŢIA Calea Victoriei 31 şi strada Academiei 18 în curte Director­ politic, G. PANU ADMINISTRAŢIA EDIŢIA Al^rJTJElA. BUCUREŞTI, MERCURI 28 OCTOMBRIE 1887 AMMUimi Anundiurî pe pagina III Vo*«***Hms IV/.V_r«..Q5'*baV , .N4.k | zifcntluftj A. SE AI In Romania, la administra In Franta, Italia, Austro-t (place de la Bourse) Paris. In Orient, la EASTERN AGENCY Constantinopol rá^jKApÉrlla la AGENŢIA LIBERA, rue Notre-DäÄBj^äi^i^toires, 5« Calea Victoriei 31 și strada Academiei 18 în curte UN RĂSPUNS d-loi VERNESCU O NOUA MANOPERA Mineiunile „Telegrafului“ MUNCITORII SI POLITIA UN RESPUNS d-lui VERNESCU România, organul d-lui Vernescu, mă atacă, mă atacă servindu-se de aceleași argumente de cari să servește în contra mea pressa reptiliană. Natu­ral că ordinul vine de la d. Vernescu. Iau de martori pe cititori că în criticele mele contra d-lui Vernescu, m’am mărginit tot-d’a-una la acuza­­ţiuni cu caracter general, şi nici o­­dată nu am căutat să urmăresc şi să comentez actele d-nieî sale, de exemplu când să duce la Tunari, sau când are de pledat vre-un proces la Craiova. D. Vernescu, prin organul d-niei sale, face ceea ce eu nu am făcut, să ocupă de actele mele, mă învi­novăţeşte de plecarea mea din ţară, o comentează, o blamează energic etc. Fiind­că nu am obiceiul de a tă­cea la atacuri, răspund. De cât de­clar înainte că nu voesc de astă-dată să fac portretul, nici să descriu ac­tivitatea politică a d-lui Vernescu. Acest lucru îl voiu face cu cea în­tâi ocazie, îndată ce voiu vedea că războiul care mi se declară perzistă. Până atunci mă voiu mulţumi a da d-lui Vernescu un mic acont, îi voiu da o idee înainte-mergătoare de ce îl aşteaptă pe d-nia sa şi pe toţi cari să vor pune în categoria d-niei sale. Aceste zise, încep . O întrebare : Oare este oare gazeta care, acum patru cinci ani, a declarat formal că nu recunoaşte nici o lege făcută de Camere, că nu recunoaşte nici revizuirea Constituţiunei la 1883, nici dotaţiunea Coroanei, nici nimic, şi că tot ce fac guvernanţii de as­tăzi este lovit de nulitate ? Toţi ştiţi că acea gazetă este România. Care d­intre oamenii politici a fost acel care a împins pe opoziţie a face şi a subscrie asemenea declaraţie de nerecunoaştere a legilor ? Cine a pus în evidenţă principiul nulităţii şi ne­­recunoaşterei legilor şi actelor aces­tui guvern ? Toţi ştiu că acela este d. Vernescu. încă o întrebare : Care ziar, între altele, în momentele de faţă, în fie­care zi tună în contra servilismului în magistratură, care ziar repetă zilnic că tribunalele nu mai inspiră nici o garanţie, că magistraţii sunt slugi ple­cate ale regimului ? Iarăşi România. Odată ce am stabilit acestea, acum să reproduc un pasagiu din artico­lul la adresa mea. Acuzându-mă că nu m’am lăsat să fiu închis de Stătescu, iată d. Gu­­nă cum mă ia : Fraţii Goleşti, C. A. Rosetti, Orăşanu, şi până şi Valentineanu, când au pus mâna pe condeiu ca să lupte, aşa cum fie­ care înţelegea lucrurile, şi când au fost che­maţi înaintea tribunalelor ţărei spre a răspunde de faptele lor, fugit-au ei peste hotare ? Sau au stat în ţara lor, la locul lor de luptă, primind justiţia ţărei, le­gile ţărei, şi câte­odată chiar asprimea pedepselor ? Apoi bine onorabile d-le Gună, cum să împacă acestea ? Cum să împacă ceea ce ai zis şi făcut să se scrie în ziarul d-tale până acum, cu ceea ce zici relativ de mine ? Cum ? D-ta şi gazeta d-tale a­­ţi formulat categoric nerecunoaşterea nici unui act, nici a unei legi a a­­cestui regim, d-ta, în gazeta d-tale, numeşti pe magistraţi slugi plecate ale d-lui Stătescu şi tot d-ta şi cu gazeta d-tale, pentru a mă ataca, ve­niţi şi vorbiţi de tribunalele ţă­­reî, de legile ţărei, de respec­tul­ datorii­lor? Ce înseamnă această comedie ? Când spui, adevărat, atunci când declari nule legile făcute de Cameră şi servili pe magistraţi, sau atunci când vorbeşti cu emfaz de legile ţă­rei, de tribunalele ţărei. Eu înţeleg ca colectiviştii şi zia­rele lor să ţină acest limbagiu şi­­l-au şi ţinut în realitate. Natural că guvernul şi foile lui susţin că legile votate sunt ale ţărei, că tribunalele actuale sunt modele de independenţă. Când deci numitele lui mă acuză că m’am sustras de la legile ţărei, că nu am voit să recunosc autori­tatea justiţiei, ele, din puntul lor de vedere—care e fals —au dreptate. Dar d-ta,­­ce rol joci când te în­­haţi de asemenea argumente pentru a mă ataca ? Ce idee poate să -şi facă cine­va de seriozitatea şi inte­ligenţa d-tale ? Nu vezi că ai pă­­ţit’o cucoane Gună !... Nu vezi că te-ai făcut de rîs! Căci, scriind cele citate mai sus onorabile Gună poate să zică lumea cu drept cuvânt că eşti un farsor. Căci dacă crezi că legile votate şi tribu­nalele actuale sunt ale ţărei, sunt ex­presia adevărului, atunci pentru ce strigi prin gazeta d-tale că ele sunt, ca tot ce fac colectiviştii, lovite de nulitate, că tribunalele sunt fructul servilizmului ? Fiind­că te-am prins ast­fel,­ apoi acum am eu dreptul de a te între­ba : al cui joc faci onorabile bună ? Pe cine serveşti d-le Vernescu ? Serveşti oare opoziţia şi cauza ei când, împins de o ură meschină, în­trebuinţezi în contra mea balivernele foilor poliţieneşti, cu preţul de a căl­ca în picioare tot ce ai declarat şi ai făcut de ani întregi ? Ce purtare denotă fapta că te duci de ’ţi iei argumentele din foile reptiliene ? Eu, atacând opoziţia, nu m’am ser­vit nici­odată de argumentele „Vo­inţei Naţionale1" sau ale altor ziare poliţieneşti. Eu tot-d’a­una, pentru a te critica pe d-ta şi pe cei­ l’alţi mandarini m’am pus pe terenul de luptă cu ori ce preţ şi cu ori­ce mijloace în contra guvernului. De aceea unul din cei mai loviţi de pressa guvernului am fost şi sunt eu. Din contra, ziarele guvernului sau nu să ocupă de d-ta, sau când să o­­cupă este pentru a’ţi adresa laude pentru politica cuminte ce o facă. De câtva timp mai cu seamă ele te menagiază grozav pe d-ta şi pe ziarul d-tale pe care il deosibeşte de „Lupta" şi de „E­­poca“ declarândun ziar serios. Aceas­tă atitudine şi tovărăşia d-tale cu d. P. Protopopescu, cel cu toastul în onoarea lui Stătescu, a făcut chiar să circule zgomotul că eşti gata să treci la guvern. In tot cazul, ştii de ce presa gu­vernamentală are faţă cu d-ta şi cu toţi de trampa d-tale atitudinea ce o semnalez ? Fiind­că conduita poli­tică inertă şi păcătoasă ce ai şi ai a­­vut convine minunat guvernului şi men­­ţinerei lui la putere. Ziarele colecti­viste dacă­­şî-au­ vărsat furia vre­o dată mai mult, apoi de­sigur este în contra mea şi a altora ca mine; ziarul meu este calificat de ziar a­­narhic, de scandal, iar nu „România". Te mai întreb încă odată: ce fel deci serveşti de ta cauza opoziţiei, când purtarea d-tale este aprobată de zia­rele guvernului, când ele o califică de cuminte şi te îndeamnă a persistă în ea, şi a nu te lua de curentul anar­hic ? Mie mi să pare că o mai mare ruşine de­cât a fi lăudat de adver­sari nu să poate, şi simplu acest fapt ţi-ar fi destul ca să vezi cât de inutil ai ajuns pentru opoziţie şi cât de puţin ofensiv eşti pentru guvern! Dar d-ta, prin organul d-tale, îmi mai spui că „până acum nu vezi bi­cele ce eu am făcut cauzei opoziţiei11. Apoi onorabile cucoane bună ai mare îndrăzneală când zici aseme­nea lucru. Căci cum îţi închipui că eu m’aşî lăsa numai la perspicacita­tea şi apreciarea d-tale în chestia dacă am servit sau nu cauza opozi­ţiei ? Dacă prin cauza opoziţiei înţe­legi ceea ce faci d-ta şi coteria, apoi ai dreptate.. Da, nu am servit nici m’am gândit a servi cauza d-tale. Dacă însă înţelegi prin cauza o­­poziţiei cauza ţârei, lupta în contra guvernului, combaterea abuzurilor re­gimului, apoi să’mi dai voe să’ţî spui că nu permit nimănui sa spună că a făcut în aceşti 4 ani mai mult de­cât mine. Auzi cucoane bună, ni­­mărui, nimâruî, d-tale mai puţin ca ori­cui. Dar d-ta ce ăi făcut ? Să-mi spui, la rândul d-tale, ce ai făcut şi ce cauză ai servit în curs de patru ani ? Afară de vre­o treî-patru întruniri publice, de la care ai fugit de frica unui bătăuş, încolo nimenea în ţară — afară de comitetele oculte — nu ştie ce ai făcut, ce faci. Sunt cinci luni de când nici nu ai deschis gura, şi dacă nu ai avea profesiunea de avocat de sigur că nu te-ai fi ară­tat nici la procesul Vâlcenilor, nici la acela al Gălăţenilor. Activitatea d-tale ? Dar toată lu­mea o cunoaşte : este de a sta în­fumurat, este de a L^jj&dij cu co­legii­ d-tale pentru motive de pre­­stanţă ridicolă ! Te lauzi în ziarul d-tale cu un lucru, că d-ta stai la Bucureşti iar eu în Paris, dând a înţelege că d-ta lupţi, pe când eu am părăsit terenul de luptă. D’apoi bine onorabile bună, nu vezi că ceea ce spui face pe lume să râdă ? Căci cum ? Este destul ca cine­va să stea în borta lui la Bu­cureşti pentru a’şî face un merit şi a susţine că stă în faţa duşmanu­lui, că dă piept la piept? D’apoî ma­halalele Bucureştilor sunt pline de asemenea luptători. Toate babele, toţi moşnegii stau chitic în cuibul lor ; cine însă a putut să le dea a­­cestor fiinţe caracterul războinic ? Nimenea. Eu măcar că stau la Paris dar fie­care cititor, în fie­care zi, mă vede ce fac, şi cum lupt. Cine însă ştie ce faci d-ta la Tunari sau la Bucu­reşti ? Prin ce mijloc îţi manifestezi activitatea în public ? Cari sunt lup­tele gigantice la cari ai luat parte ? De opt luni de când diferiţii delegaţi din ţară vin în Bucureşti şi cer ca măcar câte­va întruniri să faceţi, u­­nul din acei cari paralizează chiar inofensivele întruniri eşti d-ta. Şi, după asemenea conduită care este reprobată de toată ţara afară de coteria d-tale, îndrăzneşti să mă întrebi ce fac şi dacă servesc opo­ziţia ori guvernul ? Te poftesc să fii mai modest! A­­.. îmi faci o crimă că nu m’am lăsat să fiu închis, de sigur că ’ţi-ar fi plăcut aceasta căci ai fi scăpat de Lupta. De cât eu îmi fac o idee mai superioară de ceea ce înseamnă a lupta de cât d-ta , balivernele şi de­­clamaţiele cu cari te-ai hrănit păs­­trează-le pentru d-ta şi pentru Va­lentin­eanu, eroul pe care îl citezi, e­­rou care a ajuns a avea o păcă­toasă foae poliţienească. La mine frazele nu au trecere, şi pentru modul cum ziarul d-tale m’a atacat fii sigur că lumea impar­ţială te va dezaproba. Când d-ta me învinovăţeşti că am căutat sa mă sustrag de la arbitrarităţile acestui regim pentru a conserva libertatea de a continua campania în contra guvernului, fie­care vede că numai o ură neputincioasă te face a vorbi ast­fel. Căci încă nu s’a auzit până acum, ca un ziar care denunţă zil­nic fără de legile unui guvern să vină şi să încrimineze pe cine­va care nu s’a supus acestor fără de legi. Nu s’a auzit încă ca un om politic serios să vină ca un copil în­furiat şi să reproşeze unui camarad că de ce nu s’a dus la închisoare şi de ce a preferit ca să continue campania în contra guvernului!... A trebuit ca d-ta să fii acela care prin reptilele d-tale să îndrăzneşti a­­cest lucru! Şi pentru fapta d-tale să înţelege că nu poţi merita de­cât dispreţul meu legitim! Eu ştiţ­ foarte bine că d-voastră din coterii nu mă iubiţi, eu mai ştiţ­ că zavistia joasă şi sentimente meschine vă fac să aveţi vecinie gura imbăjorată de tot felul de rău­tăţi. De cât eu nu voiu zice ca Lă­­puşneanu, că dacă d-voastră nu mă iubiţi eu vă iubesc. Eu vă voiu spune: că dacă d-voastră nu mă iubiţi, eu nici atâta. Şi pot adăoga că ura voastră neputincioasă mă lasă complet indiferent. Din nenorocire lupta în contra guvernului mă silește să stau nu cu d-voastră ci alăturea cu d-voastră. Sunt întru atâta preocupat de răs­turnarea acestui guvern în­cât îmi este perfect indiferent cu cine stau alăturea, nici voesc să știui, nici să aud. Iată adevărul, iată explicaţia po­liticei ce fac. Dacă însă v’aţi închipuit că eu lupt contra guvernului cu intenţia de a te aduce la putere pe d-ta şi pe ai d-tale, v’aţi înşelat. Eu lupt ca să răstorn guvernul, iată totul. Să nu crezi că voiu face luminăţie când vei ajunge ministru, eu voiu ilumina pentru căderea acestui guvern, iar nu pentru venirea celui nou. Voeştî să’ţî spun şi mai espresiv părerea mea? Mâine cine­va între­­bându-mă de voesc ca miniştrii opt bastoane, opt manechine în locul mi­nisterului colectivist, mâine zic da, primesc opt beţe, primesc ori­ce în locul colectiviştilor. Acum înţelegi pentru ce te primesc şi pe d-ta... Eu mai ştiu­ că coteria întreagă duce o campanie surdă şi mizera­bilă în contra ziarului. In această privinţă, dacă voiu fi silit, mă voiu ex­plica cât de curând cu unele gazete din opoziţie cam­, din pizmă şi invi­die, se dedau la acte nedemne de o pressă loială. Căci strigaţi necontenit în contra procedeurilor nedemne şi laşe ale pressei guvernamentale şi în acelaşi timp faceţi acelaşi lucru. Eu ştiţ­ că vă sunt un ghimpe, eu ştiţ­ că politica mea independentă vă face să săriţi în sus de o furie neputincioasă. Fiind însă că nu am nici o legătură cu d-voastră, această turbare nu mă mişcă, ziarul Lupta îşi continuă campania lui înainte, vecinie­­în contra guvernului, din când în când în contra d-voastră. Până acum nu v’am tratat de ad­versar, d-le Gună şi cu ai d-tale. V’am criticat, însă v’am crezut lo­iali şi v’am stimat. Rămâne la d-voast­ră ca să vă tra­tez de acum înainte cum vă veţi purta, eu însă vă declar că liniea mea politică nu’m s-o schimb şi com­plice coteriilor nu mă fac. Sunt unii cari fiind­că să strică cu opoziţia sau cu şefii ei, trec la guvern. O mai mare laşitate nici că să poate. Cine­va poate să nu fie înjghebat în nici o clipă şi totuşi să lupte cu energie şi cu mai mult succes în contra unui guvern răut şi mizerabil. Dacă opoziţia este decisă ca să intre pe calea atacurilor faţă cu Lupta, noi acceptăm cartelul. De cât nu va fi vina noastră dacă un răut mare va rezulta din acest războiut. Dacă acest lucru s’ar întâmpla, atunci vom fi nevoiţi să ne deprin­dem şi cu această situaţie; un sin­gur lucru să va schimba : până acum am considerat ca adversari numai pe colectivişti, dacă opoziţia crede de cuviinţă, suntem gata a o pune şi pe ea în aceiaşi categorie şi atunci va rămânea ca ţara să judece şi să vadă cine are dreptate. Mi să pare că situaţia să poate limpezi. Eu unul declar că cu toată indignarea ce simţ în mine nu am şi voi această eventualitate şi am să caut să o evit. Dacă cele­l­alte or­gane de opoziție sunt de altă pă­rere să înceapă. Cred cucoane bună că te-ai lu­minat. G. Pann. soniciul raiMuno AGENŢIA HAVAS Paris, 5 Noembrie. — Camera deputa­ţilor, JD. Rouvier a combătut propunerea de anchetă, dar fără a pune chestiunea de încredere. Camera a adoptat în urmă propunerea intimând ancheta până la 16 Maia 1877. Senatul va discuta Luni ces­­tiunea conversiunii. St. Petersburg, 5 Noembrie. — Vizita Ţarului la Berlin s’a fixat pentru 16 Noembrie. Bruxel, 5 Noembrie. — Le Nord constată că Rusia s’a hotărât într’adevăr să menţină poli­tică expectantă în privinţa Bulgariei. Ea nu voeşte să scoată castanele din foc pentru alţii. Garanţia păcii nu este tripla alianţă, ci sig^^ ranţa că Rusia se va pronunţa ,contra ori că^P puteri care ar da semnalul de rǎzboiu. Londra, 5 Noembrie. — Englitera a trimis o circulară separată pentru a notifica puterilor convenţiunea relativă la canalul de Suez. Berlin, 5 Noembrie. — împăratul Wilhelm merge mai bine. Convalescenţa Suveranulu înaintează regulat; starea forţelor sale se îm­bunătăţeşte succesiv, dar cere încă mari cru­ţări. Paris, 8 Noembre.­Ţarul va trece prin Ber­lin, dar data plecării sale atârnă de convales­cenţa copiilor săi. Copenhaga, 6 Noembre.—Țarul va pleca pe la 20 Noembre în Rusia, trecând prin Berlin unde va avea o scurtă întrevedere cu împăra­tul Wilhelm. Paris, 6 Noembre. —10 ore 20’­dim. După o depeșe de sorginte englezească, guvernul hova a notificat puterilor cu cari el are tratate, că va acorda exequatorul consulilor, cu toate că nu sunt prezintaţi de residentul Franţei. Core­spon­dentul englez adaogă că residentul e reche­mat în Franţa. Reproducem aceste ştiri sub rezerve. Berlin, 6 Noembre. — împăratul a avut o noapte bună; nu mai a simţit nicî o durere M. S. s’a arătat la fereastra Palatului. Paris, 6 Noembre. —7 ore seara.—Ştirile de sorginte englezească prvitoare la Madagascar primite azi dimineaţă sunt dezminţite. Sofia, 6 Noembre —Azi dimineaţă, la 10 ore, întâia locomotivă a intrat în gara din Sofia cu toate că plea, o mulţime compactă asista. Un banchet de 400 de tacâmuri era presi­­dat de prinţul, înconjurat de miniştrii; el avea la stânga sa pe antrepenorul Grozeff Prinţul felicită compania, urându-i isbândă bună. In răspunsul său, d. Grozeff a zis că la sfâr­şitul anului, o maşină va merge până la Ta­ribrod. AGENŢIA LIBERA Londra, 5 Noembre —Times zice că d­in Cripsi, în întrevederea ce a avut-o cu principile de Bismarck la Friederiksruhe, a discutat şi fixat fie­care punt de detaliu al alianţei ce închea pentru Italia. S’a hotărit că în caz de rupere a păcei în Europa acţiunea pe uscat şi pe mare a Germaniei, Italiei şi Austriei să fie comună. D-na Cripsi a stabilit între altele că modifi­cările de teritoriu se vor face înainte de închie­­rea pacel. Viena, 5 Noembrie — Inventatatorul puşcel Schulhoff acuză pe francezul Lebel că și-ar fi luat modelul sau de puşcă cu repetiţie care este adoptată astă­zi pentru armata franceză, [calibru mic]. Londra, 5 Noembrie. — Tribunalul a ordonat arestarea deputatului Lux, membru al ligei ir­landeze. Paris, 5 Noembrie. — Cu toată intervenirea d-lui Rouvier, preşedintele consiliului, Camera deputaţilor, a votat cu 405 voturi contra 84 că este locul de a proceda la o anchetă în aface­rea decoraţiunilor, anchetă propusă de d. Cu­­neo d’Ornana şi recunoscută necesară de toţi republicanii

Next