Lupta, ianuarie 1888 (Anul 5, nr. 436-459)

1888-01-15 / nr. 445

2 ---------------------------------------­ SA­DAM ALARMA O crimă groaznică s’a comis în mijlo­cul capitalei la ora 6 ziua fără ca cei însărcinaţi cu paza vieţeî şi averea cetă­ţenilor sa prindă de veste. Voim să vorbim de crima din strada Dionisie ale cărei detalii cititorii noştriî le ştiu. Oamenii poliţiei, instruiţi numai în fa­ceri de alegeri şi în spionajul membrilor opoziţiuneî, au probat cu această oca­­ziune că colosalele sume cheltuite pentru aşa zisa siguranţă publică sunt aruncate în vânt şi cetăţenii, cu toate birurile ce plătesc pentru ca cel puţin vieaţa să le fie apărată, sunt în mijlocul capitalei tot aşa de nesiguri ca şi în mijlocul Vlă­­siei. In timp de o săptămână de zile de la comiterea acestei crime abila noastră po­liţie ne­putând descoperi pe asasini, a căzut cu toată furia pe un nenorocit ser­vitor al soţilor Lespezeanu, torturându-l în mod oribil că doar de la acesta va scoate vre-o mărturisire. S-a afirmat de către presă că nenoro­citul a fost torturat de prefectul poliţiei şi de către procurorul San-Marin până când ei-a rupt coloana vertebrală din care cauză a murit. Prefectul împreună cu toţi agenţii po­liţiei şi ai parchetului au recurs la toate mijloacele pentru a răspândi în public vestea că Ilie n’a murit din torturi ci că s’ar fi spânzurat în închisoare. S’a­ cerut a se proba aceasta. Presa a cerut cu stăruinţă ca să asiste la autopsia cadavrului. Poliţia şi parchetul acuzaţi de omorul lui Ilie ar fi trebuit, dacă afirmările lor erau adevărate, să satisfacă imediat a­­ceastă cerere pentru ca ast-fel toate bă­­uuelile asupra acestei morţi să fie înlă­turate. N’aiî făcut aceasta, din contra s’au luat LAPTA sa fie inviolabil și iresponsabil fara însă ca acest lucru să ’i împedice de a le face pofta, de a lucra cum lor le place. Aceș­tia caută a împăca iresponsabilitatea cu ceea ce ea nu să poate împăca, cu con­­tradictorul ei, cu responsabilitatea !..... De aici toate taberile pleacă la războiul de cuvinte ! Toate îşi aruncă în cap fraze cari cu atât răsună mai tare cu cât sunt mai deşarte ! Gând oare să va sfârşi această co­medie ? Să ne­ înţelegem. Când noi facem res­ponsabil pe regele Carol de toate infa­­miele ce vedem petrecându-se, credeţi că ţinem seamă de atributele stupide, de curată ficţiune cu care o Constituţie me­tafizică îl învesteşte ? De loc. Intre nişte atribute imposibile de con­ceput în realitate şi între realitatea ac­telor şi a faptelor noi suntem nevoiţi a a­­lege. Deci am ales. Am preferat realitatea, şi fiind­că după realitate regele Carol prin actele şi conduita sa este şi respon­sabil şi violabil, de acea îl atacăm, îl a­­cuzăm, îl tratăm în consecinţă. Concepţiunele metafizice pot fi bune pentru a face să discuteze un filosof trans­­cedental. In chestiele fpractice politico­­sociale, să cere de tratat lucrurile cum sunt, şi fiind­că regele Carol, după cum sunt lucrurile, este marele culpabil, îl tra­tăm în consecinţă. Acest mod de a vedea lucrurile este bun întru­cât ci­ne­va a rupt definitiv cu ficţiunile metafizice constituţionale, îndată însă ce cine­va nu e decis să rupă cu ele, îndată ce caută să trăiască în atmosfera săracă a acelor concepţiunî, atunci lucrul se schimbă. In acest caz acel cine­va nu mai are dreptul de a vorbi de rege ca de un funcţionar iresponsabil şi în acelaşi tim­p sâ’Î proclame responsabilitatea şi cu altă ocazie să vorbească în numele ei Iată ce ni să pare că nu înţelege atât colectivi­tatea cât şi o parte din opoziţie. Când noi facem deci pe rege responsa­bil, nu este numai în mod ocazional, nu avem de loc gândul ca mâine schimbân­­du-se lucrurile, să-l proclamăm irespon­sabil. Pentru noi concepţiunile de iresponsabi­litate şi de inviolabilitate ni să par im­posibile, monstruoase, de acea ne ridicăm în contra lor şi nu cruţam de loc pe a­­cela care caută să se ascunză după ele. Aşa­dar, această,hotărâre a noastră este definitivă, este fundamentală iar nu nu­mai de simplă ocazie. •Deci să lăsăm cuvintele de o parte. Să înţelegem odată un lucru, anume : că a­­vem înaintea noastră un rege care câr­­mueşte, un rege care face acte­ un rege, responsabil. Linia politică deci să ne o întocmim având în vedere această concepţiune reală a lucrurilor, iar nu ficţiunile absurde şi irealizabile ale uneî’Constituţie făcută pen­tru a înşela lumea, toate măsurile ca nimeni să nu poată vedea cadavrul. Acest fapt unit cu stăruinţa pusă de oamenii poliţiei de a răspândi zgomotul că Ilie s’a spânzurat, sunt indicii grave num că el a fost omorât de zbirii însăr­cinaţi cu instrucţia. Şi dacă adăugăm la aceasta şi faptul cum că Machedon, unul din asasinii prinşi graţie nu poliţiei, ar fi declarat la pri­mul interogator că Ilie nu a fost de loc amestecat în crima comisă, cum să cali­ficăm faptul omorului­­servitorului lni Lespezeanu ? Ei bine simt atâtea zile de când presa, de când opinia publică­­susţin aceste grave bănuelî. Ce a?făcut ministrul de­ justiţie? Făcut’a vr’o anchetă ? Nimic şi iar nimic, căci acesta e regi­mul . Până astă­zî, sub acest regim, cum am afirmat de atâtea ori, n’am văzut nici o dată anchetându-se, dându-se în judecată, piedepsindu-se vre-un magistrat pentru a­­buzul seu de putere, pentru crimele şi i-­­­egalităţile comise. Din potrivă magistraţii cei răi, servili şi incapabili, acei cari au fost mai nedemni de postul lor, aceea au fost mai sprijiniţi, în­tot­deauna răsplă­tiţi şi permanent siguri de funcţia lor. Dacă s’au destituit şi s’au persecutat magistarţî a fost în­tot-d'a­ una când au dat probă de independenţă şi de demni­tate, când îşi împlineau datoria cu sfin­ţenie şi când nu voiau­ să fie slugile ple­cate ale colectiviştilor. De la acest regim dar care a comis toate infamiele, care a călcat toate legile, care a nesocotit toate principiele nu se mai poate aştepta nimic bun. Un regim atât de odios care se men­ţine la cârmă prin poliţie şi corupţiime, care se întovărăşaşte cu escrochii pentru a trăi maî departe şi pentru a’şî îmbo­găţi partizanii, nu poate de cât să pro­­teagă pe asasini şi să lase nepedepsite torturele oribile cari au­ cauzat moartea unui nenorocit servitor, care se zice în a­­celaşî timp că este cu totul nevinovat de crima comisă în strada Dionisie. In zadar se va pretinde un act de dreptate de la indivizi ca Eugeniu Stă­­tescu şi Radu Mi­hai şi căci pentru aceştia simţimintele de dreptate şi de umanitate sunt lucruri necunoscute. Această crimă comisă de cei însărcinaţi cu instruirea celor bănuiţi de asasini ar trebui să ridice de indignare şi oroare piepturile tuturor şi să caute ca ime­diat să se reprime asemenea acte mon­struoase. Aceasta cu atât mai mult cu cât sub acest regim acesta este modul cu care se fac anchetele şi se instruesc bă­nuiţii de delicte şi crime. Bătaia, tortura, cruzimea, uciderea chiar sunt armele par­chetului şi a auxliarilor lui. O reacţiune trebue­­făcută contire­ ac­estor grozăvii sălbatice. Trebue numai­de­cât căutate mijloacele de a forţa pe autori­tăţi să înceteze cu aceste barbarii. Trebue ca presa întreagă cu această o­­cazie să se agite, ca ori­ce om de inimă să se scoale, să protesteze, să ceară pe­depsirea criminalilor cari pentru a re­prima o crimă comit ei alta şi mai odioasă. Să dăm ţipătul de alarmă, să nu înce­tăm a cere anchetarea serioasă şi impar­ţială asupra morţei lui Ilie, până când o m­ăsură oare­care nu se va lua contra sbi­­rilor din poliţie şi parchet. Vom reveni. „LUPTA“ LA IA­ŞI întrunirea opoziţiei Această primă şi impozantă întrunire a avut loc Marţi 12 Ianuarie la Iaşi în vastele încăperi ale primului etagiu din hotel Traian. D. primar Nicu Gane, fa­­naticul conservator-strigoi şi junimist înfocat de ieri, metamorfozat astă­zi, din cauza sacului cu grăunţe, în cel mai pă­cătos colectivist, a apreciat prudent ca să refuze opoziţiuneî ieşane sala publică a Primăriei, sală, care de când există Constituţiunea în această ţară, a fost pururea pusă la absoluta dispoziţiune a publicului ieşan. întrunirea s’a deschis în opt ore, când un public imens, public eminaminte alegător din primul şi al douilea colegiu, a proclamat de preşedinte pe venerabilul cetăţean Iancu Corjescu, care mulţumind publicului de onoarea ce i să face, a acordat cuvîntul d-luî Ale­xandru d. Holban, unul din candidaţii noştri, la colegiul întâiu. D. Holban, vechiu luptător a politic, ca o stîncă opozant neclintit ,al regimului de hoţi şi personal duşman de 12 ani al ra­molitului stăpân peste acest regim, a în­ceput prin a face un sever şi foarte just rechizitoriu asupra guvernului caracteri­zat în fiinţele lui Radu Mihai-Andronic- Moruzi şi asasinii lui Lespezeanu. Orato­rul trece apoi în a demonstra raţiunile pentru ca şi tot ce este onest şi iubitor de ţară, liberal, conservator, radical etc. toţi şi-au dat mâna astă­zi şi lupt la un loc pentru a resturna batjocura care sub numele de guvern deţine prin infamie şi crimă puterea de 12 ani! D. Helban a vorbit foarte mult şi publicul ar fi dorit să mai vorbească încă, dacă forţele sale fizice îi permiteau să poată continua un discurs într’o materie aşa de nesecabilă ca banda colectivistă, tunete de aplauze izbucneau necurmat în toată curgerea dis­cursului seu de ritor îmbătrânit la tri­bună cu fulgerul pe buze şi scânteii din vârful condeiului seu de Toledo. A ur­mat la tribună d. Emil Mavrocordat care, de­şi tinăr şi pentru prima oară vorbitor la tribună într-o sală aşa plină de lume electorală, a pus tot focul tinereţei şi toată inteligenţa ca să dovedească alegă­torilor turpitudinile regimului şi mai cu seamă starea în care a căzut Iaşu a ajuns ca un caraghios de stofa lui Ştefan Şendrea (mon duc Étien) să-l domineze şi să treacă drept şef de partid!.. D. George Ci. Negruzi, chemat la tri­bună de tot publicul din sală, a vorbit 20 minute cu o vehemenţă din acele care denotă o inteligenţă vie şi clară şi ca­­racteriză înverşunarea ce ori­ce om de bine trebue să­ poarte bandiţilor de la cârmă. Oratorul a avut o frază fericită, aceea în care comparând pe ramolitul Ion Brătianu cu Moţoc, ministrul lui Lăpuş­­neanu Vodă, a zis poporului să meargă să ceară izgonirea lui Brătianu prin stri­gătele de Vrem capul lui Moţoc, şi la caz când cel de sus ne refuză capul lui Mo­ţoc, să zdrobim şi capul celui de sus !...“ Talentatul orator,aplaudat frenetic,termină recomandând publicului să nu să lase in­timidat de canalia poliţienească, să mear­gă la vot cu fruntea sus , să nu creadă nici promisiunile şi nici de ameninţări să se teamă ! Tunete de aplanşe fac erup­­ţiune în sală şi lumea să îndeasă spre a felicita personal­mente pe distinsul avocat al baroului Iaşan. Au­ vorbit apoi oratori cunoscuţi ca d. Grigore N. Maori, ca d. Dimitrie Alexandrescu şi întrunirea a cla­­turat seria oratorilor prin celebrul nostru atlet politic d. George Mârzescu care a luat după listă unul câte unul pe toţi can­didaţii opoziţiei şi­­i-a prezentat publi­cului. La pronunţarea numelui scump Iaşilor, şi ţârei, a d-luî Gheorghe Tanu, lumea mişcată ca de un contact electric a în­ceput să aplaude cu un entusiasm neatins încă până atunci; tineritul foarte nume­ros în sală aclama frenetic acest nume şi tot publicul a părăsit sala sub im­­presia celor nun* nulei ultime cuvinte.... Sala foia pe ici, colea de spioni muţi, cari au avut frumoase lucruri de raportat stăpânilor ce’î trimisese; nici unul din colectiviştii foşti deputaţi şi actualmente din nou candidaţi nu­­şi-au arătat nasul la această întrunire, cu toate că în con­vocarea opoziţiuneî erau poftiţi. Preşe­dintele a anunţat o altă întrunire pe Vineri 15, o alta pe Luni 18 Ianuarie şi consecutiv până în ziua de marea luptă decisivă a alegerilor !... In întrunirea de Vineri d. Mârzescu a promis de a da cetire angajamentului de onoare luat în opoziţiune în 1883 de d-nii Gheorghi Tăcu, Alexandru I. Gheor­­ghiu, Sandu Dudescu etc. Vulpescu, tolerează închiderea primarilor din co­muni, numai spre a face să se aleagă de­legaţi de poruncială, nu’i place servilismul ca celor l’alţi) ştiu că mulţi cred că eu aşi dori să iasă nepotul meu, şi pentru aceia v’am chemat acuma, să vă declar că, dacă veţi vota pentru dînsul şi va fi ales me veţi expune să nu me duc în Cameră (aci urmează o critică adresată nepotului seu, ce nu merită dată publicităţei, de oare­ce atinge chestiuni personale d-luî general, cea ce nu trebuia să facă, de­oare­ce nepotul seu în viaţa lui politică este, corect, ne­pătat şi fără aspiraţiuni de gheşeftari, el nu critică de­cât faptele murdare ale in­famului guvern). D. Hutineanu, preşedintele tribunalului Bacău . Domnule general, nu era nevoe de a ne convoca şi a ne spune de re­tragerea dv. de­oare­ce dorinţele dv. sunt ordine pentru noi etc. (judece toţi acest răspuns al d-lui preşedinte, frumoase tim­puri „dorinţa unui om de stat este ordin necomentat pentru un magistrat.“ La mai mare Hotinene, dar mai curând cred că guvernul îţi va da cu praftoriţa în ochi, căci tot ce veţi face în zadar, Caton Lec­ca va reuşi. D. Mih. Răsmiriţă, directorele prefec­ture Bacău : Domnule general, eu sunt în contra întrunirilor publice, căci aţi vă­zut la întrunirea d’aseară, era un mare entusiasm când prin aclamări a apărut d. Caton Lecca la tribună şi prin urmare nu trebue să mai facem întruniri publice mai bine personal fie­care să ne facem da­toria etc. Mahdiul a început a sbârci din nas ca de obiceiu. Aceste ameninţări nedemne, unite cu uneltirile viclene şi dimisiunile primari­lor (precum a primarului din T-Ocna) a funcţioarilor influenţi în alegeri, care di­­misiuni stau în buzunarul onor, prefect huiduit, ne dau cele mai vii probe de in­gerinţe în alegeri, de nerespectarea legi­lor. Vot secret, iată cum Mahdiul Bacăului poreclit liberal cere administraţiunii vin­derea consciinţei lor. * Cu toate acestea alegătorii Bacăului vor şti a se deştepta din letargia lor, şi să nu creadă Mahdiul că retragerea sa la Corf (după cum a declarat singur la întrunire, că şi-a prescris medicii aceasta) nu va fi o fericire pentru Bacău, poate să se ducă și la hagealâc căci și-a venit timpul a se mai pocăi. Despre întrunirea de ieri seara vă voiț detaila mâine de­oare­ce sunt multe de spus, fiind o întrunire colectivistă cu un rezultat foarte critic pentru aceștia. Un Bacaoan. ----------------------­ -----------------------------------------------­ --------—D®G~——----­ „LUPTA" LA BACAU Paşalâciul Bacăului începe a se dărîma întrunirea de Duminică 10/22 a. c. a. partidului naţional-liberal a dat o man. lovitură colectiviştilor, prin aclamarea şi manifestaţiunea adusă de întreaga adu­nare, tîneruluî candidat Caton Lecca In adever lucru foarte curios, întruni­rea naţională-liberală, în loc să facă manifestaţiuni Mahdiului general Lecca, au făcut lui Caton Lecca, liberal desinte­­resat, candidat contra stăpânirei, l’aceasta nu s’a aşteptat colectiviştii. Bacăul începe a simţi d’a trăi liber, independent, onoare lui! Tot oraşul este în mişcare, pe fie­care stradă principală grupuri de alegători, care critică faptele guvernului actual şi laudă linia de con­duită a candidatului lor Caton Jjecca. Toţi colectiviştii, poliţai, prefect (hui­duit) comisari spioni, etc. umblă ca tur­baţii în toate părţile, nu ştim­ dânşii sin­guri ce este mişcarea aceasta de unde cre­deau că Bacăul doarme şi n’ail nevoi de santinelă, acuma contrariu (anul 1888 este bisect ca cel 1876). Astă­zî s’aîi ţinut la d. Al. Vidraşcu o întrunire intimă (secretă) colectivistă unde au fost chemaţi tot corpul administrativ şi judiciar spre a primi ordine, iată parte din convorbirea lor : Mahdiul general Leca către slujbaşi Domnilor, până acuma am fost desperat de purtarea nepotului meu­ Caton Lecca în Cameră faţă cu guvernul nostru, dar a­­cum în urma celor petrecute la întruni­rea de aseară sunt indignat (are dreptate, nepotul uu tolerează ca moşul boţiiile. uu li­­FORMAŢIUNI Candidaţii opoziţiunea la colegiele pentru Cameră din judeţul Neamţu sunt următorii: Colegiul I. d-nii Gr. Cozadini şi Roznovanu. Colegiul al II. Grigore N. Lazu. Colegiul al III. Căpitan Palladi. „ Toate grupurile liberale şi con­servatoare opoziţioniste din Craiova s’au unit şi s’au înţeles asupra ur­mătoarelor candidaturi : Colegiul 1. Principele A. Ştirbey, Alexandru Nicolaid, Nicolae Popp. Coleguil 11. Dimitrie (Take) Io­­nescu, Alexandru Varlam, Ulysse Boldescu, Seulescu. Iată candidaţii opoziţiei în dis­trictul Vlaşca : Colegiul I. d-nii loan N. Laho­­vari şi Pariano. Colegiul II. d-nii An­gel Ulu­­beanu şi Ion Th. Dimitriu. Colegiul III. d-nii Rădulescu . Se fac mari preparări pentru a­­dunarea generală a acţionarilor so­cietăţii de construcţiune. Prepărările consist în a face in­sistenţe pe lângă principalii acţio­nari, de a nu susţine lichidarea a­­cestei societăţi. Cu toate acestea se crede că în cele din urmă consiliul de adminis­traţie nu va avea ce face şi va tre­bui să ceară el singur lichidarea. 1^. Ziarul Liberalul Independent din Craiova dă următoarele ştiri : Comisiile sunt pustii. Comisarii cutreeră mahalalele, căutând săli pentru întrunirile Comitetului Na­­ţional-Liberal. Comisarul Fănică, de la culoarea de albastru, a fost după sală la Carol-Neamţu cârnăţar, Solomon o­­vreiul etc. etc. Cu toate acestea, Liberalii­ Na­­ţionali critică comitetul opoziţiunii­­unite că face întruniri prin maha­lale. Şi asupra acestui punct vreţi monopoluri ? Un funcţionar administrativ di­­baciu în mânuirea banilor publici, a fost permutat, sub cuvântul ca în lipsa d-sale să i se facă anchetă. Ancheta nu i-a făcut, dânsul însă a fost în trei zile readus sub condi­­ţiunea de a da tot concursul sau în viitoarele alegeri, a nu se mai a­­mesteca cu opoziţia şi nici chiar a saluta pe un fost Deputat din opo­ziţie. Cea mai mare parte din comu­nele judeţului Mehedinţi au ales de­legaţi din opoziţie. Prin urmare reuşita candidaţilor opoziţiei la acest colegiu pare asi­gurată, mai cu seamă că candidatul guvernamental d. Mihuţescu nu este de loc agreat. ft Zilele acestea trebue să se nu­mească un general la comandamen­tul diviziune­ din Botoşani, care este vacant de mult timp. Cât pentru d. general Cruțescu, se zice că va fi numit în curând ca sub-secretar de stat la minis­terul de rezbel.­­ D-na maior Odobescu, aghiotant regal, a fost pus pe tabloul de îna­intare cel d’antâiu la alegere. Următorii maiori din corpul in­­tendeţeî sunt propuşi de a fi îna­intaţi la alegere la gradul de lo­cotenenţi coloneii: Maiorii Mihăescu, Petrescu, Rentz şi Tavern­­. „ Iată până acum judeţele unde o­­poziţia luptă şi la colegiul al III : Dorohoia, Botoşani, Neamţu, Put­­na, Tutova, Brăila, Covurluia, Bu­­zau, Râmnicul-Sărat, Prahova, Ar­geş, Vâlcea, Romanaţi, Mehedinţi, Teleorman, Vlaşca şi Muscel. Cu­noaştem până acum pe următorii can­didaţi pentru aceste colegii: La Dorohoiu d-nu Ioan Docan, Neamţu d. căpitan Paladi, Brăila d. Filipescu şi un candidat al partidei muncitorilor, Argeş, învăţătorul C. Dobrescu, Vâlcea d. I. Iancovescu şi probabil un candidat al partidei muncitorilor. La Romanaţi, ni se spune că d. Dianu, redactor al Românului, îşi va pune candidatura. Vlaşca d. Ulubeanu. Muscel, învăţătorul Andreescu. X _ Din cauză că domiciliul d-lui pro­curor de curte Manolescu nu era cunoscut?! căci s’a înapoiat citaţia, Curtea a trebuit să amâne la 13 Aprilie procesul de ultragiu inten­tat d-luî Al. C. Catargiu. Se zice că în urma insistenţelor făcute de regele, era în consiliu de miniştrii, d. Radu Mihaiu, ministru de interne, a trebuit să se deciză de a numi o anchetă în judeţele unde s’a comis ingerinţe administra­tive. Noi nu credem aceasta.­ ­ Aflăm că îndată după întoarce­r­­rea sa din străinătate, d. I. Kalin­­deru se va retrage din funcţia de administrator al domenielor Coroa­nei. Se zice chiar că d. Kalinderu va primi un post diplomatic de la gu­vern. Cât despre succesorul d-luî Ka­linderu, la Domeniele Coroanei, se vorbeşte de mai multe persoane. â1% In consiliul de miniştrii ţinut era la palat, regele ar fi arătat consi­liului părerea sa asupra libertăţei alegerilor, precum şi promisiunile cari le-a dat la delegaţii din judeţe că garantează libertatea în aceste «=SS«i^<®SS==---—------­ TELEGRAME Roma, 24 ianuarie.— Camera deputa­ţilor . Crispi, răspunzând unei întrebări, declară că din cauza lărgirii capacităţii electorale va fi necesar să se acorde in­demnitatea deputaţilor, dar că aceasta trebue să se alăture la proectul de lege asupra incompatibilităţii parlamentare şi 1

Next