Lupta, iulie 1888 (Anul 5, nr. 584-606)
1888-07-31 / nr. 606
♦ » ANUL VI SERIA II. No. 606. 1 abonamente In țară Un an......................................... V* an........................................ 3 luni....................................... In străinătate Un an. ............................... . V* an............................................ 3 luni......................................... 15 Bani Numărul REDACȚIA Bulevardul Elisabeta JVo. 8 (Casa I*exuport): 40 lei 20 , 10 „ 50 lei 25 „ 15 „ S» n ~Hitür^r== CHESTIA INDUSTRIALA SI LA KIEV, TOT ZESTRE Se vorbească „România Libera“ RECOLTA ŞI JARANII ZDNEŢ IAŞI CRONICĂ SCIINŢIFICA isme 11 min CHEMIALA Proprietate individuală şi proprietate colectivă Orice s’ar zice, să pare un lucru sigur de pe acum — sigur pe cât este omeneşte posibil de a prevedea lucrurile—anume, că omenirea nu va desfiinţa niciodată cu totul proprietatea individuală şi că totd’auna amândoua proprietăţile, cea individuală şi cea colectivă, vor exista alăturea. Cum că proprietatea colectivă va domina în cea mai mare parte, aceasta este sigur. Deja oricine poate observa că chiar în societăţile actuale cu baze vechi, totuşi se observă că proprietatea colectivă ia din ce în ce o însemnătate mai mare. Căci ce înseamnă tendinţa din partea Statului de a acapara drumurile de fer, monopolul fabricaţiei unui număr de producţii, telegraf şi poştă, domenii întinse? Ce înseamnă că Statul face de multe ori comerţ cu chibriturile, cu tutuni, cu praful de puşcă, cu fabricarea efectelor pentru armată etc. etc, decât o vădită tendinţă nu numai de a-şi mări capitalul şi proprietăţile, ci şi de a le exploata el singur. Cu toate acestea, proprietatea individuală va rămânea, dovadă că nici un sistem, fie cât de utopic, nu a putut să o suprime, va rămânea modestă, redusă la minime proporţii, dar va rămânea. Prin urmare, degeaba ar fi ca să declamăm în contra principiului proprietăţei individuale. Lucrul cel mai sănătos ce avem de făcut este, ca să căutăm a mări capitalul social, a transforma, unde să poate, proprietaea individuală în colectivă şi a urmări această operă cu persistenţă. In această ordine de idei, eu cred că este mult mai uşor şi mai folositor a îndruma industria înspre proprietatea colectivă, decât a da acest caracter celei rurale. Condiţiile în căci se găsesc patronii şi muncitorii sunt mai favorabile pentru a accentua asemenea tendinţă şi faptul că suntem înaintea unei viitoare industrii, ale cărei baze de acum înainte pot fi puse, este un factor determinant pentru a lucra astfel. Dar poate spiritele mai înaintate decât mine vor zice că aceste sunt prejudeţe burgheze de ale mele, de vreme ce este ştiut că trec de burghez faţă cu socialiştii. Ei bine, pentru ca să le mai temperez nobila indignare, voiu face ceea ce în genere eu nu obicinuesc, me voiu pune la adăpostul părerea unui ilustru socialist citându-l. Este ştiut că şeful partidului socialist din Belgia şi unul din fruntaşii socialismului modern este doctorul C. de Paepe. Acest învăţat socialist să ocupă, în „La revue socialiste“ din Decembrie anul trecut, de proprietatea individuală şi de cea ce, DUŞMANII OMULUI EDIŢIA ANTAIA BUCUREŞTI DUMINICA 31 IULIE 1888. ANUNGIURI Anunciuri pe pagina HI . . . . 1 leu linia , , „ IV .... 25 bani „ A SE A I) IZ MS A In Romania, la administraţia ziarului. In Franţa, Italia, Austro-Ungaria şi Anglia la AGENTIA LIBERA rue Notre-Dame des Victoires, 50 (place de la Bourse) Paris. In Orient, la EASTERN AGENCY Constantinopol. Director politic, G. PANN ADMINISTRATIA Bulevardul Elisabeta I no. 8 (Casa Lempart). lectivă într’un articol întitulat: „Le parti ouvrier Belge aux dernieres elections.“ Iată cum să exprimă doctorul Paepe vorbind de cele două feluri de proprietăţi. Citez textual: „Totul este de a să şti ceea ce „ar trebui, în mod raţional, să fie „proprietatea colectivă a comunei, „ceea ce ar trebui să fie proprietate „colectivă a grupărilor speciale, grupări profesionale, sindicate, societăţi „de muncitori etc.) ceea ce în fine „ar trebui să fie proprietate individuală. „Oricine poate înţelege că aceasta „va putea să se deosibească după „timpuri şi locuri, după faza istorică „la care un popor a ajuns. Aşa, pe „când Anglia este matură pentru naţionalizarea pământului, naţionalizare „cerută acolo de toţi oamenii avizaţi, „nu este de loc acelaşi lucru „pentru ţevile de pe continent „(din Europa) unde dominează „mica proprietate rurală.“ „Este datoria ştiinţei a determina „ ce mod de proprietate comportă pentru o societate, cutare categorie de „bunuri, de averi, din punct de vedere „al echităţei şi utilităţei sociale. „Eu voiu căuta a determina regulele după cari ştiinţa să poate „pronunţa. In treacăt, pot de pe acum „zice, că toate bogăţiele naturale,furnizate gratuit de natură şi susceptibile de apropriaţie, ar trebui să ră„mână proprietate colectivă a societă„ iIî intregi. De asemenea zic de pe „acum, că tot ce prin aplicarea maşină„rielor şi centralizarea capitalelor au devenit mare producţie, cere ca consecinţă ca să fie nu proprietate individuală ci colectivă.“ Prin aceste puţine rînduri cred că am justificat pentru ce pot fi pentru proprietatea individuală, când e vorba de pământ şi pentru o tendinţă la proprietatea colectivă, când e vorba de producţia industrială mare. Agricultura noastră nefiind ajunsă la gradul la care este cea Englezi, măcar că în amândouă ţările domneşte marea proprietate, o naţionalizare a pământului în România nu ar produce, pentru moment, aceleaşi efecte bune care le-ar produce în Anglia. Mica proprietate, bine stabilită şi garantată, este o formă mult mai potrivită pentru ţara noastră. De alminterea, aceasta este şi părerea unui alt ilustru scriitor, a lui H. George. Să ştie că scriitorul American este şi el pentru naţionalizarea sau socializarea pământului. De cât, şi el îşi face rezerve când e vorba de a generaliza mesura la toate ţările. Iată în adevăr ce zice în cartea sa „Protection et libre-echange“ pagina 365 . Citez: „Pentru a asigura fiecărui „locuitor din o ţară un drept egal „asupra pământului, nu e nevoa de „a da fiecăruia o bucată de pământ „egal. Diviziunea pământului, în părţi „mai mult sau mai puţin egale, ar fi „desigur impracticabile, afară de «cazul unei societăţi prea primitive, unde populaţia ar fi „prea puţin densă şi unde diviziunea travaliului ar fi făcut „puţine progrese.“ Iată partizani înfocaţi ai socializărei pământului cari îşi fac rezerve — rezerve modeste ce e dreptul—îndată ce e vorba de o stare socială mai inferioară, precum este a noastră. Dar acestea nu le spun atât pentru a justifica pentru ce eu sunt partizanul propietăţei individual în materie de sol rural. Eu am alte consideraţii pentru aceasta, mult mai puternice şi decizive, şi declar că argumentele din citaţiele de mai sus le cedez fără dificultate oricui şi nu voesc să fac mare caz de ele. Ceea ce am voit este, a justifica deosebirea ce am stabilit între proprietatea industrială şi cea a pământului şi pentru ce nu pot pentru cea întâi adopta altă formă decât cea colectivă. Bineînţeles vorbeam în principiu, pe cât este cu putinţă, şi mă refer nu la mica industrie care poate fi proprietate individuală şi despre care voi vorbi în special, ci mă refer la marea industrie, produsul maşinăriilor colosale şi a sute şi mii de lucrători. După aceste preliminarii,peste trei zile voia intra în inima chestiunei. G. Punu. SERVICIUL TELEGRAFIC Astenţia Havas Parris, 10 August.—■ O circulară a d-luî Goblet relativă la Mamah, conchide zicând că dacă atitudinea Italiei ajunge la suprimarea pură şi simplă a capitulaţiunilor din Masuah, Francia va lua notă de aceasta, pentru a trage consecinţele ce-i va dicta interesul iei. Constantinopol, 10 August.— Agob- Pașa, ministru al listei civile, e numit ministru de finanțe ad-intenm, în locul lui Mahmud-Paşa, destituit. ram Şi la Kiev, tot zestre! Pentru ce spunem noî, că tinerii conservatori, cari*"'se gudură pe lângă junimişti, sunt zestre guvernamentală ? * Pentru ce ne mirăm, că ei primesc toate slujbele posibile sub un guvern, care nu-i al lor ? Pentru că am dovedit, că între unii şi alţii, între junimişti şi conservatori, există o colosală, dar colosală, deosebire de vederi în toate chestiile mari, în toate chestiile fundamentale, în principiile de guvernămînt. Altă dată am arătat, cum în chestii de ordine interioară ei văd cu totul altfel unii decât alţii. Am arătat cum se bat în capete în chestia agrară, chestie care trebue să ocupe primul loc între reformele ce un guvern ar fi dispus să facă. Am arătat cum conservatorii,— cei cari au făcut mai mare zarvă când cu nenorocita idee a colectiviştilor de a face celebra dotaţiune a Coroanei, — au în această privinţă de vrăşmaşi implacabili pe junimişti, cari au fost pururea adoratorii tronului. Şi ne am mirat totd’auna, ce caută unii lângă alţii, ori mai bine unii sub alţii, conservatorii sub junimişti. Dacă tinerii zestraşi nu vor renunţa la ideile lor, mult puţine cît au, dacă ei vor continua a recunoaşte de program al lor programul bătrânilor leaderî, cum se vor împăca oare cu junimiştii ? Iar dacă vor renunţa la tot, cum au renunţat la independenţă, ce nume merită să le dăm ? Zestre guvernamentală, proastă zestre nu-i vorbă, a fost cuvântul fericit pe care Lupta ’l-a lipit în fruntea elementului de prefecţi şi ipistaţi nuci. Ei s’au scandalizat. Prinşi cu mîna în traista junimiştilor, prinşi în flagrant delict de gudurare, ei au căutat să ne convingă, hei da ! să ne convingă, că nu merită acest ponos. Dar tocmai în momentul când se frâmântate să ne prăpădească, tocmai în momentul când proprietarul Epocei stetea închis în casă lângă un morman de colecţii ale Monitorului şi de articole ale „unui conservator“ pentru ca să dea la lumină cele două coloane de cicero şi o coloană de citaţii în garmond, — tocmai atunci Sfântul Nicolae, protectorul „tuturor Rusiilor“, apăru sub forma d-lui Hitrovo, purtând sub braţ un teanc de bilete de liber parcurs la Kiev. La Kiev, ’v-am văzut ce-au făcut şi atunci ’i-am întrebat : Tot mai tăgăduiţi că sunteţi zestre guvernamentală ? Dar bine nenorociţilor, care vi-î politica exterioară ? Nu sunteţi mai Ruşi decât sfântul Nicolae? Cum vă veţi împăca voi cu junimiştii, când ei sunt mai Nemţi decât toţi Nemţii ? Faptul că slujiţi unui guvern, care se adapă cu totul din alte ape decât ale voastre, nu-i destul de eloginte, nu vă arată aceea ce sunteţi: zestre guvernamentală ?! Dar aci, aci, nu rafie cetitorule, ni se răspunde, că tocmai mergerea la Kiev în potriva voinţei guvernului este o dovadă că ei sunt independenţi !!! Ei, bravo! Mult aşi da să cunosc pe autorul astei deslegări de ghicitoare! Ce capete au oamenii ăştia, pentru toţi sfinţii icoanelor din Kiev ?! Cum? Vă duceţi la Kiev pentru că acolo vă trage aţa şi slujiţi sub un guvern care-i vrăşmaşul Kievului, iar la urmă numiţi aceasta un act de independenţă ! Dar cine vă întreabă de independenţa voastră ? Apoi care v’a fost argumentarea, când vă numeam zestre a guvernului ? Nu hăuleaţî că între voi şi junimişti nu există nici o deosebire ? Şi acum când această deosebire n’o mai puteţi tăgădui, vă daţi certificate de independenţă ! A, pentru că n’aveţi condicuţă, pentru că aţi făcut un act de insubordonanţă faţă cu stăpânii; pentru asta vă lăudaţi?... O mai teribilă lipsă de sfială, mai rar ! Noi, ce e dreptul, ne-am luat sarcina, ca ziarişti, ca să cercăm a limpezi chestiunea şi luând principiile junimiştilor şi punându-le în paralel cu acelea (?) ale conservatorilor, am dovedit că atât ca principii, cât şi ca tendinţă este o mare deosibire între unii şi ceilalţî. Chestia este lămurită acum pentru public. Toată lumea a văzut că noi avem dreptate. Toată lumea recunoaşte că conservatorii au trecut zestre guvernamentală la junimişti. Numai cei culpabili nu recunosc acest lucru, conservatorii ne înjură pentru adevărurile ce le spunem, fără ca să renunţe la sistemul lor de apărare, pe carel-am arătat mai sus, reproducând cuvintele d-lui Păucescu. Pentru a confunda cu desăvârşire pe acei neruşinaţi este un mijloc foarte simplu, acela ca „România Liberă“ să vorbească. De ce «România Liberă» nu ia cuvântul şi nu ne lămureşte în privinţa următoarelor chestiuni : junimiştii şi conservatorii sunt ei tot una? Este sau nu deosebire între programul junimist şi acel (?) conservator ? Programul junimist este el o plagiatură, este el luat din fondul ideilor conservatorilor de nuanţa L. Catargiu? In fine, cine au dreptate, noi cari susţinem că junimiştii suntun grup deosebit cu un anume program, sau conservatorii cari îi tratează ca pe oamenii lor proprii ? Iată chestiuni la cari ar face foarte bine să răspundă România Liberă. Nu e vorba, ziarul junimist şi-a exprimat părerea în aceste privinţi, în mod incidental, de multe ori. Aşa, când ea susţinea că după regalitate nu mai e nici o raţiune ca partidele ce existau înainte să continue a trăi, ce făcea altceva decât să spună că nici conservatorii vechi nu mai au dreptul de a trăi. Când d. Carp declara în Cameră că partidul conservator este putred şi are nevoe de a fi regenerat, ce însemna aceasta decât că nu este nimic de comun între acel partid şi între d-sa. Oricum însă, o explicaţie cinstită şi proaspătă ar fi necesară. De aceea credem că România Liberă va binevoi a ne lua în considerare cererea și va răspunde. Aşteptăm aşa dară. SE VORBEASCĂ „ROMANIA LIBERA“ Să petrece un fapt foarte curios în ziaristică. Guvernul junimist are un organ în publicitate, România Liberă. Acest ziar însă nu crede a atinge unele chestiuni de o mare însemnătate ca politică zilnică şi militantă. Aşa, este cunoscut lucru că noi, în urma dezerţiunea conservatorilor din opoziţia unită şi a trecere lor la actualul guvern, le-am aruncat acest adevăr în faţă, zicându-le: «sunteţi conservatori nu junimişti, „prin faptul că aţi încungiurat noul «guvern aţi devenit zestre guvernamentală. ” Ştiţi ce ne-au răspuns la această dreaptă învinuire conservatorii ? Ei au căutat a să apăra, spuind că junimiştii sunt şi ei conservatori şi că între unii şi ceilalţi nu este nici o deosibire. Ba conservatori ca d. Păucescu a mers mai departe şi, într’un articol subscris, d-nia sa a declarat că aşa numitul program junimist este luat şi întocmit din ideile conservatorilor şi că nu poate să considere ca streini nişte oameni cari au fost miniştrii sub d. L. Catargiu. RECOLTA ŞI TÂRÂND Porumburile pe cari le-am văzut în vre-o trei judeţe şi după ştirile ce avem din ţară, sunt foarte frumoase. Gel, timpurii au deja moţuri şi mătase şi legatul a început pe alocurea. Am văzut în Prahova la câmp porumburi lucrate de Munteni cu atâta îngrijire şi cunoştinţă, că le putem cita caadevărate culturi model. Pentru a produce cât mai mult pe aceiaşi suprafaţă, Muntenii au îndesit cuiburile, lăsând două fire în fiecare cuib. Prăşite de două ori cu o deosibită îngrijire, asemenea porumburi vor răsplăti cu prisos pe cei ce le-au semănat. La grâu ca şi la porumb şi alte semănături, am constatat din nou rezultatele păgubitoare ale unei culturi păcă-